UNIVERSITATEA CREŞTINǍ “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI COMERCIAL

MANAGEMENTUL TURISMULUI RURAL

Proiect de semestru

Profesor:
Lect. univ. dr. Petronela NEDEA

Student:
Sorina-Elena Stanciu

2018
 UNIVERSITATEA CREŞTINǍ “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI COMERCIAL

MANAGEMENTUL TURISMULUI RURAL

SATUL BREB, MARAMUREȘ

Profesor:
Lect. univ. dr. Petronela NEDEA

Student:
Sorina-Elena Stanciu

2018
 1. CONCEPTUL DE TURISM RURAL

Turismul rural este o activitate economică, privit prin prisma faptului că este parte
componentă a ramurii mari economice (turismul), dar şi parte a bazei economice a aşezărilor
rurale. În acelaşi timp este o modalitate de conservare a calităţilor naturale şi umane ale unui
spaţiu geografic, un mod de educaţie şi de creştere a calităţii vieţii pentru cei care practică acestă
activitate.

O definiţie generală ar fi aceea că turismul rural este activitatea turistică desfăşurată în

spaţiul rural, privit în toată complexitatea sa. Această activitate trebuie să asigure perpetuarea
valorilor specifice acestui spaţiu, precum şi satisfacerea intereselor celor care oferă servicii
turistice, dar şi a celor care sunt beneficiari.

Turismul rural în contextul economic actual

Susţinerea promovării satului european, în turismul internaţional, dar şi la nivelul intern

al ţărilor cu patrimoniu rural deosebit este favorizată în principal de :

- cunoaşterea elementelor patrimoniale care stârnesc interesul şi curiozitatea turiştilor

pentru a se bucura de alte condiţii de viaţă şi civilizaţie decât cele cu care sunt obişnuiţi ; apar
astfel posibilităţi deosebite ale creşterii numărului de turişti străini în zone turistice cu pondere
redusă în turismul internaţional;

- continua dezvoltare a turismului cultural şi susţinerea de noi forme de manifestare ale

acestuia , care au făcut să crească interesul faţă de valorile culturale ale satelor;

- diversificarea activităţilor de agrement din spaţiul rural care a început să includă şi

unele sporturi de aventură, activităţi de cunoaştere a biodiversităţii naturale.

Dar în prezent spaţiul rural românesc şi în speţă aşezările rurale, trebuie cunoscute şi în
actualele forme considerate în dinamică şi care se pot caracteriza prin:

- aşezările rurale suportă accentuarea presiunii umane asupra spaţiului înconjurător,

consecinţă a extinderii structurilor urbane, a activităţilor industriale, din transporturi, comerţ;
 - aşezările rurale se confruntă cel mai puternic cu efectele unor factori de risc naturali,
care pun în pericol existenţa lor;

- aşezările rurale necesită o gestionare şi valorificare a întregului patrimoniu, natural,

cultural, de mediu, mult mai atent;

- aşezările rurale reprezintă un întreg unitar al consecinţelor şi interacţiunilor dintre om şi

mediu, arătând în modul cel mai vizibil implicaţiile omului în degradarea acestuia;

- aşezările rurale sunt supuse multor metamorfoze mai frecvent decât cele urbane, la nivel
de extindere, structură, funcţionalitate .

În asemenea condiţii, poziţia aşezărilor rurale în spaţiul geografic general are o

semnificaţie deosebită, necesitând aplicarea cât mai urgentă a conceptelor de dezvoltare durabilă.

Satul trebuie să rămână expresia directă a conştiinţei locale, a felului de a muncii şi a

modului de gândire şi acţiune a generaţiilor ce au alcătuit şi alcătuiesc „locuitorii satului”. Astfel
turismul rural faţă de alte forme de turism, nu este un proces economic cu o creştere temporară
sau de conjunctură. Acest domeniu prezintă multe implicaţii pozitive şi unele nefavorabile:

 Impactul pozitiv al turismului rural se datorează efectelor favorabile ale activităţilor

turistice asupra vieţii mediului socio-economic rural, care sunt reprezentate prin:
- susţinerea pluriactivităţii, prin care ocupaţiile agricole, cele meşteşugăreşti, artizanale,
de primire, alimentaţie, agrement pentru turişti, se pot dezvolta, cu utilizarea mai bună a
perioadelor din afara ciclului agricol;
- utilizarea terenurilor degradate, cu randament agricol redus, prin refacerea ecologică,
sau reîmpădurire la dispoziţia unor investiţii în turism, sau alte servicii publice;
- valorificarea mai bună a produselor agricole prin care cantităţi mai mari de legume,
fructe, lapte, carne, pot fi puse la dispoziţia turiştilor direct. Utilizarea unor animale din
gospodărie în echitaţie, plimbări de agrement cu mijloace de transport rustice;
- dezvoltarea artizanatului şi a artei populare, prin iniţiative private, individuale sau
familiale, prin care se poate păstra şi transmite generaţiilor viitoare acele obiceiuri,
tradiţii, creaţii artizanale autentice şi specifice unei regiuni etnografice;
 - restaurarea şi conservarea patrimoniului imobiliar care are în vedere punerea în valoare
a unor vechi clădiri care pot avea funcţiuni economice, centre culturale
- unele conace, palate, muzee săteşti, structuri de cazare, agrement, cafenele. Un loc
aparte îl ocupă monumentele de istorie şi arhitectură, care ar trebui să se bucure de o mai
mare atenţie din partea administraţiei publice şi a comunităţilor locale, fiind element
definitoriu pentru istoria şi cultura locală;
- diversificarea utilizării potenţialului de forţa de muncă , prin faptul că la nivelul
spaţiului rural există oportunităţi de dezvoltare socio-economică, de valorificarea noi
resurse locale. Astfel de activităţi turistice, care includ serviciile de bază, întreţinerea de
drumuri, practicarea unor meşteşuguri, întreţinerea echipamentelor tehnico-edilitare
publice, comerţ, sănătate, poştă asigură stabilitatea populaţiei;
- promovarea si dezvoltarea serviciilor , în condiţiile în care mai mult de 2/3 din
localităţile rurale se sprijină pe activităţile din sectorul primar, mai puţin din cel secundar
şi aproape deloc din cel terţiar. Creşterea cererii de produse şi servicii a populaţiei locale,
dar şi din partea turiştilor ,reprezintă o expresie a creşterii nivelului de trai, de ameliorare
a habitatului;
- atragerea de noi investiţii, care are drept punct de pornire strategia statului de atragere a
investitorilor autohtoni şi străini prin programe de dezvoltare susţinute şi de facilităţi
vamale, bancare şi fiscale. Turismul rural ar trebui să se bucure de anumite facilităţi
pentru a se sprijinii iniţiativele private, mai ales în condiţiile în care veniturile locuitorilor
din spaţiul rural sunt mai reduse ,iar producţiile agricole sunt supuse şi unor calamităţi
naturale, sau altor factori de risc climatic.

 Impactul negativ al turismului rural a apărut în timp, pe măsură ce această activitate s-a
dezvoltat tot mai mult; acesta a fost influenţat şi de unele restructurări economice, cu
influenţă nefavorabilă. Unele dezavantaje mai evidente ale turismului rural sunt date de
următoarele aspecte:
- extinderea locuinţelor cu caracter secundar care sunt utilizate numai în sezonul turistic
dar care nu sunt angrenate în menţinerea unor activităţi agricole; - aglomerarea spaţiului
rural prin fluxuri importante de turişti, care conduce la degradarea unor resurse turistice
locale şi devine un factor de stres pentru locuitori care încep să aibă atitudini mai puţin
binevoitoare faţă de turişti;
- creşterea nivelului de poluare prin extinderea şi concentrarea fără limite a structurilor
turistice care se adaugă poluării locale deja existente.

Turismul rural se bazează pe trei coordonate:spaţiu, oameni şi produse, deoarece:

Spaţiul fără existenţa oamenilor nu poate fi suport al convieţuirii; un spaţiu fără produse
nu poate răspunde nevoilor consumatorilor de turism. Oamenii în lipsa spaţiului sau a
produselor dispun numai de o capacitate de primire redusă. Produsele care nu au ca bază
spaţiul şi oamenii nu au decât o existenţă efemeră şi nu pot asigura dezvoltarea durabilă
pe plan local.
Spaţiul reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă şi a vieţii satului în
slujba turismului rural; vacanţierii vor să parcurgă spaţiul, sau să acţioneze în cadrul
acestuia.
 2. Localizarea satului Breb

Satul Breb se află în partea central-nordică a depresiunii Maramureș, în partea superioară

a bazinului râului Mara pe piemontul nordic al masivului Gutâi, la 25 km de Sighetu
Marmației și la 52 km de capitala de județ Baia Mare . Împreună cu Hoteni Și Sat Șugatag, satul
Breb aparține de comuna Ocna Șugatag de care îl despart 7 km. Hotarul satului este destul de
întins, el se învecinează cu 5 localități: Budești, Sârbi, Ocna Șugatag, Hoteni, Mara și un sat din
zona Chioarului numit Șurdești. Brebul are 3490 ha,iar teritoriul satului este străbătut de o rețea
hidrografică bogată.

3. Populație

Urmele de locuire rare la începuturi, capătă consistență pe măsura avansării în timp,

atestăriile documentare înmulțindu-se. În jurul anului 1600 existau în jur de 180-200 de locuitori,
iar în prima decadă a secolului al XIX-lea la Breb trăiau 700 de suflete. În anul 1912, în rândul
celor 1670 de locuitori apar pe lângă români și evrei, iar la 1930 compoziția etnică era
următoare: 1530 de români, 159 de evrei și un rus. În ceea ce privește structura confesională, în
același an 1930 greco-catolicii, în număr de 1526 erau majoritari, fiind urmați de cei 159 de
mozaici, 3 ortodocși și 2 baptiști. În sat s-au mai păstrat instituții importante cu valoare istorică:
biserica din lemn, construită probabil în anul 1531, cu modificări majore în secolele XVIII-XIX
și fosta școală confesională greco-catolică.

4. Potenţialul turistic rural al satului Breb

Potenţialul turistic al unei zone poate fi definit prin ansamblul elementelor ce pot
constitui atracţii turistice şi care se pretează la amenajări pentru vizitarea şi primirea turiştilor.
Conceptul de atracţie turistică exprimă latura afectivă, cognitiv-estetică a elementelor
potenţialului turistic, care influenţează anumite sectoare ale cererii turistice prin impresiile
produse, iar resursele turistice includ, pe lângă atracţiile turistice naturale sau antropice, toată
infrastructura şi dotările specifice care pot fi valorificate direct în activităţile turistice.
 Breb dispune de un valoros şi diversificat potenţial turistic rural. Acesta constă în
caracterul spectaculos şi valoarea deosebită a cadrului natural, în vestigiile istorice de importanţă
naţională, în admirabilele elemente etnografice şi folclorice şi în operele arhitecturale populare

5. Formele de turism practicate în mediul rural al regiunii

În funcţie de condiţiile oferite de fiecare localitate sau zonă rurală, dar şi în funcţie de
motivele pe care le au turiştii atunci când călătoresc în localităţi rurale, ca forme de turism în
mediul rural, distingem: turismul cultural-istoric, cultural-religios, turismul balnear (pentru
menţinerea sau refacerea sănătăţii), turismul de afaceri, turismul de aventură, turismul de odihnă
şi recreere, turismul de tranzit şi, nu în ultimul rând, turismul pentru practicarea sporturilor de
iarnă, pentru vânătoare şi pescuit.

Potenţialul turistic cultural-istoric al satului Breb

• Oraş plin de istorie, biserici şi monument, sat tipic de munte, oameni care păstrează un
mod de viaţă autentic, pe scurt, satul Breb are un patrimoniu cultural ce datează de peste
2000 de ani, susţinut de o natură liniştită şi plină de pace.
• Potenţialul turistic rural cu caracter cultural-istoric al satului este în mare parte bogat şi
este format, în principal, din biserici vechi, muzee şi case memoriale.

Biserica de lemn din Breb

Biserica de lemn din satul Breb, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (8
noiembrie), a fost construită în anul 1622 și figurează pe lista monumentelor istorice.
Edificiul este folosit ca lăcaș de închinăciune de către comunitatea română unită din Breb.

Biserica de lemn din Breb se distinge drept una dintre cele mai semnificative monumente de
acest gen din Maramureș, Transilvania și din întreaga țară datorită în primul rând vechimii
structurii construcției, din 1622, turnului din 1531, cel mai vechi păstrat și ferm datat la
bisericile de lemn din țară, apoi prin pictura murală din 1626, parțial vizibilă, una dintre cele
mai vechi păstrate în bisericile de lemn din țară, prin colecția valoroasă de icoane de secol
17, 18 și 19, sculptura cu caracter de unicat a grinzii bolții, și prin acoperișul arhaic păstrat
sub cel actual.
 Biserica se încadrează într-un ansamblu arhitectural religios tradițional bine păstrat, alcătuit
din incintă cu pietre pentru pomeniri și sfințiri, cimitir cu cruci de piatră, lemn și fier din
diferite epoci, clopotniță din 1992, portițe de lemn, dintre care una din 1790, și casă parohială
din 1903 pe locul celei inițiale din 1801. La acest ansamblu se pot adăuga crucile de hotar și
de drum păstrate din veacuri uitate în locuri de o deosebită frumusețe naturală. În jurul
lăcașului și ansamblului arhitectural se împletesc tradiții și ritualuri locale, încă vii.

Totodată, localitatea Breb îşi face un titlu de mândrie din faptul că Alteţa Sa Regală prinţul
de Wales deţine două case tradiţionale şi nu puţini sînt turiştii care bat cale lungă să le vadă.

Potenţialul ecoturistic şi al turismului de agreement

Pare să fie o necesitate izvorâtă din dorinţa redescoperirii naturii, de a cunoaşte îndeaproape
flora şi fauna, adevărate tezaure naturale, cu valoare ştiinţifică, turistică şi peisagistică însemnată
şi de care regiunea Crişana nu duce lipsă.

Potenţialul turistic balnear

Turism balnear și de agrement la Ocna Șugatag.

Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în anul 1355,iar celelalte localități
(Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. În
documentul din 1355 se pomenește de existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag a satului
Giulești, a unui drum care ducea la ocnele de sare, folosite de maramureșenii care veneau aici să
se aprovizioneze cu sare. Descoperirile arheologice, precum și alte documente istorice, atestă că
populația zonei exploata sarea din vremuri străvechi.

Apele minerale, acest dar al naturii a fost preţuit din vremuri străvechi, oferind şi în
prezent posibilităţi de ameliorare a sănătăţii şi recreere, atât generaţiilor tinere cât mai ales celor
vârstnice. Datorită izvoarelor minerale clororosodice și lacului sărat (format prin prăbușirea unor
mine vechi de exploatare a sării) localitatea Ocna Șugatag este și stațiune balneară.

• Obiective turistice
 Rezervația naturală “Pădurea Crăiasa” având suprafața de 44 ha și care se află la o
altitudine medie de 485 m. Aici se găsesc câteva din cele mai impresionante exemplare de gorun
din țară (din subspecia Stejar de Ronișoara) precum și zadă (larice) un conifer cu frunze
căzătoare.

Potenţialul etnografic şi focloric

Aceste meleaguri oferă un spectru lag de atracţii etnofolclorice pentru potenţialii turişti, de la
meşteşugurile tradiţionale până la sărbători tradiţionale, de la obiceiuri până la manifestări
culturale intrate deja în tradiţie.

6. Căi de creştere a gradului de valorificare a potenţialului turistic rural în satul

Breb

Reînvierea unor meşteşuguri populare locale;

- solicitări pentru finanţarea unor proiecte specifice; - completarea ofertelor pentru

servicii turistice prin propunerea de circuite;

- prioritizarea investiţiilor.

Consider faptul că este necesară realizarea unor materiale cu dublu impact

suvenir/material promoţional, gen minialbum foto sau CD multimedia (în română şi 2-3 limbi de
circulaţie internaţională) al cărui conţinut să prezinte satul Breb. Totodată, este necesară
dezvoltarea unor structuri de cazare în următoarele 12 luni – max 20 camere în cadrul unor
pensiuni în satul Breb sau a unor case vechi, rehabilitate ce se pot reabiltia şi transforma în
pensiuni.

De asemenea, există posibilitatea de producţie și valorificare de produse naturale, ecologice

(nuci, fructe de pădure, ciuperci);
 7. Concluzie

Din punct de vedere al resurselor naturale și al resurselor turistice antropice, satul Breb
este foarte bine reprezentat, principalele atracții turistice o reprezintă elementele de etnografie,
folclor, arta populară, rezervațiile naturale statiuni balneoclimaterice precum și fondul cinegetic
românesc.

În ceea ce privește structurile de primire, satul Breb are o imagine buna in ceea ce
priveste viitorul.
Turismul este foarte strâns legat de civilizație și cultură, între ele instituindu-se o relație
de interdependență. Prin valorificarea resurselor naturale, umane și financiare puse la dispoziția
sa, turismul generează efecte economice și sociale care duc la creșterea eficienței economice, a
progresului și a civilizației.
Manifestarea cererii turistice și dinamica acestuia în România sunt determinate de o serie
de factori demografici, psihologici, organizatorici, care joacă un rol hotărâtor în cadrul diferitelor
segmente de turism.
Pentru o dezvoltare complexă a turismului potențialii clienți ar trebui să fie mai bine
informați prin intermediul mass – media, internet, TV.

Definirea obiectul şi metoda de studiu al managementului ca ştiinţă

1.2. Funcţiile managementului în cadrul agenţiei de turism
1.3. Premizele care influenţează asupra managementului firmei turistice
1.4. Definirea sistemului de management al agenţiei de turism
1.1. Definirea obiectul şi metoda de studiu al managementului ca ştiinţă
Tema II. Teoria şi practica managerială a agenţiei de turism
2.1. Conceptul de firmă turistică ca obiect al managementului
2.2. Obiectivele firmei de turism
2.3. Funcţiile firmei de turism
2.4. Cultura managerială în cadrul firmei de turism
2.1. Conceptul de firmă turistică ca obiect al managementului
Firma turistică este o întreprindere constituită dintr-un grup de oameni cu concepţii comune,
uniţi conform unui statut juridic, care desfăşoară un complex de procese de muncă,
utilizând mijloacele de muncă, concretizate în produse şi servicii turistic destinate
comercializării, în vederea obţinerii unui profit.
Firma turistică trebuie să dispună de un plan pentru realizarea obiectivelor propuse. În
economia de piaţă succesul sau eşecul firmei turistice depinde de managementul
organizatoric.
Firma există pentru a satisface necesităţile clienţilor. La baza activităţii firmei trebuie pusă
satisfacerea necesităţilor clientului.
Potenţialul de venituri al firmei de turism depind de gradul în care oferta satisface
necesităţile clienţilor. Cheltuielile firmei depind de modul în care este alcătuit managementul
organizatoric al firmei, sistemul de execuţie, precum şi eficienţa lor. În acelaşi timp,
concurenţa impune prin natura ei ca firmele să fie mereu cu un pas înaintea aşteptărilor
clientului şi cu un pas înainte faţă de firma concurentă.
Fiecărei firme turistice îi este specific propriu sistem managerial de activitate.
2.2. Obiectivele firmei de turism
Obiectivul de bază a firmei de turism este stabilirea sarcinilor pe termen scurt, mediu şi de
durată în vederea realizării doleanţelor potenţialilor turişti prin:
- satisfacerea cererii pe măsura manifestării acesteia, în funcţie de cerinţele pieţei turistice;
- reducerea costurilor şi creşterea profiturilor, fără a pierde din calitate;
- flexibilitatea ofertei în dependenţă de destinaţiile solicitate;
- ajustarea ofertei turistice conform standardelor internaţionale;
- asigurarea concordanţei între obiectivele întreprinderii şi aspiraţiile personalului.
Obţinerea de profit este un alt obiectiv de bază, care trebuie racordat cu prevederile
strategice ale firmei pe termen mediu şi de durată. Preţurile şi tarifele mari la serviciile
turistice pot influenţa negativ cererea şi ca consecinţă, pierderea potenţialilor turişti.
Adaptarea permanentă la evoluţia pieţei turistice este un alt obiectiv al firmei turistice care
presupune racordarea activităţii în aşa mod, ca să reziste schimbărilor permanente ce au
loc pe piaţă. Este vorba de relaţiile cu clienţii, furnizorii, prestatorii de servicii, concurenţii.
Asigurarea climatului intern constituie un alt obiectiv, deoarece de gradul de cooperare între
factorii umani (conducerea firmei, cadrele specializate, angajaţii), depinde succesul
activităţii firmei de turism. Reuşita acestui proces, depinde în acelaşi timp şi de calitatea
resurselor umane, metodele de organizare şi conducere, politica salarială şi cea socială.
Următorul obiectiv este extinderea activităţii firmei de turism în cadrul pieţelor existente.
Extinderea este condiţionată de politica de preţ a firmei folosită în relaţiile cu partenerii şi
potenţialii turişti, de spectru de servicii acordate, de diversitatea ofertei.
Consolidarea economică este următorul obiectiv al firmei de turism care prevede
diminuarea permanentă a riscului în raport cu mediul concurenţional.