sistemul muscular

Totalitatea muschilor si formatiunilor contractile din diverse organe ale corpului uman constituie sistemul muscular. Muschii asigura locomotia,
munca fizica, activitatile motoare ale organelor interne, adaptarea si mentinerea pozitiei corpului.

Muschii contin: apa (75%), substante minerale, substante organice specifice (miozina, actomiozina) si substante energetice (adenozintrifosfatul,
fosfocreatina, glicogenul, acidul lactic).
Alaturi de schelet, musculatura contribuie hotarator la determinarea si influentarea formei corpului, diferentierea ei fiind in stransa legatura cu
dezvoltarea scheletului. Miscarile pe care muschii le efectueaza in jurul axelor care trec prin articulatii sunt:
- flexia (apropierea a doua segmente legate printr-o articulatie, micsorandu-se unghiul dintre ele)
- extensia (miscarea contrara flexiei, unghiul dintre segmente putand ajunge la 180 grade sau chiar mai mult)
- abductia (indeparteaza un segment sau membrul in intregime de corp)
- adductia (apropie aceleasi elemente de trunchi)
- rotatia interna (un segment sau intreg membrul se roteste inspre corp, in jurul axului sau vertical)
- rotatia externa (miscarea inversa prin care membrul se invarte in afara in jurul aceluiasi ax).

In cazul antebratului, exista o rotatie specifica care poarta numele de pronatie cand palmele sunt orientate in jos, si respectiv supinatie in cazul
orientarii lor catre in sus. Musculatura este dispusa, ca si oasele scheletului, in marile regiuni care alcatuiesc corpul uman: trunchi, membre
superioare si inferioare.

In functie de pozitia lor distingem doua categorii fundamentale de muschi: scheletici (somatici) si viscerali (ai organelor cavitare interne). Daca
ne referim la structura lor, distingem muschi striati si muschi netezi.

Muschii scheletici (somatici) sunt muschi striati, componente active ale sistemului locomotor. Au forme si dimensiuni variate: fusiforme, circulare,
trapezoidale, dreptunghiulare.

In functie de dimensiunea lor, muschii pot fi ca si in cazul oaselor: lungi, lati, scurti. Numarul capetelor de fixare determina si el o clasificare a
muschilor in: muschi cu un capat, cu doua capete (biceps), cu trei capete (triceps) si cu patru capete (cvadriceps). Exista o categorie unica de
muschi care se prinde cu un capat de os si cu celalalt de tegument. Muschii din aceasta categorie se numesc muschi cutanati.

Principalele grupe de muschi scheletici (somatici): muschii capului, muschii gatului, muschii trunchiului, muschii membrelor superioare,
muschii membrelor inferioare.

Muschii gatului sunt muschii mimicii, muschii cutanati, muschii masticatori, muschii limbii si muschii extrinseci ai globilor oculari. Muschii gatului
sunt pielosul gatului, sternocleidomastoidieni si hioidieni.

Muschii trunchiului sunt muschii spatelui si ai cefei (trapez, marele dorsal) si muschii abdomenului (drept abdominal, oblici).

Muschii membrului superior sunt: muschii umarului (deltoid), muschii bratului (biceps si triceps), muschii antebratului (pronatori si supinatori ai
antebratului, flexori si extensori ai degetelor) si muschii mainii.

Muschii membrului inferior sunt: muschii fesieri, muschii coapsei (croitor, cvadriceps, femural, adductori ai coapsei), muschii gambei
(gastrocnemian, pronatori si suspinatori ai piciorului, flexori si extensori) si muschii piciorului (extensori ai degetelor si plantari).

Muschii viscerali intra in structura inimii, a peretilor tubului digestiv, vaselor sangvine, cailor urinare si a uterului. Acest tip de muschi sunt formati
din doua tipuri de tesut: striat de tip cardiac (in miocard) si tesut muscular neted.

Muschii, atat cei scheletici (somatici), cat si cei viscerali, poseda patru proprietati caracteristice: elasticitatea, extensibilitatea, excitabilitatea,
contractilitatea.

sistemul osos
Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este deteminata
de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul (50 cm), iar cel mai mic este scarita (2,6 mm), unul din oscioarele auditive.

Oasele pot fi impartite in patru mari grupe:

- oasele lungi sau cilindrice, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile, din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului,
degetelor.
- oasele scurte, (cubice) sunt colturoase, groase: oasele carpiene si tarsiene
- oasele neregulate, au forme si dimensiuni variate, formaza unele parti ale fetei si spatelui
- oasele late, coastele, craniul, spata - reprezinta scuturi ale organelor vitale.

Peste 500 de muschi - muschii scheletici - se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite
ligamente. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: sistemul osos si muscular. Scheletul este
flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin
articulatii. Cele mai simple articulatii sunt cele in care o suprafata articulara aluneca peste cealalta; intre rotula si extremitatea distala a femurului.

Capul uman este format din 29 de oase. Neurocraniul este compus din 8 oase; bine sudate, pentru a proteja creierul la actiunile din exterior. Alte
14 oase intra in formarea fetei (craniul visceral); in cele doua urechi mai exista câte 3 oscioare auditive, iar ultimul os este mandibula. In formarea
coloanei vertebrale intra 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late,
puternice. Osul sacru, situat intre oasele care formeaza bazinul, este alcatuit din sudarea a 5 vertebre sacrale. Ultima vertebra a coloanei este
coccisul - format initial din 4 oase care s-au unit. Oasele care formeza toracele sunt in numar de 25. Pe cele doua parti sunt aliniate una sub alta
12 perechi de coaste lungi si curbate, in centru fiind situat sternul.

Oasele centurii scapulare, ale bratului, antebratului si mâinii sunt in numar de 64. In centura scapulara de o parte si de alta sunt situate câte o
clavicula si o spata. Bratul este format dintr-un os, iar antebratul din doua oase lungi: humerus - radius si ulna.Centura pelvina si piciorul sunt
formate din 62 de oase. Osul pereche al centurii pelvine, impreuna cu osul sacru al coloanei vertebrale formeaza bazinul. De aici in jos urmeaza
femurul, rotula, tibia si fibula. Osul viu este de culoare cenusie, fiind acoperit de o membrana rezistenta - periost - prin care patrund vasele
sangvine si nervii destinati oaselor. Desi oasele par a fi compacte, in realitate sunt pline de mici cavitati.

Scheletul omului este alcatuit din peste 200 de oase de diverse forme (lungi, late, scurte):
• scheletul capului este format din oasele cutiei craniene si oasele fetei.
• scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrala, sternul si coastele.
• coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate
între ele (sacrul) si 4-5 vertebre coccigiene sudate între ele.
• scheletul membrelor cuprinde scheletul membrului superior, scheletul membrului inferior.
• scheletul membrului superior este alcatuit din osul bratului sau humerus, oasele antebratului: cubitus sau ulna (inauntru), radius (in afara) si
oasele mainii.
• scheletul umarului este constituita din doua oase: clavicula si scapula.
• scheletul membrului inferior este alcatuit din osul coapsei sau femurul, oasele gambei: tibia si peroneul, rotula înaintea genunchiului, oasele
piciorului.
oasele bazinului cuprind ilionul, ischionul si pubisul.

sistemul circulator

Circulatia mediului intern se realizeaza prin doua sisteme vasculare inchise - unul sangvin si celalalt limfatic. In ambele sisteme, circulatia este
asigurata prin activitatea ritmica a inimii, care este organul propulsor direct al sangelui si indirect al limfei. Drumul sangelui de la inima (ventriculul
drept) pana la plamani si inapoi la inima (atriul stang) reprezinta mica circulatie, pe cand cel pe care il urmeaza plecand de la inima (ventriculul
stang) prin aorta si ramificatiile ei in tot corpul si revenirea prin vene iarasi la inima (atriul drept) formeaza marea circulatie .

Sangele este purtatorul vietii din organism. Circuland prin arborele circulator, alimenteaza fiecare celula vie din organism cu substantele nutritive
necesare fiecareia. Sângele are si rolul de a curata deseurile, transporta substantele inutile, bioxidul de carbon, care rezulta din arderea
substantelor nutritive.

Sangele circula in organism printr-un circuit inchis de vase sanguine. Acestea se pot clasifica in artere (care duc sangele de la inima la capilare),
vene (care duc sangele de la capilare spre inima) si capilare. Anticorpii sunt proteine produse de sistemul imunitar, pentru neutralizarea
antigenelor.

Globulele rosii se produc in maduva hematogena, durata lor de viata fiind de 3-4 luni. Numarul acestora este atat de mare incat organismul
trebuie sa distruga in fiecare secunda circa 5 milioane de globule rosii. Scaderea numarului de globule rosii si a altor celule duce la anemie; pentru
producerea hemoglobinei este nevoie si de fier.

Globulele albe (leucocitele) sunt produse tot de maduva osoasa. Exista doua tipuri principale: glanulocitele si limfocitele.

Coagularea este un mecanism de aparare a organismului impotriva pierderilor exagerate de sange. Sistemul circulator este alcatuit din vase
sanguine si inima. Acesta se imparte in:
- circulatia mica (cea care leaga inima de plamâni)
- circulatia mare (prin care sangele ajunge din inima la tesuturile organismului si de acolo inapoi la inima).
Inima are doua pompe musculare - una dreapta si una stanga.