China de și este un unic exemplu în ce privește traficul de organe la așa nivel și așa

cantități, din păcate nu este unic țară care face parte din rețeaua internațională de trafic de
organe, țesuturi și celule umane. Din aceeași rețea fac parte practic toate statele afectate de
sărăcie. Astfel, pacienții care se confruntă cu lipsa de organe în propriile state sunt atât de
concentrați pe obținerea de organe pentru a supraviețui încât rareori iau în considerație normele
etice și nu se preocupă de cum și unde a fost obținut organul.
Acest lucru a determinat unele țări să devină centre pentru turismul de transplant și altele
să devină asursă de organe. Asia este un exemplu al unei astfel de țări. Alții includ țări din
America Latină unde copiii au fost răpiți și lipsiți, glandele pituitare au fost vândute de la
oamenii săraci din Sao Paulo la o firmă privată din SUA, pacienții japonezi au căutat rinichi în
Asia de Sud-Est, israelienii au căutat organe în Europa de Est, americanii au obținut organe de la
străini în China, Peru și Filipine. Organele umane au apărut chiar pe eBay ca obiecte de vânzare. 1
În multe țări din lumea a treia, unde există sărăcia extremă, bărbații și femeile își vând
părțile corpului. Deși este aproape ilegal în aproape toate țările, comerțul cu organe rămâne o
afacere viabilă, deoarece organele recoltate de la donatori vii sunt de o calitate mai bună decât
cea recoltată din cadavre, iar donatorii care caută ajutor de la sărăcia extremă sunt dispuși să se
supună procedurii de eliminare a unui organ în speranța de a rambursa datoriile.
o altă țară care este în prezent un centru al traficului de organe, țesuturi și celule umane
este India. În India, rinichii sunt organele cel mai frecvent comercializate.