Sunteți pe pagina 1din 1

Thales din Milet (624 - 546 î.Hr.

), după cum afirmă Proclus, ar fi cunoscut teoremele privitoare


la triunghiurile asemenea, cu ajutorul cărora a măsurat depărtarea unui vas de la țărmul mării. De
asemenea, tot cu ajutorul unor teoreme de geometrie, el ar fi măsurat înălțimea marii piramide a
lui Keops.

Astăzi, sub numele de „teorema lui Thales” sunt cunoscute legăturile care există într-o
configurație de cinci puncte, ABCDE, unde A, B, D sunt coliniare, A, C, E sunt coliniare, iar DE
este paralel cu BC.

De aici se pot lămuri mai departe asemănărea a două triunghiuri (șase puncte) și mai departe,
asemănarea a două figuri geometrice în spațiul tridimensional sau cu mai multe dimensiuni. Se
poate caracteriza o geometrie prin atributul „thalesiană”, indicând că în acea geometrie
funcționează teorema lui Thales.

Pentru a demonstra teorema lui Thales este necesară noțiunea de „comensurabilitate”. Cu alte
cuvinte, segmentele care intervin trebuie să aibă o măsură comună, iar raportul lor trebuie să fie
un număr rațional.

Cum, în general, două segmente nu sunt comensurabile, în geometria modernă apar noțiunile de
„număr real”, „corp”, „spațiu vectorial”, „transformare liniară” și până la urmă „omotetie” (adică
asemănare în cel mai general caz), care pot valida teorema lui Thales și pentru alte triunghiuri cu
laturi incomensurabile.