Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEMA DE PROIECT
Sã se proiecteze un cuţit de strung cu plăcuţe amovibile care sa asigure prelucrarea piesei din figura
urmatoare:
- material : FC 150 ;
- rugozitatea Ra=50 [ μ m ] ;
50
φ110
Proiectul va conţine:
770
1. tema de proiectare ;
2. memoriu tehnic;
3. memoriu justificativ de calcul;
4. desenul de ansamblu al cuţitului de strung ;
5. desen de execuţie al reperelor nestandardizate.
Material pentru tema de proiectare
Fontele au rezistenta la soc si rupere scazute, iar grafitul, fosforul si manganul duc la detasarea unor
aschii de rupere. Fontele cenusii sunt usor prelucrabile (daca nu contin eutectic fosforos), dar mai greu
prelucrabile decat otelul, deoarece au conductibilitate termica redusa, incluziuni de cementita, carburi si
msip. Carbonul sub forma legata (cementita) inrautateste prelucrarea, iar grafitul (carbon liber) are un
efect favorabil de ungere. Recoacerea de inmuiere a fontelor urmareste obtinerea unei structuri mai usor
prelucrabile prin aschiere, prin descompunerea completa a cementitei primare si a descompunerii
partiale a cementitei perlitice. La prelucrarea fontei cenusii, valoarea vitezei de aschiere se manifesta
intro influenta mai mica asupra rugozitatii, decat In cazul prelucrarii otelului, datorita faptului ca fonta
este un material neomogen, compus din perlita si dintr-o cantitate oarecare de ferita si grafit care este
repartizat sub forma de lamele subtiri. Prin urmare, acestea reduc rezilienta ~ifac din fouta un material
casant. La prelucrarea fontei apar scobituri repartizate neuniform In suprafata prelucrata, din cauza
ruperii diferitelor particule de incluziuni de grafit care au rezistenta mecanica ridicata. Temperatura de
aschiere creeaza conditii de micsorare a rezistentei feritei si perlitei, contribuind prin aceasta, la ruperea
particulelor de metal. Prin ruperea lamelelor de grafit, adanciturile suprafetei prelucrate capata un aspect
punctiform.
In concluzie, in cazul prelucrarii fontelor, cu cat cantitatea de ferita va fi mai mica, cu atat
calitatea suprafetei prelucrate va fi mai redusa. De asemenea, se obtin suprafete mai putin rugoase la
prelucrarea fontelor la care incluziunile de grafit sunt repartizate uniform.
2. MEMORIU TEHNIC
2.1. Generalităţi
Prin sculă aşchietoare se înţelege orice unealtă sau maşină, cu ajutorul căreia se realizează
îndepărtarea, sub formă de aşchii, a unui anumit volum de material de pe suprafeţele semifabricatelor
supuse prelucrării. Ansamblul fenomenelor fizice prin care se produce detaşarea aşchiilor şi formarea
suprafeţelor prelucrate se numeşte proces de aşchiere. Suprafeţele prelucrate iau naştere ca urmare a
mişcării relative dintre tăişul sculei şi semifabricat, mişcare realizată manual sau cu ajutorul maşinii-
unelte aşchietoare.
Indiferent de tipul sculei, aceasta este destinată să îndeplinească următoarele două funcţii de
bază :
- partea activă, ce cuprinde tăişul aşchietor, care participă nemijlocit în procesul de aşchiere ;
- partea de calibrare, care execută netezirea suprafeţei prelucrate şi ghidarea sculei în timpul
lucrului ;
- corpul sculei, care are rolul de a reuni într-un singur ansamblu, rezistent şi rigid, dinţii şi canalele
pentru aşchii ;
La unele scule partea activă şi partea de calibrare sunt distincte, de exemplu la sculele pentru
prelucrarea găurilor sau filetelor, iar la altele partea de calibrare este greu de distins, de exemplu vârful şi
tăişul secundar la cuţitele de strung.
Partea de fixare este formată din elementele de fixare a sculei şi din elementele de bazare
necesare la fabricarea, controlul şi reascuţirea sculei. Ea are rolul de a prelua şi transmite părţii active a
sculei forţa produsă de MU aşchietoare sau de mâna omului. De exemplu, la cuţit, partea de fixare este
corpul cu care acesta se fixează în port-sculă.
2.2. Cuţite
Cuţitele sunt cele mai răspândite scule folosite în industria prelucrătoare prin aşchiere. Ele se
utilizează la prelucrarea pe strunguri universale, strunguri revolver, automate şi semiautomate, strunguri
Carusel, pe maşini de rabotat, de mortezat, de alezat, precum şi pe alte maşini cu destinaţie specială.
În practica aşchierii, datorită maşinilor unelte diferite care utilizează drept scule aşchietoare
cuţitele, a tipurilor de piese supuse prelucrării, operaţiilor care se execută, precum şi a calităţii cerute
acestora, se foloseţte o mare varietate de tipuri şi dimensiuni de cuţite. Tinând seama de aceasta, cuţitele
se clasifică după mai multe criterii, şi anume :
- cuţite radiale ;
- cuţite tangenţiale.
- de strung;
- de raboteză ;
- de mortezã ;
- cuţite monobloc
- lipite,
- prinse mecanic.
Pentru a corespunde tuturor condiţiilor de aşchiere, partea aşchietoare a cuţitului trebuie să aibă
o anumită formă pe care o asigură elementele sale geometrice, acestea fiind :
- tăişul principal, care rezultă din intersecţia suprafeţei de degajare cu suprafaţa de aşezare principală ;
- tăişul secundar, care rezultă din intersecţia suprafeţei de degajare cu suprafaţa de aşezare secundară ;
- vârful cuţitului, care rezultă din intersecţia dintre tăişul principal şi cel secundar ;
- faţetele sunt porţiuni înguste ale feţelor de degajare sau de aşezare, din imediata apropiere a tăişului.
UNGHIUL DE DEGAJARE γ
Dintre toate unghiurile taisului, cea mai mare importanta trebuie acordata
unghiului de degajare γ, acesta avand 0 influenta importanta asupra fortelor de
aschiere, deformatiilor plastice ale aschiei si durabilitatii sculei. Acest unghi este
important in ceea ce priveste usurinta cu care corpul sculei (similar unei pene)
patrunde in materialul prelucrat. Unghiul de degajare γ micsoreaza fortele de
frecare care au loc intre aschie si scula si ajuta la degajarea aschiei. Odata cu
cresterea unghiului de degajare, scula patrunde mai usor si forta de aschiere va fi
mai mica, scade si caldura degajata, taisul va fi mai putin consolidat iar scula va
rezista mai putin, (fig. 3.3). Dimpotriva, daca unghiul de degajare scade sau ia
valori negative, unghiul de ascutire fJ creste odata eu rezistenta seulei, fortele de
aschiere erese si aschiile se degaja mai greu.
2.3. Cuţite cu tăişul din carburi metalice
Cuţitele cu tăişul din carburi metalice au apărut ca rezultat al descoperirii şi punerii la punct a
fabricării economice a plăcuţelor din carburi metalice.
Faptul că plăcuţele din carburi metalice au o duritate şi rezistenţă ridicată la temperaturi înalte,
mult superioare oţelului rapid, a permis ca aceste cuţite să lucreze cu viteze de aşchiere substanţial
mărite, ceea ce a contribuit la dezvoltarea şi diversificarea acestora.
Denumirea de plăcuţe schimbabile, conform STAS 9130-72 derivă de la faptul că după folosirea
succesivă a tuturor muchiilor aşchietorare, plăcuţele acestea se înlocuiesc, fără a se mai reascuţi.
Fixarea plăcuţelor prin lipire este o operaţie elaborioasă şi cosistisitoare. Datorită acestui fapt, s-a
făcut trecerea la fixarea mecanică a plăcuţelor cu următoarele avantaje:
Aceste avantaje, au făcut dealtfel ca în prezebt cuţitele prevăzute cu plăcuţe aşchietoare fixate
mecanic să primească o dezvoltare deosebită, deoarece se obţine reducerea costurilor pe muchia de
aşchiere.
Capacitatea muchiei de aşchiere a plăcuţei fixate mecanic este ai mare decât în cazul celor lipite
sau al cuţitelor clasice, din următoarele considerente:
- modificările remanente ale liantului din structura plăcuţei cauzate de solicitările dinamice,
rămân fără influenţă întrucât nu se mai aşchiază cu o muchie aşchietoare neascuţită;
- pot fi utilizate, pentru anumite operaţii de aşchiere calităţi superioare de carburi metalice,
datorita sensibilităţii reduse a plăcuţelor.
Fiecare se execută în două variante: fără unghi de aşezare iniţial, simbolizate cu TN, respectiv SN şi
cu unghi de aşezare de forma TP, (SP); primele două se aşează în suport astfel încât să apară unghiul de
aşezare > 0 şi unghiul de degajare < 0, ultimele două astfel încât să apară unghiul de aşezare > 0 şi
unghiul de degajare > 0. Plăcuţele fără unghi de aşezare, având utilizabile toate muchiile aşchietoare, au
o durată de folosire dublă, faţă de cele cu unghi de aşezare. Sunt standardizate două clase de precizie:
precizie normală (clasa de precizie U), la care plăcuţa se rectifică numai pe faţa superioară şi inferioară.
Plăcuţele din aceasă clasă sunt cele mai folosite, fiind mai ieftine; precizie ridicată (clasa de precizie G) –
utilizată pentru scule de finisare.
- Grupa P, care cuprinde păcuţele din carburi metalice de tipul WC+(TiC)+TaC+Co, formate din
carburi de wolfram (29 - 80%), carburi de titan şi tantal (6,5 - 8%) şi cobalt (6 - 18%), utilizate la aşchierea
oţelului sau în general a materialelor plastice care dau aşchii lungi.
- Grupa K, formată din plăcuţele din carburi metalice de tipul WC+Co, compuse din carbură de
wolfram (88-92%), carburi de titan şi tantal (2-4%) şi cobalt (4-12%). Aceste plăcuţe se utilizează la
prelucrarea materialelor cu rezistenţă mare la compresiune, având în acelaşi timp un efect însemnat de
uzură, precum şi la prelucrările fine. Este cazul prelucrării fontei, a materialelor sintetice, a bronzurilor şi a
materialelor neferoase, în general a matrialelor casante, care dau aşchii scurte.
- grosimea plăcuţei, s
- raza la vârf, r
Pentru evitarea rotirii elementului 3 în timpul desfacerii şurubului 4, gheara de fixare este
prevazutã cu o canelurã ce culiseazã intr-un locaş corespunzãtor, practicat în corpul cuţitului. Fixarea
plãcuţei de sprijin se face cu ajutorul şurubului 8.
Varianta II
Plãcuţa de sprijin este fixatã cu ştiftul 7, care realizeazã un ajustaj cu joc cu placuţa, iar cu gaura
din corpul cuţitului 1 ajustaj cu strangere. Brida 2 se reazemã pe corpul cuţitului la un capãt, şi pe
sfãrâmatorul de aşchii la celalalt capãt. Forţa de apăsare este datã de şurubul 3. Rotirea bridei la
desfacerea şurubului este împiedicatã prin modul în care a fost construitã. Capãtul bridei intrã într-un
canal frezat în corpul cuţitului.
Varianta III
Cea mai simplă variantã de fixare a placutei este realizatã prin strângerea directã a
pachetului cu şurubul 2. Fixarea plãcuţei de sprijin 5 se poate face fie cu şurub (varianta A) , fie
cu ştift (varianta B). În vederea fixãrii în bune condiţii a placuţei aşchietoare axa şurubului de
fixare trebuie astfel directionatã încat şurubul sã realizeze prin înşurubare, pe lângã strãngerea
placuţei şi împãnarea acestuia cãtre pereţii laterali ai locaşului. În acest sens, unghiul minim de
înclinare trebuie sã fie cu cel puţin 5º mai mic decat unghiul .
3.MEMORIU JUSTIFICATIV DE CALCUL
d= 110 [mm]
L= 7*110= 770 [mm]
Ra=50
Material: Fc150
σr =350...500 [N/mm2] [1] STAS 2300 - 89
σr = 400 [N/mm2]
σ r 400
σ ai= = =100
4 4 σai = 100 [N/mm2] = 10 [daN/mm2]
Dmin=111,7 [mm]
D−d 112−110
t= = =1[mm]
2 2
- la adâncimi mari :
- se verifică condiţia:
D min−d
tmin= −( ∆r + ∆c ) ≥ 0
max
Δ r – abaterea de la rectilinitate
111,7−112,3
t min❑= −( 0.15+0,4 )=0,15 [ mm ]
2
Verificare:
2 2
Fr Fz Fy
Cfz = 300 -pt. carburi metalice [2] [tabel 2.9 pag. 25]
Xfz = 1
Yfz = 0,75
⇒ Fz=300∗11∗0,120,75∗0,604=36 . 94 Fz =36,94
F y ≃0,4∗F z
⇒ F y ≃0,4∗36 ,94=14 ,77[ N ]
F p∗l∗k
≤σ ai [daN ]
W
σ ai∗W 10∗62444 , 651
⇒ F p= = =6554 , 227 [daN ]
l∗0, 1875 516∗0,1875 [2] [pag.30]
FP=5934.6 [daN]
√
Y fz Fp
⇒ S1 ≤ [mm /rot ]
1, 12∗C Fz∗t Xfz∗Kz
√
6454 ,227
S 1 ≤0,75
1, 12∗300∗11∗0, 604
S 1 ≤100 ,76 [mm /rot ] [2] [pag.30]
E – modulul de elasticitate;
E = 2,1*105 [N/mm2] = 2,1*104 [daN/mm2]
I – momentul de inerţie;
4 4
π∗d π∗86
I= = =26 ,85120∗105
64 64 m4
Tp – toleranţa piesei
Tp
f adm=
4
T p =0,3−(−0,3)=0,6[ mm ]
0.6
fadm= 4 = 0.15
√
μ∗E∗I∗f adm
S 2 ≤Yfz [ mm/rot ]
1,12∗C Fz∗t Xfz∗Kz∗L3
√
4
0,75 110∗2,1∗10 ∗0,15∗26 , 8512∗105
S2≤
1, 12∗300∗11∗0,604∗(516 )3
S 2 ≤107 , 4291[ mm/rot ] [2] [pag. 32]
tfin=0.8
S
teh2
H=
8∗Rε
0,122
⇒H=
8∗1,2
H=0. 0015[ mm ]
c=i∗S teh *sin χ
i = 0,5…1 i = 0,75
∘
⇒ c=0,75∗0,12*sin (45 )=0,06363 c = 0.06363
f adm≤0. 73487
F adm=0,15≤0,73487
fadm=0.15
0.0009165 ¿ 0.15
√
1,07
H max ∗R 0, 65
ε
S3= [mm /rot ]
0, 21∗103
Ra=50
H max =4,5∗500,97=200,084 [ μm ]
S 3=1,07
√ 200,084∗1,20,65∗10−3
0,21∗10
3
=0,1632
S 4 =Yfz
√ Ft
0, 34∗Cfz∗t Xfz∗Kz
[ mm/rot ]
P = 7 [Kw]……………… 1 000[daN]
7,5∗1000
Ft= =1071, 428571[daN ]
7 Ft = 1071,428571 [daN]
Q=Fx+μ∗(Fy +Fz )
Fx=0,2∗Fz=0,2∗36 ,94=7,388
Fz=36 ,94
Fy=24,77
μ=0,1
⇒Q=7,388+0,1∗(36 ,94 +14 ,77 )=12 ,559
⇒Q≤Ft
S4≤
0,75
√
1071 ,428571
0, 34∗300∗1∗0, 604
S 4 ≤45 , 0576[ mm/rot ]
S 5≤
√
Yfz B 2∗σ aic
ξ∗Cfz∗t Xfz ∗Kz
[ mm/ rot ]
B≥
√ ξ∗Cfz∗t Xfz ∗S
σ aic
tehYfz
∗Kz
σ aic = 30 [daN/mm2]
ξ=√ ε 2 +4∗υ 2
6∗μ−2∗k 2 + 6∗k 1∗q
ε=
q
1,5+0,5∗η2∗k 1∗q
υ=
q
l
μ= =(1 .. . .. 1,5)
H [2] [pag.50]
aleg μ = 1 [2][pag.51]
1 2
k1= k 2=
4 5
H
q= =1
B ⇒η 2=4, 81 [2][tabel 2.39, pag.49]
2 1
6∗1−2∗ +6∗ ∗1
5 4
⇒ ε= =6,7
1
ε=6,7
1
1,5+0,5∗4, 81∗ ∗1
4
⇒υ= =2, 101
1
υ=2, 101
⇒ B≥
30√
7, 908∗300∗11∗0,120,75∗0,604
B≥5 . 993[ mm ]
≥3, 1206
S5=1,477
Cv
v= ∗k v [ m /min ]
T ∗t Xv∗S
m
ef Yv
X v=0,2
Y v =0,15
m=0,20
T =60
KT = 1,08 [2][tabel 2.23, pag. 39]
Kq1 = 0.9 -pt. q1=16X25 (aria sectiunii cozii cutitului) [2][tabel 2.33, pag. 43]
⇒ Kv = KT*Kprelucr*Kst*Kc*Ks*K*Kx*Kx1*Kr*Kq1*Kh1*Kw*Kd* K
Kv = 1,08*1*1,1*1*1*1*0,84*0,94*0,86*0,9*1*0,9*1*0,87 =0,516
Kv = 0,516
273
⇒V T 60= ∗0, 516=85 ,369
600,20∗1 0,35∗0, 120,15
V T 60=85 ,369 [m /min ]
T1 = 30 min
⇒ K T 30=1,24 [2] [tabel 2.23,pag.39]
V1 = V*KT20
VT30 = 105,8575[m/min]
1000∗V T 30
n= [rot /min]
π∗D
V T 30=105 , 8575[ m /min ]
D=88[ mm ]
1000∗105 ,8575
⇒n= =382 ,903
π∗88
n=382, 903 [rot /min]
Aleg din gama de turaţii a strungului SN-250: [2][tabel 2.38, pag. 46]
π∗D∗nef
V ef = [ m /min]
1000
π∗88∗500
V ef = =138 ,23
1000
V ef =138 , 23[ m /min]
F zef ∗V ef
Pasch = [ Kw ]
6000
F Zef =C FZ∗t Xfz∗S Yfz∗K Z
ef
1 0,75
F Zef =300∗1 ∗0, 12 ∗0, 604=36 , 944
F Zef =36 , 944[ N ]
36 , 944∗138 ,23
⇒ Pasch = =0, 85
6000
Pasch =0, 85[ Kw ]
P asch
P M−U = [ Kw ]
η
η=0,7 ... 0,9
η=0,8
0,85
⇒ P M−U = =1,063
0,8
P M−U =1.063[ Kw]
⇒ PM-U STAS = 2.2 [Kw] [2] [tabel 2.38, pag.46]
α+γ=θ °
8+3=11°
θ=11°
[2][pag. 56-57]
1 1
=arctg (
0. 5∗7 .14 +0 . 86∗0 . 087 )
=arctg
3 .69 ( )
=15. 10 ;
1 1
α x =arctg
( 1
cosψ∗ −sin ψ∗tg λ
tg α ) (
=arctg
1 0 0
cos30 ∗ 0 −sin 30 ∗tg 5
tg8
0
=
)
1 1
=arctg (
0. 86∗7 . 14−0. 5∗0 .087
=arctg )6 . 09 ( )
=arctg0 .16=9 .390 ;
γ 1=arctg [ cos(ψ +ψ 1 )∗tg γ+sin (ψ +ψ 1 )∗tg λ ]=arctg (cos 90 0∗tg30 +sin 900∗tg 50 )=
=arctg (0∗0. 052+1∗0 .087 )=arctg 0 .087=50 ;
λ1 =arctg [ sin(ψ +ψ 1 )∗tg γ +cos(ψ +ψ 1 )∗tg λ ]=arctg (sin 900∗tg 3 0 +cos 900∗tg 5 0 )=
=arctg (1∗0 . 052+0∗0 .087 )=arctg 0 .052=30 ;
γ 1 y=arctg (sin ψ 1∗tg γ 1 −cosψ 1∗tg λ1 )=arctg (sin60 0∗tg50 −cos 600∗tg3 0 )=
=arctg (0 . 86∗0 .087−0 . 5∗0. 052 )=arctg (0 .04882 )=2 .790 ;
1 1
α 1 y =arctg (sin ψ 1∗ −cosψ 1∗tg λ1 )=arctg (sin 60 0∗ 0 −cos 600∗tg3 0 )=
tgα 1 tg5
=arctg (0 . 86∗11. 49−0 . 5∗0. 052 )=arctg (9 .85 )=84 .20 ;
γ 1 x=arctg ( cosψ 1∗tg γ 1 +sin ψ 1∗tg λ1 )=arctg (cos 600∗tg5 0−sin30 0∗tg30 )=
=arctg (0 . 5∗0. 087−0 .5∗0 . 052)=arctg(0 . 0175 )=10 ;
1 1
α 1 x=arcctg (cos ψ1∗ +sin ψ 1∗tg λ1 )=arctg (cos 60 0∗ 0 +sin 300∗tg 30 )=
tg α 1 tg5
=arctg (0 . 5∗11. 49+0 .5∗0 . 052)=arctg(5 .771 )=80 .16 0 ;
În scopul evitarii accidentelor care pot avea loc în timpul operatiilor de strunjire, este
necesar a se respecta si intreprinde o serie de masuri ca:
Nu se permite folosirea cutitelor de strung care prezinta fisuri, arcuri sau deformatii.
Cutitele cu placute din carburi metalice vor fi ferite de socuri mecanice.
BIBLIOGRAFIE
6. x x x Colectia STAS.