Cap I. Prezentarea Sistemului Sanitar din Romania...............................................................

2
Cap III. Serviciul National de Sanatate din Marea Britanie - NHS.......................................9
CAP IV. Puncte forte si puncte slabe ale Serviciului National de Sanatate din Marea
Britanie..................................................................................................................................13
CAP.V Analiza comparativa dintre cele doua servicii prezentate........................................15
In ceea ce priveste analiza comparativa dintre cele doua servicii studiate, rezultatele sunt
mai mult in favoarea Marii Britanii, care este o tara cu rezultate in domeniul sanatatii sub
media europeana inainte de anul 1996, dar care dupa ce s-a finalizat reforma inceputa in
anul 1991 a depasit mediile europene in foarte multe domenii, dar care in raport cu acelasi
domaniu din Romania detine pozitii mai relevante reusind sa ofere cetatenilor un serviciu
de sanatate furnizat in conditii de calitate si permanent. Pentru a sustine afirmatia de mai
sus putem incepe cu comparatii dintre cifrele care sunt relevante pentru sistemul de sanatate
din Marea Britanie, comparate cu cele din Romania si cu cele ale mediei europene. Astfel
ponderea medicilor specialist in Marea Britanie la o densitate de 10000 locuitori este cu 12
procente mai mica decat cea europeana, conform datelor din 1994, fapt din care rezulta ca
in aceasta tara criza personalului medical s- a facut simtita de foarte multa vreme, iar
aceasta problema s- a acutizat in timp, extinzandu-se si in alte state europe. In momentul de
fata nici in Romania situatia personalului medial nu este una dintre cele mai bune deoarece
tara noasta se confrunta cu o emigrare masiva a acestuia catre celelalte tari comunitare care
ofera o remuneratie semnificativa si conditii de munca mult mai atragatoare fata de cele din
sistemul de sanatate din Romania. .......................................................................................15
Un alt aspect important al sistemului de sanatate din Marea Britanie este dat de faptul ca
acesta ara ca principala sursa de finantare taxele generale, mai precis (95%) din bugetul
acestuia, iar restul pana la suta la suta din alte contributii. In Romania conform Ordonantei
nr. 22/1992 privind finantarea ocrotirii sanatatii (publicata in Monitorul Oficial nr. 213 din
28 august 1992), distingem urmatoarele forme de finantare: de la bugetul de stat si bugetele
locale, in conditiile legii; din fondul special pentru sanatate, constituit, potrivit prevederilor
prezentei ordonante, din contributia persoanelor juridice si fizice; taxe asupra activitatii
daunatoare sanatatii; veniturile din activitatea unitatilor sanitare. Din aceasta perspectiva
observam ca in Romania modul de finantare a sistemului de sanatate este mai bine
structurat decat in Marea Britanie, insa poate devinii mai greu de colectat si mult mai
birocratic. Atat intr-o tara cat si in alta ambele sisteme de sanatate dispun de un buget de
stat, fapt care limiteaza intr-o masura destul de mare calitatea serviciilor oferite, insa pe de
alta parte asigura accesul liber si neconditionat al tuturor cetatenilor la aceste servicii.
Aceasta problema s-a rezolvat in timp prin dezvoltarea clinicilor particulare care cresc in
ambele tari nivelul de competitivitate in domeniul sanatatii, astfel spitalele si clinicile de
stat sunt nevoite sa incerce sa tina pasul cu schimbarile in permanenta. In tara noastra au
aparut o data cu aderarea si integrarea in Uniunea Europeana o serie de programe europene
prin care se puteau accesa fonduri europene care sa faciliteze imbunatatirea sistemului
medical si a serviciilor pe care acesta le ofera cetatenilor....................................................15
In Marea Britanie medicii sunt: - salariati sau platiti in functie de numarul pacientilor
inscrisi pe listele lor (capitatie); se practica si o coplata a unor parti din costul unor prestatii.
...............................................................................................................................................15
Intarirea capacitatii de control a Ministerului Sanatatii Publice asupra obiectivelor,
activitatilor si structurilor din domeniul sanatatii publice.................................................20

1
Cap VIII. Bibliografie...........................................................................................................29
Cap VII. Privire globala asupra tarilor lumii din perspectiva sistemului de
sanatate…………………………………………………………………………………….19
CAP VIII. Bibliografie……………………………………………………………………28

Cap I. Prezentarea Sistemului Sanitar din Romania

In 1997, Romania a introdus un nou sistem de asigurari de sanatate prin Legea nr.
145/1997, bazat pe o versiune modificata a modelului Bismarck. In prezent, unele structuri
din urmatoarele modele coexista in cadrul sistemului sanitar roman (tinand cont in principal
de modalitatea prin care sistemul este finantat):

2
 • modelul Semashko – bugetul asigurarilor sociale de stat (trezoreria statului);
• modelul Beveridge – principiul rolului de „ filtru” (avut de medicii de familie –
alesi, in mod liber, de catre pacienti si finantat prin impozite);
• modelul Bismarck – sistemul de asigurari sociale de sanatate (bazat pe prime
obligatorii de asigurare, dependente de venituri).- modelul Romaniei.
In prezent, starea de sanatate a populatiei este determinata de accesul la sanatate,
pe de o parte, si de accesul la servicii de sanatate, pe de alta parte.
Accesul la sanatate depinde intr-o mare masura de factori externi sistemului de
sanatate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economica, factori socio-
culturali. Accesul la ingrijiri de sanatate este influentat aproape in totalitate de organizarea
sistemului sanitar.
Accesibilitatea la servicii de ingrijire medicala este determinata de convergenta
dintre oferta si cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reala a
facilitatilor de ingrijiri comparativ cu cererea bazata pe nevoia reala pentru sanatate.
Disparitatile in accesul la ingrijiri apar din cel putin patru motive: etnice sau rasiale;
economice, aici incluzand costurile directe suportate de populatie (co-plati, costuri legate
de tratamente si spitalizare) precum si cele indirecte (cost transport, timpi de asteptare);
asezare geografica inadecvata a facilitatilor de ingrijiri; calitatea inegala a serviciilor de
acelasi tip.
In Romania sunt evidentiabile toate cele patru tipuri de inechitati in accesul la
serviciile de ingrijiri, ceea ce determina inechitati in starea de sanatate a diferitelor grupuri
de populatie, a unor comunitati din diferite zone geografice si a grupurilor defavorizate
economic. Aceste disparitati se manifesta prin indicatori de baza ai starii de sanatate
modesti (speranta de viata la nastere, mortalitatea infantila, mortalitatea generala pe cauze
de deces evitabile, grad de morbiditate, ani de viata in stare de sanatate) dar si prin nivelul
scazut de informare privind factorii de risc si de protectie pentru sanatate sau sistemul de
ingrijiri de sanatate si pachetul de servicii de baza din Romania.
Sistemul de sanatate din Romania este de tip asigurari sociale si are ca scop
asigurarea accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de baza pentru
asigurati. In consecinta, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o preocupare
continua la Nivelul Ministerului Sanatatii Publice.
Pentru evaluarea accesibilitatii, au fost analizati indicatori de proximitate care sa
identifice eventuale grupe populationale si sau zone geografice dezavantajate in privinta
accesului la servicii, pentru care ar trebui dezvoltate politici tintite. Factorii determinanti
care influenteaza gradul de accesibilitate al populatiei la serviciile de sanatate sunt in
general reprezentati de: nivelul saraciei, somajul, ocupatia, mediul de rezidenta, statutul de
asigurat in sistemul de asigurari sociale de sanatate, gradul de acoperire cu personal
medical.

Nivelul saraciei studiat prin Raportul National al Dezvoltarii Umane 2003-2005

pentru Romania (UNDP) mentioneaza existenta unor enclave caracterizate de un index al
dezvoltarii umane (IDU) scazut care se situeaza in cele mai multe cazuri in zonele greu
accesibile ale judetelor, departe de reteaua principala de sosele. Satele cele mai sarace (cu
IDU foarte scazut) sunt de obicei izolate fata de drumurile modernizate sau fata de orase,
avand chiar un rol marginal in cadrul comunelor de care apartin.

3
 Acelasi raport pune in evidenta inegalitatea dintre mediul urban si rural in ceea ce
priveste rata de saracie (13.8% si respectiv 38%) si rata de saracie severa (3.8% si respectiv
13.9%) in anul 2003. Exista numeroase discrepante intre diferitele categorii ocupationale in
ceea ce priveste ponderea populatiei aflate sub limita saraciei: agricultorii (51%), somerii
(39%), lucratorii pe cont propriu (37%), pensionarii (20%), ceea ce indica potentiale grupe
populationale dezavantajate, care trebuie vizate de politici de imbunatatire a accesului. In
profil teritorial, in Romania Regiunea 1 de dezvoltare N-E si Regiunea 3 S sunt zonele cu
cel mai scazut IDU (0.756 pentru ambele regiuni) si cu cel mai mic PIB (PPP) (4400 USD,
respectiv 4900 USD) in anul 2002.
Un numar mare de persoane, desi sunt asigurate, au acces limitat la asistenta
medicala, pe fondul bugetului foarte redus al gospodariei. Familiile sarace nu isi pot
permite coplatile implicate de solicitarea serviciilor medicale si achizitionarea
medicamentelor necesare, achitarea costurilor de transport si extraplata pentru medic si
personalul auxiliar.
Pentru 40% din populatia din rural, mijlocul de transport si costul acestuia
reprezinta o problema de acces la serviciile medicale, in afara localitatii. De asemenea,
coplata adresata personalului medical si timpul de asteptare sunt vazute ca obstacole, atat
de catre cei din rural cat si de catre cei din urban.
Statutul de asigurat in sistemul de asigurari sociale de sanatate este dat de
Raportul de activitate pe anul 2005 al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, care
mentioneaza ca la 30 septembrie 2005, in mediul urban gradul de cuprindere in sistemul de
asigurari era de 96.08%, iar in cel rural de 89.25%.
Gradul de acoperire cu personal medical rezulta din analize recente care au
relevat ca exista inegalitati regionale marcate in acoperirea populatiei cu personal medical.
Astfel, numarul de locuitori care revin la un medic in rural este de peste 6 ori mai mare
decat in urban, pentru 2005. Cele mai defavorizate regiuni sunt Sud si Sud-Est (773,
respectiv 655 locuitori/1 medic). In regiunea de Nord-Est se inregistreaza ca fiind cea mai
slab acoperita cu medici in mediul rural (2778 locuitori/1 medic). De asemenea, numarul de
asistente comunitare este total insuficient, la o asistenta comunitara revenind 26265 de
persoane. In mediul rural exista 98 de localitati fara medic.
Serviciile medicale sunt, astfel, in prezent, acordate in baza contributiei la fondul de
asigurari de sanatate (6,5 % din salariul brut al angajatului si 7% din partea angajatorului).
Asiguratul beneficiaza, pe baza acestei contributii, in mod gratuit de un pachet de servicii
definite drept vitale si reglementate legislativ.
Asistenta medicala primara este, in prezent, oferita de catre medicul de familie,
dorindu-se o accentuare a rolului serviciilor primare, ca prim filtru de rezolvare a
problemelor. Accesul la asistenta ambulatorie si cea spitaliceasca (in afara urgentelor) si
accesul la medicamentele compensate si gratuite se face prin medical de familie. Medicii nu
mai au statutul de salariati ai statului, ci devin furnizorii de servicii medicale care incheie
un contract cu Casa de Asigurari de sanatate, noua coordonatoare a sistemului. Personalul
medical mediu este angajat de catre acesti furnizori de servicii (medici si spitale).
Ministerul sanatatii isi mentine doar rolul de finantare si coordonare a programelor
nationale de sanatate publica.
Mortalitatea infantila si materna sunt indicatori relevanti ai problemelor de acces ale
unor mame si copii nou-nascuti la asistenta medicala, ai calitatii reduse a serviciilor oferite
acestora, cat si ai gradului de informare insuficient in privinta metodelor de prevenire a
bolilor si de mentinere a igienei sanitare. In ciuda tendintei descrescatoare de dupa 1990,

4
rata mortalitatii infantile in Romania este de trei ori mai mare decat media tarilor Uniunii
Europene si de doua ori mai mare decat in tarile est-europene. Rata mortalitatii materne,
desi de aproximativ cinci ori mai mica in anul 2001 fata de 1989, ramane totusi ridicata, in
comparatie cu celelalte tari europene.
De asemenea, noul model a dus la o reducere a accesului populatiei la serviciile
medicale, prin aparitia unor persoane care nu pot beneficia de asistenta medicala (in afara
celei de urgenta, minimale) neavand asigurare de sanatate.
In acelasi timp, in contextul saracirii populatiei, un segment larg al acesteia, desi
asigurat, nu isi permite costul tratamentelor, accesarea serviciilor spitalicesti performante
aflate in afara localitatii de resedinta sau apelarea la serviciile sistemului privat, ca
alternativa la sistemul public.
Lipsa de informare in randurile populatiei asupra necesitatii asigurarii medicale si
asupra conditiilor de acces la serviciile medicale mentine unii potentiali solicitanti in afara
sistemului public de asigurare. Intr-o asemenea situatie se afla grupuri din zonele izolate
geografic, grupuri foarte sarace (fara domiciliu stabil), grupuri de rromi. Nivelul de
educatie scazut favorizeaza comportamentul de neasigurare.
Conform datelor din barometrul pentru serviciile de sanatate, mai mult de jumatate
dintre romani nu isi cunosc drepturile si obligatiile privind asigurarea medicala, iar peste
80% dintre cei asigurati nu cunosc deloc sau au doar vagi informatii despre serviciile
medicale la care sunt indreptatiti.
Accesul la medicamente. Liberalizarea pietei medicamentului si scaderea
productiei interne de medicamente au dus la cresterea exagerata a preturilor produselor
farmaceutice. Pe de alta parte, taxele vamale si TVA scumpesc in Romania medicamentele
cu 50%, comparativ cu alte tari din Europa (MSF, 2003). Astfel, costul crescut al
medicamentelor a diminuat accesul la acest tip de consum al familiilor sarace, chiar si in
ceea ce priveste tratamentele vitale, obligatorii.
Criza financiara actuala a determinat incapacitatea accesarii de catre populatie a
unor servicii la care erau indreptatiti, precum: analize medicale de baza oferite de
laboratoare, medicamente acordate compensat sau gratuit, in cazul copiilor sau al unor boli
grave. Noua lista a medicamentelor gratuite, aflata in proces de aprobare elimina
gratuitatea pentru medicamentele ce se adreseaza unor boli grave, cu impact social ridicat,
precum TBC sau bolile venerice, diabetul, modificari care au consecinte sociale negative
importante, pe termen lung. Pentru viitor se analizeaza si perspectiva plafonarii
compensarii doar pentru 65% din preturile medicamentelor si doar a medicamentelor mai
ieftine. Accesul la medicamentele compensate este foarte important, in cazul persoanelor
aflate in saracie, fiind singura posibilitate a acestora de a putea beneficia de anumite
medicamente. Persoanele neasigurate care traiesc in saracie nu beneficiaza de compensari,
iar pentru acestea medicamentele necesare sunt deosebit de costisitoare.
Importanta scazuta acordata preventiei devine una dintre problemele grave ale
sistemului romanesc de ocrotire a sanatatii publice si este data si de insuficienta
programelor medicale preventive si ineficienta acestora. Programele de planning familial si
cabinetele cu acest scop sunt insuficient dezvoltate, acest fapt reflectandu-se in rata mare a
avorturilor si in slaba informare a populatiei din rural sau orasele mici, in ceea ce priveste
avantajele planningului familial.
Subfinantarea redusa a programelor destinate prevenirii imbolnavirii populatiei se
reflecta in indicatorii de morbiditate. Bolile cardiovasculare, pentru prevenirea carora, in
lume, exista in prezent programe speciale de formare a unui comportament alimentar

5
sanatos in randul populatiei, constituie in tara noastra principala cauza de deces pentru
populatia sub 64 de ani.
Standardul scazut de viata in Romania si conditiile oferite de catre sistemul sanitar
romanesc, in ultimele decenii, au dus, treptat, la o polarizare in ceea ce priveste accesul la
serviciile de sanatate, fapt cu consecinte pe termen lung asupra starii de sanatate a
populatiei si in contradictie cu principiile echitatii sociale statuate de legislatia sanitara. In
timp ce un segment al populatiei are acces la servicii performante, oferite de asistenta
specializata din centrele universitare, la asistenta medicala privata si medicamente eficiente
costisitoare, un alt segment al populatiei are probleme in accesarea asistentei si medicatiei
de calitate si, ceea ce este mai grav, chiar in accesarea asistentei primare (inclusiv
stomatologice).
Actorii sistemului de sanatate din Romania.
1. Casa Nationala de Sanatate;
2. Ministerul Sanatatii;
3. Colegiul Medicilor din Romania;
4. Ministerul Finantelor Publice;
5. Administratia locala si regionala (consilii locale si prefecturi);
6. Alte Minitere ( ex : Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale);

CAP. II. Analiza SWOT a Sistemului Sanitar din Romania

Puncte tari Puncte slabe

-existenta unor specialisti competenti; - grade diferite de competenta tehnica pentru
persoane cu acelasi nivel de salarizare;
- existenta unui procent important de personal - motivatie intrinseca scazuta, datorita slabei
tanar, capabil sa se formeze in spiritul noilor capacitati de diferentiere intre persoanele cu
exigente survenite prin aplicarea principiilor productivitate diferita;
de reforma prevazute in Legea nr. 95/2006;
- disponibilitate de a lucra peste orele de - deficiente in asumarea responsabilitatilor;
program;
- personal cu pregatire in domenii diferite - slaba capacitate de monitorizare a modului
(atat in domeniul medical cat si in alte de indeplinire a sarcinilor atat la nivel
domenii inrudite sau complementare), ceea ce individual, cat si intre departamente;
creste capacitatea de rezolvare a unor
problematici complexe;
-existenta pe piata a unui numar mare si - un climat organizational care nu favorizeaza
diversificat de medicamente, inclusiv din munca in echipa;
import;

-asiguratii beneficiaza de un pachet gratuit de - lipsa de continuitate in alocarea sarcinilor;

servicii medicale;

-unele categorii de persoane au acces gratuit - lipsa unui plan de cariera pentru angajati si a
la servicii medicale; unei politici coerente de pregatire si mentinere
a personalului;

6
-numarul mare de ONG-uri active in - detine numeroase institutii in
domeniul sanatatii si in domeniul medico- coordonare/subordonare
social care pot fi utilizate ca resursa, in
programe de parteneriat.

-lipsa unui sistem unic informatic integrat

care sa interconecteze toti furnizorii de
servicii medicale, precum si institutiile cu
atributii in asigurarea sanatatii, care sa
permita o mai buna gestionare a fondurilor
disponibile si, in acelasi timp, sa ofere o
modalitate „inteligenta” de stocare a datelor
care sa conduca la o baza care sa permita
analize , pe termen lung, si prognoze care sa
creasca adaptabilitatea sistemului la nevoile
reale ale populatiei;
-grad de informare insuficient in privinta
metodelor de prevenire a bolilor si de
mentinere a igienei sanitare;

-situatia precara a sistemului de sanatate

publica din mediul rural;

- lipsa autonomiei reale, financiare si

manageriale, lipsa care afecteaza toate
aspectele majore ale activitatii institutiilor
abilitate in domeniul sanatatii, de la
organizarea functionala, la colectare,
finantare, contractare, decontare, informare.

Oportunitati Amenintari

- integrarea in UE; - cresterea nivelului de informare a

- cresterea competentei si calitatii actului
pacientilor, concomitent cu progresul si
medical; diversificarea tehnologiilor diagnostice si
- posibilitatile de dezvoltare pe care le poate
terapeutice vor conduce la cresterea
deschide „turismul” medical, cu consecinte
asteptarilor acestora si, implicit, la o crestere
benefice in domeniul sanatatii si cel a cererii de serviicii medicale complexe;
economic pentru locuitori; sistemul de sanatate trebuie sa dispuna de
mecanisme care sa asigure directionarea
resurselor financiare in virtutea principiului
eficientei;
- aderarea la UE impune adoptarea unor - libertatea de circulatie a persoanelor si a
standarde si recomandari care au ca serviciilor da posibilitatea utilizatorilor sa ia

7
finalitate cresterea eficientei si calitatii; contact cu furnizori de servicii din diferite
tari si sa isi modifice asteptarile;
- statutul de membru UE deschide noi - dezvoltarea sistemului privat constituie un
posibilitati de finantare pe proiecte din mediu concurential pentru sistemul public;
fonduri europene;
- descentralizarea si acordarea unei - libera circulatie a persoanelor si facilitatile
autonomii reale autoritatilor cu competente create dupa aderarea Romaniei la Uniunea
in sanatate si asistenta medicala, statuate ca Europeana pentru ocuparea de locuri de
obiective in programul de guvernare.; munca induc riscul migrarii personalului de
specialitate, mai ales a celui inalt calificat si
performant;
- implementarea asigurarilor private de - lipsa capacitatilor si abilitatilor
sanatate, ca o consecinta benefica, manageriale la nivelul sistemului de
degreveaza sistemului social de povara asigurari – spre exemplu, managerii
crescanda si presiunea tot mai mare la care spitalelor sunt in continuare selectati pe
este supus din partea asiguratilor. criterii de excelenta profesionale medicale
(prestigiul, performanta, etc), care nu se
transfera intotdeauna si in domeniul
managerial – problema care se manifesta
insidios printr-o gestionare ineficienta a
fondurilor, greu de cuantificat;
- sanatatea este un domeniu cu impact social - cresterea costurilor colaterale induse fie
major, care poate furniza argumente pentru prin acoperirea tratamentului unor boli rare,
adoptarea unor politici de dezvoltare. dar foarte grave, fie datorita politicilor
practicate de unii distribuitori de
medicamente;
- lipsa de pregatire specifica in domeniul
sanitar la nivelul administratiilor locale
-descentralizarea si acordarea unei
autonomii reale autoritatilor cu competente
in sanatate si asistenta medicala, poate avea
si consecinte mai putin benefice;
- Este discutabil daca exista, la nivel local,
know-how-ul, capacitatea manageriala
pentru a prelua toate functiile specifice
sistemului de sanatate.;

- integrarea in Uniunea Europeana poate

adduce cresterea costurilor asistentei
medicale care poate conduce la cresterea
decalajului in ceea ce priveste accesul la
serviciile de sanatate, intre populatia cu
venituri decente si populatia aflata sub
pragul saraciei.

8
 Cap III. Serviciul National de Sanatate din Marea Britanie - NHS

Serviciul National de Sanatate (NHS) inca de la crearea sa din 1948 a instituit

accesul universal la ingrijirile de sanatate. NHS este un serviciu public de sanatate finantat
in principal din impozit. Cu mai mult de un milion de salariati, reprezinta cel mai mare
angajator nemilitar din Europa.
Gama de servicii acoperite in cadrul NHS este completa iar accesul la ingrijiri este
gratuit.Organizarea ingrijirilor a fost profund transformata dupa 1990. Schimbarile majore
s-au concentrat pe separarea cumparatorilor de ofertantii de servicii medicale si pe crearea
unei « piete interne » in cadrul NHS. Solicitantii care intervin pe piata sunt autoritatile
sanitare de district ( DHA) si medicii generalisti « gestionari de fonduri » (General
Practitioner Fundholders) care cumpara ingrijiri trusturilor spitalicesti (fundatii autonome
din cadrul NHS) si centrelor de sanatate comunitare. Sistemul de negociere a contractelor,
introdus in 1991, cere furnizorilor sa isi asume noi functii si in principal sa isi dezvolte
capacitatile de gestiune. Ideea fundamentala care sta la baza acestei reforme este stimularea
concurentei intre furnizori de ingrijiri de sanatate si introducera de modalitati de cumparare
si producere de servicii de sanatate mai eficiente. Documentul publicat de catre guvernul
britanic in 1992 asupra « sanatatii natiunii » a facut ca imbunatatirea rezultatelor de
sanatate sa devina un obiectiv cheie al reformei.
Cel mai important aspect al NHS este principiul dupa care actioneaza. Acest
sistem ofera o acoperire larga a serviciilor medicale, acest lucru fiind reprezentat ca
cazurile de urgenta ( ex: atacuri cardiace) vor primi imediat asistenta necesara, pe
cand celor mai putin urgente li se acorda o prioritate mai scazuta avand timpi crescuti
de asteptare (ex: operatii de cataracta) .
Concentrarea asupra ingrijirilor primare si rolul pivot al generalistilor, punct de
trecere obligatoriu pentru a accede la ingrijirile secundare, sunt frecvent citate ca puncte
forte ale sistemului britanic raportat la alte sisteme de sanatate in vigoare in tarile Uniunii
Europene. Indicatorii de sanatate afiseaza valori relativ bune. Cresterea cheltuielilor este in
mod remarcabil temperata in comparatie cu tendintele observate in majoritatea statelor
membre. Nivelul de finantare al ingrijirilor de sanatate, supus unui riguros control bugetar
central, face totusi obiectul unor continue dezbateri publice si politice. Criticile sunt
alimentate in special de slabele resurse consacrate ingrijirilor secundare care apare ca una
dintre principalele cauze ale lungilor liste de asteptare din spitale. Problema listelor de
asteptare explica nivelul de satisfacere relativ mediocru al britanicilor cu privire la sistemul
lor de sanatate. Cu rare exceptii sistemele functioneaza corect pentru bolile grave sau
urgente dar mai putin bine pentru afectiunile minore ( care nu sunt mai putin dureroase
pentru pacienti).
Efectele reformei din 1991 si crearea unei piete interne de ingrijiri in cadrul NHS
sunt inca incerte si controversate. In ochii responsabililor politici, apare necesara realizarea
unei evaluari aprofundate si sistematice a acestor efecte, in scopul de a decide daca se poate
urma aceasta cale sau se vor cauta altele noi.
Populatia si starea de sanatate in Marea Britanie numara in anul 1996 58 milioane
de locuitori, cu o proportie a tinerilor sub 20 de ani de 25% (media UE-24.6%) si o
proportie de 15.8% pentru persoanele in varsta de peste 65 ani. Proportia celor de peste 75

9
de ani care este deja a doua mai ridicata decat media UE (-6.1%-) se asteapta in 2020 o
crestere la 12.4%. Imbatranirea populatiei exercita presiuni din ce in ce mai puternice
asupra sistemului de sanatate britanic. Pe global starea de sanatate a populatiei a fost
considerabil imbunatatita in cursul ultimilor zece ani si majoritatea indicatorilor de sanatate
se incadreaza in media UE.
Speranta de viata a fost estimata la 74.4 ani pentru barbati (73.9ani-UE) si de 79.3
ani pentru femei (80.2ani-UE) .
Rata mortalitatii a fost estimata la: 7.9 la 1 000 locuitori in 1993 (8.2-UE).
Rata a mortalitatii infantile afiseaza o valoare de 6.1 decese la 1 000 de nascuti vii
in 1996(media UE- 5.4).
Ca si in restul Uniunii Europene principalele cauze de deces sunt bolile
cardiovasculare ,cancerul si accidentele inaintea varstei de 35 ani.
Incidenta SIDA dupa o crestere progresiva intre anii 1982 si 1994, s-a diminuat
apoi pentru a se stabili la - 24 noi cazuri diagnosticate la un million de locuitori in 1996 –
(media UE-42.7).
Indicele DMF al sanatatii in domeniul stomatologic a fost stabilit in 1990 la 3.1 la
copii de 12 ani (media UE-3.1).
Consumul de alcool a fost estimat in anul 1990 la 8.9 litri pe persoana –nivel
inferior mediei UE - 11.6litri.
In 1992 consumul de tutun este mult inferior mediei UE pentru barbati-29% in
timp ce pentru femei este relativ ridicat-28% toti fumatori de mai mult de 15 ani, (media
UE 37.1%-barbati, 25.1%-femei).

Finantarea si organizarea sistemului de sanatate

1. Structura sistemului. Secretarul de stat de la sanatae este responsabil in fata

Parlamentului de oferta de ingrijiri din cadrul NHS. Consiliul director al NHS este si el
responsabil in fata Secretarului de Stat de fixarea obiectivelor si prioritatilor NHS in acord
cu politica guvernului.Consiliul director distribuie fondurile in cadrul unui buget anual,
catre 106 autoritati sanitare districtuale (DHA) care acopera fiecare intre 250 000 si 1
milion de locuitori. Autoritatile sanitare districtuale si « General Practitioner Fundholders »
administreaza bugetele pentru cumpararea ingrijirilor primare si secundare. Trusturile din
cadrul NHS, intemeiate in 1991 sunt institutii spitalicesti autonome .Generalistii si
stomatologii au un statut independent si se afla sub contract cu NHS, dar un numar mare de
stomatologi nu acepta decat pacienti privati.
In Marea Britanie in anul 1997 se aflau 463 de trusturi, care acopereau mai mult de
1 600 de spitale si reprezentau marea majoritate a institutiilor spitalicesti, de servicii de
ambulanta si unitatile de ingrijiri comunitare din cadrul NHS. Trusturile spitalicesti propun
serviciile lor in cadrul negocierii de contracte cu cumparatorii de ingrijiri. In ciuda
predominarii sectorului public in producerea de ingrijiri ,sistemul este in permanenta
completat de un sector independent marginal dar in expansiune. El este compus dintr-o
panoplie de organisme private voluntare sau caritative care completeaza serviciul national
de sanatate nu numai in domeniile bine acoperite de catre NHS dar si in sectoarele unde
aseasta acoperire este limitata.
2. Finantarea sistemului. NHS este finantat in principal prin fiscalitate (95%) si
prin alte contributii (5%) in cadrul unui buget global stabilit de catre minister si supus

10
aprobarii Parlamentului. Exista dispozitive bazate pe asigurari legate de un mic sector
privat care a cunoscut un salt rapid in cursul anilor 80 si 90. In 1996, 9% din populatie
detinea un contract privat suplimentar de sanatate in scopul de a acoperi serviciile
spitalicesti specializate si a evita marile intarzieri in asteptarea pentru interventiile mai
putin urgente. Asigurarile private nu acopera decat 3.5% din cheltuieli deci finantarea este
aproape in intregime concetrata asupra serviciilor furnizate in interiorul NHS. Mai mult,
noul guvern laburist a eliminat in 1997 reducerea fiscala in favoarea asigurarilor private de
sanatate. Participarea la costuri a crescut progresiv pentru un anumit numar de
medicamente precum si pentru ingrijirile stomatologice si examenele oftalmologice, dar
numerosi pacienti sunt scutiti ( copii, persoane in varsta, femei insarcinate, someri s.a.).
Spitalele publice au devenit trusturi spitalicesti, unde autonomia se aplica mai ales
politicii aplicate in materie de personal precum si in materie de negociere a contractelor de
servicii medicale. Ele sunt atat in masura sa achizitioneze sau sa vanda bunuri imobiliare
sau funciare cat si sa administreze resursele. Trusturile negociaza cu cumparatorii de
ingrijiri de sanatate tarifele si paleta de servicii de sanatate furnizate. Inainte de reforma
remuneratia personalului clinic si nonclinic se decidea la nivel central.
In 1997, 60% din personal lucreaza pe baza de contracte de servicii incheiate cu
trusturile locale. Personalul din spitale este salariat , dar un numar de medici acorda ingrijiri
si clientilor privati.
Sistemul de remunerare a generalistilor consta intr-o combinatie complexa intre
onorariu si alocari specificate in contractul lor. In principal remuneratia lor se constituie in
functie de numarul de pacienti inscrisi pe listele lor. Ea este influentata si de alti factori
precum varsta pacientilor. Anumite servicii (contraceptia si vaccinarea) sunt platite pe baza
de act. Exista si prime de incurajare, de exemplu in cazul realizarii unui obiectiv de
imunizare. Generalistii gestionari de fonduri (GPFH), care reprezentau in jur de jumatate
din medicii generalisti in anul 1998, au primit buget destinat finantarii ingrijirilor primare
care se acorda in cabinetul lor, precum si ingrijirilor secundare si tertiare pe care le cumpara
pentru pacientii inscrisi pe listele lor. Generalistii gestionari de fonduri nu isi pot spori
veniturile decat prin reinvestirea economiilor realizate. Medicii stomatologi sunt remunerati
pe baza de act.
Exista o lista negativa de medicamente care nu sunt rambursabile. Preturile sunt
fixate de catre producatori dar guvernul central exercita un control asupra profiturilor.
Medicamentele care se vand liber sunt platite integral de catre pacienti ; in ceea ce priveste
medicamentele prescrise coplata reprezinta in medie 24% din pretul produselor. Scutirile
sunt numeroase. Contraceptivele sunt gratuite. Onorariile farmacistilor sunt negociate intre
ei si guvernul central.
3. Personalul medical in sistem. Numarul medicilor titulari estimat in 1994 la 15.6
pentru 10 000 locuitori este foarte scazut fata de media europeana (28.1). Toate domeniile
de sanatate se confrunta cu lipsa de personal.(Tab.1)

Tab.1. Dimensiunea efectivului de profesionisti care lucreaza in domeniul sanatatii in

Marea Britanie

Profesionisti in Densitatea la Media in cadrul UE Anul

domeniul sanatatii 10 000 locuitori
Medici titulari 16 28 1994

11
Medici generalisti 6 8 1994
Specialisti si n.d. 13 1994
consultanti
Stomatologi 4 6 1994
Infirmieri calificati n.d. 87 1994
Farmacisti 6 7 1993

Prioritati actuale. Marea reforma a NHS a fost lansata la inceputul anului 1991.
Dezbaterile asupra efectelor pietei interne se continua si la ora actuala. Reforma a fost in
intregime finalizata in 1996, dar este inca prea devreme pentru a evalua impactul ei , pentru
ca observatiile sunt impiedicate de frecventele schimbari intervenite inclusiv schimbarea
guvernului in 1997. Introducerea mecanismelor de piata si punerea in regim concurential a
furnizorilor trebuie teoretic sa se traduca prin castig de eficienta , dar se vede neutralizata
din cauza haosului in costurile tranzactiilor. Pentru reducerea acestor costuri , va fi necesar
atacul asupra insuficientelor din sistemul de gestiune si de informare, nu doar asupra
planului infrastructurii tehnice. Tot in acest scop trebuie avuta in vedere si formarea
medicilor si al altor profesii din sistemul de sanatate. Va fi necesara o evaluare aprofundata
a resurselor utilizate, a rezultatelor de sanatate si al nivelului de satisfacere a utilizatorilor.
Din pacate dezbaterea publica, mai putin din presa se focalizeaza pe lungimea listelor de
asteptare pentru interventiile care nu sunt urgente. Ori acesta nu este singurul criteriu dupa
care se poate judeca functionarea buna sau proasta a sistemului.
Unul din principalele obiective ale reformei NHS-ului este imbunatatirea calitatii
serviciilor de sanatate in ochii utilizatorilor , dar aceasta a fost tot timpul greu de realizat.
Cumparatorii urmaresc evolutia practicilor clinice si subiectele controalelor, in timp ce
Ministerul Sanatatii difuzeaza normele nationale. In urma unei tendinte ce se generalizeaza
la nivel international institutiile stiintifice de prim plan joaca un rol din ce in ce mai activ in
dezvoltarea de linii directoare si de norme de buna practica medicala.
Aparuta in 1997 Cartea Alba a guvernului laburist prevedea noi orientari pentru
NHS. Piata interna va fi inlocuita de un sistem de ingrijiri complete. Unitatea de baza a
sistemului va fi « grupa de ingrijiri primare », echipe formate din generalisti si infirmieri
sunt destinate sa inlocuiasca Generalistii gestionari de fonduri, si sa isi asume
responsabilitatea bugetara sub controlul autoritatii sanitare din districtul respectiv.Un
sistem de informare medicala comunitara functioneaza 24 de ore din 24 si a fost introdus in
1998. Noi legaturi electronice sunt prevazute intre generalisti, farmacisti si spitale.
Modalitatile de finantare si dispozitiile contractuale se negociaza pe termen lung (3-5 ani).
Exista un proiect de creare a « Institutului national de excelenta clinica » insarcinat
cu definirea normelor la nivel national precum si a unei « Comisii pentru imbunatatirea
sanatatii » care va controla performantele serviciilor clinice.
Planul de rationalizare a structurilor spitalicesti ridica numeroase controverse, in tot
ceea ce priveste marile orase, care sufera de invechirea parcului spitalicesc (spitalele au fost
construite in secolul 19) ce necesita restructurari destinate adaptarii la evolutia demografica
si sociala precum si innoirea tehnologiilor medicale.

Marea Britanie
Mod de organizare Serviciu national de sanatate finantat prin
impozit

12
Starea de sanatate
Cheltuieli
Finantare
Spitale
Ingrijiri primare
Medici
CAP IV. Puncte forte si puncte slabe ale Serviciului National de Sanatate
din Marea Britanie
Serviciu National de Sanatate (N.H.S.): imaginat de britanici, functioneaza in
Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Anglia.
Puncte forte
- impact pozitiv asupra starii de sanatate;
- relativ neoneros (nu este greu de suportat
de catre populatie);
- tratamentele se bazeaza pe necesitate nu pe
capacitatea de plata;
-derularea unui program prin care se doreste
ca pana in Decembrie 2008 durata maxima
ce trece intre consultul medicului si
inceputul tratamentului sa nu depaseasca 18
saptamani;
-un sistem de informare medicala
comunitara functioneaza 24 de ore din 24;
-generalistii si infirmierii isi asuma
responsabilitatea bugetara sub controlul
autoritatii sanitare din districtul respectiv;
-se merge pe dezvoltarea unor norme de
buna practica medicala;
-cumparatorii urmaresc evolutia practicilor
13
Foarte mare pondere a persoanelor in
varsta. Anumiti indicatori de sanatate sunt
defavorabili in raport cu normele europene,
ceea ce se datoreaza probabil factorilor de
alimentatie.
Nivel inferior mediei UE: 1005 ECU pe
locuitor si 6,3% din PIB
Finantare dominata de taxe. Sector privat
destul de restrans.
Transformarea spitalelor publice in case
autonome (trusturi)
Medicii generalisti independenti isi exercita
profesia in principal in asociatii
Medici salariati in spitale. Densitate
medicala mult inferioara mediei
Puncte slabe
- liste lungi de asteptare pentru anumite acte
medicale;
- medicii sunt lipsiti de stimulente;
- listele de asteptare pot varia foarte mult
intre regiuni;
- persoanele care se hotarasc sa apeleze la
servicii private de sanatate sunt nevoite sa
contribuie si la NHS;
-listele lungi de asteptare in special pentru
necesitati medicale considerate de un nivel
mai scazut de importnata;
clinice si subiectele controalelor, in timp ce
Ministerul Sanatatii difuzeaza normele
nationale;

- unele spitale din sitemul NHS au mari

datorii.

14
 CAP.V Analiza comparativa dintre cele doua servicii prezentate
In ceea ce priveste analiza comparativa dintre cele doua servicii studiate, rezultatele
sunt mai mult in favoarea Marii Britanii, care este o tara cu rezultate in domeniul sanatatii
sub media europeana inainte de anul 1996, dar care dupa ce s-a finalizat reforma inceputa
in anul 1991 a depasit mediile europene in foarte multe domenii, dar care in raport cu
acelasi domaniu din Romania detine pozitii mai relevante reusind sa ofere cetatenilor un
serviciu de sanatate furnizat in conditii de calitate si permanent. Pentru a sustine afirmatia
de mai sus putem incepe cu comparatii dintre cifrele care sunt relevante pentru sistemul de
sanatate din Marea Britanie, comparate cu cele din Romania si cu cele ale mediei europene.
Astfel ponderea medicilor specialist in Marea Britanie la o densitate de 10000 locuitori este
cu 12 procente mai mica decat cea europeana, conform datelor din 1994, fapt din care
rezulta ca in aceasta tara criza personalului medical s- a facut simtita de foarte multa vreme,
iar aceasta problema s- a acutizat in timp, extinzandu-se si in alte state europe. In momentul
de fata nici in Romania situatia personalului medial nu este una dintre cele mai bune
deoarece tara noasta se confrunta cu o emigrare masiva a acestuia catre celelalte tari
comunitare care ofera o remuneratie semnificativa si conditii de munca mult mai
atragatoare fata de cele din sistemul de sanatate din Romania.
Un alt aspect important al sistemului de sanatate din Marea Britanie este dat de
faptul ca acesta ara ca principala sursa de finantare taxele generale, mai precis (95%) din
bugetul acestuia, iar restul pana la suta la suta din alte contributii. In Romania conform
Ordonantei nr. 22/1992 privind finantarea ocrotirii sanatatii (publicata in Monitorul Oficial
nr. 213 din 28 august 1992), distingem urmatoarele forme de finantare: de la bugetul de stat
si bugetele locale, in conditiile legii; din fondul special pentru sanatate, constituit, potrivit
prevederilor prezentei ordonante, din contributia persoanelor juridice si fizice; taxe asupra
activitatii daunatoare sanatatii; veniturile din activitatea unitatilor sanitare. Din aceasta
perspectiva observam ca in Romania modul de finantare a sistemului de sanatate este mai
bine structurat decat in Marea Britanie, insa poate devinii mai greu de colectat si mult mai
birocratic. Atat intr-o tara cat si in alta ambele sisteme de sanatate dispun de un buget de
stat, fapt care limiteaza intr-o masura destul de mare calitatea serviciilor oferite, insa pe de
alta parte asigura accesul liber si neconditionat al tuturor cetatenilor la aceste servicii.
Aceasta problema s-a rezolvat in timp prin dezvoltarea clinicilor particulare care cresc in
ambele tari nivelul de competitivitate in domeniul sanatatii, astfel spitalele si clinicile de
stat sunt nevoite sa incerce sa tina pasul cu schimbarile in permanenta. In tara noastra au
aparut o data cu aderarea si integrarea in Uniunea Europeana o serie de programe europene
prin care se puteau accesa fonduri europene care sa faciliteze imbunatatirea sistemului
medical si a serviciilor pe care acesta le ofera cetatenilor.
In Marea Britanie medicii sunt: - salariati sau platiti in functie de numarul
pacientilor inscrisi pe listele lor (capitatie); se practica si o coplata a unor parti din costul
unor prestatii.
Intr-o analiza comparativa a sistemelor de sanatate din Europa (numita Indexul
European de Sanatate), Romania a iesit printre ultimele locuri. Mai exact pe locul 27 dintr-
un total de 31. Clasamentul include toate tarile membre UE, la care se adauga Norvegia,
Elvetia si doua dintre tarile candidate (Croatia si Macedonia). In top se afla Olanda (839 de
puncte dintr-un total de 1.000), urmata de Danemarca, Austria (prima clasata din anul
trecut), Luxemburg si Suedia. Romania a acumulat doar 488 de puncte din maximul de

15
1.000, fapt ce o plaseaza intre Bulgaria si Ungaria. La clasamentele de nisa, performantele
au fost relativ in aceeasi zona. La domeniul cardiovascular (Euro Consumera Heart Index),
tara noastra este pe ultimul loc, in timp ce in cazul diabetului (Euro Consumer Diabetes
Index), pozitionarea este ceva mai buna: locul 26.
Romania sufera mai putin de probleme legate de stilul de viata (consum de alcool,
fumat) decat alte tari din zona, avand in acelasi timp cea mai mica rata a obezitatii dintre
toate statele europene. Deci situatia generala este mai degraba favorabila, ceea ce face cu
atat mai ingrijoratoare starea prezenta a lucrurilor; sistemul are urgenta nevoie de
imbunatatiri in toate sub-domeniile, in special cel al rezultatelor, unde Romania este clasata
in acest an pe ultimul loc. Desi Romania nu isi poate permite cu adevarat un sistem de
sanatate performant de care ar avea nevoie, dictionarul de medicamente online pentru
utilizatorii nespecialisti este un bun inceput si un lucru destul de rar in Europa, insa
insuficient cand vine vorba de accesul la medicamentele prezentate.
In ceea ce priveste accesul la medicamente in Marea Britanie si aici avem o problema
semnificativa, deoarece cum sistemul este finantat mai mult din taxele generale, rezulta ca
nu exista prea multe cazuri in care sa se acorde retete compenstate sau facilitati la obtinerea
medicamentelor pentru persoanele in varsta.
Pensiile private in Marea Britanie includ pensii ocupationale, la care contributiile
sunt platite de catre angajator si pensii personale, contractate de la un furnizor de pensii
(banci, companii de asigurari de viata etc.) situatie care se intalneste si in Romania dar nu
de multa vreme. In privinta pensiilor de stat guvernul britanic plateste o pensie de stat
acelora care au atins varsta de pensionare si care au platit contributiile la Asigurarile
Nationale pentru un numar minim de ani. In acest moment, varsta de pensionare este de 65
de ani pentru barbati si 60 de ani pentru femeile care implinesc aceasta varsta pana in 2010.
Intre 2010 si 2020, varsta de pensionare pentru femei va creste la 65 de ani. Cuantumul
primit variaza in functie de numarul de ani in care s-au facut contributii la asigurarile
nationale. In sistemul romanesc situatia este aceeasi, limita de varsta corespunde in ambele
tari, numai ca aceasta solicita foarte mult populatia activa din cele doua state prin faptul ca
inaintarea in varsta poate afecta calitatea serviciilor care sunt furnizate de un personal
imbatranit, obosit, pe de o parte si pe de alta parte, este periclitata si situatia viitorilor
pensionari, acestia riscand sa-si scurteze durata de viata.
Potrivit studiului la nivel national realizat de catre Interhealth Institute in Romania,
in 1998, serviciile medicale de asistenta primara oferite sunt de o calitate scazuta. Foarte
putine dispensare asigura asistenta medicala 24 de ore din 24, echipamentele de diagnostic
si tratament sunt inexistente in cele mai multe dintre ele, cu exceptia asistentei
stomatologice in dispensarele mari. Desi exista stipulat dreptul asiguratului la asistenta de
urgenta, nu exista o acoperire teritoriala necesara in acest sens, drepturile asiguratului fiind,
astfel, limitate de lipsa resurselor.
Perceptia negativa a populatiei asupra calitatii serviciilor si a relatiei medic-pacient
se poate constitui intr-un factor demotivator al apelului la medic.
Asteptarea prelungita pentru a beneficia de consultatie este o alta problema
semnalata de catre populatie, reflectand, in unele zone, deficitul de medici si unitati
sanitare. Pe de alta parte, reglementarile legislative prevad reinnoirea periodica de catre
medic a retetei, in cazul tratamentelor de lunga durata, ceea ce duce la aglomerarea acestor
persoane la usa medicului, marind timpul de asteptare. Acest sistem il pune pe medic in
situatia de a-si pierde o parte din timp completand scripte, in defavoarea oferirii de
consultatii.

16
 Rata ridicata de internare arata ca pacientii sunt admisi in spital, fara a avea o
ingrijire ridicata in ambulatoriu (70,3% din totalul internarilor sunt internari de urgenta),
semnaland deficientele asistentei medicale primare si secundare, cat si accesarea redusa de
catre bolnavi a acestor servicii de la primele simptome ale bolii.
Problemele prezentate mai sus se intalnesc si in sistemul medical din Marea Britanie
ele determinand autoritatile din domeniu sa recurga la diferite masuri prin care sa se
diminueze efectele acestor disfunctionalitati aparute o data cu cresterea numarului
populatiei, a gradului de poluare si a schimbarilor dinamice care au loc in fiecare moment
intr-o societate dezvoltata cum este Marea Britanie.
Un avantaj prioritar care exista in sistemul de sanatate din Marea Britanie este acela
reprezentat de o buna sau foarte buna remuneratie a personalului sanitar, care este
completata de echipamente de ultima ora, amandoua contribuind la realizarea unor conditii
de munca superioare in sistemul britanic fata de cel romanesc. Tot aici putem afirma ca
gradul de informare al populatiei cu privire la riscurile la care este expusa din punct de
vedere sanitar este mult mai ridicat decat in Romania. Aceasta ajuta la implementarea cu
succes a anumitor programe de dezvoltare menite sa ridice standardul de calitate al
serviciului britanic de sanatate.

Cap VI. Formularea de recomandari strategico-tactice pentru

imbunatatirea Sistemului de sanatate din Romania.

Problemele sistemului sanitar din Romania sunt multiple si se manifesta la fiecare

nivel, incepand de la cel national si pana la nivelul judetean si la nivelul municipiului, in
detrimentul starii de sanatate a populatiei.
Astfel, lipsa unui sistem informatic unic integrat, prin care toate informatiile,
referitoare la acordarea serviciilor medicale si finantare, sa fie interconectate si sa permita o
gestionare eficienta a banilor publici, dar si a unor analize si prognoze cu adevarat
comprehensive pe baza acestor date corelate, problema ce tine de coordonarea nationala a
unui sistem.
Structura organizationala uneori deficitara, care acorda mai putina atentie unor
activitati precum cea de analiza, evaluare, prognoza, strategie, comunicare si dezvoltare,
problema ce tine de coordonarea locala. Lipsa autonomiei caselor judetene, utilizarea
fondurilor sanatatii pentru alte capitole bugetare, lipsa absoluta a unei strategii coerente in
activitatea de profilaxie, mentinerea morbiditatii si mortalitatii pe cauze specifice la un
nivel ridicat. Cu alte cuvinte, problema subfinantarii este, paradoxal, cea mai mica
problema a sistemului sanitar.
Pana la solutia „mai multi bani in sanatate”, sunt foarte multi pasi care se refera la
eficientizarea radicala a utilizarii fondurilor care sunt deja in sistem, la strategii nationale
referitoare la coordonarea si gestionarea informatiei, la eforturi nationale si/sau regionale in
profilaxie. Dincolo de concluziile legate de intentiile unui guvern sau a altuia, se poate
afirma ca, toate problemele au legatura, intr-o mai mare sau mai mica masura, cu o
comunicare eficienta intre toate structurile implicate, cu legaturi de colaborare si un efort
concertat pentru un scop comun, acela al unui sistem sanitar performant care sa ne conduca
spre o stare de sanatate a populatiei specifica unei tari europene, asa cum Romania tinde sa
fie.

17
 In concluzie, dezvoltarea unor parteneriate care sa conduca la aparitia unui organism
specializat in activitatea de lobby, care sa reprezinte efortul concertat al tuturor judetelor
sau municipiilor de a-si rezolva propriile probleme, acordarea unei importante sporite
activitatii de analiza-prognoza, care sa dezvolte capacitatea sistemului de a reactiona in
concordanta cu nevoile populatiei, precum si ridicarea la rang de principiu director al
dictonului „este mai bine sa previi decat sa tratezi”, care, pe langa beneficiile evidente
legate de sanatatea individului si a comunitatii, presupune si eficienta financiara, pe termen
mediu si lung, sunt principalele obiective pe care un management strategic privitor la
sistemul sanitar, trebuie sa le aiba in vedere, atat din punct de vedere economic, cat, mai
ales, din punctul de vedere al ameliorarii starii de sanatate a populatie.
Modalitati de realizare:
1. Crearea unei structuri suprainstitutionale, a unei echipe interdisciplinare, la nivelul
fiecarui judet /municipiu, care sa includa atat institutiile guvernamentale abilitate in
domeniul sanatatii, reprezentantii autoritatilor publice locale, reprezentanti ai populatiei,
reprezentanti ai organizatiilor profesionale ale furnizorilor de servicii medicale,
reprezentanti ai institutiilor de invatamant universitar, cat si organizatii non -
guvernamentale active in domeniul sanatatii si in domeniul social.
2. Activitate de lobby in ceea ce priveste dezvoltarea unui sistem informatic integrat
al tuturor structurilor mentionate, care sa permita dezvoltarea capacitatii de analiza,
prognoza si dezvoltare in domeniul sanatatii. Astfel, acordarea unei importante sporite
activitatii de analiza, prognoza si dezvoltare, aspect important al strategiei care presupune
stocarea datelor si utilizarea la maxim a informatiilor, a concluziilor si a prognozelor
obtinute, atat in vederea dezvoltarii serviciilor medicale, cat si ca resursa informationala
pentru activitatile de lobby la nivel regional si national.
3. Activitate de lobby in ceea ce priveste acordarea autonomiei financiare a
institutiilor abilitate in domeniul sanatatii.
4. Efectuarea unei analize comprehensive a starii de sanatate a populatiei din
municipiu si stabilirea prioritatilor si a obiectivelor.
5. Dezvoltare de proiecte si parteneriate in domeniul profilaxiei si cresteri gradului de
constientizare a populatiei cu privire la riscul aparitiei bolilor transmisibile si cronice. Este
necesara in regim de urgenta acordarea unei importante extreme profilaxiei.
a. Parteneriat local pe programe de informare asupra factorilor de risc ai bolilor majore.
b. Parteneriate locale/regionale cu tinte clare in ceea ce priveste reducerea morbiditatii in
special pe bolile mari consumatoare de fonduri.
6. Dezvoltare de proiecte si parteneriate in domeniul planificarii familiale si a
sanatatii reproducerii.
7. Dezvoltarea, in parteneriat cu institutiile de invatamant superior a unor programe
comprehensive (Sectie sau Programe de Master) de crestere a capacitatii manageriale, de
crestere a competentei in management sanitar si bazei de recrutare pentru profesionisti din
domeniul sanatatii.

Directii de activitate:
A. Cresterea accesibilitatii la serviciile medicale
Obiectiv general 1. Implementarea de programe nationale de sanatate care sa raspunda
problemelor de sanatate publica prioritare si nevoilor grupurilor populationale vulnerabile
a) dezvoltarea capacitatii de reactie rapida la amenintarile la adresa sanatatii

18
 b) reducerea impactului asupra sanatatii publice a bolilor transmisibile cu impact major
(HIV, Tuberculoza, infectii cu transmitere sexuala, infectii nosocomiale), precum si
al bolilor cronice; focalizarea actiunilor preventive si de asigurare de servicii de
baza catre populatiile aflate la risc crescut
c) promovarea sanatatii prin interventii asupra determinantilor starii de sanatate;
d) deplasarea accentului catre serviciile preventive de sanatate si cresterea nivelului de
educatie pentru sanatate a populatiei in vederea adoptarii comportamentelor
sanatoase;

Obiectiv general 2. Dezvoltarea, modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii

medicale si dotarea acestora cu aparatura/echipamente medicale si mijloace de transport
specifice

Obiectiv general 3. Dezvoltarea resurselor umane in concordanta cu nevoile populatiei

a) Identificarea unor facilitati pentru atragerea personalului medical in zonele
izolate, defavorizate economic, precum si in specialitati deficitare;
b) Identificarea unor modalitati flexibile de furnizare de servicii medicale in
zonele izolate si in cele defavorizate economic;
c) dezvoltarea si extinderea retelei de asistenta medicala comunitara integrata.

Obiectiv general 4. Stabilirea listei de medicamente esentiale pentru sanatatea populatiei,

care sa fie acoperite total/partial prin sistemul de asigurari sociale de sanatate
Obiective specifice:
a) asigurarea stocurilor corespunzatoare de medicamente in unitatile farmaceutice;
b) preturi accesibile prin elaborarea unor norme corespunzatoare de preturi pentru
medicamente de uz uman;

B. Cresterea calitatii serviciilor medicale

Obiective generale:
1. Asigurarea continuitatii actului medical, prin cresterea ponderii ingrijirilor la domiciliu, a
asistentei medicale primare si a serviciilor de specialitate acordate in ambulator.
2. Realizarea compatibilitatii cu sistemele de sanatate din statele membre UE
3. Cresterea competentelor profesionale ale personalului medical
4. Practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practica si protocoale clinice

C. Imbunatatirea finantarii sistemului de sanatate

Obiective generale:
1. Cresterea transparentei in utilizarea fondurilor
2. Masuri pentru intarirea disciplinei financiare
3. Alocarea judicioasa a fondurilor in unitatile sanitare si atragerea de noi resurse financiare
in domeniul sanitar
4. Dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale si nemedicale
5. Cresterea capacitatii de control al costurilor

19
D. Descentralizarea sistemului sanitar
Obiective generale:
a) Delimitarea competentelor administratiei publice centrale si locale
1. Transferul de competente, atributii si responsabilitati de la autoritatile de sanatate
publica (ASP) la administratia. publica locala. Crearea unei structuri judetene cu
competenta in administrarea si finantarea activitatilor transferate, prin preluarea
specialistilor de la autoritatile de sanatate publica;
2. Transferul activitatilor de promovare a sanatatii de la autoritatile de sanatate
publica la administratia publica locala;
b) Cresterea rolului administratiei publice judetene si locale in dezvoltarea si
implementarea de programe de sanatate publica care sa raspunda nevoilor specifice ale
comunitatii;

E. Reorganizarea institutionala a Ministerului Sanatatii Publice, a structurilor din

subordinea sau coordonarea sa, precum si a furnizorilor de servicii de sanatate
Obiective generale:
a) Redefinirea rolului structurilor din cadrul Ministerului Sanatatii Publice sau din
subordinea ori coordonarea sa in elaborarea si implementarea politicilor de sanatate
publica, in cresterea calitatii serviciilor spitalicesti, concomitent cu cresterea rolului
structurilor regionale in gestionarea problemelor de sanatate publica
Intarirea capacitatii de control a Ministerului Sanatatii Publice asupra obiectivelor,
activitatilor si structurilor din domeniul sanatatii publice
b) Asigurarea resurselor umane profesionalizate

CAP VII. Privire globala asupra tarilor lumii din perspectiva

sistemului de sanatate

Islanda este cea mai sanatoasa tara din lume, conform unui top realizat de revista
americana Forbes. Pentru intocmirea acestui clasament s-au luat in considerare date ca: rata
mortalitatii infantile, rata bolnavilor de tuberculoza, nivelul de poluare din aer, apa si sol,
numarul de medici pe mia de locuitori si speranta de viata ale fiecarui stat. Iata care sunt
acestea:

20
15. Franta

Franta se afla pe lista celor mai sanatoase cincisprezece tari datorita sistemului sau
sanitar foarte bine pus la punct si a aerului curat. Insa, ceea ce o face sa fie printre codasii
listei este rata bolnavilor de tuberculoza destul de ridicata – 11 din 100.000 de persoane
sufera de aceasta boala.

14. Spania

21
 Dintre cele 15 tari care alcatuiesc lista, in Spania se regaseste cea mai ridicata rata a
bolnavilor de tuberculoza – 21,7 per 100.000 de persoane. La capitolul poluare, Spania este
printre fruntasii listei.

13. Cehia

Cehia este una dintre tarile cu cea mai slaba speranta de viata – 66 de ani la barbati,
71 la femei. O salveaza insa rata scazuta a bolnavilor de tuberculoza – 10.8 per 100.000 de
persoane – si faptul ca este una dintre tarile cu cea mai scazuta rata de mortalitate infantila
din lume. In 1990, numarul de nou-nascuti morti era de 13 la 1000. Acum este de 3.

12. Israel

22
 Israel este unul dintre statele pe care trebuie sa le evitati daca aveti probleme
respiratorii. Nivelul de poluare aici este foarte ridicat. Insa, dintre toate cele 15 tari, Israel
are cea mai ridicata rata de medici/mia de locuitori – 3,37. Speranta de viata este si ea
destul de ridicata – 70 de ani in cazul barbatilor si 72 in cel al femeilor.

11. Statele Unite ale Americii

Statele Unite aloca peste 15% din PIB-ul tarii pentru sistemul sanitar, un procent
insuficient pentru a acoperi nevoile populatiei. In 2006, circa 16% din locuitorii tarii nu
aveau asigurare medicala. Cu toate acestea, America se situeaza pe locul zece in topul
tarilor cu cea mai scazuta rata de mortalitate infantila si pe locul doi in cel al tarilor cu cea
mai ridicata speranta de viata. In plus, nivelul poluarii aici este destul de scazut si la fel si
rata bolnavilor de tuberculoza.

23
10. Olanda

Chiar daca Olanda este considerata a fi una tarile cu cel mai ridicat standard de viata
din lume, ea nu a reusit sa intre in primele pozitii ale acestui top, din cauza gradului de
poluare extrem de ridicat. In favoarea ei insa vine rata scazuta de bolnavi de TBC – 5,4 per
100.000 de persoane. Speranta de viata este de 70 de ani la barbati si 73 la femei.

9. Austria

24
 Ca si in cazul Olandei, si pozitia Austriei in topul celor mai sanatoase cincisprezece
tari a fost grav afectata de nivelul poluarii din aer. Rata de bolnavi de TBC este si ea destul
de ridicata – 8.8 per 100.000 de persoane. Austria are insa o rata a mortalitatii infantile
imbucuratoare – 4 copii morti per 1000 de nasteri.

8. Canada

Canada are cel mai mic numar de medici per mia de locuitori – 2.1. Cu toate acestea,
canadienii se bucura de una dintre cele mai ridicare sperante de viata si una dintre cele cele
mai scazute rate de bolnavi de tuberculoza – 3.6 per 100.000 de persoane. Partea proasta
este ca in ceea ce priveste rata mortalitatii infantile, Canada are de pierdut – 5 nou-nascuti
morti per 1000 de nasteri.

25
7. Danemarca

Intre 42 si 59% din veniturile danezilor revin statului drept taxe; 8% din valoarea
acestor taxe merg spre sistemul sanitar. Cu toate acestea, sistemul nu este deloc eficient, iar
procentul de medici per mia de locuitori este foarte mic – 2.93. Speranta de viata este de 69
de ani la barbati si 71 la femei.

6. Australia

Sistemul sanitar al Australiei este unul dintre cele mai eficiente din lume. Aerul aici
este foarte curat, insa ceea ce o face sa nu intre in top cinci este rata bolnavilor de TBC –
5.9 per 100.000 de locuitori.

26
5. Elvetia

Elvetia aloca 11% din PIBul sau sistemului sanitar, fiind al doilea cel mai mare
procent de pe lista noastra. De asemenea, Elvetia se bucura de una dintre cele mai ridicate
sperante de viata – 71 la barbati si 75 la femei. Numarul de medici per mia de locuitori este
si el unul dintre cele mai mari – 3,61 / 1000. Din pacate, aerul aici este foarte poluat.

4. Germania

In Germania, pentru a merge la un medic nu trebuie sa-ti faci nici programare si nu ai

nevoie nici de recomandari pentru un specialist. Sistemul sanitar al Germaniei este unul
dintre cele mai eficiente din lume, insa si unul dintre cele mai costisitoare. 10.6% din PIBul
tarii revin sistemului sanitar.

27
3. Finlanda

Acum treizeci de ani Finlanda se confrunta cu o problema majora – 5 barbati din

1000 mureau din cauza unor afectiuni cardiace. Asta a facut ca autoritatile locale sa
incurajeze un stil de viata mai sanatos. Consumul de legume s-a dublat, iar numarul de
fumatori a scazut simtitor. Ca rezultat, rata a scazut de la 5, la 1.

2. Suedia

Suedia este pe locul doi in acest top datorita puternicei politici de mediu pe care o
practica. Rata de mortalitate infantila – 3 copii morti per 1000 de nasteri – si cea a
bolnavilor de TBC – 4,6 per 100.000 de locuitori – sunt cele mai scazute din lume.

28
1. Islanda

Islandezii se bucura de una dintre cele mai ridicate sperante de viata din lume – 72 de
ani la barbati si 74 la femei si de aer foarte putin poluat. Rata bolnavilor de TBC este de 2.2
per 100.000 de locuitori, iar cea a mortalitatii infantile este doi copii morti per 1000 de
nasteri – ambele sunt cele mai scazute din lume.

Cap VIII. Bibliografie

1. Ministerul Sanatatii Publice http://www.ms.ro/pagina.php?id=119;

2. http://en.wikipedia.org/wiki/National_Health_Service_(England);

3. http://www.iccv.ro/;

4. http://www.nhs.uk/Pages/homepage.aspx;

5. Organizatia Mondiala a Sanatatii http://www.who.int/countries/rou/en/.

29
30