Sunteți pe pagina 1din 4

Cand imposibilul devine posibil – Stanislav Grof

Cand imposibilul devine posibil: Aventuri in realitatile neobisnuite este o colectie de povestiri ce
descriu diferite evenimente din viata mea profesionala si personala, care m-au obligat sa abandonez
perspectiva mea stiintifica sceptica si materialista asupra vietii si sa imbratisez filosofiile spirituale
orientale, cat si invataturile mistice ale lumii. Acestea au generat in mine un mare respect pentru
viata rituala si spirituala si pentru traditiile vindecatoare ale culturilor indigene, pe care stiinta
occidentala le expediaza ca produse ale superstitiilor primitive. Sunt constient de faptul ca lectura
acestor povestiri nu poate transmite impactul total ale experientelor reale pe care le descriu. Totusi,
sper ca in ansamblul lor sa-i ofere cititorului gustul resacralizarii Universului pe care l-au adus in viata
mea.

...................

Holotropic inseamna „orientat spre intreg”

.................

Desi psihicul meu era profund afectat de efectele LSD-ului, am reusit sa percep ironia si paradoxul
situatiei. Divinul s-a manifestat si a preluat controlul in timpul unui experiment stiintific serios cu o
substanta produsa in eprubeta unui chimist din secolul al XX-lea, desfasurat intr-o clinica psihiatrica
dintr-o tara cu regim marxist, dominata de fosta Uniune Sovietica.

...............

Care era relatia dintre efectele unei substante psihoactive semisintetice, descoperita printr-o
serendipitate inedita de un chimist elvetian, si intelegerile filosofice descrise in scrierile unei
discipline spirituale stravechi (saivisimul Casmirian)? Si care era explicatia pentru faptul ca nu erau
produse dispersate si delirante ale psihicului individual, ci luau forma unei viziuni cosmologice
coerente, bine integrate si cuprinzatoare?

Mi-a trebuit ceva timp ca sa gasesc solutia acestei enigme, dar odata ce am intuit-o, raspunsul a
parut evident. LSD nu era un agent farmacologic, ce genera experiente exotice prin interactiunea sa
cu procesele neurofiziologice din creier. Aceasta substanta remarcabila era in mod clar un catalizator
nespecific al dinamicii profunde a psihicului omenesc. Experientele induse de ea nu erau artefacte
neurochimice, simptome ale unei psihoze toxice, asa cum le numesc psihiatrii mainstream, ci
manifestari autentice ale psihicului omenesc. Aceste experiente puteau fi astfel provocate prin multe
alte abordari, intre care diferite „tehnologii ale sacrului” create de disciplinele spirituale orientale.

............

Abordarea actuala a existentei reflecta faptul ca nu am reusit sa trecem peste trauma pe care
nasterea ne-a lasat-o in psihic si peste faptul ca suntem separati si instrainati de domeniul spiritual.
Stradania noastra de a obtine realizari exterioare e o proiectie a unui impuls mult mai profund,
fundamental, de a finaliza din punct de vedere psihologic procesul nasterii si de a crea o conexiune
spirituala. Nu exista un capat al foamei noastre pentru cuceriri exterioare, deoarece nu ne putem
satura de ceea ce nu ne dorim si nu ne trebuie cu adevarat.
Pentru cei care au atins aceasta intelegere, viata dominata de cautarea scopurilor materiale pare sa
fie o existenta de rutina, care nu aduce si nu poate oferi satisfactie. Din aceasta noua perspectiva,
strategia de viata este nereusita, chiar daca atingem scopul dorit. Explorarea de sine responsabila si
sistematica ne poate ajuta sa acceptam drama nasterii si sa realizam o legatura spirituala profunda.
Acest fapt ne poarta in directia a ceea ce maestrii spirituali taoisti numesc wu wei sau liniste creativa,
ceea ce nu e o actiune care implica un efort ambitios determinat, ci a face prin a exista. Acest lucru
se mai numeste si Calea ca o scurgere de apa, intructa imita felul in care lichidul vietii actioneaza in
natura.

In loc sa ne concentram asupra unui scop stabil predeterminat, incercam sa simtim in ce directie
evolueaza lucrurile si cum ne potrivim cel mai bine cu ele. Aceasta e strategia folosita in artele
martiale si in surfing. Ea presupune concentrarea asupra procesului mai degraba decat asupra
scopului sau a rezultatului. Cand suntem capabili sa abordam viata in acest mod, in cele din urma
realizam mai mult, cu efort mai mic. Pe langa acestea, activitatile noastre nu sunt egocentrice,
exclusive si competitive, asa cum sunt atunci cand urmarim obiective personale, ci cuprinzatoare si
sinergetice. Rezultatul nu ne ofera numai noua satisfactie, dar serveste, de asemenea, unui tel mai
mare al comunitatii in care traim.

Totodata, am observat in repetate randuri si am trait efectiv faptul ca, atunci cand operam in acest
cadru taoist, tind sa apara coincidente si sincronicitati extraordinar de benefice, care sustin proiectul
nostru si ne ajuta in munca. Dam „accidental” peste informatia de care avem nevoie, oamenii
potriviti apar la momentul oportun si fondurile necesare devin disponibile in mod neasteptat.
Manifestarea unor astfel de sincronicitati favorabile e atat de extraordinara si de universala, incat eu
si Christina am invatat sa o folosim ca pe o busola a activitatilor noastre, ca pe un criteriu important
ca ne aflam „pe calea cea buna”.

..........

Niciuna dintre implicatiile noilor descoperiri nu a generat mai multe controverse decat conceptul de
urgenta spirituala, pe care l-am elaborat impreuna cu sotia mea, Christina. De-a lungul anilor, am
ajuns la concluzia ca multe dintre bolile diagnosticate in prezent ca psihotice si tratate
nediscriminativ prin medicatie supresiva sunt, de fapt, faze dificile ale unei transformari radicale a
personalitatii si ale deschiderii spirituale. Daca sunt corect intelese si sustinute, aceste crize
psihospirituale pot avea ca rezultat vindecare emotionala si psihosomatica, schimbari psihologice
remarcabile si o evolutie a constiintei.

Termenul de „urgenta spirituala” descrie natura problematica a acestor stari, dar, in acelasi timp, se
refera la potentialul lor pozitiv. Este un joc de cuvinte, ce sugereaza o criza, dar – datorita radacinii
latine emergere (a iesi) – si o oportunitate de a accede la un nivel superior de functionare psihologica
si constiinta spirituala. Adesea ne referim in acest context la pictograma chinezeasca pentru „criza”,
care ilustreaza ideea de baza a urgentei spirituale. Acest caracter e compus din doua imagini, una
dintre ele reprezentand „pericol”, iar cealalta – „oportunitate”. Am descris si am discutat acest
concept in cartile noastre, The Stormy Search for the Self si Spiritual Emergency.

................

...............
In „Taramurile subconstientului omenesc” am relatat ca pacientii mei care urmau un tratament
psihoterapeutic cu LSD, aveau adeseori experiente de regresie profunda, in care retraiau amintirea
propriei nasteri biologice, simtind emotii puternice si senzatii fizice. Am reusit sa identific patru tipuri
de experiente asociate cu acest proces, corespunzatoare stadiilor succesive ale nasterii, si le-am
numit matrice perinatale fundamentale (MPF).

MPF I este legata de existenta prenatala, cand sarcina se afla intr-un stadiu avansat, pana sa se
declanseze travaliul. MPF II reflecta experienta infricosatoare, claustrofobica si lipsita de speranta pe
care o traieste fetusul in etapa nasterii si pe durata careia uterul se contracta, dar colul uterin nu s-a
deschis inca. MPF III este asociata cu parcurgerea cu dificultate a filierei genitale, care incepe in
momentul unei dilatari suficient de mari a colului uterin. In sfarsit, MPF IV reproduce experienta
expulzarii si perioada imediat urmatoare a reconectarii cu mama. In acest fel, retrairea pe deplin
constienta a nasterii este perceputa ca o moarte si o renastere psihospirituala. (...) MPF IV in mod
tipic include imagini cu o lumina stralucitoare si cu diverse figuri arhetipale aparand in aceasta
lumina.

.............

Dupa ce am observat sute de experiente de moarte si renastere psihospirituala, am constientizat ca


retrairea nasterii functioneaza ca o poarta de intrare in subconstientul colectiv jungian si ca viziunile
arhetipale, care o insotesc, sunt reale din puncte de vedere ontologic si nu pot proveni din lumea
materiala, asa cum este perceputa de noi.

...............

Psihologia transpersonala este o disciplina in cautarea unei sinteze intre spiritualitate si stiinta.

............

Psihiatrii si psihologii inteligenti si cu rezultate academice remarcabile, care au avut ocazia sa traiasca
stari holotropice, isi dau seama ca viziunea stiintifica materialista asupra lumii este inadecvata pentru
a explica aceste stari, orientandu-se astfel catre filosofiile spirituale din Orient si traditiile mistice ale
lumii, in cautarea unei explicatii mai bune.

................

Inteligenta spirituala ilustreaza capacitatea de a ne trai viata intr-un mod care sa reflecte o intelegere
filosofica si metafizica profunda a realitatii si a propriei noastre naturi dobandite in urma unei cautari
spirituale sistematice. Scrierile budiste numesc acest gen de intelepciune spirituala prajna paramita
(intelepciune transcendentala). Spre deosebire de dogmele bisericii institutionalizate, inteligenta
spirituala dobadita in urma autoexplorarii experientiale ofera mijloacele de a trece dincolo de
viziunea scientista a abordarii materialiste. Este, de asemenea, eficienta ca remediu impotriva
intelegerii gresite, distorsionate a mesajului spiritual. Conceptul de „proiect inteligent” reprezinta o
completare a ceea ce stiinta a descoperit despre evolutia vietii si a Universului, si nu o alternativa
primitiva si simplista pentru aceasta.

Cautarea interioara sistematica si responsabila cu ajutorul starilor holotropice duce la vindecarea


emotionala si psihosomatica si la transformarea pozitiva a personalitatii. In decursul anilor am avut
privilegiul de a fi martorul acestui proces prin care au trecut multi oameni angrenati intr-o cautare
spirituala de acest fel. Unii practicau meditatia si aveau o practica spirituala regulata, iar altii
participau sub indrumare la sedinte psihedelice sau frecventau diferite forme de psihoterapie
experientiala; cativa urmau calea samanica. Am observat, de asemenea, schimbarea profunda in bine
a multor oameni care au fost sustinuti in mod adecvat pe parcursul episoadelor spontane de criza
psihospirituala, prin care au trecut (urgente spirituale).

Episoadele de moarte si de renastere psihospirituala, precum si conectarea experientiala la amintirile


pozitive postnatale si prenatale au darul de a reduce tendintele si ambitiile irationale. Ele contribuie
la o scadere semnificativa a agresivitatii, la pace interioara, acceptare de sine si toleranta fata de
ceilalti. Atentia isi schimba directia dinspre trecut si viitor si se indreapta catre momentul prezent, iar
cheful de viata creste – capacitatea de a te bucura si a gasi satisfactie in cele mai simple aspecte ale
vietii, cum sunt activitatile zilnice, mancarea, dragostea, natura si muzica. Un alt rezultat important al
acestui proces este decoperirea unei spiritualitati de o natura mistica si universala, care nu are
nevoie de etichete si e atotcuprinzatoare.

Procesul de deschidere si transformare spirituala devine in general mai profund in urma


experientelor transpersonale de identificare cu alte persoane, cu grupuri intregi de oameni, cu
animale si cu plante. Unele experiente transpersonale permit accesul constient la evenimente care
au avut loc in alte tari, culturi si perioade istorice sau chiar la taramuri mitologice si fiinte arhetipale
ale subconstientului colectiv. Experientele de unitate cosmica si de perceptie a propriului caracter
divin duc la o identificare mai intensa cu intreaga creatie si provoaca sentimente de uimire, iubire,
compasiune si de pace interioara. Procesul inceput ca o investigare in scop terapeutic a psihicului
subconstient se transforma de la sine intr-o cautare filosofica a sensului vietii si intr-o calatorie de
descoperire spirituala.

Unul dintre efectele cele mai remarcabile ale diverselor experiente transpersonale este aparitia si
dezvoltarea spontana a preocuparilor profund umanitare si ecologice, precum si nevoia de a te pune
in serviciul unei cauze de interes comun. Acest lucru are la baza constientizarea la un nivel aproape
celular a faptului ca granitele Universului sunt definte in mod arbitrar si fiecare dintre noi suntem una
cu intregul interconectat al existentei. Devine clar ca nu putem actiona asupra naturii fara a actiona
in acelasi timp asupra noastra. Diferentele dintre oameni ne apar ca fiind interesante si ne
imbogatesc in loc sa ne ameninte, indiferent daca este vorba de sex, culoare, limba, convingeri
politice sau credinte religioase.

Oamenii care au trecut prin aceasta transformare se simt in mod profund cetateni ai planetei in loc
de cetateni ai unei anumite tari sau membri ai unui anumit grup rasial, social, ideologic, politic sau
religios. Este evident ca o transformare de acest gen ne poate mari sansele de supravietuire, daca ar
avea loc la o scara suficient de larga. Suntem, dupa toate aparentele, angrenati intr-o cursa
dramatica, ampla, contra cronometru, fara precedent in intreaga istorie a omenirii. In joc se afla, nici
mai mult, nici mai putin decat viitorul vietii pe aceasta planeta. Daca perseveram cu vechile strategii,
cu efectele lor extrem de autodistructive, este putin probabil ca omenirea sa supravietuiasca. Daca
insa un numar suficient de mare de oameni trece prin procesul de transformare interioara profunda
descris mai sus, avem sanse mai mari de a face fata formidabilelor provocari care ne asteapta si de a
pune potentialul creativ enorm al speciei noastre in slujba construirii unui viitor mai bun.