Sunteți pe pagina 1din 11

SIPIN

LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7


Pag. 1 / 11
TEMA: CREAREA ANVELOPEI:
- crearea anvelopei primare,
- crearea şi adăugarea punţii principale,
ADĂUGAREA SUPRAFEŢELOR INTERIOARE (INTERNALS)

1. GENERALITĂŢI
Modulul COMPARTMENT permite crearea suprafeţelor interioare ale corpului (pereţi transversali
şi longitudinali, punţi interioare şi platforme). Acest proces nu se poate desfăşura decât dacă este deja
definită o anvelopă (envelope) – echivalentul suprafeţei teoretice a corpului navei. Numele de anvelopă
mai sugerează o calitate a suprafeţei – aceea de a fi etanşă – adică toate componentele suprafeţei sunt
exact conectate. Componentele unei anvelope sunt
Envelope = Barehull U Main Deck U { Appendages }
şi au următoarele semnificaţii:
i) suprafaţa “Barehull” = ”scoica” – adică suprafaţa carenei,
ii) suprafaţa “Main Deck” – suprafaţa punţii principale care împreună cu anvelopa primară formează
plutitorul etanş,
iii) suprafeţe de tip ”Appendages” – apendici. Aceste suprafeţe pot fi adăugate suprafeţei scoicii – şi se
vor numi „positive components” sau pot fi extrase din suprafaţa scoicii – ’’ negative components”.
Exemple de componente adăugate sunt: partea fixă a cârmei, pana cârmei, cavaleţii şi pantalonii
arborelui port-elice.
Exemple de componente negative sunt canalele pentru propulsorul prova, nă]rile de ancoră şi canalul /
tubul pentru lanţul de ancoră.
Trebuie subliniat că anvelopa suferă un proces de definire / construcţie / perfecţionare iterativ
începând cu modficări ale formei, continuând cu un „fairing” suplimentar şi cu adăugarea apendicilor
pe măsură ce sunt definiţi în mod satisfăcător. În acest timp procesul de compartimentare continuă,
anvelopa fiind în permanaţă actualizată şi antrenând reactualizarea automată a suprafeţelor
interioare datorită existenţei fişierului Topology.
Mai mult, sporirea vitezei de lucru prin repartizarea diferitelor sarcini mai multor proiectanţi este facilitată
de segmentarea (virtuală) a carenei în sub-volume, echivalentele blocurilor din procesul de montare,
fiecare proiectant având acces numai la volumul în care execută operaţiile de generare a suprafeţelor
interioare.

2. CREAREA ANVELOPEI PRIMARE


Se presupune că aţi parcurs etapele indicate în lucrarea anerioară, adică:
- aţi creat deja un proiect nou în modulul SURFACE / COMPARTMENT.
- aţi importat suprafaţa carenei creată fie de FORM fie de LINES (se găseşte în folder-ul Surfaces şi este
plasată în stratul 100),
- aţi finalizat operaţia de import a suprafeţei efectuând actualizările în cutia de setări Hull Form Options.
Pentru a crea anvelopa primară procedaţi astfel:
1. Activaţi suprafaţa importată (bifaţi Design check box).
Înainte de a continua procesul de creare a anvelopei este necesar să fie verificată suprafaţa
"scoicii" din punctul de vedere al orientării normalelor la suprafaţa ei pentru că această suprafaţă
este una de tip "single faced".
2. Verificarea orientării normalelor suprafeţei se face prin renderizare. Activarea / dezactivarea opţiunii
Shaded se face din meniul contextual (click dreapta în fereastra grafică). Normalele suprafeţelor
regiunilor care compun scoica trebuie să fie orientate către exterior, iar dacă această condiţie nu este
îndeplinită atunci suprafaţa regiunii respective nu va fi redată.
Este puţin probabil ca normalele la suprafaţă să fie greşit orientate. Corectarea orientării normalei unei
suprafeţe se face astfel:
i) se dezactivează opţiunea Shaded,
ii) din meniul Operations se selectează instrumentul DETACH FACE,
iii) se selectează suprafaţa respectivă,
iv) din meniul Operations se selectează instrumentul REVERSE FACE,
v) se indică suprafaţa respectivă,
vi) din meniul Operations se selectează instrumentul JOIN ,
vii) se indică suprafaţa asupra căreia s-a intervenit şi suprafeţele adiacente ei,
viii) se activează din nou opţiunea Shaded, pentru a verifica rezultatul operaţiei.
OBSERVAŢIE IMPORTANTĂ
Dacă suprafaţa importată din FORM conţine şi puntea aceasta nu poate fi folosită şi trebuie
ştersă în această etapă. Procedaţi astfel:
i) rotiţi modelul astfel încât să puteţi plasa cursorul pe "faţa" porţiunilor de punte,
ii) din meniul Operations selectaţi instrumentul DETACH FACE,
SIPIN
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7
Pag. 2 / 11
iii) se selectează suprafeţele respective,
Operaţia de detaşare va avea loc. Veţi observa că graniţele fragmentelor de punte sunt evidenţiate şi că
în folderul Surfaces sunt plasate două noi entităţi numite Detached1 şi Detached2.
iv) din meniul Operations se selectează instrumentul DELETE FACE,
iii) se selectează suprafeţele respective.
Va avea loc ştergerea – entităţile Detached1 şi Detached2 dispar din fereastra grafică şi din folder.
3. Iniţializaţi crearea anvelopei (meniul Compartimentation > Envelope > Create),
4. La prompt-ul "Pick surface to be the Barehull for new envelope" selectaţi suprafaţa.
Entitatea Barehull va fi creată, va primi un nume şi va fi plasată în folder-ul Envelopes, în stratul 1
iar entitatea Surface este distrusă. Aspectul ferestrei grafice este cel din figura nr. 1.

Figura nr. 1 – Obiectul Barehull


5. Verificarea închiderii (etanşeităţii) corpului
Această verificare este necesară mai ales când suprafaţa a fost construită manual iar nu
generată automat. Dacă anvelopa primară nu este închisă, spaţiul ei interior nu poate fi
segmentat. Verificarea se efectuează prin “flashing” – iluminarea suprafeţei barehull din interior,
folosind instrumentul IDENTIFY FLASH. Dacă vor exista curbe evidenţiate (highlighted) atunci
de-a lungul lor există interstiţii (prin ele străbate lumina!) şi nu s-a obţinut o suprafaţă continuă şi
închisă. Verificarea se face numai dacă există entitatea "cover". Dacă este necesar, adăugaţi
suprafaţa de închidere astfel:
i) din meniul Operations alegeţi opţiunea COVER HOLE,
ii) la prompt-ul "Select body" indicaţi suprafaţa carenei. Muchia superioară va fi evidenţiată şi golul va fi
acoperit. Această suprafaţă nu este o punte!
iii) din meniul contextual afişat prin click dreapta în câmpul ferestrei grafice,se selectează IDENTIFY
FLASH ,
iv) se selectează (click stânga) scoica şi se observă rezultatul. Dacă există curbe evidenţiate alegeţi una
dintre variantele de remediere a discontinuităţilor prin editarea suprafeţei barehull prezentate mai jos.
Varianta 1
i) Folosiţi instrumentul DETACH FACE din meniul Operations pentru a desprinde regiunea respectivă din
ansamblul suprafeţei.
ii) Folosiţi una dintre metodele de reunire ALIGN (KNUCKLE, TANGENT sau CURVATURE pentru a cupla
(îmbina) graniţele fiecărei regiuni detaşate.
iii) Folosiţi instrumentul STICH.. pentru a reuni toate suprafeţele.
iv) Efectuaţi o nouă verificare folosind IDENTIFY FLASH.
Observaţii
1. Alegerea opţiunii pentru instrumentul ALIGN se face respectând condiţia impusă cuplării suprafeţelor în
FORM sau LINES. Se reaminteşte că între patch 1 şi 3 şi 1 şi 5 condiţia de cuplare este cu continuitatea
curburii, între patch 3 şi 3 şi 4 şi 5 condiţia de cuplare este cu continuitatea tangentei.
2. Îmbinarea dintre puntea adăugată automat (cover) şi suprafaţa carenei este de tip Knuckle.
3. Este de aşteptat să nu existe probleme de continuitate a suprafeţelor deoarece acestea nu au fost
cuplate manual.
Varianta 2
i) Folosiţi instrumentul DETACH EDGE pentru a crea copii ale curbelor de graniţă care au fost evidenţiate
ca surse de discontinuitate.
ii) Între două astfel de copii creaţi suprafaţa unei regiuni suplimentare – regiune de tip Formed Patch,
folosind INSTRUMENTUL INTERPOLATED >FORMED din meniul SURFACES.
iii Folosiţi instrumentul STICH.. pentru a reuni toate regiunile.
SIPIN
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7
Pag. 3 / 11
iv) Efectuaţi o nouă verificare folosind IDENTIFY FLASH.
Varianta 3
Poate fi necesar să editaţi punctele de control ale suprafeţelor regiunilor – de obicei atunci când nu au
fost impuse corect condiţiile de tangenţă şi continuitate a regiunilor. Această situaţie nu ar trebui să apară
dacă regiunile au fost generate automat.
Dacă verificarea cu Identify Flash nu evidenţiază nici o discontinuitate aţi obţinut "barehull", care
constituie componenta anvelopei strict necesară pentru a demara procesul de compartimentare.

3. EDITAREA ANVELOPEI PRIMARE

Indiferent ce operaţii de editare veţi efectua este necesar să declaraţi anvelopa primară creată
anterior drept anvelopă activă (curentă) procedând astfel:
i) activaţi fereastra Compartment View,
ii) selectaţi anvelopa din folder-ul ei;
iii) afişaţi meniul contextual şi alegeţi din el opţiunea SET ENVELOPE
sau
ii) alegeţi din meniul Compartimentation > Envelope > SET ACTIVE ENVELOPE,
iii) selectaţi anvelopa.
Drept efect al acestei declaraţii, în Compartment View simbolul asociat envelopei se schimbă,
arătând că este anvelopa activă. Din acest moment se poate trece la editarea propriu-zisă a anvelopei.
Principalele operaţii de editare asupra unei anvelope primare constau în:
a) adăugarea punţii principale - "Main Deck",
b) adăugarea apendicilor,
OBSERVAŢII
1. Editarea anvelopei se desfăşoară în paralel cu perfecţionarea caracteristicilor carenei, ceea ce
înseamnă că, la un moment dat, anvelopa activă poate fi înlocuită cu o alta, creată între timp. Aceste
anvelope vor avea nume diferite şi vor fi plasate în straturi diferite
2. Crearea suprafeţelor punţii principale şi a apendicilor se realizează înainte de a fi adăugate anvelopei.
3. Editarea anvelopei se poate desfăşura în paralel cu procesul de creare a suprafeţelor interioare şi a
compartimentelor. Aceasta înseamnă că unele operaţii de editare trebuie realizate la început – pentru că
se referă la suprafeţe cu care suprafeţele interioare se intersectează iar altele mai pot aştepta. Astfel:
i) definirea punţii principale este prima operaţie de editare necesară pentru că pereţii transversali
rezistenţi şi etanşi se extind până la ea,
ii) adăugarea canalului pentru propulsorul prova se va efectua numai după ce suprafeţele interi-
oare de la prova – peretele picului prova, diafragma în PD, platformele au fost adăugate,
iii) adăugarea punţilor teuga, dunetă, a parapeţilor, a gurilor de magazie trebuie făcută înainte de
a iniţializa operaţiile de dispunere a containerelor (în magazii şi pe punte),
iv) adăugarea apendicilor exteriori – cârma, etamboul cârmei, cavaleţii, duzele pot fi realizate în
faza finală.

3.1 GENERAREA SUPRAFEŢEI PUNŢII PRINCIPALE

Pentru a fi adăugată entităţii "barehull" entitatea "main deck" trebuie să existe, fie ca o punte
creată anterior, fie ca o suprafaţă. În cele ce urmează este prezentată varianta de creare a punţii
principale ca o suprafaţă.
Suprafaţa punţii principale va fi de tip "swept surface" (suprafaţă de translaţie) care poate fi
generată cu ajutorul instrumentului SWEPT SURFACE din meniul Surfaces. Pentru a genera o suprafaţă
de acest tip este necesar să existe cele două entităţile necesare: entitatea care se deplasează (curve -
curba generatoare), entitatea de-a lungul căreia se deplasează curba generatoare (path - curba
directoare). În cazul nostru:
- curba directoare este linia punţii în PD (coordonatele celor 9 puncte care o definesc au fost determinate
anterior),
- curba generatoare este un segment de dreaptă perpendicular pe planul diametral, având lungimea
egală cu lăţimea navei (este recomandabil să fie chiar puţin mai lung). Această curbă este echivalentul
curbei camber din FORM.

3.1.1 Construcţia curbei directoare


i) Setaţi unităţile de lucru (meniul Tools > Options > cutia de setări Options > pagina Units) astfel:
Stations = 0, 20, Current units = Metres, Decimal places = 4, XAxis, YAxis, ZAxis = current units
şi apăsaţi butonul Apply şi apoi Close.
ii) Setaţi stratul 10 drept strat curent (bara de instrumente Standard, instrumentul Current Layer).
iii) Setaţi în fereastra curentă direcţia de proiecţie Starboard.
SIPIN
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7
Pag. 4 / 11
iv) Setaţi sistemul de coordonate activ (meniul Tools > Options > cutia de setări Options > pagina Working
Coordinate System) astfel:
Set by = Buttock, Position = 0.0000 şi apoi apăsaţi butoanele Apply şi Close.
v) Setaţi planul diameltral ca plan de lucru (workplane): meniul View > Set > Workplane.
vi) Definiţi curba directoare folosind instrumentul SPLINE (meniul Lines > SPLINE >.Tabulated) efectuând
în cutia de dialog Generate Spline următoarele setări:
- prefixul curbei: CLD (Deck at Center Line),
- selectaţi modul cartezian de definire a punctelor,
- editaţi coordonatele punctelor (sunt cele calculate pentru punte în FORM),
- ştergeţ cel de-al 10-lea punct (click dreapta pe rândul 10 al tabelului şi alegeţi din meniul contextual
Delete),
- apăsaţi butonul Apply şi apoi Close.
Veţi observa curba reprezentată şi conpletându-se folder-ul Clines cu entitatea CLD plasată ăn
stratul 10.

3.1.2 Construcţia curbei generatoare


i) Setaţi vederea de tip Deck.
ii) Setaţi sistemul de coordonate prin: Set by = Waterline, Position = 16,89 şi Apply.
iii) construiţi segmentul de dreaptă (meniul Line > Segment, înscrieţi coordonatele şi apăsaţi Apply.

Figura nr. 2 – Cutiile de setări ale instrumentelor Generate Spline, Line Segment, Swept Surface

3.1.2 Construcţia curbei generatoare


i) Setaţi în fereastra curentă direcţia de proiecţie Deck.
ii) Setaţi sistemul de coordonate activ (meniul Tools > Options > cutia de setări Options > pagina Working
Coordinate System) astfel:
Set by = Waterlines, Position = 16.890 (segmentul de dreaptă generator trece prin primul punct al
curbei spline directoare situat la z = 16.890 m) şi apoi apăsaţi butoanele Apply şi Close.
iii) Setaţi planul orizontal situat la z = 16.890 m ca plan de lucru (workplane): meniul View > Set >
Workplane.
iv) Construiţi segmentul generator folosind instrumentul SEGMENT (meniul Lines > Segment) şi operând
în cutia de setări Line Segment următoarele opţiuni:
Mode = Coordinates, punctul din babord are coordonatele x1 = U1 = -7,446, y1 = V1 = - 16.1,
punctul din tribord are coordonatele x2 = U2 = -7,446, y2 = V2 = 16.1.
SIPIN
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7
Pag. 5 / 11
v) Apăsaţi butonul Line şi apoi Close: segmentul va fi construit şi o a doua entitate, LIN, va fi plasată în
folder-ul Clines.

3.1.3 Construcţia suprafeţei punţii


i) Setaţi modul de proiecţie Isometric.
ii) Activaţi instrumentul SWEPT SURFACE (meniul Surfaces > Swept Surface) şi se va deschide cutia de
setări Swept Surface care permite construcţia unei suprafeţe de translaţie prin una dintre metodele de
mai jos:
- Extrude – o curbă generatoare se deplasează de-a lungul unui segment de dreaptă orientat normal la
planul curbei. Se vor activa câmpurile: i) Distance – dacă generatoarea este o curbă, ii) Distance şi Draft
dacă generatoarea este o dreaptă.
- Curve and Path – curba generatoare (curve) se deplasează de-a lungul curbei directoare (Path).
- Face and Path – o entitate de tip Face (faţetă – contur plan închis) se deplasează de-a lungul
directoarei, generând un volum,
-Tube – un cerc se deplasează de-a lungul unei curbe directoare, generând un tub.
iii) Setaţi opţiunea Curve and Path.
iv) La prompt-urile "Indicate Curve" şi "Indicate Path" selectaţi cele două curbe.
v) Apăsaţi butonul Create şi veţi observa construindu-se suprafaţa punţii şi plasarea unei noi entităţi în
folder-ul Surfaces, imaginea fiind cea din figura nr. 3.

Figura nr. 3 – Suprafaţa punţii principale

3.2 ADĂUGAREA PUNŢII PRINCIPALE

O anvelopă poate fi editată (modificată) oricând,


selectând-o în fereastra Full View şi apoi alegând din
meniul contextual opţiunea EDIT.... Se va deschide
cutia de dialog Envelope Definition.
a) Modul de funcţionare al instrumentului
 Lista derulantă Envelope conţine numai
anvelopa activă (dacă nu s-a efectuat o segmentare pe
blocuri sau nu s-au generat mai multe variante).
 Lista derulantă Barehull poate conţine mai
multe variante de scoici.
 În grupul Main Deck se pot face opţiunile:
- Deck – dacă o punte a fost definită prin Internal
Surface Editor,
- Surface – dacă există o suprafaţă care va genera
puntea principală prin scădere din barehull, rezultând
astfel curba lor de intersecţie: linia punţii în bord.
 În grupul Appendages lista prezintă suprafeţele
adăugate sau extrase din ansamblul (barehull + main
deck) iar ordinea lor arată succesiunea în timp / ordinea
în care se efectuează operaţiile.

Figura nr. 4
SIPIN
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7
Pag. 6 / 11

Butoanele din cutia de setări au următoarele funcţii:


- Get – realizează actualizarea conţinutului listei cu entităţi care există şi:
- fie sunt selectate într-o fereastră grafică (se apasă Get şi apoi click stânga pe entitatea respectivă),
- fie sunt agăţate şi trase (drag) cu cursorul deasupra butonului Get (drop).
- Clear – are drept efect ştergerea punţii curente din definiţia anvelopei - dar nu şi ştergerea suprafeţei
din folderulul respectiv,
- Modify – are drept efect efectuarea modificărilor,
- Close – închide cutia de setări.
Dacă se poziţionează cursorul în câmpul listei Appendages, un click dreapta afişează un meniu
contextual care conţine opţiunile de mai jos.
Edit... – iniţializează modificarea unei entităţi selectate din listă, deschizând cutia de dialog
Primitive Definition dacă modificarea acesteia este posibilă astfel.
Get – permite construirea listei apendicilor.
Delete – realizează ştegerea din listă a apendicelui selectat.
Clear – realizează ştergerea listei.
Flash – permite identificarea apendicelui selectat prin evidenţiere în fereastra grafică.
Set Positive – indică faptul că apendicele selectat se va adăuga (reuni) cu restul anvelopei.
Set Negative – indică faptul că apendicele selectat se va scădea (extrage) din anvelopă.
Promote – modifică poziţia apendicelui selectat cu un rând mai sus.
Demote – modifică poziţia apendicelui selectat cu un rând mai jos.
Lista apendicilor se creează după ce entităţile respective au fost modelate ca suprafeţe, deci au
nume şi există în folderele în care au fost plasate. Crearea listei (sau adăugarea de noi entităţi pe măsură
ce sunt generate) se face astfel:
- se afişează meniul contextual, se alege opţiunea Get şi apoi se selectează suprafeţele dorite dintr-o
fereastră grafică, finalizând selecţia şi operaţia de completare a listei prin apăsarea Space Bar,
sau
- se trag din folderele Full View apendicii în listă.
b) Adăugarea punţii principale
i) Din lista Envelope selectaţi anvelopa primară curentă,
ii) din lista Barehull selectaţi entitatea care a generat anvelopa,
iii) În grupul Main Deck selectaţi opţiunea Surface şi alegeţi
suprafaţa existentă (CLD1),
iv) Apăsaţi butonul Get pentru grupul Main Deck,
v) Apăsaţi butonul Modify şi veţi constata că este scoica este tăiată. Figura nr. 5

4. CREAREA SUPRAFEŢELOR INTERIOARE

4.1 Generalităţi
Modulul SURFACE / COMPARTMENT realizează în primcipal două operaţii distincte:
i) crearea / modificarea suprafeţelor interioare cu ajutorul instrumentului Internal Surfaces,
ii) definirea / modificarea definiţiei compartimentelor (spaţii cu destinaţii funcţionale precise) cu ajutorul
instrumentului Compartments.
Cele două operaţii se pot desfăşura chiar simultan, pentru definirea compartimentelor fiind
necesar să existe suprafeţele care le delimitează.

4.2 Date de intrare


Datele de intrare necesare dispunerii suprafeţelor interioare sunt:
- frame table (coastele constructive),
- numărul şi poziţiile punţilor şi pereţilor.
Dispunerea coastelor constructive a fost explicată anterior.
Pentru a stabili dispunerea punţillor şi pereţilor se vor respecta:
- regulile societăţii de clasifcare sub a cărei supraveghere se va construi nava,
- dimensiunile compartimentelor impuse de cerinţele funcţionale.
Pentru nava de tip feryboat s-au considerat următoarele aspecte relevante.
a) Numărul şi dispunerea punţilor se referă doar la cele situate în interiorul corpului navei, nu şi în
suprastructură. Aceste puncţi sunt:
- puntea 1 (plafonului DF dispusă la z = 1,00 m ) ,
- puntea 2 (puntea de servicii auxiliare dispusă la z = 4,00 m),
- puntea 3 (puntea de ambarcare a auto-trenurilor dispusă la z = 7,0 m)
- puntea 4 (puntea parking dispusă la z = 11.5 m),
SIPIN
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7
Pag. 7 / 11
- puntea 5 (puntea principală h = 15.00 m).

b) Pereţi transversali etanşi


TBH_1 - peretele prova al picului pupa dispus la C5, x = 3.00 m,
TBH_2 - peretele prova a compartimentul maşinilor de cârmă, dispus la.C15, x = 9,00 m,
TBH_3 - peretele prova al centralei electrice dispus la C32, x = 19,20 m,
TBH_4 - peretele prova al CM dispus la C80, x = 55,20 m,
TBH_5 – peretele prova al uzinei de climatizare dispus la C99, x = 70,78 m,
TBH_6 – perete prova al magaziei 1, dispus la C126, x = 92,92 m,
TBH_7 – perete prova al magaziei 2, dispusa la C150, x = 112,60 m,
TBH_8 - perete prova al magaziei 3, dispus la C177, x = 134,74 m,
TBH_9 - peretele prova al magaziei 4, dispus la C199, x = 150,14 m,
TBH_10 - peretele prova al compartimentului propulsoarelor prova, dispus la C216, x = 160,34 m,
TBH_11 - peretele de coliziune (peretele prova al tancului de balast prova) dispus la C228, x = 165,74 m.
Observaţie: temenul de magazie este folosit pentru a indica un spaţiu etanş cu multiple destinaţii
la bordul unei nave care transportă mii de persoane (depozite de alimente, băuturi, materiale, piese
rezervă, mărfuri ale magazinelor, ateliere, cuşete economice etc.)
Prin însumarea lungimilor compartimentelor trebuie să se regăseasă distanţa dintre
perpendiculare.

c) Pereţi longitudinali etanşi


LBH_1 – se extinde de la puntea 1 (plafonul DF) până la puntea 3 şi de la TBH_9 la TBH_4, dispus la
10,00 m faţă de PD.

4.3 Definirea / editarea coastelor


constructive

Presupunând că nu s-au definit


coastele constructive în etapele de lucru
anterioare (FORM, LINES) operaţia se
poate face acum, folosind pagina Frame
Table din cutia de setări Options (meniul
Tools > Options).
Datele existente în tabel la prima
deschidere a foii reprezintă o dispunere a
planelor în care se vor afla elemente de
osatură transversală – frames - (de aici
distanţa de 2,650 m în zona centrală). Aşa
cum se observă în figura alăturată în foaia
de calcul tabelar este disponibil un meniu
contextual care permite inserarea sau
eliminarea înregistrărilor). Valorile din
tabel se editează în mod obişnuit. La
sfârşitul operaţiei se apasă butonul Apply.

Observaţii
1. Cu ajutorul acestei pagini se pot defini
şi poziţiile planelor care vor conţine
elementele longitudinale de osatură, atât
pe lăţimea cât şi pe înălţimea navei,
selectând opţiunile Y şi Z.
2. O listă a coastelor constructive sau a
longitudinalelor se obţine folosind
opţiunea FRAME TABLE din meniul
QUERRY. Numărul coastei şi abscisa sa
vor fi listate într-o fereastră de tip Report
Window, care se închide în mod obişnuit, Figura nr. 6
folosind meniul Window.

4.4 Instrumentul INTERNAL SURFACES


SIPIN
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7
Pag. 8 / 11
Instrumentul INTERNAL SURFACES (meniul Compartmentation > Internal Surfaces > Editor .. )
deschide cutia de dialog Internal Surface Editor care permite crearea şi modificarea oricărei suprafeţe
interne, de tipul perete transversal, longitudinal sau punte.
Dacă se doreşte modelarea unui perete gofrat, atunci se va alege opţiunea Profiles (meniul
Compartmentation > Internal Surfaces > Profiles .. ).
Aceste noi suprafeţe vor deveni părţi ale anvelopei, vor avea un nume, vor fi plasate în straturile
curente în momentul creării lor şi se vor regăsi în folderele Decks, Transverses, Longitudinals.
Cutia de dialog Internal Surface Editor conţine două pagini: Geometry şi Constraints. În prima
impun parametrii care definesc geometria noii suprafeţe iar în cea de-a doua graniţele (suprafeţele care o
delimitează).
a) Pagina Geometry
i) Se selectează modul de lucru, bifând una dintre opţiunile:
- Create – se vor crea noi suprafeţe interne,
- Edit – se vor modifica parametri ai unor suprafeţe interne existente în listă.
ii) Se precizează tipul de suprafaţă care se va crea / edita selectând una dintre opţiunile Transverse,
Longitudinal sau Deck. În funcţie de tipul de suprafaţă selectat utilizatorului i se prezintă o listă cu
entităţile de acelaşi tip existente (lista este goală dacă se crează prima suprafaţă). În fereastra listei este
disponibil un meniu contextual (click dreapta) cu următoarele opţiuni:
- Clear – ştergerea listei,
- TBhd – se va crea o suprafaţă de tip perete transversal –se indică poziţia lui cu ajutorul cursorului în
una dintre ferestrele grafice;
- LBhd - se va crea o suprafaţă de tip perete longitudinal –se indică poziţia lui cu ajutorul cursorului în
una dintre ferestrele grafice;
- Deck - se va crea o suprafaţă de tip punte –se indică poziţia ei cu ajutorul cursorului în una dintre
ferestrele grafice;
- ReflectLBhd – se va crea un perete longitudinal prin oglindirea în raport cu PD a unuia existent, care va
fi selectat din listă sau indicat cu ajutorul cursorului.
- Get – opţiunea permite afişarea în cutia de dialog a a unor suprafeţe care apar numai în folderul din Full
View.

Figura nr. 7 – Pagina Geometry


iii) Se precizează codul de identificare ID pentru noua suprafaţă (maximum 8 caractere). La nevoie
acesta poate fi modificat în fereastra Full Tree View.
iv) Se precizează modalitatea de creare a suprafeţei:
- Predefined – permite utilizatorului să precizeze poziţia planului suprafeţei în câmpul Position şi apoi din
pagina Constraints să definească graniţele. Operaţia de creare se încheie apăsând butonul Apply.
- Interactive – apăsarea butonului Apply din pagina Geometry permite ca poziţia suprafeţei să fie indicată
cu cursorul în fereastra grafică activă.
La crearea pereţilor longitudinali este disponibilă şi o a treia modalitate de creare a suprafeţei:
SIPIN
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7
Pag. 9 / 11
- Offset Shell – prin care se va genera o suprafaţă paralelă cu a bordului. Este important ca la apăsarea
butonului Apply – din pagina Constraints – să fie definite graniţele, altfel programul nu poate delimita
porţiunea bordului care trebuie duplicată.
Pentru un perete longitudinal plan se indică poziţia prin distanţa faţă de PD. Va fi creat în mod
implicit peretele din bordul Tribord, iar celălalt (dacă există) se va obţine cu opţiunea ReflectLbh.
b) Pagina Constraints

Figura nr. 8 – Pagina Constraints

În pagina Constraints sunt indicate suprafeţele care delimitează suprafaţa nou creată. Pentru
fiecare tip de suprafaţă care se poate crea pagina se reactualizează, restricţiile fiind de tipul celor din
tabelul de mai jos:
Restricţii
Suprafaţa interioară
Aft Forward Lower Upper Starboard Port
Punţi da da da da
Pereţi transversali da da da da
Pereţi longitudinali da da da da

Informaţiile din această pagină se vor stoca în fişierul Topology şi vor permite recrearea suprafeţei în
aceleaşi condiţii dacă, de exemplu, se modifică anvelopa. Simbolurile asterisc din liste indică suprafaţa
anvelopei.
De exemplu pentru o diafragmă în dublul bord, dispusă în bordul tribord, opţiunile necesare sunt: Lower =
DECK1 (plafonul DF), Upper = * (anvelopa – reprezentată prin puntea principală), Starboard = *
(anvelopa) şi Port = LBH1 (peretele longidutinal al dublului bord).
Butoanele Clear permit resetarea listei la anvelopă. Butonul Apply finalizează operaţiile de creare
a suprafeţelor în modul Predefined.

Particularităţile operaţiei de editare a suprafeţelor interioare (modul de lucru Edit).


Dacă modul Edit este selectat aspectul cutiei Inrernal Surface Editor se schimbă, aşa cu se
observă în figura nr. 9. Devin active grupurile Sheer, Camber şi butoanele Start, Apply, Discard dar apar şi
pagini suplimentare (Corrugation, Stools). Operaţiile de editare care se pot realiza sunt:
- schimbarea poziţiei suprafeţei,
- transformarea unui perete plan în perete gofrat şi adăugarea postamentelor inferioare / superioare,
- modificarea geometriei unei suprafeţe din una plană în una cu frânturi sau curburi.
Modul de lucru la editare poate fi Predefined sau Interactive, iar butonul Apply finalizează
modificările. Presupunând că o suprafaţă poate fi generată de două curbe plane (o generatoare şi o
directoare) aflate în plane reciproc perpendiculare atunci suprafaţa va fi modificată (adăugâdu-i-se
SIPIN
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7
Pag. 10 / 11
frângeri) prin modificarea curbelor. Termenul Sheer desemnează curba rezultată prin secţionarea
suprafeţei cu un plan longitudinal iar Camber desemnează curba rezultată prin secţionarea suprafeţei cu
un plan transversal (prin analogie cu curbele care definesc puntea principală). Coordonatele punctelor
care se pot modifica se reactualizează în concordanţă cu tipul de suprafaţă de editat.

Figura nr. 9 – Aspectul paginii Geometry în modul de lucru Edit

RECOMANDĂRI

1. Atunci când se începe definirea suprafeţelor interne puntea Main Deck trebuie să existe (să fi fost
definită).

2. Ordinea în care sunt definite suprafeţele interne este importantă pentru că graniţele oricărei suprafeţe
interne trebuie să poată fi corect indicate. Ordinea de definire şi graniţele indicate trebuie să ţină cont şi
de continuitatea / discontinuitatea planşeelor, de împărţirea în blocuri şi de viitoarea ordine de montare.
De exemplu dacă pentru un perete transversal se setează ca graniţă inferioară anvelopa atunci el va
conţine şi varanga etanşă din dublu fund, care nu aparţine structural şi tehnologic peretelui transversal. O
ordine recomandată este următoarea:
a) pereţii transversali ai picurilor pupa şi prova – graniţele lor sunt chiar suprafaţa anvelopei,
Obs.: în cazul peretelui picului prova cu treaptă (nişă) această afirmaţie este numai parţial adevărată şi el
va trebui editat.
b) puntea (plafonul) dublului fund (ea constituie graniţa inferioară pentru pereţii transversali şi
longitudinali) şi se extinde de la peretele picului pupa la cel al picului prova;
c) pereţii transversali etanşi - se extind de la plafonul DF până la puntea principală şi din bord în bord,
Obs.: această afirmaţie nu este adevărată pentru pereţii transversali gofraţi
d) pereţii longitudinali ai dublului bord se extind de la plafonul DF până la puntea principală iar pe direcţie
longitudinală de la un anumit perete transversal până la un altul,
Obs. pereţii longitudinali nu au aceeşi formă pe toată lungimea lor ci se recomandă a fi formaţi din mai
multe suprafeţe.
e) punţile / platformele intermediare care delimitează tancurile antiruliu sau magazii de marfă
f) pereţii longitudinali înclinaţi ai tancurilor de gurnă sau antiruliu.
SIPIN
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 7
Pag. 11 / 11
3. Convenţii pentru straturi
Sunt disponibile 100 de straturi identificabile numai prin numărul lor. Implicit anvelopa este
plasată în stratul 1 şi tot aici vor fi plasate toate celelalte suprafeţe (dacă la crearea lor stratul curent nu a
fost modificat). Este preferabil să respectaţi o organizare cât mai uşor de reţinut a conţinutului straturilor,
ca de exemplu:
- stratul 1 – anvelopa,
- stratul 2 – suprafaţa puntţii principale,
- stratul 10 – entităţile primitive pentru puntea principală
- stratul 20 – punţi locale
- stratul 21 - platforme
- stratul 3 – pereţi transversali etanşi
- stratul 30 – pereţi transversali locali,
- stratul 4 – pereţi longitudinali,
- stratul 40 – pereţi longidudinali locali.

4. Convenţii pentru denumirea suprafeţelor


Codul de identificare poate avea maximum 8 caractere. Este recomandabil să folosiţi nume care
să permită regăsirea uşoară a suprafeţei (DECK1, Deck2, etc TBHFR15, TBHFR28, etc, LBHL10 –
perete longitudinal la y = 10*a = 10 *0,8m = 8 m faţă de PD).

4. 5 EXEMPLU DE CREARE A PRIMULUI PERETE TRANSVERSAL


Se va crea peretele picului pupa, aspectul cutiei de dialog Internal Surface Editor din figurile 7 şi
8 fiind corespunzătoare acestei operaţii.
1. Verificaţi în pagina Units că aţi setat Units = Meter.
2. Activaţi anvelopa (meniul Compartment Envelope Set Active Envelope).
3. Modificaţi direcţia de proiecţie a ferestrei de lucru (din meniul contextual opţiunea Deck).
4. Setaţi stratul curent ( butonul Current Layer).
5. Zoom in pe extremitatea pupa.
6. Afişaţi sistemul de coordonate şi reţeaua de referinţă (grid) – meniul View > Options >pagina Modes).
7. Alegeţi din meniul Compartmentation opţiunea Internal Surface Editor.. care va deschide cutia de
dialog
8. Selectaţi modul de lucru Create şi tipul de suprafaţă Transverse.
9. În pagina Geomety puteţi alege modul de comunicare Predefined sau Interactive şi tastaţi în câmpul ID
numele peretelui TBHFR5, iar în câmpul Position distanţa sa faţî de origine x = 3 m.
10. În pagina Constraints indicaţi suprafeţele graniţă – acest perete este mărginit numai de suprafaţa
anvelopei.
11. Apăsaţi butonul Apply.
Peretele va fi vizualizat în locaţia sa şi va apare în directorul Transverse. Aici el poate fi selectat
(click stânga), poate fi activat (bifaţi Design) şi i se poate modifica: numele (din FR5 în TBHFR5, stratul
(din 1 în 3) , culoarea (după dorinţă).
Procedaţi în mod asemănător pentru a crea suprafeţele interioare dorite.