Tema: Sistemul fiscal

1. Sistemul fiscal – noțiuni generale.

2. Legislaţia fiscală a Republicii Moldova.
3. Sistemul de impozite şi taxe.
4. Administrarea fiscală şi organele fiscale.

1. Sistemul fiscal – noțiuni generale.

Funcţionarea oricărei societăţi implică numeroase costuri care trebuie să fie acoperite din
resursele statului. În condiţii de insuficienţă a resurselor proprii, pe care statul le poate obţine din
proprietăţile publice, apare necesitatea prelevării impozitelor.

Necesitatea impozitelor

Abordarea economică Abordarea juridică

Pârghii de realizare şi desfăşurare a Constituția Republicii Moldova și

mecanismelor și sistemelor legile fiscale obligă la contribuirea
financiare prin impozite și taxe la satisfacerea
nevoilor societății

Plătitorii de impozite și taxe

Persoane fizice Persoane juridice

Contribuabili

Motivul achitării

Desfăşoară activităţi impozabile

Obţin venituri impozabile
Deţin proprietăţi

Sistemul fiscal autohton cuprinde totalitatea impozitelor şi taxelor, principiilor, formelor şi

metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură
achitarea lor. Adică, sistemul fiscal cuprinde impozitele instituite într-un stat prin care îi procură
acestuia o parte covârşitoare din veniturile publice, fiecare impozit având o contribuţie specifică şi
un anumit rol în economie.
Obiectivele fiscale principale ale sistemelor fiscale naţionale sunt colectarea şi sporirea
resurselor financiare necesare statelor în vederea acoperirii cheltuielilor publice suportate în
vederea finanţării proiectelor guvernamentale şi serviciilor prestate populaţiei, susţinerea unor
ramuri, stimularea creşterii economice şi redistribuirea veniturilor între membrii societăţii.
Impozitele finanţează activitatea statului. Totodată, acestea sunt şi instrumente prin
intermediul cărora statul redistribuie venitul şi avuţia. În plus, impozitele constituie o parte
integrantă a politicii bugetar-fiscale a statului, fiind utilizate la stabilizarea cererii agregate. Într-un
stat democratic, impozitarea se axează pe contractul social dintre stat şi populaţie, conform căruia
cetăţenii se obligă să achite impozitele, iar statul se obligă, la rândul său, să nu cheltuiască
mijloacele băneşti încasate sub forma impozitelor fără acordul şi în afara controlului cetăţenilor
săi (în persoana reprezentanţilor săi în organele puterii legislative).
Orice sistem fiscal urmăreşte realizarea următoarelor obiective:
 de finanţare a cheltuielilor publice potrivit obiectivului de randament financiar;
 de redistribuire (de repartiţie şi utilizare) a veniturilor şi averilor conform obiectivului de
echitate;
 de control, de stabilizare a activităţii economice sau de corecţie a dezechilibrelor care, în
final, asigură o anumită eficienţă economică.
Importanţa acestor obiective a evoluat în acelaşi mod cum a sporit rolul statului în viaţa
economică.
La rîndul său finanţarea cheltuielilor publice reprezită atragerea la fondurile statului a
unei părţi din Produsul Naţional Brut (PNB). La constituirea veniturilor bugetare participă
societăţile comerciale, regiile autonome, instituţiile publice, alte persoane juridice şi persoanele
fizice, indiferent dacă sunt rezidente sau nerezidente. Nivelul prelevărilor obligatorii este în mare
parte legat de mărimea cheltuielilor publice, deoarece constituie sursa principală de finanţare. Însă
prelevările obligatorii nu constituie unica sursă. Existenţa deficitelor publice face necesară
apelarea la alte mijloace de finanţare, cum sunt împrumuturile şi emisiunea de bani de hârtie.
Analiza ponderii prelevărilor obligatorii şi a deficitului public în Produsul Intern Brut (PIB) indică
efortul făcut de stat pentru finanţarea cheltuielilor sale. Ponderea relativ redusă a prelevărilor
obligatorii în PIB determină o pondere mai mare a deficitelor publice. Încasările nefiscale care
rezultă din vânzarea de bunuri şi servicii de stat au o pondere scăzută în totalul resurselor publice.
Participarea sectorului public la formarea resurselor financiare publice, într-o economie de piaţă,
are la origine principiul echivalenţei. Suma cheltuielilor publice raportată la PIB reflectă
împărţirea sarcinilor între sectorul public şi sectorul privat.
Redistribuirea – repartizarea, circulaţia, utilizarea produsului naţional brut. Distribuirea
fondurilor publice înseamnă repartizarea cheltuielilor publice pe destinaţii: învăţământ, sănătate,
cultură, asigurări sociale şi protecţie socială, gospodărie comunală şi locuinţe, apărare naţională,
ordine publică, administraţie publică, acţiuni economice, datorie publică. Pentru fiecare destinaţie,
resursele se defalcă pe beneficiari, obiective şi acţiuni. Distribuirea este în competenţa
autorităţilor publice şi se face în raport cu resursele financiare disponibile şi cererea de resurse
financiare.
Redistribuirea se poate realiza şi pe plan extern, prin contracararea de împrumuturi
externe, acordarea de împrumuturi externe, achitarea cotizaţiilor şi contribuţiilor către organismele
internaţionale de către stat sau alte instituţii publice, primirea sau acordarea de ajutoare externe de
către stat etc.
Controlul, corecţia dezechilibrelor – acest obiectiv nu se limitează la modul de constituire
şi repartizare a fondurilor publice, ci urmăreşte şi legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi eficienţa
cu care instituţiile publice şi agenţii economici cu capital de stat utilizează resursele băneşti de
care dispun. Corecţia dezechilibrelor se exercită de Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor,
Banca Naţională şi alte instituţii financiare; organe specializate ale ministerelor, unităţilor
administrativ-teritoriale, unităţilor economice etc.
Elementele sistemului fiscal sânt:
- Sistemul de impozite şi taxe;
 - Legislaţia fiscală;
- Administrarea fiscală şi organele fiscale.
Toate aceste verigi sânt strâns legate între ele , deoarece în baza legislaţiei fiscale activează
aparatul fiscal, având ca scop utilizarea sistemului de impozite ca sursă de venit a statului.
Eficienţa sistemului fiscal depinde de situaţia reală a fiecărui element al lui.

2. Legislaţia fiscală a Republicii Moldova

Legislaţia fiscală (drept fiscal) este concepţia susţinută în doctrina europeană a finanţelor
publice cu utilitatea de a individualiza şi pune în evidenţă ansamblul reglementărilor juridice,
financiare categoria normelor juridice privind veniturile publice care se realizează primordial cu
specificul fiscal al impozitării. Potrivit necesităţilor de realizare practică a veniturilor bugetul,
reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor cuprinde 2 categorii de norme juridice:
Categoria I - norme privind obiectul şi subiectele de impozite, taxe şi celelalte venituri bugetare.
Categoria II - norme privind procedura fiscală a stabilirii şi încasării impozitelor şi taxelor,
precum şi a soluţionării litigiilor dintre contribuabili şi organizaţiile fiscale ale statului.
Prima categorie are în general un conţinut de drept material. Potrivit necesităţilor de a
institui legal fiecare impozit în parte, precizându-se obiectul, subiectul impozabil sau taxabil,
tariful de calcul, termenii şi alte condiţii de plată a acestora.
Cea de a doua categorie cuprinde formele fiscale de natură procedurală, potrivit necesităţii
de stabilire şi încasare a impozitelor, precum şi de definitivare a lor în cazuri de contestare.
Alăturat acestora, legislaţia fiscala este completată cu acte normative care reglementează
sancţiunile aplicabile contribuabililor care declară corectitudinea obiectului impozitului sau
săvârşesc alte infracţiuni fiscale, precum şi cu acte normative privind executarea silită a
impozitelor şi taxelor. În realitatea financiară impozitele, taxele şi alte venituri bugetare fac parte
din strategia finanţelor publice şi în cadrul acestora sunt reglementate nu autonom, ci coordonat cu
reglementările cheltuielilor publice, bugetului de stat şi împrumutului de stat coordonat cu natura
de drept public a acestor compartimente structurale ale finanţelor publice.
Reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor este instituită potrivit unor criterii de
aplicare a legii fiscale în timp şi în spaţiu, astfel ca necesităţile şi interesele finanţelor publice să
fie protejate şi realizate în mod raţional şi conform maximelor fundamentale a impunerii.
Aplicarea în timp a legii fiscale, guvernată de principiul anualităţii impozitelor, îmbinat cu
perceperea retroactivă a impozitelor în cazuri de omisiuni.
Aplicarea în spaţiu a legii fiscale este dirijată de principiul teritorialităţii impozitelor, coordonat
cu cerinţa de evitare a dublei impuneri a veniturilor.
În RM legislaţia fiscală este reprezentată de:
1. Codul Fiscal.
2. alte acte legislative adoptate în conformitate cu acesta, cum ar fi:
- Codul Vamal;
- Legea Bugetului pentru anul corespunzător;
- Instrucţiuni elaborate în baza titlurilor Codului Fiscal;
- Regulamente;
- Decrete ale Preşedintelui RM;
- Hotărâri ale Guvernului;
3. Tratate internaționale.
Actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de
Stat în baza şi pentru executarea Codului Fiscal nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să
depăşească limitele acestuia.
 În cazul în care prevederile Codului Fiscal diferă de prevederile altor acte legislative
privind impozitarea şi acordarea înlesnirilor fiscale, se aplică prevederile codului.
În cazul apariţiei unor divergenţe între actele normative adoptate de către Guvern,
Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat şi a Codului Fiscal, se aplică dispoziţiile codului.
Impozitarea se efectuează în baza actelor legislaţiei fiscale publicate în mod oficial, care
sunt în vigoare la termenul stabilit pentru achitarea impozitelor şi taxelor (Monitorul Oficial).
Interpretarea (explicarea) prevederilor actelor legislaţiei fiscale se efectuează de către
organul care le-a adoptat, dacă actul respectiv nu prevede altceva. Orice interpretare (explicare) se
publică în mod oficial.
Tratat internaţional - orice acord încheiat în scris de către Republica Moldova, destinat a
produce efecte juridice şi guvernat de normele dreptului internaţional, perfectat fie într-un
instrument unic, fie în două sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa
particulară (tratat, acord, convenţie, act general, pact, memorandum, schimb de note, protocol,
declaraţie, statut, act final, modus vivendi, aranjament etc., toate avînd valoare juridică egală);
Tratatele internaţionale întră în vigoare, pentru Republica Moldova, în conformitate cu
modul şi termenele stabilite de tratat sau cu acordul comun al părţilor. Ratificarea, acceptarea,
aprobarea sau aderarea la un tratat internaţional este stabilit de Legea Republicii Moldova nr.595-
XIV din 24 septembrie 1999 „Privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova” La situaţia
de 1 ianuarie 2012 în Republica Moldova sînt puse în aplicare:
 48 tratate pentru evitarea dublei impuneri cu următoarele state;
 5 tratate privind colaborarea şi asistenţa reciprocă in problemele respectării legislaţiei
fiscale cu următoarele state;
 5 tratate privind principiile perceperii impozitelor indirecte cu următoarele state.
Dacă un acord internaţional sau o convenţie internaţională privind evitarea dublei
impuneri, la care Republica Moldova este parte şi care este ratificat în modul stabilit, stipulează
alte reguli şi prevederi decât cele fixate în Codul Fiscal sau în alte acte ale legislaţiei fiscale
adoptate conform Codului Fiscal, se aplică regulile şi prevederile acordului internaţional sau a
convenţiei internaţionale.

3. Sistemul de impozite şi taxe

Sistemul de impozite şi taxe include impozitele şi taxele percepute în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit , care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care achită această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit , care nu este impozit şi se percepe pentru
unele servicii sau acţiuni executate de către unele instituţii publice, care au un caracter juridic.
Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia fiscală nu fac parte din
categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe.
Sistemul de impozite şi taxe percepute în Republica Moldova corespunde structurii
administraţiei publice, care este constituită din:
- Administraţia publică centrală;
- Administraţia publică locală care cuprinde 2 niveluri: nivelul 1 întruneşte 69 de oraşe,
911 comune şi sate; nivelul 2 întruneşte 32 de raioane, UTA Gagauz Yeri, 5 municipii.
În conformitate cu articolul 6 al Codului fiscal al Republicii Moldova, sistemul de
impozite şi taxe include:
1. Impozite şi taxe generale de stat.
 2. Impozite şi taxe locale
Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include:
a) Impozitul pe venit;
b) Taxa pe Valoarea Adăugată;
c) Accizele;
d) Impozitul privat;
e) Taxa vamală;
f) Taxele percepute în fondul rutier.
Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:
a) impozitul pe bunurile imobiliare;
b) taxele pentru resursele naturale;
c) taxa pentru amenajarea teritoriului;
d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale;
g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
h) taxa de piaţă;
i) taxa pentru cazare;
j) taxa balneara;
k) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de calători pe rutele municipale, orăşenesti şi
săteşti (comunale);
l) taxa pentru parcare;
m) taxa de la posesorii de cîini;
n) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale de
trecere a frontierei vamale.
La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină: subiecţii impunerii; obiectele impunerii şi
baza impozabilă; cotele impozitelor şi taxelor; modul şi termenele de achitare; facilităţile şi
înlesnirile fiscale acordate sub formă de scutire parţială sau totală ori aplicarea de cote reduse.
Impozitele şi taxele percepute în conformitate cu prevederile Codului fiscal şi cu alte acte
normative reprezintă surse de venit ale bugetului de stat şi ale bugetelor unităţilor administrativ-
teritoriale. Impozitele şi taxele locale, lista şi plafoanele taxelor locale se aprobă de către
Parlament. Deciziile autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la punerea în aplicare,
modificare a cotelor, modului şi termenului de achitare şi aplicarea facilităţilor (în limitele
competenţei lor) se adoptă pe parcursul anului fiscal, concomitent cu modificările corespunzătoare
a bugetelor unităţilor administrativ teritoriale.

4. Administrarea fiscală şi organele fiscale

Administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile
de asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor la
bugetele de toate nivelurile, precum şi de efectuare a acţiunilor de urmărire penală în caz de
existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale.
Organele care exercită atribuţii de administrare fiscală sânt:
- Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor;
- Serviciile fiscale teritoriale;
- Organele vamale;
 - Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte
organe abilitate, conform legislaţiei.
Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în procesul exercitării atribuţiilor respective,
conlucrează între ele şi colaborează cu alte autorităţi publice.
Organele cu atribuţii de administrare fiscală sînt în drept să prezinte informaţiile de care
dispun referitor la un contribuabil concret:
a) funcţionarilor fiscali şi persoanelor cu funcţie de răspundere ale organelor cu atribuţii de
administrare fiscală, în scopul îndeplinirii de către ei a atribuţiilor de serviciu;
b) autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în scopul îndeplinirii de către acestea
a atribuţiilor;
c) instanţelor de judecată, în scopul examinării cazurilor ce ţin de competenţa acestora;
d) organelor de drept – informaţia necesară în cadrul urmăririi penale şi/sau privind
încălcările fiscale;
e) Comisiei Electorale Centrale şi Curţii de Conturi, în scopul îndeplinirii funcţiilor acesteia;
f) organelor fiscale ale altor ţări, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
g) executorilor judecătoreşti, pentru executarea documentelor executorii;
h) coordonatorilor oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică
Garantată de Stat, pentru verificarea veniturilor solicitanţilor de asistenţă juridică garantată de stat;
i) organelor abilitate cu funcţii în domeniul migraţiei – informaţia despre obiectele
impozabile ale imigranţilor, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuţiilor;
j) organelor cu atribuţii de aprobare a preţurilor şi tarifelor, în scopul îndeplinirii de către
acestea a atribuţiilor;
k) contribuabilului – informaţia cu caracter personal despre acesta privind obligaţiile fiscale
şi alte plăţi la bugetul public naţional, a căror evidenţă este ţinută de organul fiscal;
l) mijloacelor de informare în masă – informaţia despre sumele de plăţi achitate la bugetul
public naţional şi/sau încălcările fiscale dacă acest fapt nu este în detrimentul intereselor legale ale
organelor de drept şi judiciare;
m) administratorilor autorizaţi, în conformitate cu prevederile legislaţiei insolvabilităţii şi
administratorilor autorizaţi.
Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra respectării
legislaţiei fiscale , asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp la buget a sumelor
obligaţiilor fiscale. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor şi
fiecare serviciu teritorial, fiind subordonat primului: au statut de persoană juridică şi sânt finanţate
de la bugetul de stat; activează în baza Constituţiei Republicii Moldova, al Codului fiscal şi a altor
acte normative. Ministerul Finanţelor exercită dirijarea metodologică a activităţii Inspectoratului
Fiscal Principal de Stat fără ingerinţe în activitatea lui şi a serviciilor fiscale teritoriale.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor (exercită următoarele
atribuţii:
a) efectuează supravegherea activităţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi a
inspectoratelor fiscale de stat specializate în vederea exercitării controlului fiscal, asigură crearea
şi funcţionarea unui sistem informaţional unic privind contribuabilii şi obligaţiile fiscale;
a1) asigură organizarea şi îndrumarea activităţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi a
inspectoratelor fiscale de stat specializate prin elaborarea ghidurilor, manualelor, normelor
metodologice ce ţin de aplicarea procedurilor de administrare fiscală, în scopul aplicării unitare şi
nediscriminatorii a legislaţiei fiscale;
b) controlează şi/sau auditează activitatea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi a
inspectoratelor fiscale de stat specializate, examinează scrisorile, cererile şi reclamaţiile referitoare
la acţiunile acestora, ia măsuri în vederea eficientizării activităţii lor;
c) emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;
 d) organizează popularizarea legislaţiei fiscale, răspunde la scrisorile, reclamaţiile şi la alte
petiţii ale contribuabililor în modul stabilit;
e) efectuează controale fiscale;
e1) asigură administrarea fiscală a marilor contribuabili;
f) organizează şi efectuează, după caz, executarea silită a obligaţiilor fiscale, precum şi
verifică corectitudinea acţiunilor şi procedurii de alăturare şi raportare prevăzute la art.197 alin.
(31) şi la art.229 alin.(22), realizate de către executorul judecătoresc;
g) examinează contestaţii şi emite decizii pe marginea lor;
h) exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în activitatea organelor vamale şi
serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi prezintă autorităţilor competente
propuneri vizînd tragerea la răspundere a funcţionarilor acestor autorităţi care au încălcat legislaţia
fiscală;
h1) emite decizii asupra cazului de încălcare fiscală stabilit în urma aplicării metodelor şi
surselor indirecte de estimare a obligaţiei fiscale;
Inspectoratul fiscal de stat teritorial, precum şi inspectoratul fiscal de stat specializat
exercită următoarele atribuţii:
a) întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale;
b) popularizează legislaţia fiscală şi examinează scrisorile, cererile şi reclamaţiile
contribuabililor;
c) asigură evidenţa integrală şi conformă a contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale, cu
excepţia celor administrate de alte organe;
d) efectuează controale fiscale;
d1) emite decizii asupra cazurilor de încălcare fiscală stabilite în urma aplicării metodelor şi
surselor indirecte de estimare a obligaţiei fiscale;
e) efectuează executarea silită a obligaţiilor fiscale;
f) asigură gratuit contribuabilii cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale, elaborate în
conformitate cu instrucţiunile respective;
g) eliberează, contra plată, subiecţilor impunerii formulare de facturi fiscale pe suport de
hîrtie în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;
h) sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa lor, efectuează
controale privind utilizarea maşinilor de casă şi de control la decontările în numerar şi privind
asigurarea păstrării benzilor de control emise de acestea;
i) examinează contestaţii, cereri prealabile şi emite decizii asupra lor;
j) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul Republicii
Moldova, iar inspectoratul fiscal de stat teritorial sau inspectoratul fiscal de stat specializat poate
să-şi exercite atribuţiile în afara teritoriului stabilit numai cu autorizarea conducerii
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
Atribuţiile şi drepturile organelor vamale
Organele vamale exercită atribuţii de administrare fiscală potrivit Codului Fiscal, Codului
vamal şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea.
Organele vamale exercită drepturi ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente
trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit Codului vamal, Codului
Fiscal în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor acte normative adoptate în conformitate
cu acestea.
Obligaţiile organelor vamale
Organele vamale au obligaţii ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente
trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit Codului vamal, Codului
Fiscal în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor acte normative adoptate în conformitate
cu acestea, inclusiv obligaţia:
a) de a trata cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la
raporturile fiscale;
 b) de a informa contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre
modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative respective;
c) de a informa contribuabilul despre drepturile şi obligaţiile lui;
d) de a elibera contribuabilului, la cerere, certificate privind stingerea obligaţiei fiscale;
e) de a nu divulga informaţiile care constituie secret fiscal;
f) de a prezenta organului fiscal documente şi informaţii privind respectarea legislaţiei
fiscale, calcularea şi vărsarea la buget a impozitelor şi taxelor prevăzute de Codul Fiscal, aferente
trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal, de a executa cerinţele legitime
ale funcţionarului fiscal;
g) de a ţine evidenţa obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării
mărfurilor în regimul vamal respectiv.
Organele vamale trag la răspundere, în conformitate cu legislaţia vamală, persoanele care
au încălcat legislaţia fiscală la trecerea frontierei vamale şi/sau la plasarea mărfurilor în regim
vamal.
Atribuţiile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
În cadrul primăriilor funcţionează serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu
atribuţii de administrare a impozitelor şi taxelor.
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită, corespunzător domeniului de
activitate, următoarele atribuţii:
a) întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale;
b) popularizează legislaţia fiscală şi examinează scrisorile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor;
c) efectuează controale fiscale;
d) asigură evidenţa integrală şi conformă a contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale, cu excepţia
celor administrate de alte organe;
referitor la evidenţa contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciu şi la
evidenţa acestor obligaţii, alte atribuţii prevăzute expres de legislaţia fiscală. Atribuţiile privind
compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus şi a sumelor care, conform legislaţiei fiscale,
urmează a fi restituite, executarea silită a obligaţiilor fiscale şi tragerea la răspundere pentru
încălcări fiscale sînt exercitate, conform Codului Fiscal, în comun cu organul fiscal.