Tema: Controlul fiscal

1. Noțiuni generale despre control, funcțiile controlului.

Noţiunea de control provine din expresia latinească ,,contra rolus" care înseamnă verificarea
actului original după duplicatul care se încredinţează în acest scop unei alte persoane. Controlul
reprezintă acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor materiale care se efectuează anticipat executării
acestora, concomitent sau la scurt interval de la desfăşurarea acţiunilor.
Raportat numai la sfera de cuprindere, controlul activităţii economico-sociale este cunoscut sub
următoarele forme: control economic, control juridic, control financiar, control tehnic, control contabil
etc.
Principalele forme de control prezentate, se deosebesc între ele atît prin funcţiile lor sociale, dar
şi prin conţinutul lor, avînd un rol deosebit în orientarea activităţii agenţilor economici, în dezvoltarea
acestor activităţi, dar şi în protejarea patrimoniului şi a creşterii profitului.
Formele de control nu trebuie privite izolat ca acţionînd fiecare într-un sistem închis, ci în
interacţiunea lor, în condiţionarea şi completarea lor reciprocă, alcătuind împreună un sistem complex şi
integrat care acţionează ca un tot unitar asupra tuturor domeniilor de activitate economico-socială.
Numai în acest mod controlul poate asigura realizarea de către agenţii economici a unor rezultate
financiare superioare, iar activitatea acestora să fie eficientă şi cu influenţe sociale pozitive.
Controlul este un proces de măsurare a performanţei, de iniţiere şi întreprindere a unor acţiuni
care să asigure rezultatele dorite.
Prin modul de organizare şi exercitare, prin rolul şi obiectivele pe care le urmăreşte, controlul
financiar îndeplineşte unele funcţii: funcţia de evaluare, funcţia preventivă, funcţia de documentare,
funcţia recuperatorie şi funcţia educativă.
 Funcţia de evaluare are în vedere acte şi operaţiuni de estimare a situaţiei existente la un
moment dat, a rezultatelor obţinute la sfârşitul unei perioade, a modului de desfăşurare a
activităţii în condiţiile de normalitale, legalitate şi eficienţă. Prin această funcţie a controlului se
apreciază în condiţiile de realitate şi legalitate dificultăţile, abaterile, orientările în care îşi au
izvorul factorii a căror acţiuni tind spre rezultate negative. Este o funcţie de apreciere completă,
reală, exactă şi concretă a activităţii controlate. Pe lîngă apreciere, această funcţie implică şi
sugestii, propuneri precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor pentru îmbunătăţirea rezultatelor
activităţii controlate. Prin completarea evaluării rezultatelor cu măsuri de perfecţionare, controlul
contribuie activ la eliminarea cauzelor care au generat abateri şi la îmbunătăţirea activităţii
economico-sociale.
 Funcţia preventivă, care constă într-o serie de măsuri luate de organele de control în vederea
evitării şi eliminării unor fraude înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin
identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau le favorizează.
Exercitarea acestei funcţii contribuie la prevenirea, tendinţelor care necesită decizii de corecţie.
Această funcţie derivă din faptul că controlul are menirea de a orienta atenţia spre obiective
majore, într-o ordine de prioritate raţională, care să prevină şi să înlăture risipa de efort uman şi
mijloace materiale şi să asigure eficienţa economică.

Prin această acţiune, controlul are sarcina de a opri actele şi operaţiunile care nu sunt legale în
faza de angajare a săvîrşirii acestora. Prin intermediul acestei funcţii, pe lîngă legalitatea actelor
şi operaţiunilor, se mai urmăreşte oportunitatea, necesitatea şi economicitatea acestora.

 Funcţia de documentare, prin care se asigură cunoaşterea cantitativă şi calitativă a problemelor

ce fac obiectul dezvoltării economico-sociale, controlul participînd nemijlocit la actul de
conducere, furnizînd date şi informaţii pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.
  Funcţia recuperatorie prezintă o importanţă majoră a controlului financiar, constînd în
acţiunea de descoperire şi recuperare a pagubei şi luarea de măsuri faţă de cei vinovaţi. Măsurile
de constrîngere se iau fie de organele de control direct, fie la propunerea acestora de către
organul ierarhic superior sau organele de justiţie. Vinovăţia constatată faţă de unitatea controlată
sau persoanele fizice trebuie să fie încadrată de organele de control, strict în limitele legislaţiei
existente, în momentul în care s-au săvîrşit abaterile.
 Funcţia educativă are un caracter formativ, de generalizare a experienţei pozitive. Prin această
funcţie, controlul ajută la ridicarea cadrelor din economie, a nivelului de pregătire, pentru
rezolvarea în condiţii satisfăcătoare a sarcinilor ce le revin. Este necesar ca organul de control să
aibă o pregătire solidă profesională, să se bucure de credibilitate din partea contribuabilor.

2. Controlul fiscal – definire și clasificare.

Controlul fiscal este definit ca activitatea exercitată de către organele şi persoanele împuternicite
privind efectuarea verificărilor fiscale, cererea unor explicaţii din partea contribuabililor şi a altor
persoane, examinarea dărilor de seamă, a rapoartelor şi a decontărilor, precum şi alte activităţi, în scopul
respectării legislaţiei fiscale şi corectitudinii determinării, achitării depline şi în termenele stabilite a
impozitelor şi taxelor în buget şi în fondurile extrabugetare. Sistemul impunerii privit ca un sistem
artificial complex are o tendinţă permanentă de schimbare sub influenţa anumitelor cauze obiective şi
subiective. Aceste tendinţe pot fi prevăzute şi stopate de administrarea fiscală.
Activitatea, de control fiscal cuprinde întregul sistem de impunere, efectuîndu-se, totodată, în
raport cu anumite impozite, grupe fiscale, grupe de contribuabili, teritorii. Controlul fiscal cuprinde
economia pe verticală şi pe orizontală, asigurînd respectarea regulilor evidenţei contabile, întocmirii
rapoartelor, precum şi a bazelor legislative. Drept urmare a acestui fapt, eficienţa conducerii este
determinată, într-o mare măsură, de modul de organizare a sistemului de control.
Astfel, controlul fiscal reprezintă o activitate şi un instrument de verificare şi monitorizare a
achitării la timp şi în mărime deplină a tuturor obligaţiilor fiscale pe care le datorează co ntribuabilii
bugetului. Totodată, controlul fiscal, sub toate aspectele şi formele sale, reprezintă şi un instrument
important de combatere a fenomenului de evaziune fiscală. În această ordine de idei, se evidenţiază rolul
funcţiei preventive a controlului fiscal, care constă într-o serie de măsuri luate de organele de control în
vederea evitării şi eliminării unor fraude înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin
identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau le favorizează.
Eficienţa controlului fiscal ţine în mare măsură de tehnicile şi procedurile de control, de mijloacele
normativ-juridice sau de modalităţile de recuperare a veniturilor fiscale, constatate în urma acţiunilor de
control ca fiind sustrase de la plată şi care constituie venit la bugetul de stat.
Diversitatea mare a obiectelor supuse controlului determină şi o diversitate a formelor şi metodelor
de efectuare a controlului, astfel pentru a sistematiza formele de control se impune o clasificare a
acestora în dependenţă de mai multe criterii şi scop.
 CLASIFICAREA CONTROLULUI FISCAL

Din punct de vedere al În funcţie de sfera de Din punct de vedere al În funcţie de scopul
cunoaşterii realităţii cuprindere: gradului de extindere urmărit prin controlul
fiscale: al verificărilor asupra fiscal:
 Controlul fiscal operaţiunilor
control fiscal general;  Control fiscal de
impozabile:
documentar;  Controlul fiscal informare
control fiscal efectiv. parţial. (îndrumare);
 Controlul fiscal
complet;  Controlul fiscal de
 Controlul fiscal fond.
prin sondaj.

Figura 1.1 Clasificarea controlului fiscal

În funcţie de criteriile ce stau la baza analizei formelor de control fiscal, se deosebesc mai multe
clasificări:

I. Din punct de vedere al cunoaşterii realităţii fiscale deosebim :

 Control fiscal documentar – efectuat la sediul Inspectoratului Fiscal Teritorial ce constă în

examinarea elementelor componente ale dosarului fiscal al contribuabilului supus controlului;
 Control fiscal efectiv – efectuat la domiciliul sau la sediul contribuabilului, care presupune
deplasarea la contribuabil pentru obţinerea de date suplimentare. În cadrul acestui tip de control
efectiv se practică mai multe proceduri:
 verificări contabile la societăţile comerciale, profesiuni libere şi alţi contribuabili;
 controlul încrucişat al situaţiei fiscale a contribuabilului în scopul verificării declaraţiilor fiscale
pe fluxul comercial normal (veniturile realizate şi declarate de contribuabil trebuie să coincidă cu
cumpărările sau aprovizionările consemnate de clienţi);
 Verificări în incinta de lucru a contribuabilului în cazul activităţilor complexe de producţie,
prestaţii pentru identificarea bazei impozabile la momentul producerii ei.
II. În funcţie de sfera de cuprindere, controlul fiscal poate fi:

 Controlul fiscal general – atunci cînd sunt cuprinse în verificare toate impozitele şi taxele
datorate conform legii de către contribuabili;
 Controlul fiscal parţial – atunci cînd controlul vizează numai un impozit sau numai o parte din
impozitele la care este supus contribuabilul;
III. Din punct de vedere al gradului de extindere al verificărilor asupra operaţiunilor impozabile, se
disting:

 Controlul fiscal complet – cînd sunt verificate toate operaţiunile, documentele, probele care stau
la baza determinării impozitelor şi taxelor. Această formă permite determinarea evaziurnii
fiscale deoarece presupune un examen complet asupra activităţii contribuabilului, asupra
activităţii altor contribuabili cu care se află în relaţii de afaceri sau chiar verificarea conturilor
bancare;
 Controlul fiscal prin sondaj (selectiv) – este acela în care verificările se bazează pe alegerea unui
eşantion de operaţiuni, de documente sau prin alegerea unei perioade determinate de impozitare
şi verifică corectitudinea fenomenelor şi proceselor controlate. Eficienţa controlului prin sondaj
 depinde de nivelul de pregătire profesională a controlorului, de experienţa acestuia în a alege
perioada supusă controlului, operaţiunile şi documentele ce se controlează şi care dau
posibilitatea generalizării concluziilor şi luarea celor mai bune măsuri pentru înlăturarea
fenomenelor negative.
IV. În funcţie de scopul urmărit prin controlul fiscal deosebim:

 Control fiscal de informare (îndrumare) – care are drept scop intenţia administraţiei fiscale de a
informa şi îndruma agentul economic sau alţi contribuabili în legătură cu drepturile şi obligaţiile
de natură fiscală ale acestora;
 Control fiscal de rutină – care urmăreşte menţinerea legăturii cu contribuabilul şi urmărirea
modului în care acesta îşi respectă obligaţiile fiscale prin verificarea permanentă a evidenţei
fiscale;
 Controlul fiscal de fond – care presupune cerificări ample pe perioade mai mari de timp asupra
tuturor categoriilor de impozite datorate.
De cele mai multe ori toate aceste forme de control nu se exclud, ci pot deveni complementare,
asigurînd în acest mod creşterea eficienţei controlului fiscal respectiv.

3. Aspectele legislative cu privire la controlul fiscal în Republica Moldova

Principiile generale de efectuare a controlului fiscal:

(1) Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală
într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.
(2) Controlul fiscal este exercitat de organul fiscal şi/sau de un alt organ cu atribuţii de administrare
fiscală, în limitele competenţei acestuia, la faţa locului şi/sau la oficiul acestora.
(3) Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de organizare şi
desfăşurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la faţa locului
şi/sau la oficiul organului poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi operaţiuni:
verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială, verificarea
tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere. Metodele şi operaţiunile concrete
utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal sînt determinate, în baza Codului Fiscal, în
instrucţiunile cu caracter intern ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
(4) Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu depăşeşte
termenele de prescripţie, pentru determinarea obligaţiei fiscale.
(5) În cadrul controlului fiscal la faţa locului şi/sau la oficiu, organele de control sînt în drept să
solicite de la alte persoane orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul
respectiv.
(6) Organele cu atribuţii de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în cazul în care
rezultatele controlului fiscal exercitat anterior sînt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare
ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne de încălcare fiscală şi,
prin urmare, se impune un nou control.
(7) Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestaţiilor împotriva deciziei
organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal şi, în alte cazuri, la decizia conducerii organelor cu
atribuţii de administrare fiscală.
(8) Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi aceloraşi
impozite şi taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu excepţia
cazurilor cînd efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau lichidarea
contribuabilului, ţine de auditul activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior, de
 activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a unor semne de încălcări
fiscale, cînd aceasta este o verificare prin contrapunere, cînd controlul se efectuează la solicitarea
organelor de drept, cînd necesitatea a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea
legislaţiei fiscale sau în urma examinării contestaţiei. Drept temei pentru efectuarea controlului
fiscal repetat la faţa locului, în legătură cu auditul activităţii organului fiscal de către organul ierarhic
superior, poate servi numai decizia acestuia din urmă, cu respectarea cerinţelor prezentului articol.
(9) Controlul fiscal se efectuează în orele de program ale organului care exercită controlul
fiscal şi/sau cele ale contribuabilului.

Controlul fiscal la oficiul organului fiscal sau al altui organ cu atribuţii de administrare fiscală
Controlul fiscal la oficiul organului fiscal sau la oficiul organului cu atribuţii de administrare
fiscală (denumit în continuare controlul fiscal cameral) constă în verificarea corectitudinii întocmirii
dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru
calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune organul fiscal sau alt
organ cu atribuţii de administrare fiscală, precum şi în verificarea altor circumstanţe ce ţin de
respectarea legislaţiei fiscale.
Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de
răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor de serviciu, fără
adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat.
La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor
prezentate, organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului,
cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.

Controlul fiscal la faţa locului

Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de
contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de
către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de
administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de
sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiţii adecvate de
lucru, controlul fiscal menţionat se efectuează la oficiul organului care exercită controlul fiscal, cu
întocmirea obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.
Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii
organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la unele persoane
cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se
constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către funcţionarul fiscal sau altă
persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.
Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît unul, cît şi mai multe
tipuri de impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur control fiscal
la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală.
Această restricţie nu se extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal la faţa locului se efectuează în
legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; cînd după efectuarea controlului se depistează
semne de încălcări fiscale; cînd acesta este o verificare prin contrapunere; cînd controlul ţine de
activitatea posturilor fiscale; cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi sau în
legătură cu auditul activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior; cînd necesitatea
controlului a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea fiscală sau în urma examinării
contestaţiei.
Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În
cazuri excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea
duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada sistării controlului şi
prezentării documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua
începerii lui pînă la ziua semnării actului respectiv, inclusiv.
La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. La posturile
fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării legislaţiei fiscale. În
cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul ia decizia corespunzătoare. Prin
derogare de la prevederile prezentului alineat, dacă încălcarea fiscală se depistează de către serviciul de
colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia respectivă se emite de organul fiscal.
Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană cu
funcţie de răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele controlului
fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de
evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale,
indicîndu-se actele normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte,
specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.
Controlul fiscal la faţa locului, cu excepţia controlului fiscal prin metoda verificării operative,
asupra filialelor, sucursalelor şi/sau reprezentanţelor contribuabilului, iniţiat de organul fiscal, se
organizează şi se efectuează de către inspectoratul fiscal de stat în a cărui rază de deservire se află
contribuabilul care le-a instituit, cu participarea inspectoratului fiscal de stat în a cărui rază de deservire
se află filiala, sucursala şi/sau reprezentanţa.
Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat,
după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să
semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului. În caz de dezacord, el este obligat să
prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd
documentele de rigoare.
Verificarea faptică
Verificarea faptică se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în observarea
directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii contribuabilului.
Verificarea faptică are sarcina de a constata situaţiile care nu sînt reflectate sau care nu rezultă din
documente.
Verificarea documentară
Verificarea documentară se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa
locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei informaţii
prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune organul
care exercită controlul fiscal.
Verificarea totală
Verificarea totală se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor actelor şi
operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a obligaţiilor fiscale în
perioada de după ultimul control fiscal.
Verificarea totală este una documentară şi, în acelaşi timp, faptică a modului în care contribuabilul
execută legislaţia fiscală.
Verificarea parţială
Verificarea parţială se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi
constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligaţii fiscale, asupra executării unor alte
obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală dintr-o anumită perioadă, verificîndu-se, în tot sau în parte,
documentele sau activitatea contribuabilului.
Verificarea tematică
 Verificarea tematică se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi
constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală sau asupra executării unei alte
obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, verificîndu-se documentele sau activitatea contribuabilului.
Verificarea operativă
Verificarea operativă se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se procesele
economice si financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru a
depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale.
Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau documentară. Dacă se constată
vreo încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se
transmit subdiviziunilor respective ale organului cu atribuţii de control fiscal pentru efectuarea unui
control fiscal prin alte metode tehnice.
Verificarea prin contrapunere
Verificarea prin contrapunere se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa
locului şi constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a
avut raporturi economice, financiare şi de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi
şi a operaţiunilor efectuate.

Cumpărătura de control
Cumpărătura de control este o modalitate de control, exprimată în crearea artificială de către
funcţionarul fiscal a situaţiei de procurare a bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de executare a
lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără scopul de a le achiziţiona (consuma) sau de a le comercializa.
Cumpărătura de control poate fi efectuată atît în monedă naţională, cît şi în valută străină.
Contribuabilul (reprezentantul său în persoana vînzătorului, casierului sau altei persoane
împuternicirile de a acţiona în numele contribuabilului la realizarea bunurilor materiale, la primirea
comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor, care rezultă din situaţia sau din
documente confirmative) este informat despre aplicarea cumpărăturii de control după efectuarea
acesteia.
Mijloacele băneşti, inclusiv valuta străină, obţinute de la comercializarea bunurilor materiale, de
la primirea comenzii de executare a lucrărilor şi a serviciilor urmează a fi restituite funcţionarului fiscal
care a efectuat cumpărătura de control. Bunurile materiale se restituie contribuabilului.
Ca probe ale comiterii încălcării în timpul efectuării cumpărăturii de control pot servi
înregistrările audio, foto, video, precum şi dispozitivele de înregistrare.
Cumpărătura de control se efectuează din contul mijloacelor destinate pentru acest scop şi
prevăzute în bugetul Serviciului Fiscal de Stat. Modul de utilizare a mijloacelor destinate cumpărăturii
de control se stabileşte de către Ministerul Finanţelor.