DREPT PENAL.

PARTEA GENERALĂ I
INFRACȚIUNEA. NOȚIUNE. TRĂSĂTURI

I. SPEȚE

1. S-a constatat că numitul C.N., după ce a luat hotărârea de a avea raport sexual cu
numita D.E., a încercat, fără să folosească constrângerea, să aibă un astfel de raport, însă, față
de riposta violentă a victimei, dându-și seama de opunerea acesteia, a abandonat hotărârea
luată.
Să se arate dacă C.N. a săvârșit sau nu o faptă prevăzută de legea penală.

2. În seara zilei de 18.11.2017, I.M., la câteva minute după ce ieșise de la o piesă de

teatru, a fost oprit de un echipaj de poliție care, în urma sesizării lui V.S., a constatat că I.M.
plecase din incinta instituției de cultură cu pardesiul lui V.S., haină în interiorul căreia se
găseau un portofel și acte de identitate.
Având în vedere că din ansamblul circumstanțelor cauzei nu s-a putut demonstra că
I.M. a urmărit să sustragă paltonul lui V.S., precizați dacă fapta acestuia ar putea constitui
infracțiunea de furt.

3. Știind că art. 19 alin. (3) din C. pen. anterior prevedea că „fapta constând într-o
inacțiune constituie infracțiune fie că este săvârșită cu intenție, fie din culpă, afară de cazul
când legea sancționează numai săvârșirea ei cu intenție”, argumentați dacă inculpatul, trimis
în judecată pentru săvârșirea din culpă a unei infracțiuni de nedenunțarea unor infracțiuni
(art. 262 C. pen. anterior / art. 266 N. C. pen.) în data de 13 februarie 2013 ar mai putea fi
tras la răspundere după intrarea în vigoare a noului penal.

II. GRILE

1. Conținutul juridic al infracțiunii:

a. nu se identifică niciodată cu conținutul constitutiv al infracțiunii;

b. se poate indentifica cu conținutul constitutiv al infracțiunii;
c. poate cuprinde pe lângă conținutul constitutiv și condiții privitoare la celelalte
elemente.

2. Condițiile prevăzute în conținutul diferitelor infracțiuni se pot clasifica în:

a. obiective, subiective și neutre;

b. preexistente, concomitente și subsecvente;
c. esențiale și circumstanțiale.

3. Obiectul material al infracţiunii:

a. Desemnează actul de conduită interzis prin norma de incriminare;

b. Lipseşte în cazul tuturor infracţiunilor de pericol concret;

1
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ I
INFRACȚIUNEA. NOȚIUNE. TRĂSĂTURI

c. Poate determina schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost
trimis în judecată.

4. Sunt lipsite, în toate cazurile, de obiect material infracțiunile:

a. amenințarea și inducerea în eroare a organelor judiciare;

b. amenințarea și lipsirea de libertate în mod ilegal;
c. amenințarea și violarea de domiciliu.

5. Au întotdeauna obiect material infracțiunile de:

a. furt, omor și vătămare corporală;

b. furt și abuz de încredere;
c. furt, tâlhărie și ultraj.

6. Persoana juridică:

a. Nu poate fi trasă la răspundere pentru fapta concretă comisă de o altă persoană

juridică;
b. Poate răspunde penal pentru orice infracţiune;
c. Dacă este o societate comercială aflată în curs de constituire, nu va răspunde penal
pentru comiterea unei infracţiuni.

7. În cazul pierderii personalităţii juridice prin divizare, intervenită după comiterea

infracţiunii, răspunderea penală şi consecinţele acesteia:

a. Nu se vor angaja în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare;
b. Se vor angaja în sarcina persoanelor juridice care au dobândit fracţiuni din
patrimoniul persoanei divizate;
c. Nu se vor mai produce, operând în fapt o cauză de nepedepsire.

8. Nu poate fi în niciun caz trasă la răspundere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni:

a. o instituție publică care, potrivit actului de înființare, poate desfășura atât o activitate
ce poate face parte din domeniul privat, cât și o activitate ce nu face parte din acest
domeniu;
b. o persoană juridică, când infracțiunea a fost comisă în interesul său de un terț care nu
este angajat al acesteia;
c. o societate aflată în curs de constituire.