Sunteți pe pagina 1din 7

CPSDN

APARATURA DOZIMETRICA

Protectia personalului este una dintre cele mai importante probleme in lucrul cu sursele
de radiatii nucleare. Pentru respectarea nivelelor permise la iradierea personalului este necesara
cunoasterea dozei primite intr-un anumit timp sau, in cazul iradierilor neuniforme, cunoasterea
debitului dozei. Pentru masurarea acestor marimi se folosete aparate adecvate: dozimetrele,
pentru masurarea dozei de ioni si debitmetrele de radiatii (pe scurt debitmetre), pentru masurarea
debitului dozei.

1. PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE AL DOZIMETRELOR


In practica curenta exista in uz doua mari categorii de dozimetre: camerele de acumulare
( stilodozimetrele ) si casetele fotografice ( fotodozimetrele ), lasand deoparte dozimetrele
chimice, neantrebuintabile deocamdata decat in cazul dozelor mari si foarte mari. Ambele tipuri
sunt portabile, extrem de simple in functionare si fac parte din categoria a patra a sistemelor de
detectare: sisteme de acumulare a sarcinilor de ionizare. In cele ce urmeaza vom analiza detaliile
de functionare a acestor instrumente.
Camerele de acumulare, numite si stilodozimetre din cauza formei lor, sunt constituite
din doi electrozi, dintre care electrodul central se incarca initial la tensiunea U0. Expus intr-un
camp de radiatii, electrozii dozimetrului colecteaza ionii formati in spatiul dintre electrozi.
Sarcina electrica totala q, colectata astfel de capacitatea C a condensatorului format din cei doi
electrozi, provoaca o scadere u a tensiunii initiale U0.
Marimea u este:
u = q/C ( 1.1 )
Conform definitiei, doza de ioni J este: J = q/m in care: q este sarcina electrica a ionilor colectati
si m este masa spatiului de colectare al camerei
Expresia 1.1 se scrie:
u = J.?m/C ( 1.2 )
Prin urmare, scaderea tensiunii aplicata pe electrozii dozimetrului este proportionala cu doza de
ioni. La sfarsitul duratei de iradiere se masoara tensiunea dozimetrului cu un sistem
electrometric. Scala instrumentului de masurare poate fi gradata direct in unitati de doza:
rontgeni sau milirontgeni. Se observa ca gradatia are sensul invers celui obisnuit la
instrumentele de masurare, deoarece cazului J=0, adica u = 0, ii corespunde gradatia maxima,
caci tensiunea initiala U0 a ramas nemodificata. Daca J ≠0 atunci si u ≠ 0, iar pe instrument se
citeste tensiunea U0 – u care a mai ramas pe dozimetru.
Ca urmare, camera de acumulare folosita ca dozimetru are nevoie ca anexe de un
incarcator de tensiune si un instrument de citire, care pot fi cuprinse amandoua in aceeasi cutie.
Exista insa si un tip de stilodozimetru in care este incorporat un electrometru cu fir de cuart, ce
permite citirea continua a tensiunii existente intre electrozii dozimetrului. Firul electrometrului
se deplaseaza in fata unei gradatii in milirontgeni, astfel incat se poate citi direct doza primita de
la momentul incarcarii stilodozimetrului. In acest caz, ca aparat anexa este necesar doar un
incarcator de tensiune, de obicei electrostatic, deci fara alimentare de la retea.
Este important de precizat ca acestor dozimetre nu li se cere precizie, ci portabilitate si
citire rapida. Ele ajung la o sensibilitate de (1…2) milirontgeni si pot masura pe toata scala 20
milirontgeni sau 2.000 milirontgeni.
Daca dozimetrele sunt folosite pentru caracterizarea campului de radiatii, este interesant
sa se expliciteze tensiunea u. Pentru aceasta sa scriem doza de ioni sub forma:
J = q / m = Ni .e / m = Ni .e. Waer / m. Waer
unde:
Ni – numarul total al ionilor formati
e – sarcina electrica elementara
Waer – energia medie cedata de radiatii pentru crearea unei perechi de ioni in aer
Intrucat W = Ni.Waer este energia totala cedata de electronii formati prin procesele de interactiune
ale radiatiilor gama, pentru formarea perechilor de ioni, putem scrie:
e W
J= ⋅ (1.3)
Waer m
Dar raportul W / m reprezinta energia absorbita masica astfel:
dW µ a
= ⋅ I ⋅t (1.4)
dm ρ
Pe baza relatiei (1.4), relatia (1.3) devine:
e µ  e µ 
J= ⋅  a  ⋅ I ⋅ t = ⋅  a  ⋅ Ι ⋅ W f ⋅ t (1.5)
Waer  ρ  aer W  ρ  aer
unde:
I este intensitatea de fotoni din fascicolul incident
Wf – este energia unui foton
t este timpul de iradiere
Cu aceasta expresie tensiunea u devine:
m e µ 
u= ⋅ ⋅  a  ⋅ Ι ⋅ W f ⋅ t (1.6)
C Waer  ρ  aer
Aceasta relatie arata factorii de care depinde etalonarea dozimetrului.
Casetele fotografice, numite si fotodozimetre, sunt filme fotografice de dimensiuni destul
de mici (10….15 cm), montate in casete din material plastic. Ele se poarta de catre personalul
operator la sursele de radiatii nucleare, ca bratara sau agatate la butoniera. Prin iradiere se

1
produc in emulsia fotografica urme ale Radiatiilor Ionizante care prin developare devin “urme
negre”. Astfel, efectul iradierii emulsiei fotografice este innegrirea ei. Innegrirea D este
proportionala, in anumite conditii, cu numarul urmelor din emulsie, adica cu produsul intensitatii
de particule si timpul de iradiere t:
D=AIt
In care A este o constanta care depinde, in primul rand, de probabilitatea ca o radiatie incidenta
sa produca o urma developabila sau cu alte cuvinte, de eficacitatea emulsiei fotografice pentru
radiatiile respective. Innegrirea este masurata cu densimetrul optic (innegrirea se mai numeste si
densitate optica) si se compara cu aceea a fotodozimetrelor “martor”, care au fost expuse la doze
cunoscute. Intrucat innegrirea este proportionala cu produsul It, innegrirea este o masura a dozei
si poate fi exprimata direct in rontgeni si milirontgeni.
Pentru ca innegrirea diverselor filme sa fie comparabila, trebuie ca developarea sa se faca
in conditii extrem de bine precizate. In literatura de specialitate sunt date conditiile developarii
pentru dozimetria fotografica.
Fotodozimetrele sunt aparate simple si se bucura de avantajul ca se pot pastra in arhiva.
Aceasta pastrare a rezultatelor iradierii personalului este de mare folos intr-o unitate nucleara, in
organizarea protectiei contra radiatiilor.
Fotodozimetrelor, ca si stilodozimetrelor, nu li se cere o precizie mare. Ele au un
domeniu de masurare destul de mare, care se intinde de la 30 mR pana la sute si chiar mii de
rontgeni.
Trebuie notat ca la limita inferioara a domeniului, adica la zeci de milirontgeni, precizia
scade foarte mult.

2. PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE AL DEBITMETRELOR


Debitmetrele sunt aparate care masoara debitul dozei. Din punct de vedere al sistemului de
detectare, ele sunt de doua tipuri:
─ camera de ionizare cu electrometru;
─ detector cu cadentmetru.
Camera de ionizare cu electrometru, numita in literatura si rontgenmetru, se foloseste pentru
masurarea debitelor de doza relativ mari, pana la 600 R/h. Curentul de ionizare i, masurat de
electrometru (de obicei electrometru electronic), poate fi scris sub forma:
i=q/t
in care q este sarcina de ionizare colectata in camera de ionizare
Cu ajutorul definitiei dozei de ioni, aceasta expresie devine:
i = mJ/ t = m j
unde: j = J / t este debitul dozei

2
Reiese ca curentul de ionizare i este direct proportional cu debitul dozei j. Scala
instrumentului poate fi gradata direct in unitati ale debitului de doza.
Detectorul cu cadentmetru, numit uneori si radiometru, este construit fie cu contor
Geiger–Muller, fie cu contor de scintilatie. Acest tip este cel mai raspandit instrument folosit
pentru protectia personalului operator in lucrul cu surse de radiatii nucleare. Scala acestui
instrument cuprinde de obicei domeniul (0, 1….50) mR/h.
Tensiunea Ue la iesirea circuitului de mediere a pulsurilor este proportionala cu viteza de
numarare R data de detector:
Ue = r. q. R
in care: ?
(2.1)
r – rezistenta circuitului, q – sarcina unui puls dupa formatorul de pulsuri.
Daca ε este eficacitatea detectorului, a este aria transversala la iradierea detectorului si I este
intensitatea de particule a fascicolului de radiatii incidente, atunci: R = ε a a si deci:
Ue = r q ε a I (2.2)
Cu ajutorul expresiei marimii I, se poate stabilii dependenta tensiunii Ue de debitul dozei j
r ⋅ ρ ⋅ ε ⋅ a ⋅ Waer 1 const.
Ue = ⋅ ⋅ j= ⋅j (2.3)
e µ   µa 
W f  a  W f  
 ρ  aer  ρ  aer
unde constanta include toate marimile care nu depind de energia radiatiilor.
Dupa cum se vede din acesta expresie, spre deosebire de camera de ionizare cu
electrometru, raspunsul acestui tip de debitmetru depinde si de energia radiatiilor incidente, atat
µ 
prin energia fotonului, Wf, cat si prin coeficientul de absorbtie masic in aer  a  .
 ρ  aer
Aceasta dependenta mai complicata a raspunsului aparatului ridica dificultati la etalonarea sa.
De aceea, acest tip de debitmetru are imprecizii mari, (15….30) %.

3. CONCLUZII
Folosirea intr-o anumita situatie in lucrul cu surse de radiatii nucleare a unui dozimetru sau a
unui debitmetru trebuie facuta punandu-se in balanta avantajele si dezavantajele respective.
Dozimetrul masoara doza intr-un anumit timp, adica indica doza la sfarsitul timpului de
expunere. Unele dozimetre au nevoie de o operatie suplimentara pentru indicarea dozei:
folosirea electrometrului, in cazul stilodozimetrului, sau a camerei fotografice si a densimetrului
optic, in cazul fotodozimetrului. Este adevarat ca stilodozimetrul cu citire directa permite citirea
in orice moment a dozei primite, dar acest aparat este mai greu de realizat si nu este asa de
robust.

3
Debitmetrul de radiatii indica continuu debitul dozei si permite observarea variatiei
nivelului de iradiere, acolo unde asemenea variatii au loc; el nu insumeaza insa dozele, asa cum
face dozimetrul, si deci nu poate constitui un ajutor la intocmirea fiselor de iradiere a
personalului, decat printr-un volum mare de munca, notandu-se continuu valoarea debitului de
doza si masurandu-se timpul de expunere, cu un ceasornic adecvat.
In cazul defectoscopiei gama, dozimetrele sunt foarte indicate pentru personalul operator,
in special fotodozimetrele, care permit pastrarea lor la arhiva si deci intocmirea fiselor de
iradiere a personalului. In cazul incarcarii defectoscoapelor gama cu surse radioactive, a
interventiei la piesele din imediata apropiere a sursei de radiatii sau in cazul pierderii, este mai
indicata folosirea unui debitmetru de radiatii, care poate arata cresterile accidentale ale debitului
de doza in anumite pozitii ale operatorului fata de sursa.

METODE SI APARATE DOZIMETRICE


PENTRU RADIOPROTECTIE

Majoritatea metodelor dozimetrice prevazute in lucrarea de fata au fost, intr-un fel sau
altul, experimentate si / sau utilizate in scopul verificarii radioprotectiei fata de radiatiile
electromagnetice penetrante, dar numai o parte din aceste metode au promovat la stadiul de
utilizare curenta. Aceasta deoarece sistemele dozimetrice folosite in radioprotectie trebuie sa
satisfaca unele cerinte specifice, care vor fi discutate in cele ce urmeaza.
De la inceput trebuie facuta distinctia intre supravegherea radioprotectiei personalului,
sau dozimetria individuala, si supravegherea dozimetrica a mediului inconjurator, sau dozimetria
ambientala. O clasificare din alt punct de vedere este aceea intre dozimetria pentru verificarea
radioprotectiei de rutina si cea pentru caz de accident. Evident, domeniul dozelor masurate este
mult mai mare in a doua categorie.
In afara de metodele si aparatele pentru supravegherea dozimetrica, atat individuala cat si
ambientala, o seria de sisteme sunt dedicate masurarii contaminarii (externe sau interne) a
persoanelor, a contaminarii obiectelor sau mediului inconjurator (apa, sol, aer ), sisteme care nu
fac obiectul lucrarii de fata. Rezultatele masurarilor de contaminare permit determinarea
marimilor dozimetrice prin calcul.
Revenind la cerintele specifice impuse sistemelor dozimetrice destinate supravegherii
radioprotectiei, acestea fac parte din trei categorii principale: tehnice, administrative si juridice.
Cerintele tehnice se refera la domeniul de masurare, sensibilitatea, incertitudinea,
liniaritatea, dependenta de energie si de directia de incidenta a fasciculului, regresia, dependenta
de marimile de influenta ale mediului (temperatura, umiditate, presiune, lumina, vibratii si socuri
etc.). Limita inferioara a domeniului de masurare este dependenta de echivalentul dozei limita

4
stabilita prin lege, dar si de periodicitatea de lectura a dozimetrelor. Se considera satisfacatoare
inregistrarea a circa 10% din limita, ceea ce, pentru o lectura saptamanala, ar corespunde la 0, 1
mSv. Limita superioara este dictata de circumstante previzibile in caz de accident, de pilda, circa
10 Sv. Incertitudinea acceptabila este relativ mare, pana la 50% pentru dozimetria individuala de
rutina. In caz de accident, o incertitudine mai mica, de 25%, este preferabila. Printre alte cerinte
se remarca: lipsa de regresie pe durata de integrare, independenta de directia fasciculului incident
si de debitul marimii dozimetrice, corectarea unei dependete prea marcate de energia fotonilor,
robustetea fata de solicitarile ambientale.
Un caz aparte il reprezinta aparatele, atat individuale cat si ambientale, dotate cu prag de
alarmare, de obicei sonora, fie la o valoare de doza, fie la una de debit al dozei.
Cerintele administrative privesc posibilitatea de identificare usoara si clara a purtatorului,
dimensiunile si masa in general reduse si adaptate modului de utilizare, alimentarea
independenta de retea, lectura rapida si fara ambiguitate, costul redus si posibilitatea de
refolosire. Automatizarea lecturii si inregistrarii este foarte utila.
Cerintele juridice se refera la posibilitatea folosirii masurarilor dozimetrice in cazuri de
litigii civile sau anchete penale. Ele depind de legislatia in vigoare in fiecare caz in parte.
Cele mai folosite metode dozimetrice au fost pana recent metoda prin ionizare si cea
fotografica. In ultimii ani se manifesta o puternica tendinta de inlocuire a acestora cu metode
folosind detectori cu corp solid.

5
6

S-ar putea să vă placă și