65. Modurile de dobândire a cetăţeniei.

Principiile dobândirii cetăţeniei

a. Dobândirea cetăţeniei prin naştere :
 -Orice cetățeannăscutdinpărinți, ambii sau unul dintre ei avînd cetățenia Republicii Moldova este
cetățean al Republicii Moldova; 
-Copilul născut pe teritoriul Republicii Moldova dinpărinții care au cetățenia unui alt stat sau unul
dintre care este apatrid, daca acel stat nu acordăcetățenie copilului i se acorda cetățenia Republicii
Moldova;
 -Copilul găsit pe teritoriul Republicii Moldova este consideratcetățean al ei atît timp cît nu este
dovedit contrariul pînă la atingerea vîrstei de 18 ani.
b. Dobândirea cetăţeniei prin recunoaştere :
-persoanele născute pe teritoriul Republicii Moldova sau persoanele care au avut unul dintre părinți
sau bunici născuți pe teritoriul Republicii Moldova; 
-persoanele care pînă la 28 iunie 1940 au locuit pe teritoriul Basarabia,în nordul
Bucovinei,înȚinutul Herța, în RASSM, urmașilor lor daca domiciliazăîn mod legal și obișnuit pe
teritoriul Republicii Moldova ; 
-persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova începînd cu 28 iunie 1940.
c. Dobândirea cetăţeniei prin înfiere :
-copilul dobîndește automat cetățenia RMprinînfiere, daca înfietorii sunt cetățeni ai RM.
d. Redobândirea cetăţeniei :
-prin redobîndire poate obține persoana care a avut anterior cetățenia RM, o poate redobîndi la
cerere păstrându-și la dorințăcetățenia străină daca nu cade sub restricția legii .
e. Dobândirea cetăţeniei la cerere (naturalizare) :
a) deși nu s-a născut pe teritoriul RM, domiciliază legal și obișnuit de cel puțin 10 ani sau s-a
căsătorit cu un cetățean al RM de cel puțin 3 ani sau locuiește la copii nu mai puțin de 3 ani;
b) fiind apatrid domiciliază legalși obișnuit de cel puțin 8 ani. Deasemenea, pentru a fi considerat
legal trebuie să fie închiriat apartamentul în baza unui contract șiînregistrat la organele
administrației publice locale și persoana să fie înregistrată la oficiile organelor teritoriale.

66. Modurile de pierdere a cetăţeniei

a. Renunţarea la cetăţenie :
Renunțarea la cetățenie se aprobă persoanei care a împlinit vîrsta de 18 ani cu excepția cazului în
care:
1. nu va prezenta adeverința deținerii sau dobîndirii cetățeniei unui alt stat;
2. a primit ordin de chemare sau se afla în serviciul militar în termen cu condiția domiciliului legal
și obișnuit pe teritoriul RM.
b. Retragerea cetăţeniei :
a) a dobîndit cetățenia RM fraudulos, prin falsificarea de acte sau ascunderea unei informații;
b) s-a înrolat benevol în forțele armate străine;
c) a săvârșit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esențiale statului;
d) a dobîndit voluntar cetățenia unui alt stat cu care RM nu a încheiat acord care prevede
recunoașterea cetățeniei duble și nu renunțăîn termen pînă la un an la cetățenia unuia dintre state.

67. Cetăţenia de onoare

Cetățean de Onoare este un titlu onorific acordat de autoritățile unei localități unei
persoane a cărei activitate sau existență este legată în mod deosebit de viața localității
sau pentru talentul și serviciile deosebite aduse de aceasta localității.

De obicei, titlul se acordă unor personalități din domeniul culturii, artei, științei,
învățământului sau sănătății, dar și unor sportivi și oameni de afaceri.
68. Cetăţenii străini şi apatrizii

Conform legii cu privire la statutul juridic al cetățenilor străini și apatrizi în RM, se consideră
străina persoana care nu are cetățenia RM, apatrid este persoana care nu are cetățenia RM și nici
dovada apartenenței la un alt stat .
Cetățenii străini și apatrizii au aceleași drepturi șiîndatoriri ca șicetățenii RM cu unele excepții care
sunt stabilite de lege:
-  nu au dreptul de a alege; 
-nu au dreptul de a fiales; 
- nu au dreptul de revocare; 
-nu au dreptul la asociere în partide politice.
Cetățenii străini și apatrizii au dreptul la: 
-domiciliere în RM în baza actelor de identitate valabile; 
-ei dispun de toate drepturile de acces atît la organele statului cît și lasistemul judecătoresc .

69. Noţiunea de azil politic. Criteriile de determinare a statutului de refugiat

Azil politic – protecţie excepţională acordată străinului de către Preşedintele
Republicii Moldova La acordarea azilului, statutului de refugiat, protec ţiei
temporare, nu se fac discriminări pe motiv de rasă, naţionalitate, origine etnic ă,
limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Cererea de acordare a statutului de refugiat se depune îndat ă ce:

-solicitantul s-a prezentat într-un punct de control al trupelor de gr ăniceri pentru

trecerea frontierei de stat;

-solicitantul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova;

-în ţara de origine a solicitantului cu drept de şedere în Republica Moldova au

survenit evenimente care îl determină să ceară protecţie.

70. Migraţia şi statutul imigrantului

Migraţia este un fenomen multidisciplinar şi complicat al existenţei umane. Migraţia
se divizează în:

–migraţie de familie;

– migraţie de muncă;

–migraţie pentru obţinerea studiilor.

imigraţiei de familie-care are drept scop reintegrarea familiei şi păstrarea
integrităţii acesteia. Prioritate o au minorii care trec cu traiul la p ărin ţii lor şi
persoanele în vârstă sau părinţii care au nevoie de întreţinere şi ajutor. Persoanele
care doresc să se stabilească cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în
scopul reintegrării familiei vor solicita adeverinţă de imigrant şi vor confirma c ă
dispun de spaţiu locativ şi mijloace suficiente pentru satisfacerea necesit ăţilor
familiei reintegrate.

Migraţia de muncă are drept scop plasarea in câmpul muncii a lucrătorilor imigranţi
care posedă specialităţi deosebit de solicitate în ţară şi a specialiştilor de calificare
înaltă, atragerea investiţiilor străine, precum şi plasarea în câmpul muncii peste
hotare a cetăţenilor Republicii Moldova în scopul reducerii şomajului intern.

Migraţia pentru obţinerea studiilor are loc conform Convenţiei încheiate de

Republica Moldova cu alte state, precum şi în baza contractelor încheiate de
instituţiile de învăţământ din Republica Moldova, autorizate in modul stabilit, cu
persoane fizice sau juridice străine. Ei se bucură de aceleaşi drepturi şi aceleaşi
obligaţii ca şi elevii şi studenţii din Republica Moldova.

Statutul de imigrant se acordă cetăţeanului străin sau apatridului din momentul

eliberării adeverinţei de imigrant de către Departamentul de Migra ţiune şi înceteaz ă
o dată cu obţinerea cetăţeniei Republicii Moldova sau cu emigrarea cu trai
permanent peste hotarele ţării.

71. Noţiune de drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor

Drepturile și libertățile fundamentale sunt un ansamblu al drepturilor și libertăților cetățenilor

reglementate de constituție în vederea asigurării și liberei manifestări a lor. Cetățenii sunt egali în
față legii și a autorităților publice fără privilegii și fara discriminări, nimeni nu este mai presus de
lege.
72. Natura juridică a drepturilor fundamentale
În literatura juridică se arată că, drepturile fundamentale ale cetăţenilor nu se
deosebesc de alte drepturi subiective nici prin natura lor nici prin obiectul lor.
Aceste drepturi îşi justifică pe deplin existenţa ca o categorie distinctă de celelalte
drepturi prin importanţa economică, socială şi politică pe care o au. Acesta justific ă
şi interesul teoretic şi practic al reluării în discuţie a naturii juridice a drepturilor
fundamentale .

73. Principiile reglementării drepturilor şi libertăţilor fundamentale

În literatura de specialitate instituția drepturilor fundamentale ale cetățenilor se bazează pe
următoareleprincipii: 
-Universalitatea drepturilor șilibertăților fundamentale; 
-Neretroactivitatea legii; 
-Egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor; 
-Ocuparea unor funcții publice numai de persoanele care au cetățenia RM; 
-Protecția cetățenilor RM atîtîn țară cît și peste hotare; 
-Protecția juridică a cetățenilor străini și apatrizi; 
-Refuzul de a extrădași a expulza cetățenii săi dințară; 
-Prioritatea reglementarilor internaționalefață de cele naționale; 
-Accesul liber la justiție; 
-Prezumția nevinovăției; 
-Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile șiîndatoririle; 
-Caracterul de excepție al restrîngerii unor drepturi sau libertăți; 
- Garantarea realăși efectivă a drepturilor fundamentale ale cetățeanului.
74. Clasificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Au fost cunoscute mai multe forme de clasificare. Pe vremea apariției primelor constituții era
cunoscută clasificarea lui Poligrino Rossi, el distingea trei tipuri de drepturi, și anume: drepturi
private, politice și publice.
O alta clasificare des întîlnită se prezintă sub doua grupe: egalitatea civilăși libertatea individuală.
Un alt constituționalist împarte drepturile șilibertățile în doua categorii, și anume: libertățile
primordiale sau primare; libertățile secundare sau complementare.
Actual, în doctrina dreptului constituțional, inclusiv șiîn RM sunt cunoscute următoarele categorii
ale drepturilor fundamentale:
1. inviolabilitățile, adică acele drepturi fundamentale care asigurăviațaindividului și
asigurăsiguranța sa fizicăși a domiciliului său.
2. drepturile social-economice și culturale, adică acele drepturi care asigură dezvoltarea materialăși
culturală a persoanei permițînd acesteia să participe la viața sociala.
3. drepturile exclusiv politice, adică drepturile care asigură dreptul cetățenilor de a participa la
guvernare.
4. drepturile social-politice,adică acele drepturi care pot fi exercitate de cetățeni în vederea
dezvoltării lor atît materiale cît și politice.
5. drepturile-garanții, adică dreptul de petiționaresau dreptul celui vătămatprintr-un act ilegal al unui
organ de stat sau a unor acțiuni a unor demnitari de stat.
75. Inviolabilităţi
În aceasta categorie includem dreptul la viață, inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea
domiciliului, dreptul la libera circulație, dreptul la căsătorie, la ocrotirea familiei și a copiilor.
76. Drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale
În aceasta categorie includem dreptul la învățătură, dreptul la munca, dreptul la odihnă, dreptul la
asigurarea materială, dreptul la proprietate, dreptul la moștenire, dreptul la un trai decent.
77. Drepturi exclusiv politice
În această categorie includem dreptul de a alege, dreptul de a fi ales, dreptul de revocare și dreptul
de administrare. Aceste drepturi le pot deține doar cetățenii RM .
78. Drepturile şi libertăţile social-politice
În aceasta categorie de drepturi includem acele drepturi, cum ar fi: libertatea presei, libertatea
conștiinței, dreptul la informare s.a.
79. Drepturile garanţii
În această categorie includem dreptul la petiționareși dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică.
80. Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor
Conform constituției, capitolul 3, cetățenii RM au următoarele îndatoriri fundamentale :
Articolul 55 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
Articolul 56 Devotamentul faţă de ţară
Articolul 57 Apărarea Patriei
Articolul 58 Contribuţii financiare
Articolul 59 Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor
Articolul 48 „Familia”
81. Natura juridică a instituţiei ombudsmanului
Organizarea şi funcţionarea instituţiei ombudsmanului a deschis un nou capitol în
relaţia stat şi cetăţean, guvernanţi şi guvernaţi, aceasta în sistemul de drept al
statelor civilizate considerându-se un mecanism de mare valoare în domeniul
protecţiei drepturilor omului şi consolidarea acţiunilor legale ale organelor puterii
executive.

82. Statutul avocatului parlamentar

Statut de avocat parlamentar – drepturile şi obligaţiile persoanei numite în funcţie
de avocat parlamentar, precum şi garanţiile ce asigură exercitarea acestora.

Statutul diferă în dependenţă de situaţia în care se afl ă avocatul parlamentar, şi

anume: statutul avocatului parlamentar în funcţie; statutul avocatului parlamentar
revocat din funcţie; statutul avocatului parlamentar ce a demisionat.

83. Formele de exercitare a suveranităţii

În majoritatea statelor, înconstituție, poporul este declarat drept deținătorul suveranității naționale.
Voința poporului este baza puterii de stat și aceasta voință poate fi exprimată doar prin alegeri
periodice, printr-un sufragiu universal, egal, secret, direct și liber exprimat .
Manifestarea principală a suveranității poate fi exercitatăprin legiferare. Legiferarea se produce de
popor în condițiile unei democrații reprezentative. Cetățenii exercită suveranitatea prinintermediul
dreptului de vot, ei sunt chemați să-și exercite drepturile exclusiv politice consfințite de constituție.
84. Noţiunea de drept electoral şi sistem electoral
Dreptul electoral este totalitatea normelor juridice care reglementează participarea cetățenilor la
procesul de formare al organelor de stat centrale și locale care sunt prevăzute de legislația națională.
Sistemul electoral este o procedură utilizată pentru desemnarea candidaților electorali
îndependență cu rezultatele obținute la alegeri privind distribuirea mandatelor.

85. Alegerile
Alegerile sunt niște acțiuni prin care cetățenii selecteazăși desemnează prin vot în conformitate cu
procedurile legale persoanele care urmează săfacă parte din organele reprezentative atît centrale cît
și locale. În dreptul electoral sunt cunoscute diferite tipuri de alegeri: 
- Alegeri directe –alegătorul alege direct candidatul sau candidații la postul electiv; 
-Alegeri indirecte – alegătorul alege reprezentanți sau delegați care la rîndul său aleg candidații
propuși; 
-Alegeri generale – cînd se aleg reprezentanții pentru toate locurile din organismele reprezentative;
 -Alegeri parțiale (suplimentare) – acele alegeri unde se completează o parte din locuri; 
-Alegeri naționale – se desfășoarăîn toata țara; 
-Alegeri ordinare – se desfășoarăîn termenele prevăzuteîn legătura cu expirarea mandatului; 
-Alegeri extraordinare – se desfășoarăîn cazul dizolvării anticipate a parlamentului; 
-Alegeri repetate – se desfășoarăîn cazurile în care alegerile deja efectuate se dovedesc nevalabile,
ele nu sunt recunoscute din cauza încălcării legislației sau neparticipării la alegeri a alegătorilor; 
-Alegeri desfășurateîntr-un singur scrutin – acele alegeri cînd rezultatele sunt stabilite după o unica
votare, avînd un caracter definitiv; 
-Alegeri desfășurate în două sau mai multe scrutine – cînd rezultatele vor fi definitive după votul
dat de alegători după al doilea tur de scrutin .
86. Secţiile de votare
Secțiile de votare reprezintă delimitări teritoriale care unesc alegătorii într-un loc comun de votare.
Secțiile de votare se constituie de consiliile electorale în baza propunerilor primarilor orașelor și
satelor cu cel puțin 35 de zile înainte de alegeri, care vor cuprinde de la 30 pîna la 3000 de alegători.
Secțiile de votare pot fi constituite pe lîngă spitale, sanatorii sau alte localuri publice .
87. Birourile electorale
Biroul electoral al secțiilor de votare se constituie de către consiliile electorale de circumscripție cu
cel puțin 20 de zile înainte de alegeri. Din birourile electorale fac parte 5-11 membri care sunt
propuși de către consiliile electorale.
88. Listele electorale
Lista electorala este lista care cuprinde toți cetățenii cu drept de vot care domiciliază pe teritoriul
unei secții de votare. Întocmirea listei electorale este o condiție obligatorie a procesului de
organizare a alegerilor. Listele electorale sunt întocmite în cîte doua exemplare pentru fiecare secție
de votare. În lista electorală sunt incluse numele, prenumele alegătorului, data și anul nașterii,
domiciliul și datele actului de identitate. Listele electorale se afișeazăîn localurile secțiilor de votare
cu 10 zile înainte de alegeri. Alegătorul are posibilitatea de a lua cunoștință cu listele electorale și de
a verifica corectitudinea întocmirii datelor .

89. Propaganda electorală sau campania electorală

Agitaţie electorală – acţiuni de pregătire şi difuzare a informaţiei, care au scopul de

a-i determina pe alegatori să voteze pentru unii sau pentru al ţi concuren ţi electorali.

Această etapă a procesului electoral se caracterizează printr-o activi tate

desfăşurată de către partide şi organizaţii social-politice, candidaţi şi simpatizanţii
acestora şi constă în popularizarea prin mitinguri, presă, radio, televiziune sau alte
mijloace admise a platformelor lor politice în scopul orient ării op ţiunii electoratului
în sprijinul lor.

90. Numărarea voturilor. Stabilirea rezultatelor

În conformitate cu prevederile Codului electoral al Republicii Moldova, num ărarea şi
totalizarea voturilor începe în cadrul biroului electoral al sec ţiei de votare imediat
după expirarea timpului rezervat votării. Până la deschiderea urnelor de vot, biroul
electoral al secţiei de votare numără şi anulează toate buletinele de vot rămase
neutilizate. Conform unei proceduri stabilite de către biroul electoral al sec ţiei de
votare ori dispuse de către Comisia Electorală Centrală sau consiliul electoral de
circumscripţie, membrii biroului electoral al secţiei de votare deschid buletinele de
vot şi determină pentru care concurent electoral s-a votat. Rezultatele num ăr ării,
odată stabilite, se consemnează într-un formular special pentru num ărarea voturilor.

91. Sistemul electoral (scrutinul) majoritar

În conformitate cu regulile sistemului electoral majoritar, se consider ă ales pe
circumscripţia electorală candidatul sau lista de candidaţi, care au acumulat
majoritatea de voturi stabilită. Deosebim două forme principale ale sistemului
majoritar: majoritate absolută şi majoritate relativă.

Sistem majoritar relativ este cel mai simplu sistem electoral, conform căruia este
considerat ales candidatul care a întrunit cel mai mare num ăr de voturi faţă de
orice adversar
Sistem majoritar absolut. În cadrul acestui sistem electoral, pentru
obţinereamandatului reprezentativ este necesară acumularea majorit ăţii absolute
de voturi (50+1). În acest sistem electoral, de obicei, se stabileşte nivelul minim de
participare a alegătorilor la alegeri. Dacă acest nivel de participare nu este atins se
consideră că alegerile nu au avut loc sau nu sânt valabile. De obicei, în urma
efectuării alegerilor, nici un candidat nu obţine majoritatea necesar ă de voturi. În
aşa caz se utilizează scrutinul în două tururi şi votarea alternativ ă.

92. Sistem electoral (scrutinul) al reprezentării proporţionale

Sistemul electoral al reprezentării proporţionale este cea mai democrat ă metod ă de
determinare a rezultatelor alegerilor. Conform acestui sistem, mandatele din
fiecare circumscripţie electorală se repartizează între partide în corespundere cu
numărul de voturi acumulat de fiecare partid. Sistemul electoral propor ţional
asigură reprezentarea chiar pentru partidele relativ mici, însă acest fapt se poate
reflecta negativ asupra formării guvernului în republicile parlamentare, cu condi ţia
că nici un partid nu beneficiază de majoritatea absolută în partid. Sistemul
proporţional se poate aplica doar în circumscripţiile electorale cu mai multe
mandate: cu cât e mai mare circumscripţia, cu atât un mai înalt grad de
proporţionalitate poate fi obţinut.

93. Referendumul
Referendum– procedura a democraţiei directe prin care conducerea unei ţări se
adresează poporului, fără intermediari, pentru a-l consulta în probleme majore, de
regulă pentru textul Constituţiei, alegerea formei de guvern ământ sau în probleme
de autodeterminare ca stat .

94. Noţiunea de drept parlamentar

Parlamentul este un organ de stat reprezentativ, al cărui funcţie principală în
sistemul de separaţie a puterilor constă în exercitarea puterii legislative.

Dreptul parlamentar este o instituţie de drept constituţional deoarece cuprinde

norme juridice care reglementează o categorie distinctă de rela ţii sociale
fundamentale care vizează formarea şi funcţionarea parlamentului.

95. Principiile dreptului parlamentar

În dreptul parlamentar sunt recunoscute urm ătoareleprincipii:

-Principiul autonomiei – acest principiu își are originea sa în art. 6 al constitu ției,
unde prevede căîn RM puterea legislativă, executivășijudec ătorească sunt separate
și colaboreazăîn exercitarea prerogativelor ce le revin potrivit constitu ției. Art. 60
prevede: parlamentul este compus din 101 deputați, fiind unica autoritate
legislativă.

-Principiul legalității – presupune că toate subiectele raporturilor juridice respectăîn

activitatea sa constituțiași legea.

-Principiul pluralismului de opinie – e consfințit în art. 5 dinconstituție, unde

democrațiaîn RM se exercităîn condiția pluralismului politic care este incompatibilă
cu dictatura sau totalitarismul. Art. 71 dinconstitu ție prevede ca deputa ții nu pot fi
trași la răspundere sau persecutați pentru voturile sau opiniile exprimate.

-Principiul colegialității – presupune că orice act în parlament, decizie sau hotărîre

se adoptă colegial: (2/3 din voturi) pentru modificarea constitu ției, destituirea
dinfuncție a Șefului statului sau a președintelui parlamentului; (3/5 – alegerea
Șefului statului, majoritatea absoluta – 50% + 1 – adoptarea legilor organice și
numirea unor demnitari, majoritatea simpla a deputaților prezenți în sal ă – se
adopta legile ordinare).

-Principiul transparenței presupune că toate ședințele ale parlamentului sunt

publice, pot fi transmise indirect la televiziune sau mass-media, actele adoptate de
parlament după promulgare de către Șeful statului sunt publicateîn Monitorul
Oficial.

-Principiul compromisului presupune ca interesul național este mai presus de

interesul unor partide politice și minoritatea se supune majorit ății.

96. Mandatul parlamentar. Natura juridică a mandatului parlamentar

Mandatul parlamentar este un mijloc intermediar între popor ca deținătorul puterii

și reprezentanții organului legislativ. Mandatul parlamentar rezult ădin alegerile
universale prin care s-au exprimat cetățenii .Deținătorii mandatului parlamentar
sunt numiți deputați sau senatori.Încetarea mandatului parlamentar are loc odat ă
cu expirarea mandatului sau de alegerile anticipate de parlament.

În dreptul parlamentar natura juridică a mandatului prevede urm ătoarele

caracteristici:

- Mandatul parlamentar este reprezentativ – fiecare parlamentar reprezintă

Națiunea.

-Mandatul parlamentar este general, aceasta calitate este consacratăîn art. 68

dinconstituție, unde deputații în exercitarea mandatului sunt în serviciul poporului.

-Mandatul parlamentar este independent – el acționeazăindependent conform

convingerilor sale și nu necesită aprobarea de către popor.
- Mandatul parlamentar este irevocabil această este o garanție suplimentară a
independenții și imposibilității revocării deputaților aleși înainte de expirarea
mandatului. Conform art. 68, al. 2 orice mandat imperativ este nul.