„FILM SAU REALITATE?

Obiective:

 Identificarea şi conştientizarea factorilor care

pot determina comportamente de tip bullying;

 Prevenirea şi reducerea comportamentelor de hărţuie (bullying) în rândul elevilor;

 Dezvoltarea competenţelor sociale, dezvoltarea de comportamente şi atitudini

alternative.

Nivel de vârstă: clasele VII-XII

Metodă: Se poate lucra cu grupuri de elevi, cu o clasă întreagă, sau, pentru prima parte a

activităţii (vizionarea filmului), cu mai multe clase împreună

Timp: 2 ore (filmul şi scurtă discuţie) + 1 ora (discuţii la clasă)

Materiale / resurse:

 Posibilitatea proiectării de filme (calculator, videoproiector);

 Filme artistice care abordează problematica hărţuirii (bullying-ului) în mediu şcolar, de

exemplu Spijt! (Regret!) (Olanda, 2013) şi Cyberbullying (SUA, 2011).

Descriere:

Pentru început, filmul selectat este proiectat grupului de elevi.

Imediat după finalizarea proiecţiei se poartă o scurtă discuţie cu elevii, pentru a le da

acestora ocazia de a puncta aspectele considerate de ei importante, de a împărtăşi „la cald” ceea

ce i-a impresionat, surprins, marcat din ceea ce au văzut. Ţinând cont de faptul că această etapă

vine imediat dupa vizionarea filmului (cu o durată de aproximativ o oră şi jumătate), discuţiile, în

această fază, nu vor depăşi 10-15 minute.

Esenţială este continuarea discuţiilor în cadrul unei ore la clasă, la un interval nu prea

mare de timp (cel mult câteva zile), astfel încât impresia lăsată de film să fie încă proaspătă.

Discuţiile pornesc de la câteva întrebări specifice fiecărui film, dar este bine ca elevii să

aibă posibilitatea de a exprima cât de liber ceea ce gândesc şi simt faţă de ce au văzut, şi mai

ales de a face legătura între film şi aspecte/situaţii care ţin de viaţa reală.

În anexe puteţi găsi rezumatul fiecăruia dintre cele două filme sugerate, precum şi

câte o listă de întrebări – bază pentru discuţii.

ACŢIUNEA FILMULUI „CYBERBULLYING” (SUA, 2011)

Potrivit pentru vârsta: peste 12 ani

Filmul este o ilustrare a fenomenului de cyberbullying (hărţuire în mediul online) în rândul

adolescenţilor, precum şi a posibilelor consecinţe ale acestuia.

Taylor este o adolescentă crescută de o mamă singură, Kris, împreună cu fratele ei mai

mic, Eric. Este prietenă bună cu alte două fete, Samantha şi Che yenne.

La împlinirea vârstei de 17 ani Taylor primeşte un computer cadou de la mama ei. La

început, este foarte încântată de libertatea de a intra online fără supravegherea mamei.

Între timp, Scott, băiatul de care îi place lui Taylor, o invită la o petrecere a şcolii, ea

acceptând. Cheyenne se bucură pentru ea, dar Samanthei nu îi place deloc de Scott pentru că

avusese o relaţie cu un prieten al lui, care a părăsit-o.

Taylor devine victima hărţuirii pe internet (cyberbullying) curând după ce îşi face cont pe

un site de socializare, Cliquesters.

Lucrurile încep să meargă şi mai rău când Eric, fratele mai mic al lui Taylor, îi accesează

în secret contul şi postează un mesaj defăimător despre ea. Elevii din şcoală scriu comentarii

foarte urâte despre ea, şi Taylor începe să se teamă să mai dea ochii cu colegii. Cunoaşte online

un băiat, James, care se poartă iniţial drăguţ, dar care împrăştie până la urmă zvonul că ar fi

avut o relaţie cu Taylor. Injuriile din partea colegilor şi hărţuirea la care este supusă o duc pe

Taylor la disperare. Scott îi spune că nu mai merge cu ea la petrecere, iar Cheyenne şi Samantha

încep şi ele să-i întoarcă spatele.

Învinsă de depresie, Taylor postează un mesaj online în care spune că nu mai poate să

trăiască cu ea însăşi. Samantha vede mesajul şi merge acasă la Taylor, unde o găseşte pe aceasta

încercând să-şi ia viaţa cu o supradoză de medicamente. Taylor este internată în spital. Ulterior,

mama ei îi sugerează să meargă la un grup de sprijin, unde Taylor găseşte până la urmă suportul

de care are nevoie pentru a face faţă hărţuirii. Află că prietena ei Samantha este cea care

crease profilul lui "James", declanşând hărţuirea. Samantha se simte foarte vinovată, devenind la

rândul ei victimă a hărţuirii. Taylor îi recomandă şi ei să participe la grupul de sprijin, iertând-o

până la urmă pentru ceea ce s-a întâmplat.

Taylor, Samantha, Cheyenne, Scott şi alţi colegi iau atitudine în public în faţa principalei

agresoare, aceasta renunţând până la urmă la comportamentele de hărţuire.

 Mama lui Taylor învaţă din ceea ce s-a întâmplat, şi porneşte o luptă cu sistemul

educaţional şi legislativ, pentru a preveni hărţuirea în mediul online. În final, o lege este

promulgată în acest sens.

SUGESTII DE ÎNTREBĂRI / DISCUŢII PENTRU FILMUL „CYBERBULLYING”

Ce v-a impresionat / ce v-a atras atenţia în acest film?

Cunoaşteţi situaţii asemănătoare? Cât de frecvente credeţi că sunt aceste comportamente

în realitate?

Câţi dintre voi aveţi profile pe site-uri de socializare? Cât timp petreceţi pe acestea?

Care consideraţi că sunt beneficiile şi riscurile site-urilor de socializare?

Cum s-a schimbat viaţa lui Taylor după ce şi-a făcut cont pe site?

A fost doar Taylor afectată de ceea ce s-a întâmplat? Cine au fost celelalte persoane

afectate? (impact asupra familiei, prietenilor, agresorului)

Cât de importantă este părerea celor din jur? Este la fel de importantă în toate contextele?

Când este? Când nu este?

Câtă încredere aveţi în informaţiile postate pe internet? (pe site-uri de socializare, presă

etc.)

Este vreo diferenţă între prieteniile din mediul virtual şi cel real? Care ar fi diferenţele?

Vă amintiţi când a spus Samantha că agresiunea online „nu pare reală”? Poate fi acesta un

motiv pentru care unii au un comportament agresiv pe internet? (pe site-uri de socializare,

comentarii la articole din presă, forumuri etc.)

În acest context, ce este o glumă şi ce nu?

De ce credeţi că cei mai mulţi aleg să nu intervină, chiar dacă nu li se pare corect ce se

întâmplă?

În astfel de situaţii, care credeţi că ar putea fi motivele agresorului?

De ce a creat Samantha profilul? A intenţionat de la început să-i facă rău lui Taylor?

Cum credeţi că sunt în general agresorii? Chiar dacă ni se pare că sunt siguri pe ei şi „cool”,

este oare adevărat? (uneori poate fi o „mască”)

Cum credeţi că pot fi evitate astfel de situaţii?

Ce poate face fiecare? Ce modalităţi de a reacţiona apar în film?

Consideraţi că ar fi bună o astfel de lege (a siguranţei pe internet)?

Ce înseamnă pentru voi libertatea de exprimare?

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI - CAPITOLUL II
Drepturile şi libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 30
Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de

orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa
finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a
persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură
naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la
violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine
editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului
mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de
presă se stabilesc prin lege.
ACŢIUNEA FILMULUI „SPIJT!” (Olanda, 2013)

Potrivit pentru vârsta: peste 13 ani

Filmul, o ilustrare a consecinţelor hărţuirii (bullying-ului) în mediul şcolar, a fost câştigător

al Premiului Publicului Tânăr al Academiei Europene de Film, premiu acordat ca urmare a

voturilor acordate de tineri între 12-14 ani din 17 oraşe europene.

David este elev de liceu şi coleg de clasă cu Jochem, un băiat corpolent, care din acest

motiv este deseori hărţuit de unii colegi, fără să riposteze în vreun fel.

Profesorul de sport (dirigintele clasei), prezent în multe dintre aceste momente, nu

intervine în nici un fel. „Glumele” îndreptate împotriva lui Jochem sunt crude şi uneori macabre:

în timp ce el este la duș, agresorii îi fură hainele din vestiar și le atârnă într-un copac, așa încât

Jochem nu va apărea în fotografia clasei sale; o colegă inserează o imagine cu Jochem într-un

cadru negru și notiţa că a decedat. David vede ceea ce se întâmplă, dar ezită şi se teme să

intervină.

Jochem este lovit şi intimidat în mod repetat, precum şi forţat de colegii agresori să

preia din sarcinile unuia dintre ei. David este singurul care se oferă să îl ajute, Jochem

acceptând cu iniţială reticenţă sprijinul.

Jochem găsește un câine abandonat, pe care îl va vizita mai târziu în mod regulat la

adăpost. În acest context se împrietenește cu Vera, care lucrează acolo; sub influența ei începe

să mănânce mai sănătos, precum și să facă mişcare.

În timpul unei petreceri cu clasa, Vera află că Jochem este îndrăgostit de ea, dar îl

respinge. David, supărat din cauza situaţiei greşit înţeleasă cu Vera, îl ignoră atunci când

Jochem, fiind din nou agresat, cere ajutorul.

A doua zi elevii sunt anunţaţi de director că Jochem nu a venit acasă cu o noapte înainte

și că poliția a fost mobilizată pentru căutarea lui. Se descoperă că Jochem s-a inecat, acesta

luându-şi viaţa, aparent după ce consumase o cantitate mare de alcool.

David se simte vinovat pentru că nu l-a ajutat în seara precedentă; are o discuţie în acest

sens atât cu părinţii lui Jochem, cât şi cu mama sa, care este ziaristă. Acesteia îi spune de

agresiunile la care era supus colegul său. David îl vizitează şi pe diriginte, care este suspendat

pentru admiterea alcoolului la petrecerea clasei, şi primeşte de la acesta un card cu fotografii

de la respectiva petrecere. Pe aceste fotografii David descoperă că Jochem nu a băut de bună

voie la petrecere, ci alcoolul i-a fost turnat pe gât de către agresori, el arătând apoi acest lucru

la reuniunea memorială de la şcoală.

 Discuţiile din timpul acestei reuniuni relevă regretul tuturor, atât al agresorilor cât şi al

celor care nu s-au implicat pentru stoparea comportamentului acestora.

Accentul din final cade exact pe acest lucru, pe modul în care implicarea „martorilor”

poate schimba cursul unor astfel de situaţii cu potenţial tragic.

SUGESTII DE ÎNTREBĂRI / TEME DE DISCUŢIE:

Cum vi s-a părut filmul? Încercați să răspundeți cu un singur cuvânt!

Care sunt ideile din film care v-au atras în mod deosebit atenţia?

De ce credeţi că cei trei colegi îl hărţuiesc pe Jochem? Care pot fi motivele pentru care

unii copii sunt agresori (bullies)?

De ce agresorii pot continua să-l hărţuiască pe Jochem în felurite moduri timp îndelungat?

Ce puteau face colegii ca să-l salveze pe Jochem?

De ce credeţi că David a ales la final să spună adevărul și să-l facă public?

Este important să spunem cuiva dacă regretăm ceva ce am făcut? (importanţa feedback-

ului)

V-aţi întâlnit vreodată cu astfel de situaţii?

Este vreun personaj din film cu care vă puteţi identifica? Cu care? De ce?

Cum v-ați învins/cum se poate învinge frica de agresori?

Ce soluții credeți că funcționează?

Ce este mai important: să ajuți un coleg sau să-ți păstrezi locul, reputația în grup? De ce?

Cum vă dați seama dacă un coleg are probleme?

Sunt cei trei agresori complet răi? Pot fi oamenii complet buni sau răi?

Care credeţi că este mesajul filmului?