Sunteți pe pagina 1din 17

Masterat postuniversitar

STRATEGII DE MARKETING ŞI COMUNICARE ÎN


ADMINISTRAŢIILE PUBLICE

FINLANDA –
CARACTERIZARE DIN PUNCT DE VEDERE
GEOPOLITIC, ECONOMIC SI SOCIAL

Coordonator :
Conf.univ.dr.Marcela-Cornelia Danu

Masterand :
Munteanu (Sava) Marcela-Eugenia
HARTA FINLANDEI

2
Finlanda este o ţară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene şi
a zonei Euro. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la nord-vest şi
Norvegia la nord.
Limbile oficiale sunt finlandeza şi suedeza. Finlandeza este o
limbă aglutinantă ce aparţine familiei de limbi ugro-finice, grup care
cuprinde şi estoniana, lapona sau maghiara. Aceste limbi se deosebesc
de alte limbi vorbite în Europa, pentru că alături de bască nu fac parte din
limbile indo-europene.

1.1 Istoria Finlandei

În Evul Mediu, regatul suedez a cucerit Finlanda şi s-a ocupat de


creştinizarea acesteia.
Asezarea geografica a Finlandei, intre Rusia – la est si Suedia – la
vest, a jucat un rol important in istoria tarii. In anii 1000, Suedia si Rusia
au declansat o batalie pentru Finlanda. Suedia a obtinut controlul in 1100
si 1200, dar conflictul dintre Suedia si Rusia pentru posesiunea Finlandei
a continuat sute de ani. Astazi, limba suedeza este, alaturi de finlandeza,
limba oficiala. Rusia a detinul controlul asupra tarii intre 1809 si 1917,
cand Finlanda si-a declarat independenta si a devenit republica cu
presedinte si parlament. In timpul celui de-al Doilea razboi Mondial (1939
– 1945), Finlanda a luptat de doua ori cu Uniunea Sovietica (formata sub
conducerea Rusiei in 1922 si dizolvata in 1991).
În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus.
În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluţia bolşevică,
Finlanda şi-a declarat independenţa.

3
Dezacordurile despre viitorul politic al ţării au condus la un război civil
între Roşii şi Albi. Albii au câştigat. Independenţa Finlandei a fost
recunoscută în 1918.
Războiul civil din Finlanda a fost un conflict între forţele "roşiilor"
(punaiset) (social-democraţii aliaţi cu comuniştii finlandezi) şi cele ale
"albilor" (valkoiset) aflate sub comanda Senatului conservator, care în
toamna precedentă reuşise formarea unui guvern de unitate naţională,
care avea ca scop menţinerea status quo-ului, (să menţină independenţa
şi monarhia constituţională).
Finlandezii folosesc mai multe nume pentru acest conflict:
vapaussota (războiul pentru libertate), kansalaissota ori sisällissota
(războiul civil), luokkasota (războiul de clasă), punakapina (rebeliunea
roşie), torpparikapina (războiul meşteşugarilor), veljessota (războiul
între fraţi), sau chiar şi vallankumous (revoluţie). Deşi toate aceste
nume reflectă într-un fel sau altul realitatea istorică, sunt cu toate
încărcate de semnificaţii propagandistice.
Războiul civil şi războiul sunt două dintre cele mai controversate şi
încărcate emoţional evenimente din istoria modernă a Finlandei. Aceste
două conflicte sunt văzute ca două puncte de cotitură a soartei
finlandeze, amândouă având o uriaşă influenţă asupra politicii interne şi
celei externe.
În 1939, în virtutea acordurilor Molotov-Ribbentrop, URSS a emis
un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va
deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu prin
tratatul de la Paris din 1947, dar şi-a păstrat independenţa, spre
deosebire de alte state baltice.

4
Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995.

1.2 Geografia Finlandei


Finlanda este ţara celor 1.000 de lacuri şi insule: 187.888 de lacuri
şi 179.584 de insule mai precis. Peisajul finlandez este mai întâi de toate
acoperit de puţine coline, punctul său cel mai înalt fiind Haltitunturi cu
1.328 m, din nordul extrem al Laponiei.
Faţadele maritime ale Finlandei se deschid la Marea Baltică, prin
golful Botnic la vest şi golful Finic la sud.

1.4 Economia Finlandei


Economia Finlandei se bazeaza in principal pe proprietatea privata.
Totusi guvernul detine monopolul asupra catorva companii, cum ar fi cele
de cale ferata si de servicii postale. In silvicultura si in alte cateva
industrii, companii detinute de stat se afla in concurenta cu cele private.
Industria serviciilor asigura 62% din produsul intern brut (PIB), care in
1998 a fost de 131.2 miliarde $. Industria reprezinta 32% din PIB, iar
agricultura, silvicultura si pescuitul, luate impreuna constituie 6% din PIB.
.

Cea mai abundenta resursa naturala a Finlandei o reprezinta


padurile. Acestea acopera aproape 2/3 din suprafata tarii – un procentaj
mai mare decat in orice alta tara europeana. Dar celelate resurse ale
Finlandei sunt limitate. Solul este sarac, perioada propice culturilor este
foarte scurta.
Tara nu detine rezerve de petrol, gaze naturale sau carbuni.
Centralele hidroelectrice produc majoritatea energiei electrice necesara
tarii. Cea mai abundenta resursa minerala a Finlandei o reprezinta zincul.

5
Tara detine de asemenea si resurse importante de cobalt, cupru si
fier.
Silvicultura joaca un rol important in economia tarii. Silvicultura si
industria lemnului asigura aproximativ 35% din exporturile Finlandei.
Guvernul finlandez detine o treime din padurile Finlandei,
majoritatea din nordul tarii. Restul sunt detinute de fermierii care in timpul
verii se ocupa de agricultura si taie copaci in restul anului. Exista o
politica stricta de conservare a padurilor. Finlanda produce mai mult de
37 milioane de metri cubi de lemn pe an. Lemnul de pin reprezinta
principala materie lemnoasa, cu aproape jumatate din productie, urmata
de molid si mesteacan.
Categoria principala a industriei serviciilor in Finlanda consta in
servicii comunitare, guvernamentale si personale. Acestea includ:
educatia, sanatatea, administratia publica si activitatile recreative.
Guvernul controleaza mai multe companii mari din Finlanada.
Finlanda are o economie bine industrializată, în mare parte de piaţă
liberă, cu un PIB per capital asemănător celor din Regatul Unit, Franţa,
Italia sau Germania. Finlanda este în prezent sediul social al Nokia, lider
mondial în telefonia mobilă.
De asemenea, are o economie bine dezvoltata si diversificata,
dispunand de resurse minerale ( intre primii producatori europeni de
cobalt, vanadiu, crom si nichel ) si de un bogat fond forestier ( locul 3 in
Europa). Industria antreneaza 1/3 din populatia activa. Principalul
domeniu este cel al expoatarii masei lemnoase care asigura 40% din
exporturi. Sunt prezente si celelalte ramuri industriale (de la siderurgie,
petrochimie la electronica, ceramica fina si industrie alimentara).

6
Industriile cherestelei, producatoare de hartie si alte industrii bazate
pe lemn reprezinta principala ramura a industriei finlandeze. Finlanda
este cunoscuta ca principalul producator de placaj din lemn. Tara este
cunoscuta ca producator principal de hartie. .

Industria metalurgica a Finlandei s-a dezvoltat foarte rapid din anii


1940. Principalele produse din metal includ utilaje si echipamente pentru
ferme, motoare si generatoare electrice si utilaje pentru industria
cherestelei si a hartiei. Finlanda produce autobuze, nave maritime si alte
echipamente pentru transporturi. Industria constructoare navala este
cunoscuta in special pentru spargatoarele de gheata foarte puternice si
robuste si pentru feriboturi.
Alte produse industriale includ produse chimice, metale, mancaruri
semipreparate, telefoane, telefoane mobile, textile si articole de
imbracaminte.
Majoritatea fermelor finlandeze se afla in sud si in vest. Fermele
sunt mici, in medie 12 hectare. Produsele lactate si vanzarea de animale
vii reprezinta 70% din veniturile fermelor finlandeze. Fermele finlandeze
produc intregul necesar de lapte, oua si carne. Deasemenea produc
aproape toate granele necesare Finlandei. Orzul si ovazul sunt
principalele culturi.
Finlanda depinde in mare masura de comertul exterior. Importa
mari cantitati de fructe, legume, materii prime industriale, produse finite
care nu sunt in Finlanda, petrol si produse din petrol.
Hartia si produsele din lemn constituie apoximativ 35% din exporturile
tarii.
Alte exporturi majore includ produse in industria metalurgica, cum
ar fi utilaje si nave. Finlanda exporta deasemenea milioane de blanuri de

7
animale domestice in fiecare an. Principalii parteneri comerciali ai
Finlandei sunt Marea Britanie, Suedia si Germania. Finlanda a devenit
membru al Comunitatii Europene in 1995.
Reteaua de comunicatii este bine dezvoltata cu precadere
transporturile fluviale. Comertul exterior se realizeaza 90% pe cale
maritima.
Guvernul detine majoritatea cailor ferate ale Finlandei. Tara are o
retea foarte buna de sosele si autostrazi. Finlanda are o medie de o
masina la trei persoane. Compania aeriana finlandeza, Finair, este
detinuta in mare parte de guvern. Ofera zboruri internationale si interne.
Ca rezultat al distantelor mari intre comunitatile majore finlandeze si a
lacurilor, Finlanda are una dintre cele mai extinse si aglomerate retele
aeriene. Cel mai aglomerat aeroport al tarii este Helsinki. Un sistem de
canale uneste unele lacuri cu porturile maritime. Skoldvik, langa Helsinki,
este cel mai aglomerat port.
Mass-media: In Finlanda se publica zilnic 65 ziare cotidiene.
Publicatiile cu tirajul cel mai mare sunt Helsingin Sanomat din Helsinki,
Aamulehti din Tampere si Turun Sanomat din Turku. Finlanda are o
medie de un radio la 2 persoane si un televizor la 3 persoane.
Guvernul detine circa 90% din actiunile principalelor retele de radio
si televiziune. Liniile telefonice si de telegraf leaga toate zonele Finlandei.
Guvernul detine sistemul telegrafic si o parte din serviciile telefonice.
Turismul aduce in balanta de plati circa un miliard de dolari anual.
Cresterea economica sustinuta din anii 80 s-a realizat pe seama
imprumuturilor ce au adus datoria externa la peste1/3 din PIB.
Dificultatiile economice ale Rusiei, principalul partener comercial, si
perspectiva concurentei in domeniile nelegate de exploatarea lemnului

8
odata cu intrarea in CEE impune Finlandei o nou politica economica in
anul 1990.
Peisajul Finlandei, cu paduri intinse si dese si mii de lacuri ofera o
fantastica experienta. In Rovaniemi, nordul Finlandei, il puteti vizita pe
Mos Craciun la el acasa. In Helsinki sunt numeroase cladiri istorice si
faimoasele cladiri proiectate de arhitectul Saarinen dintre care amintim
Gara Centrala – construita din granit, si Muzeul National.
Situata in nordul Europei, Finlanda este o tara neasemuita prin
frumusete. Mii de lacuri puncteaza peisajul Finlandei iar paduri dese
acopera aproape doua treimi din teritoriu. Coasta este intinsa si crestata,
marcata de roci de granit rosu sau gri. Aproape de coasta se intalnesc mii
de insule.Vecinii Finlandei sunt: Suedia la vest, nordul Norvegiei in nord si
Rusia in est. Golful Finlandei si Golful Bothnia, doua brate ale Marii
Baltice, marginesc Finlanda la sud si sud-vest. Cel mai nordic punct al
tarii se gaseste in interiorul Cercului Polar (o linie imaginara la 2.623 km
de Polul Nord).
In aceasta regiune a Finlandei, numita "Taramul Soarelul de la
Miezul Noptii", soarele straluceste 24 de ore pe zi timp de cateva luni, in
fiecare vara. Helsinki, capitala tarii si cel mai mare oras, se afla in sud, in
Golful Finlandei.
Locuitorii
Majoritatea locuitorilor tarii locuiesc in sud, unde clima este mai
blanda, chiar daca intreaga tara este acoperita de zapada din decembrie
pana in aprilie.
Finlandezii iubesc arta si activitatile in aer liber. Ei au un standard de
viata ridicat si primesc multe avantaje sociale din partea guvernului.
Majoritatea venitului Finlandei il aduce exploatarea forestiera, inclusiv

9
industria lemnului si a hartiei. .

Mai mult de 90% din locuitorii Finlandei sunt finlandezi iar restul
sunt suedezi. Majoritatea sunt inalti, cu parul blond si ochii albastri sau
verzi. In nordul Finlandei traiesc aproape 6000 de Sami. Stramosii
acestori locuitori scunzi si voinici traiau in Finlanda cu mult timp inainte de
a sosi primii finlandezi, mii de ani in urma. Finlanda are aproape 6000 de
romi si mici grupuri de evrei si turci. Dintr-o populatie de 5,3 milioane,
majoritatea traiesc in sudul tarii si doua treimi in orase. Helsinki, capitala
si cel mai mare oras, are circa 500.000 de locuitori. Alte doua importante
orase sunt Turku si Tampere cu mai mult de 150.000 de locuitori fiecare.

Finlanda - în finlandeză, Suomi, supranumita si "ţara celor o mie


de lacuri”, republică în nordul Europei, învecinată la nord cu Norvegia,
la est cu Rusia, la sud cu Rusia şi Golful Finlandei, la sud-vest cu Marea
Baltică, şi la vest cu Golful Botnic şi Suedia. Aproape o treime din ţară

10
se află la nord în Cercul Arctic. Suprafata Finlandei, incluzând cei 33
551 km2 de apă din interiorul ţării, are un total de 338 145 km2. Helsinki
este capitala şi cel mai mare oraş al Finlandei. Finlanda este membră a
Uniunii Europene din anul 1995, a Naţiunilor Unite şi a zonei Euro.
Finlanda este o ţară ce are în compoziţie 60 000 de lacuri, cele
mai mari fiind Saimaa, Inari, şi Paijanne. Arhipelagul Ahvenanmaa
(Insulele Lland) se află în sud-vestul Finlandei, înăuntrul M. Baltice şi
conţine 6 500 de insule. Principalele râuri ale Finlandei sunt Tornio,
Muonio, Kemi şi Oulu. Dar numai Oulu poate fi navigat de marile
ambarcaţiuni. Ţara este alcătuită din foarte multe podişuri, cu altitudini
medii de 120 până la 180 m. Terenul este în general neted; ţinuturile
deluroase sunt mai proeminente în nord, munţii se află în nord-vestul
extrem. Muntele Haltia (1 324 m) în nord-vest, aproape de graniţa
norvegiană, este cel mai înalt vârf al Finlanei. Extrema nordică a
Finlandei, ce se întinde de-a lungul Cercului Arctic, este cunoscută sub
numele de Laponia.

Populaţia

Populaţia Finlandei este una scandinavo-baltică. Vorbitorii de


limbă finlandeză constituie mai mult de 93% din populaţie, iar vorbitori
de limbă suedeză sunt cei mai mulţi în Insulele Lland, aproape 6% . În
nordul îndepărtat mai sunt Sami, 2 500 de oameni ce înseamnă 1% din
populaţie. Deşi minoritatea suedeză este în scădere, suedezii au un
partid politic, câteva şcoli proprii şi câteva instituţii separate.

11
Aproximativ 60% din populaţie este urbană. Finlandeza şi Suedeza
sunt limbile oficiale. Finlandeza este o limbă fino-ugrică. Cei ce vorbesc
suedeza sunt aflaţi în special în regiunile de sud-vest, în insulele Lland.
Sami vorbesc sameză (laponă), un dialect al finlandezei. Biserica
Evanghelică Luterană a Finlandei este principala Biserică Naţională,
aproape 90% din populaţie îi sunt membri, libertatea cultului este, în
orice caz, garantată tuturor religiilor. Biserica Ortodoxă, tot o Biserică
Naţională, a scăzut brusc în membri , incepand cu sfârşitul celui de-al
Doilea Război Mondial.

Caracteristicile populaţiei

Finlanda are o populaţie de 5 098 754 (estimare din 1994). Aceasta


ii conferă o densitate de numai 15 locuitori/km2, făcând din Finlanda
una dintre ţările din Europa cu o densitate atât de scăzută. Mai mult
de două treimi din populaţie trăieşte în treimea sudică a ţării. Sporul
natural este foarte mare, limitele de vârstă fiind de aproximativ 73 de
ani pentru bărbaţi şi 77 de ani pentru femei în 1990.

Economia finlandeza
Finlanda are o economie industrială avansată: industriile metalurgică,
constructoare de maşini şi electronica creează 50% din veniturile
obţinute prin export, iar industria forestieră 30%. Se spune că Finlanda
este cea mai „concretă” ţară din lume, fiindcă, în raport cu numărul de
locuitori, nici o altă ţară din nu are atât de multe telefoane mobile sau
conexiuni de internet.

12
Din suprafaţa de 338.000 km² a ţării, trei sferturi este acoperită
de păduri. O altă caracteristică extraordinară a peisajului finlandez o
constituie cele 60.000 de lacuri şi, aproximativ, tot atât de multe
insule. Arhipelagul principal şi Insulele Åland (provincie autonomă) sunt
situate în partea de sud-vest a ţării, în timp ce principala regiune
lacustră, având în centru lacul Saimaa, se află în partea de est a
Finlandei.
Conform aprecierilor „Institutului de Cercetare a Economiei din
Finlanda“ (ETLA), creşterea PIB va atinge, în Finlanda, în anul 2006
nivelul 4,6%.
Creşterea preţului la petrol, a evaluării monedei europene (euro) faţă
de dolarul american, importul masiv de surse energetice (pe primul loc
se situază importurile din Federaţia Rusă) şi materii prime şi,
respectiv, dependenţa economiei finlandeze de eficenţa exportului, va
acţiona, în mod direct asupra ritmului creşterii economice a Finlandei.
În conformitate cu datele Oficiului Central al Vamii din
Finlanda (National Board of Customs), valoarea exportului finlandez a
crescut în prima parte a anului 2006 cu aproape 20% faţă de aceaşi
perioada a anului precedent. Numai în mică masură se explică creşterea
volumului exportului finlandez pe seama reluării exporturilor din
industria prelucrării lemnului şi hârtiei (în cursul anului 2005 această
industrie a fost oprita, în repetate rânduri, din cauza grevelor pe
perioade lungi de timp), creşterea rapidă fiind pusă, în special , pe
exporturile masive de produse industriale (echipamente electronice,
unde creşterea a fost in jurul a 14% ).

13
Datorită ritmului mai redus al creşterii economice mondiale, exportul
finlandez a crescut în 2007 şi 2008 într-un ritm mult mai lent decât cel
din anul 2006. Chiar şi în aceste condiţii se aşteaptă o majorare a
exporturilor cu 7,5%, creştere pusă, în special, pe exportul de
tehnologii. Exportul restului ramurilor industriale va fi într-un ritm
mult mai mic. Exportul produselor din industria lemnului, a pastei din
lemn şi hârtie, va ajunge la nivelul normal al anilor precedenţi,
înregistrând o uşoară creştere de 3% în anul 2007.
In anul 2008 exportul a crescut cu mai puţin de 4,5%, cele mai
mari cresteri inregistrandu-se in cazul exportului de tehnologii, cu
exepţia produselor manufacturate şi a mijloacelor de transport, care au
inregistrat ritmuri mult mai reduse. Exportul produselor din cadrul
industriei chimce a cunoscut, în anul 2008, o evoluţie pozitivă, iar a
restului produselor finlandeze, cu excepţia produselor electronice, o
creştere de peste 2%.
In anul 2008 producţia totală a Finlandei a crescut cu 2,3%.
Prognozele pentru viitoarea perioadă arată că, creşterea PIB va depinde
în principal de cererea internă. Exportul va contribui numai într-o
masură moderată la creşterea economică. Înfiinţarea de locuri de
munca va fi într-un ritm mult mai redus. În ideea menţinerii numărului
locurilor de muncă, a fost recomandata o reducere a taxelor si
impozitelor in anul 2008 care se aplica in prezent atat la persoanele
fizice cat si cele juridice, fapt menit să contribuie la majorarea puterii
de cumpărare a populaţiei pentru bunuri de larg consum.
Volumul investiţiilor a crescut în 2008 cu peste 5%, acest lucru fiind
determinat în principal de dezvoltarea infrastructurii finlandeze

14
(menţionăm dezvoltarea portului Vuosaari din Helsinki, precum şi
derularea construcţiei unei noi centrale atomice, la Olkiluoto- regiunea
Rauma, investiţie care se ridică la peste 10 miliarde euro, autostrăzi,
poduri şi drumuri naţionale).
Investiţiile din sectorul energetic vor avea creşterea cea mai rapidă.
Investiţiile în domeniul construcţiilor civile vor cunoaşte o creştere de
peste 5%, iar cele în domeniul producţiei de maşini şi echipamente,
mijloace de transport necesare construcţiei centralei atomice vor
creşte cu peste 10%.
Se apreciază că investiţiile în industrie şi servicii industriale să crească
cu 4% şi vor fi indreptate spre noi capacităţi, care vor asigura noi
sortimente de produse.
Migraţia populaţiei spre centre mari urbane va continua, dar majorarea
graduală a dobânzilor la creditele acordate construcţiilor particulare va
determina o creştere moderată a volumului investiţiilor în acest
domeniu, creşterea inregistrata in 2008 fiind de doar la 2,5%. Pe masură
ce construcţia centralei nucleare de la Olkilouto se apropie de
finalizare, investiţiile în alte domenii de constructie, decât cele pentru
locuinţe private, se vor reduce sub 3%.
Proiectele aprobate de guvern pentru construcţia de autostrăzi,
drumuri, viaducturi şi noi reţele de cale ferată, vor menţine ritmul
ridicat al investiţiile în sectorul serviciilor private, precum şi cel din
domeniul public. În acest context investiţiile în domeniul public au
crescut in anul 2008 cu cca. 3%.
După o perioadă de cca 3 ani, în care nu au avut loc majorări salariale,
în Finlanda, în 2006 au avut loc creşteri în medie între 2,8 si 3,4%.

15
In 2007 creşterile salariale au fost sub nivelul anului 2006, fiind de cel
mult 2,7%. In 2008 a avut loc o reducere a consumului privat cu 2-2,5%.
Reducerea potenţialului consumului privat a fost influenţat de o serie de
factori cum ar fi: creşterea mai rapidă a preţurilor de consum (indicele
de inflaţie al preţurilor pentru bunuri de consum a crescut cu 2% in
2008); a dobânzilor la ratele de împrumut bancar; a creşterii diverselor
taxe locale; a asigurărilor sociale şi de sănătate, precum şi în general ca
urmare a temperării creşterii PIB şi per ansamblu al economiei naţionale
finlandeze.
Cu privire la strategia de dezvoltare a Finlandei, în procesul de
globalizare, un accent deosebit se va pune în viitoarea perioadă pe
creşterea capacităţii competiţionale a economiei finlandeze.
În fundamentarea bugetului pentru anul 2007 Guvernul Finlandei a
pornit de la urmatoarea evoluţie a economiei naţionale:

Trendul economiei nationale finlandeze pe perioada 2003 – 2007


(datele pentru anul 2006 si 2007 sunt date provizorii, respectiv,
previziuni)
2003 2004 2005 2006 2007
PIB in md. Euro 145,9 151,9 157,4 166,8 173,4
Crestere PIB in % 1,8 3,5 2,9 4,5 3,0
Somaj - % 9,0 8,8 8,4 7,7 7,4
Rata ocuparii fortei de munca 67,3 67,2 68,0 68,8 69,1
-%

Indicile preturilor de consum 0,9 0,2 0,9 1,5 1,3

16
- %
Rata dobanzii pentru credite 4,1 4,1 3,4 3,8 4,1
la 10 ani -%
Taxe si contributia sociala in 43,8 43,5 43,8 43,0 42,7
% din PIB
Cheltuieli generale 50,0 50,3 50,1 49,0 48,7
gunvernamentale in % din PIB

Un capitol foarte important în cadrul bugetului finlandez îl constituie


“Dezvoltare & Cercetare“, care va beneficia de foduri de peste 1.525
milioane EUR, cu 54 de milioane EUR mai mult decât în anii precedenti,
precum şi asigurarile sociale şi de sănătate.

17