Sunteți pe pagina 1din 39

ANGELICA MIHALCEA STAN

BUMERANG

CARTEA ROMANEASCA
1999
CONCURS NATIONAL DE DEBUT
ZBOR DE PROBA
CAPILARE

scriu - vascularizez
trupul anemiat
un cearcãn alb
obositã
hârtia egala cu o clipã
oarecare din existentã- scriu -
îndesesc rândurile capilare
de versuri
sângele care se vede
prin transparentã
în bãtaia luminii
spectrul poemului pulsând -

un alt fel de a putea respira.


HARTIE DE AER

respirând egal deasupra hârtiei


respirând egal aerul înzãpezit al hârtiei
respirând egal nimicul hârtiei de aer
- acest februarie prea scurt
pentru a putea sã mã apãr
de literele ce sunt
si de cele încã neinventate

care s-ar putea însira într-un singur si fãrã de capãt


c u v â n t.
SCRISUL PE APE

rescriu. pun hârtia deasupra


linii firave muguri de cuvinte
un relief cu excrescente moi
apas: hârtia cu valuri cu organe apoase
tresãrind dedesubt
miscãtoare placentã

scrisul pe ape - cãtre tãrmuri.


insula de hârtie plutind.
fiorduri si golfuri.
în linistea care dã suprafetelor luciu.

rescriu : astup
porii deschisi ai memoriei.
VARIATIUNI

brat arcuindu-se
arc
arcus
îmbrãtisând vacuitatea caldã
intimitate de corzi si de fibre
bemol tactil
foc lubric sudoare sclipind
peste lemnul viorii
în porii
pielii
mai adânc
în tesuturi
se scriu partituri.
CICATRICE

Port
în secret
cicatricea fãcutã la nastere
de sãrutul mamei.

Ea creste odatã cu mine


uneori mai repede –
acoperindu-ma.
GIPS

Un acvariu cu pesti rãscoliti


înghesuindu-se într-un colt:
spaime strãvezii
dimineata cu bisturie lucioase
în rana ochilor
lumina desfãsoarã pansamente.
chirurgi cu mâini de calcar extrag
din mâlul de vise
scoica rãtãcitã a craniului meu
abia mai putând presimti dimineata
când cineva mã îmbracã si carnea refuzã
gipsul cuvintelor

în eprubeta subtire precum


gâtul fãrã cântec al lebedei
sângele meu
desenând confuze candori.
EPOLETII DE SCRUM

O epidemie a luminii si peretii se scorojesc brusc.


"Ziua aceasta existã ca urmare a noptii" - spuneam
Cad în straturi icoanele cu îngeri mofluzi
zaruri, vechea zãpadã
se scuturã
epoletii de scrum de pe umerii zeilor
mãstile lor inversate
pielea oglinzii - un tatuaj

Cade din usi întunericul si ramâne


prea alb
un decor de spital.

(Sting lumina si spun: ca urmare a oglinzii mele

sunt eu.)
SCARA

ceva mã urcã
- pe dinafarã
pe dinauntru
ceva mã coboarã.
***

cel care scrie aplecat


peste propria-i umbrã

cel care-si scrie umbra


îsi stabileste conturul

cel care umbrei


îi devine mascã
cel care siesi
îsi devine umbrã.
CURTI INTERIOARE

De fiecare datã scriu acelasi poem:


oricum as începe - vine cineva din spate
mã ia de mânã de fiecare datã
mã aplec
peste balustrade si scãri inegale
ating paienjenisuri
respir aerul înghesuit între robinete si tevi
calorifere care dau vocii mele ecou.

Oricum as începe - acelasi subsol


aceeasi fereastrã alunecând
cãtre curti interioare închise
aceleasi cuvinte escaladând
acelasi gol imperfect labirintic
inundat de cernealã

odata cu vremea - gardul


dintre scris si tacere

IZOLARE

Am aces la creierul meu.


De asemenea, am aces la trupul meu.
Stau linistita în trupul meu
ca-ntr-o casã goalã de lucruri.

Luminã stoarsã prin fante înguste.


Gândul asiatic al mortii.

Scriu propozitii simple


pe peretii palizi
lesinati în uitare
Când îmi amintesc ceva
zgârii cu unghia
tencuiala interioarã.

Nimeni nu mã provoacã.
Nimeni nu-mi vede mâinile
crescute la-ntâmplare.

Nimeni nu-mi vede semnele strâmbe.

Creierul strâns sub unghii.

ZGOMOTUL

scrâsnesc din dinti - e bine.


zgomotul durerii face bine
vindecã

fac zgomot
vreau sã se audã
în albiile desuchiate ale linistii
de mormânt
îmi dau brânci mã lovesc pun
sonorul la maxim clape ciocane tobe
zgomotul meu
urletul fricii sã-l acopere
zgomotul fiintei trezite e fuga
zgomotul mortii e linistea smulg
din timpane dopuri de câlti
fac
zgomot
ating
delirul percutiei.

***

în acest vid
dumnezeu
se aseazã

carcera trupului îsi surpã peretii


o disonantã
un interstitiu
si iar claviaturi obiecte casante voci
strãine penetrând aerul
de pânzã mototolitã

în vreme ce îndãrãtul pupilei se dau lupte grele


o multime de oameni se strânge ca pilitura de fier

peste gândul meu trece lent o senilã.

***

Cazul unui
fluture
aflat sub influenta
luminii

figurând
pe listele de stele
ale noptii

acuzat de zbor frânt


cu bataie înaltã de aripi

si agresiune violentã
asupra unei flori

(din nebãnuite motive -


achitat)

ZBOR DE PROBA

m-au dus pe un deal de unde se vedea Cartierul


un fel de platformã înaltã, periculoasã, lucioasã
si supratensionatã.

mi-au spus: "Zboarã"


"Dã-ti drumul"
"Incercã si tu"
am zburat si am cãzut imediat:se vãd vânãtãile
aerul dislocat infestat.
mi-au spus : "Nu e bine.
e de vinã balastul
materialul cenusiu tumoarea
molozul cerneala pielea
pergamentoasa cuvintele
cancerul generalizat.
Nu e bine." -au spus
si s-au sfãtuit.
"E prea mult sânge
prea multe ligamente si nervi
vertebre cerneluri umori
creioane pixuri echere gume
ascutitoare
prea multe obiecte nefolositoare"

"Despovãreazã-te"
-mi-au spus
si eu m-am despovãrat.

(golul aseptic, ordinea elementelor


ceea ce mai rãmãsese din celulele mele
- totul s-a reasezat)

un semn în aer
un semn în pãmânt
un semn în carne tatuat -
urmã trilobatã de labã de ghearã de animal fosilizat
mototolit ca un borderou de politie cu amprenta neagrã
în chenarul cu tus si cu titlu:"APT DE ZBOR".

acceleratie / deceleratie a trupului


masiv si greoi un marsupiu de sentimente golase
piuind alarmant
un fel de foame joasã la micã înãltime
atingând vârfurile înmugurite ale pomilor
strivind crengile orgolioase bulbii încrezuti
victoriosi
absurzi.
*

"sunt printre voi.


sunt asemeni vouã.
voi mã veti învãta sã zbor
sã pornesc odatã si eu
sã-mi dau drumul
de pe înaltimea chealã a dealului înverzit
în pântecul cãruia stau
-aliniati si cuminti-
strãbunicii".

"va fi un zbor silentios


de probã.
totul va fi controlat de la sol.
chiar aripile confectionate de noi
în ateliere obscure
vor fi pregatite oricând
pentru o cãdere precisã.

nimic nu va fi lãsat la-ntâmplare"

"ca sã mã nasc încã o datã cãzând


ca sã mi se deschidã ochii
si sã înteleg odatã ceva
rupând în cãdere firele de paianjen
tulpinile florilor undele funiile
atelele de nichel dur"

Sã se întredeschidã numai putin


carcasa creierului (bogat coloratã)
sã patrundã lumina
si filmul vostru
sã se voaleze încet
BUMERANG

"n-ai nici o sansã - ti se spune


lumea te vegheazã cu un ochi de pisicã
ascuns între ieburile galbene ale serii"

aluneci pe o piele lucioasã si bine întinsã


traversezi orase pe care apoi memoria ta
le mototoleste ca pe niste ciorne

iti arzi amintirile intr-un foc înghetat:


asta e mica ta magie-noire
secretul tau deprins
în beciurile singurãtãtii

si prea obosit de travaliul sinelui


seara , ti se prelinge pe trup
o miere amarã.

rezisti : cu înversunarea si prudenta celui ce stie


cã dacã va deschide ochii totul se va sfârsi
-cel ce viseazã si cel visat
se vor apropia periculos
se vor suprapune
vor vorbi cu o voce dublã mixatã
si ecoul cuvintelor lor va bate în tine
precum limba unui clopot de bronz
*

cât frig
la polul fantasmelor tale!
dimineata îmbraci haina lumii:
rãmân invizibile resturi.

de la un anumit punct încolo


cresterea nu mai poate fi opritã:
un buton pe care a cãzut o mânã de mort.
crestere impasibilã rece
ritmicã
logaritmicã

între existentã si spirit ia nastere


o interfatã neagrã opacã
semnale slabe abia ajung si se întorc
într-un efect pervers
de bumerang

straturi si straturi
într-o nerusinatã expansiune
multimi si limbaje
învelind dezvelind camuflând
un miez sangeriu de cuvinte
rãmas izolat
si flãmând.

orbiti de lumina beznei perfecte


ramasi într-un recul amagitor;
din timp în timp sângele izbind
cu puterea valului

în fiecare dimineata niste roti dirijate


calca indiferente straturi de
flori si ierburi inofensive
trec senile si lasa în urma
dâre uniforme, clare
ca o scriere de tipar

apoi alte si alte alienate masini înaltând


alte si alte case orase
în permanente santiere contagioase

construind închisori pentru îngeri


expropriind bucati întregi de cer.

a sta în tãcere si nemiscare


în spatele obloanelor trase
a usilor zidite cu pagini de carte
în trupul cãrtii cald
mai real
decât orice alt trup
*

scriind
despre ceea ce se întamplã scriind
un act sexual petrecut în interiorul
fiintei pliate între douã jumãtãti derutate
împinse una cãtre cealaltã
vorbind din întâmplare limbi diferite
apropiindu-se confuz si imperfect
ca-ntr-o fotografie miscatã

în posesiunea cifrei unu plictisitã secretând


cifra doi

si trena unui limbaj vaporos


cade si lasã în urmã tegumentele nude

inexprimabilul sau
oglinda de apã deasupra careia
abia mai respiri.

faci o gresealã
si timpul muscã adânc
se întinde clei între obiecte
cad uleiuri grele
în incheieturile faptelor
se îngusteazã fruntile înteleptilor
sub umbra violetã a -ndoielii
într-un extaz al coeziunii
acoperind suprafete
presurizând cu fortã
pãrti dezmembrate
deznãdãjduite
aripi rudimentare
rãmase încã lipite pe corpul
simplificat pânã la disparitie
sectionat pânã la ultimul rãspuns

te ridici apoi
revoltat
jupuindu-ti imaginea
într-o oglindã veche

rãmâne în spate
zidul plesnit
prezenta fisurii tinând loc de liant
si ceva astupã goluri secate
în fiinta ta buretoasã
care absoarbe timp
cãutându-si punctul de saturatie
locul întoarcerii în strunga clepsidrei
locul pe sfera epuizata

cel care merge pe langa ziduri de piatra


pe langa ziduri de carne
pe langa ziduri metalice numarand
sirurile de pietre
de trupuri
de stalpi

cel care merge astfel fara nici un alt gand


decat acela de-a numara pan' la capat
fara nici o intentie de-a gasi vreodata
o poarta
o iesire
o spartura
fara nici un dubiu totodata

ca acestea exista
undeva.

mereu demonstratii
pe care ceilalti ti le pretind
umilindu-te

ti se cere precizie - creierul tau


se lasa extras din grele geologii
trupul tau se lasa trait
de animale reci

te intorci mai alb


din calcarul neputintei
continui sa inaintezi tremurand
strivind neverosimile ierburi carbonizate
risipind nisip
pe plaje uscate de orice miscare

si o dorinta cu maxilarele inclestate te tine


cand ceilalti articuleaza in juru-ti
o plasa de verbe.

ca si cand intr-o lupta rece


pierzi organe vitale
apoi primesti incremenit loviturile
mut si fara reactii
dardaind in coaja solzaoasa a clipei
si creierul tau secreta intarziat
otravuri si leacuri amestecate
din care nu stii ce sa alegi

si ridicandu-te devine vizibil


locul partilor lipsa
miscandu-te se aude
scrasnetul metalic al golului

si il imbratisezi pe cel mai puternic


si parasesti
locul lectiei/locul crimei
invingator si invins totodata.

nestiind in care sa crezi.

refuzat cu obstinenta jocului


cu reguli clare si simple -
te retragi cu capul infasurat in sfori
cu gesturi scheletice de indiferenta
in camera obscura
a developarilor secrete

si ramai brusc
fata in fata si foarte aproape
cu animalul patetic si nesatios
care te atinge cu o suta de boturi umede
si bale fierbinti
lingusindu-ti ranile fotogenice
ademenindu-te catre primejdioase
insalubritati ale mintii :

si-ti exersezi maladia


nevindecabil si vinovat.

absenta -
delimitata precis prin sarma ghimpata
-a insului fara chip
purtat de rani
eliminat din propriul sau creier
el se plimba pe tarmuri fragile
inconjura
perimetrul sacralizat de tacere
-cenusa si sange muscate de vant.

din puncte fixe , timpul


il imortalizeaza discret.
*

cu talpile goale calcand


pe campia absurdului:
pielea se umple de floricele
si ierburi pitice cu tepi

plimbi cu tine
un miriapod suicid
el isi inghite clipa de clipa
cate un segment al trupului-

acum a ajuns la ultimul-


o clipa de panica
si.
*

tragi un sertar din care picura un lichid uniform de cuvinte


deschizi o usa exclamativa

o bucatarie ruinata
in care incerci sa prepari
- dupa o reteta improvizata -
prajitura imposibila
a prezentului.
*

de undeva urli
catre cineva care nu te aude
se simte doar ceva -
o unda de soc
ridicarea brusca a unui stol de vrabii

o interferenta in eterul clipei

si pe kilometraje incalculabile
continua fuga
unui gand innebunit.
*

intr-un tarziu poemul


paraseste incaperea in liniste:
ramane trupul amiezii
amestecat intr-o textura de ierburi
impleticit intr-o lumina jilava si verde

ramane o usa intredeschisa


plutind
in aburul nerostirilor.
FREATICA
*

acele nopti depresurizate


cu pânze vagi rãscolite de vânt
acele nopti cu miezul tare
sclipind ca diamantul
dupã nesfârsite exfolieri

în acel peisaj derivat


extras cu greutate din substanta
unui vis consumat în purã virtualitate
- acolo te întorci ritmic ca -ntr-un oras
distrus si reconstruit din memorie
ca -ntr-o patrie bântuitã îti cauti locul sfânt
unde îti stau ingropate puterile

dimineata îngerul te asteaptã zãmbind


- aburul poemului niciodatã scris
fluturându-i pe buze.

" din cuvinte se fac cuvintele


din poezie sa fece poezia"
- spuneau cei
de pe Marginea Textului

La mare distanta in fata


poezia poetului isi cara singura poverile
logice - fizice - matematice
sacii plini cu nestemate false
rugile si blestemele

Viata poetului - in urma


pe urmele scrise alambicat
hranindu-se din ce pica:
lighioana sasie, obeza
adulmecand prapastiile
in care va sa cada
atrasa de rugurile pe care-si va arde
averea putina:
ciorne albe nevinovate
aripile ingeresti ale
poemelor negre, de lut.

prea multa cerneala mai grea decat sangele


cazand pe fundul vasului care sunt

puls de verbe crescut in vena


- se strange garoul de plastic al clipei
sange
din sangele Domnului
lichid sfant
lichid vital
sa ma duc sa donez
cerneala sub forma de poezie
(grupa sanguina a poetilor)

cine stie
cine
cand
va avea nevoie.