Hronica

anul III
nr. 7
serie nouă
2016
H
 RO
H
NICA

EDI
TORI
AL
C
UPRI
NS Andr
eeaAl
exa
ndr
aST
AN
Ed
it
ori
al(
And
ree
aAl
exa
ndr
aSt
an)
/p.
1
Z
iuaa
bso
lve
ntu
lui
-i
nt
erv
iuc
ud-
nad
ire
cto
r
S
il
vi
a-
Mih
ael
aMu
șăt
oi
u/p
.2 Vi
ol
enț
a..
.
zil
ni
c,
mil
i
ard
edeb
iț
ii
nf
orma
ți
ona
lin
ere
pet
ănu
mel
eei
.
De
spr
ees
tet
i
zar
eav
iol
enț
ei(
Mat
eiC
ata
lan
)/p
.4 Ne
-amf
ami
l
iar
iz
ata
tât
demu
ltc
ueaî
ncâ
tama
jun
ssăn
uoma
ise
si
-
Vi
ol
enț
aînr
el
aț
ii
l
ein
ter
naț
i
ona
le-
int
erv
iuc
u z
ămî
npr
ofu
ndae
ise
mni
ica
ți
e.
Nis
epa
rea
tât
dei
re
asc
ăîn
cât
înt
âl
ni
-
c
onf
.
uni
v.
dr
.Ra
duS
eba
sti
anUn
gur
ean
u/p
.6 r
eac
uoa
men
iir
otu
zi,
li
ni
șt
iț
i
,î
mpă
caț
icue
xis
ten
țal
ors
upe
ri
oar
ă,d
ar
Mu
zic
aîn
trea
rtăș
iră
zbo
i(An
dre
eaAl
exa
ndr
aSt
an)
/p.
10 ș
ico
ti
di
ană
,nep
rod
uced
isc
onf
ort
.Nun
esi
mți
mbi
neî
npr
eze
nțal
or
Al
t
ern
osf
er
a(Al
exa
ndr
aCr
ăci
un)
/p.
12 t
ocma
ipe
ntr
ucăn
usu
nte
mca
pab
il
ider
eci
pro
cit
at
e.
Nua
vemi
nst
ru-
S
unt
unc
ri
min
al(
Ene
scuDe
nis
a)/p
.14 me
nte
,re
acț
i
ipe
ntr
uca
lmi
t
ate
.Î
nch
ide
moc
hii
,de
zamă
giț
idep
eis
aj
ul
Vi
ol
enț
aci
ber
net
i
că(
Căt
ăl
inP
opa
)/p
.15 p
it
ore
sca
lîn
ti
nde
ri
iuma
ne,
șin
eau
zimz
ic
ânda
păs
at”
Hmmm,
omu
l
Vi
ol
enț
aîns
por
t(Mă
dăl
i
naDu
mit
rac
he)
/p.
16 ă
stan
ues
ten
orma
l.
.
.es
teoa
noma
li
eînc
arn
eși
oas
e,oc
iud
ățe
niec
e
Vi
ol
enț
aînf
ami
l
ie(
Ioa
naRu
xan
draV
asi
l
e)/p
.18 t
reb
uiet
rat
at
ăfă
răn
ici
unf
eld
eîn
țel
ege
re.
.
.
”.
Îns
chi
mb,
dac
ăci
nev
ane
Mu
zic
ana
ștev
iol
enț
ă?(
Tat
i
anaNi
ca
)/p
.20 a
ti
ngeu
măr
uld
inî
nt
âmp
lar
e,p
est
rad
ăsa
uînî
ngh
esu
aia
lad
in
Vi
ol
enț
aînl
i
ter
atu
ră(
Giu
li
aNe
agu
)/p
.22 me
tro
u,s
aud
acăî
nvo
ceal
uiot
ona
li
ta
tema
ias
cuț
i
tăn
eci
ul
eș
teu
re-
L
acr
imi
l
eic
oan
elo
r(Da
ri
usS
tăn
esc
u)/p
.23 c
hil
e,
dev
eni
mînmo
dsp
ont
anc
apa
bil
ider
eci
pro
cit
at
e.Un
a-d
ouă
,ne
Op
ers
pec
ti
văa
sup
rav
ieț
i
i(C
ătă
li
nPo
pa)
/p.
24 c
ăut
ăma
rme
le.
Șin
uari
opr
obl
emăî
nan
uleg
ăsi
.S
unt
ti
cs
it
ecue
le
Nu
meg
rel
e(Da
ri
usS
tăn
esc
u)/p
.26 b
uzu
nar
el
eha
ine
lor
șia
lemi
nț
ii
:del
af
orme
lev
erb
aled
eti
pul
ame
nin
-
Bi
bl
io
tec
a,r
ef
ugi
ula
rti
șt
il
or(
Red
acț
i
a)/p
.28 ț
ări
l
or,
înv
inu
iri
l
or,
rep
roș
uri
l
orp
erma
nen
teș
iin
ti
mid
ări
l
or,
pân
ăla
T
abă
rad
inGr
eci
a(An
dre
eaDu
țu)
/p.
30 f
ormee
xtr
eme
,cu
mari
con
sumu
ldea
lc
ool
,g
elo
zia
,umi
l
ir
ea,
fur
tul
,
P
oez
ii
deMa
ri
aCh
iur
ci
u/p
.32 j
af
ulș
it
âl
hăr
ia
,ve
nde
ta,
l
inș
aj
ul
,o
mor
ulș
iră
pir
ead
epe
rso
ane
,t
rai
cul
Oc
hemaC
hlo
eși
vai
ori
cev
avr
eae
asăi
e(Ma
ri
aCh
iur
ci
u)/p
.34 d
epe
rso
ane
,șa
nta
jar
eai
zi
căș
imo
ral
ă,
tr
aic
uld
ear
meș
isu
bst
anț
e
p
sih
otr
ope
,et
c.
Ace
ast
aes
tee
xis
ten
țan
oas
tr
ăpe
rma
nen
tă.

Nu
măr
uld
efa
țăa
l„Hr
oni
ci
i
”și
-
apr
opu
ssăs
coa
tăî
nev
ide
nțăc
âte
va
d
int
ref
aț
et
el
evi
ol
enț
ei
.F
ieș
inu
mai
osu
cci
nt
ăpa
rcu
rge
reac
upr
ins
u-
l
uia
lăt
ura
tar
atăs
tr
ăda
niac
ole
gil
orme
ideaî
nț
el
egel
age
lul
ace
sta
,de
a
-lc
ond
amn
aac
olou
ndee
sted
eco
nda
mna
tși
chi
art
rec
utu
șorc
uve
-
d
ere
ași
dea
-l”
sal
va
”,
aco
lou
ndef
acep
art
edi
nir
esc
ulo
mul
ui
,dr
ept
mă
rtu
rieau
nore
ner
gi
ic
aren
uși
-
aug
ăsi
tce
lma
ibu
ncu
loa
rdema
ni-
f
es
tar
e.

I
nvi
t
ați
aii
ndf
ăcu
tă,
nuî
mir
ămâ
neș
imi
ede
cât
săî
nch
eic
umo
tt
o-
ul
c
areat
ra
ver
sat
reț
el
el
edes
oci
al
iz
ar F
e-ii
int
el
ig
ent
,nuv
iol
ent
!
NUMĂR
ANI
VERS
AR
 Interviu cu directorul „Colegiului Național
Gh. Șincai”, doamna Silvia Mihaela Mușătoiu
„
Ziua de 8 decembrie a fost stabili-
tă de Consiliul de Administrație ca
Ziua Absolventului, devenind a doua
sărbătoare importantă pentru noi
toți, după Ziua Colegiului Național
Gheorghe Șincai, serbată an de an pe
28 februarie. Cele două date nu sunt
deloc întâmplătoare: 28 februarie
este ziua în care s-a născut Gheorghe
Șincai, în 1754, iar 8 decembrie este
data semnării decretului de înființare
a școlii noastre, de către regele Carol
I, în 1892.
Anul acesta școlar, fiind pentru prima
dată serbată în școala noastră Ziua
Absolventului, am reușit să ne adu-
năm laolaltă, profesori, absolvenți și
înalți oaspeți, în data de 10 decembrie
2015.„
De unde a apărut nevoia acestei
zile a absolventului? Absolvenții
i-au semnalat necesitatea sau dom-
nii profesori?
Nu știu exact dacă părintele ideii
este un absolvent sau un profesor.
A fost ca atunci când, în momen-
tele de bucurie colectivă, răsare o
idee minunată... Nimeni nu mai știe
cine a lansat-o, dar toată lumea și-o
asumă ca pe propria dorință. Ceea
ce știu sigur este că ideea s-a năs-
cut în timpul unei Revederi a unei
promoții de absolvenți la 30 de ani
de la absolvirea liceului. Amintiri-
le frumoase din timpul adolescen-
ței sau tinereții trezesc, în cei care
participă la aceste întâlniri, emoții
puternice și dorința de fi din nou
”acolo și atunci”. Fiecare se gândește
la școală, compară școala de atunci
cu cea pe care o (re)găsește azi și
se gândește, inevitabil, ”pe vremea
mea nu erau, parcă, atâtea clase, nu
existau laboratoare de informatică,
parcă nici biblioteca nu arăta așa...”.
Sunt curioși să afle noutăți despre
colegii lor de liceu, despre profeso-
rii lor, dar și despre elevii de azi. Și
puntea aceasta creată între ”atunci”
și ”acum” generează dorința de a
face ceva pentru școala lor, de a fi
aproape de ea în continuare. Într-o
astfel de atmosferă s-a născut ideea
acestei sărbători. Domnul profesor
Valentin Nicula a adus această idee
în Consiliul de Administrație, iar
de realizarea ei ne-am ocupat noi
profesorii, sprijiniți, financiar și nu
numai, de câțiva absolvenți cărora le
mulțumim din suflet.
Cum s-a desfășurat prima ediție și
ce invitați au fost?
A fost o adevărată sărbătoare. Au
venit în jur de 250 de absolvenți,
începând cu promoția 1946 până la
cea mai nouă promoție, 2015. Unii
dintre ei, de bucurie că s-au întâlnit
Interviu realizat de
Cătălin Aurelian Popa
(parte din promoția 91) nici nu au
realizat că trebuie să intre în sala
de festivități unde s-au derulat ac-
tivitățile organizate pentru ei... Au
vizitat școala, și-au făcut fotografii,
și-au povestit unii altora, au depă-
nat amintiri. Ceilalți au asistat în
sala de festivități la concertul spe-
cial organizat pentru ei de Corala
Bărbătească Te Deum Laudamus
care reunește interpreți de prestigiu,
participanți la evenimente artistice
de cel mai înalt nivel. Corala, cu
peste 450 de concerte susținute în
țară și peste hotare, în cadrul mul-
tor festivaluri de renume, este con-
dusă astăzi de preot Zaharia Matei,
Doctor în teologie, Absolvent al
Universității Naționale de Muzică
din București, Lector universitar la
Facultatea de Teologie Ortodoxă a
Universității din București și slujitor
la Biserica Așezămintelor Brâncove-
nești, Domnița Bălașa. Un concert
de colinde care ne-a umplut inimile
de bucurie în preajma sărbătorilor
de iarnă și care a fost posibil prin
implicarea Domnului Conferențiar
Doctor Inocențiu Drăghicescu. Ab-
solvent al liceului, promoția 1955,
profesorul Inocențiu Drăghicescu
este alături de noi în fiecare an, ne-a
dăruit cărți din biblioteca proprie,
ne învață să aducem frumosul în
matematica de zi cu zi predată copi-
ilor noștri, face parte din viața șco-
lii noastre și ne apropie, an de an,
oamenii deosebiți, incluzând aici și
Corala Te Deum Laudamus.
Au urmat apoi discursurile profe-
sorilor noștri seniori, domnul Mu-
gurel Popescu și domnul Valentin
Nicula, apoi discursurile absol-
venților: Academicianul Ion Cu-
culescu, Ministrul delegat pentru
românii de pretutindeni, Dan Sto-
enescu, Consilierul general, Avocat
Dan Giugula, Conferențiar Doctor
în medicină Dan Cristian, doam-
na Ionescu Adriana, specialist în
proiecte guvernamentale. Au fost
discursuri despre recunoștință, des-
pre dorința de implicare și de spri-
jin pentru școală. Și știți ceva? Toți
acești Oameni Mari au avut emoții
în discursul lor, deși toți sunt obiș-
nuiți să vorbească în public. La final,
au vizitat cu toții școala, au intrat în
clasele în care au învățat pentru a-și
aminti mai bine... Unii n-au mai re-
cunoscut locurile, dar s-au plimbat
curioși, fiindcă sentimentul de ”aca-
să” îl aveau, chiar și în aceste spații
moderne, unele de nerecunoscut.
Au hotărât, în final, că doresc să
se alăture asociației care sprijină
școala și care acum poartă nume-
le Asociația de Părinți a Colegiului
Național Gheorghe Șincai, așadar se
fac demersurile pentru schimbarea
statutului și denumirii acesteia în
Asociația Părinților, Profesorilor și
Absolvenților din Colegiul Național
Gheoghe Șincai.
Ce aveți în proiect pentru ediția de
anul viitor?
Nu avem un plan prestabilit. Aștep-
tăm ideile absolvenților. Poate fi un
bal, poate fi un concert, poate fi ori-
ce, atât timp cât aduce bucurie par-
ticipanților. Cert este că ne dorim să
devină o tradiție în școala noastră,
această Zi a Absolvenților, mai ales
că suntem singura școală, din câte
știu, care organizează o astel de săr-
bătoare.
Ce fel de proiecte se realizează cu
ajutorul absolvenților?
Deocamdată nu putem spune că,
după data de 10 decembrie, avem
un sprijin financiar substanțial din
partea lor. Unii dintre ei au făcut
deja donații către Asociația de Pă-
rinți, bani care se folosesc, în prin-
cipal la organizarea Zilei Colegiului,
pe 28 februarie și la premierea co-
piilor noștri la finalul anului școlar.
O parte din sumă este alocată, anul
acesta, acestui număr din revista
școlii, Hronica.Vom încerca să-i im-
plicăm în proiectele noastre cu elevii:
finanțarea de mobilități ale elevilor,
la concursuri sau schimburi de ex-
periență; finanțarea unor activități
derulate în perioada ”Școala altfel”;
finanțarea unor premii pentru con-
cursurile organizate de școală; finan-
țarea constantă a revistei Hronica și
alte activități sau proiecte cu elevii,
care nu pot fi finanțate din bugetul
școlii. Dar lucrurile acestea nu se
pot realiza cât ai clipi. E nevoie de
timp, de implicarea noastră și de
implicarea lor. În opinia mea, avem
nevoie de câțiva ani pentru a vorbi
de o Asociație a Părinților, Profe-
sorilor și Absolvenților suficient de
puternică financiar pentru a susține
aceste idei. Dar să nu uităm că, pe
parcursul ultimilor trei ani școlari,
am primit sprijin de la absolvenții
noștri, fără a avea o astfel de sărbă-
toare. Revista Hronica, Concursul
de matematică ”Gheorghe Mihoc”,
proiectarea noii biblioteci, amenaja-
rea holului central al liceului, dula-
purile individuale ale elevilor, par-
carea de biciclete din curtea școlii,
schița picturii murale, toate acestea
au primit sprijin financiar din par-
tea unor absolvenți ai liceului. Și,
nu-i așa? Aveam nevoie de această
zi, Ziua Absolvenților, o singură zi
într-un an, în care să le mulțumim.
Care este opinia absolventului șin-
caist despre această activitate?
Vă sugerez să stați de vorbă direct
cu câțiva dintre ei. Eu i-am văzut
pe toți zâmbind. Au fost plăcut sur-
prinși de ceea ce au văzut, au auzit
și au trăit la școală, în seara zilei de
10 decembrie 2015. Remarcabile au
fost și reacțiile celor care nu au pu-
tut să ajungă și cărora li s-a povestit
ce s-a întâmplat aici. Cei mai mulți
au ținut să ne transmită că nu vor
mai pierde niciuna dintre întâlnirile
viitoare.
“Everything in this world has two handles. Murder, for instance, may be laid hold of by its moral han-
dle… and that, I confess, is its weak side; or it may also be treated aesthetically, as the Germans call it
- that is, in relation to good taste.”
Când abordăm subiectul contro-
versat dar omniprezent al violenţei,
încadrându-ne într-o societate încă
aflată în definire proprie, primele
aspecte la care ne referim sunt in-
troducerea acestui concept într-un
sistem etic ( Este morală violenţa?
Dacă da, atunci în ce context şi sub
ce formă?), încercarea de a înţelege
mecanismul său (Fie că vorbim din
punct de vedere psihologic, social,
antropologic, biologic etc.) sau eva-
luarea impactului pe care acesta îl
are la nivel individual şi social. Din
punct de vedere artistic, violenţa este
un motiv recurent în întrega cultură
mondială, fiind tratată într-o mul-
titudine de variaţiuni şi sub diferite
unghiuri. Reprezentarea artistică a
violenţei trece însă, în epoca con-
temporană, printr-un proces curi-
os, anume acela al estetizării sale, al
transpunerii conţinutului violent în-
cercându-se însă eliminarea elemen-
tului moral şi al impactului afectiv
strict uman, mizându-se pe reacţia
singulară a individului, al eliminării
„aspectului durerii umane din sufe-
rintă, reținând în același timp efec-
tul fantasmagoric al unui tableau vi-
vant.” (Lilie Chouliaraki).
Thomas De Quincey
DESPRE
ESTETIZAREA
VIOLENŢEI
Am putea realiza o comparație
facilă între trecerea pe care forma
artistică a violenței o realizează și
evoluția pe care a avut-o reprezen-
tarea plastică a corpului uman, a
impunerii nudului nu ca formă de
expunere a perversiunii sexuale,
ci ca aclamare cu trimiteri meta-
forice a echilibrului și frumosului
fizic uman prin folosirea sa ca va-
lență simbolică. Prin urmare, ima-
ginea violenței trece, în contextul
cel puțin al comunității europene,
dacă nu chiar al celei mondiale,
printr-o transformare treptată pe
care am putea chiar numi-o drept
o ”desacralizare”, o eliminare a
elementului care nu ne permite o
abordare ușoară a acestui subiect,
a acelei cenzuri care ne este impu-
să chiar inconștient când disecăm
problema violenței.
REALIZAT DE
MATEI CATALAN
Suntem martori la o separare sin-
tetică (pentru că este, până la urmă,
realizată artificial, de către artist)
a continutului violenței (cadavrul,
arma, motivul) de valorile sale im-
plicite (distrugerea unei vieți, ame-
nințarea ei, factorul declanșator) cu
scopul de a utiliza impactul afectiv
al primului fără a face conexiunea cu
cel de-al doilea, de a aduce o origi-
nalitate artistică prin această sciziu-
ne și de a pune martorul produsului
estetic în fața unei lucrări pe care nu
o poate interpreta moral sau social
(pentru că produsul nu are nicio va-
lență exterioară), ci doar prin prisma
propriei subiectivități. Ce urmărești
arta actuală, dacă nu efectul de șoc?
Și ce este mai șocant, până la urmă,
decât preluarea unui dezechilibru
fundamental, cum este violența și
prezentarea lui ca un act în sine, care
nu necesită o interpretare ci o sim-
plă observare, eliminându-se astfel
umanul atât din act cât și din pri-
vitor, acesta nemai reverbereazând
afectiv la o suferință universală ci
admirând, fie el dezgustat sau exu-
berant, o capodoperă odioasă, o an-
tinomie a umanității.
Deși am susținut mai sus că fenomenul de esteti-
zare a violenței a cunoscut o recentă amploare, tran-
spunerea artistică a formelor violente prin interme-
diul semioticii sau al analogiilor este un element cu
origini care pot fi trasate până în Antichitate. Cea
mai ușoară formă de înțelegere a ”liberalizării” con-
ținutului reprezentărilor violenței de valențele lor
este prin exemplu concret.
Guernicade Pablo Picasso, anul 1937
Tabloul celebru, compus ca reacție la bombardarea
orașului spaniol Guernica și a războiului civil în ge-
neral, este un exemplu perfect de transfigurare sim-
bolică a violenței în vederea trasmiterii unui mesaj
specific. Figurile umane și animale sunt încadrate
în forme geometrice numai pentru a fi deformate,
alungite sau contractate, însușirile fizice fiind îm-
prăștiate pe fețe dominate de suferință. Simplifica-
rea geometrică a lucrări elimină însă șocul inițial pe
care desfigurarea produsă de violență o provoacă iar
prezența membrelor separate de restul corpului nu
este semnalizată decât treptat, această tehnică con-
centrând impactul afectiv al privitorului nu pe ele-
mentele singulare (”Săracul om, nu mai are mână” /
”Uite calul ăla ce suferă”) ci pe un integralism tulbu-
rător, o imagine globală șocantă. Căci, prin utilizarea
unor elemente care nu sunt explicite se poate ajunge
la o reacție mai puternică din partea privitorului de-
cât printr-o expunere frustă, în fața căreia acesta s-ar
putea baricada în spatele propriei conștiințe, negând
astfel scopul întregii lucrări.Violenţa fizică, corpora-
lă, legată nedefinit de crimă sau viol nu este singura
formă care evoluează prin esteticizare, acesteia ală-
turându-se violenţa verbală, expusă magistral prin
fragmentul de mai sus. Blestemul este prin definiţie o
compoziţie lingvistică menită să aducă de la ghinion
până la moarte persoanei căreia îi este destinat, fiind
una dintre cele mai vechi forme ale violenţei verba-
le, regăsită în aproape toate culturile şi un exemplu
perfect de păstrare a conţinutului violent şi negare a
valorii acesteia.
Mai exact, deşi se poate spune, de obicei, că bleste-
mul este un act explicit, aşa cum regăsim şi în unele
versuri de mai sus („Te blestem să te-mpuţi pe pi-
cioare”, „Să nu se cunoască de frunte piciorul”, „Un
ochi să se strângă”), finalitatea generală a acestuia
nu este specifică, utilizând violenţa celorlalte ver-
suri cu scopul de a crea un impact emoţional asupra
ţintei sale. Astfel, trecând dincolo de „pedepsele” fi-
zice, concluzia blestemului se bazează
pe acestea pentru a formula un cres-
cendo, apogeul său fiind însă de ordin
energetico-spiritual: „Să vrei peste
mie, să poţi pân’ la şase” – O incapa-
citate de acţiune care depăşeste fizicul,
„Necazul tău mare să dea vocea mică”
– imposibilitatea exprimării, a comu-
nicării suferinţei, „Să urli, să n-au-
zi, să vezi că ţi-e frică.” – Un final
marcat de sentimentul neputinţei, al
confruntării imposibile cu frica. Vi-
olenţa este, deci, vehiculată drept mediu de propa-
gare al unui alt scop, este utilizată pentru impactul
pe care îl aduce fără însă a fi motivul principal al
lucrării.
Blesteme
de Tudor Arghezi
-fragment-
”Pe tine, cadavru spoit cu unsoare
Te blèstem să te-mpuţi pe picioare.
Să-ţi crească măduva, bogată şi largă
Umflată-n sofale, mutată pe targă
Să nu se cunoască de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingaş ca urciorul.
Oriunde cu zgârciuri ghiceşti mădulare,
Să simţi că te arde puţin fiecare.
Un ochi să se strângă şi să se sugrume
Clipind de-amăruntul, întors spre lume,
Celalt să-ţi rămâie holbat şi deschis
Şi rece,-mpetrit ca-ntr-un vis.
Când ura te-neacă şi-ți scânteie-n oase
Să vrei peste mie, să poţi pân’ la şase,
Necazul tău mare să dea vocea mică,
Să urli, să n-auzi, să vezi că ţi-e frică.”
 Violența în relațiile
INTERVIU internaționale
Radu-Sebastian UNGUREANU este doctor în Ști-
inte Politice. Predă Relaţii Internaţionale şi Studii de Secu-
ritate la Școala Națională de Studii Politice și Administrative
(SNSPA), Departamentul de Relații Internaționale și Integra-
re Europeană.
A fost membru fondator şi este coordonator al Gru-
pului de Studii Avansate în Relaţii Internaţionale, iniţiativă în
cadrul Societăţii Române de Ştiinţe Politice, componentă a
Centrului de Studii în Idei Politice (CeSIP).
Dintre lucrările semnate de autor, amintim: „Secu-
ritate, suveranitate şi instituţii internaţionale”, Iaşi: Polirom,
2010; „Manual de relaţii Internaţionale”, Iaşi: Polirom, 2006
(coordonator, împreună cu Andrei Miroiu).
Mai există barbarie în relaţiile internaţionale con-
temporane?
A vorbi despre barbarie înseamnă a identifica ceva în afara
lumii civilizate. Barbarii există câtă vreme un grup oareca-
re (de oameni, societăți, state) se recunosc reciproc drept
”civilizați” și exclud pe alții de la această recunoaștere.
Orice societate/ grup de societăți practică, de fapt, această
distincție – mai clară sau mai puțin clară. Modul în care
este permisă folosirea violenței (de cine?, împotriva cui?)
este un bun indiciu cu privire la distincție ”civilizat” versus
”barbar”. Lumea medievală, de exemplu, diferenția societă-
țile pe criteriul religios. Papa chema periodic principii creș-
tini la pace între ei, mai ales în perioadele de post, dar și la
violență dezlănțuită împotriva necredincioșilor în timpul
cruciadelor. Spațiul politic musulman folosea o distincție
similară între dar el Islam (ținut al păcii, suspus organizării
musulmane) și dar el Harb (ținutul necredincioșilor, care
trebuie cucerit, al războiului). Ulterior, constituirea state-
lor europene și imperialismul acestora a adus o distincție
între ”civilizați” și ”sălbatici”, asupra acestora din urmă fi-
ind permisă, practic, orice violență. În timp, într-un proces
care a durat câteva secole, a avut loc o uniformizare și ge-
neralizare relativă a practicilor și ideilor legate de violență,
astfel încât aceasta este, cel puțin formal, universal respinsă
în principiu și reglementată pentru situațiile în care este
utilizată, din felurite motive.
 La ora actuală trăim în, probabil, cea
mai incluzivă dintre lumi în istorie, în sensul
că puține spații cultural-politice ar putea fi
considerate ”barbare”. De exemplu, drepturi-
le omului sunt considerate ca având valoare
universală. A spune însă că nu mai există
”barbarie” ar însemna să nu mai existe com-
portamente ”civilizate” – ceea ce, evident, nu
este din nefericire cazul.

.............................
Exista “duşmani” ai lumii civilizate,
grupări sau chiar state care recurg la
violenţă în a-şi impune voinţa sau a re-
aliza un interes? Puteţi indica situaţii
şi chiar da nume?
Masacrele din războaiele iugoslave, genocidul începe să controleze nobilimea și să-și construiască astfel
din Rwanda sau practicile a ceea ce se numește azi ”Statul viitorul monopol asupra violenței legitime pe teritoriul său
islamic” ne arată nu numai că există asemenea dușmani ai (îndreptându-se astfel spre definiția pe care Max Weber o
civilității, ci și cât de fragilă este, de fapt, ”civilitatea” – vi- dă statului). La începutul modernității statul se confundă
olența naște violență, în locuri precum Somalia sau Afga- cu monarhul – de unde și expresia atrbuită lui Ludovic
nistan părând a fi însăși condiția generală a vieții sociale al XIV-lea al Franței, ”Statul sunt eu!”. Prin urmare, răz-
de decenii. Pe de altă parte, într-o lume din ce în ce mai boaiele erau purtate pentru interesele acestora, de unde și
”mică”, statele se feresc să le fie atașate numele cu folosi- denumirea ”războaie dinastice”. Epoca de după Revoluția
rea violenței pe scară largă, iar când o fac caută simpatia franceză, în care suveranitatea revine poporului, și nu șe-
publicului, pretinzând necesitatea folosirii acesteia, și astfel fului statului, a adus războaiele statelor-națiune – pretins a
legitimitatea acțiunii, prezentată întotdeauna ca temporară fi purtate pentru interesele națiunii. În secolul XX, datori-
și măsură de extremă urgență. tă mai ales conștientizării uriașelor pierderi din cele două
războaie mondiale și a consecințelor intrării în epoca nu-
cleară, statele au cunoscut o presiune din ce în ce mai pu-
Care ar fi stadiile ternică în sensul renunțării la folosirea violenței în relațiile
/ formele pe care dintre ele. Din acest punct de vedere, suntem primele gene-
violenţa le-a îm- rații din istorie care nu au cunoscut conflictul armat între
brăcat în relaţiile mari puteri, iar chiar cel între puteri minore e din ce în ce
internaţionale? Se mai rar, exilat spre o periferie a spațiului internațional.
poate vorbi azi de Pe de altă parte însă, inclusiv din motive legate de posi-
o rafinare a forme- bilitatea informării, pare că au proliferat conflictele purta-
lor de violenţă? te de actori-nonstatali – ceea ce ar fi ”noile războaie”, sau,
De exemplu, pu- păstrând clasificarea de mai sus, ”războaie de al treilea tip”,
tem vorbi despre purtate din motive etnice, religioase etc. Aceste conflicte
o creştere a gra- marchează, de fapt, un eșec al statelor pe teritoriul pe care
dului de violenţă apar, în a-și asigura monopolul asupra violenței (definiția
simbolică la nivel weberiană de mai sus.) Întrucât în epoca globală, conse-
internaţional? cințele unui asemenea conflict nu pot fi izolate, iar lumea
Dacă definim relațiile este, după cum am spus, relativ unitară moral în această
internaționale drept privință, comunitatea internațională își definește o respon-
relații dintre entități sabilitate în a interveni pentru a pune capăt masacrelor etc.
politice cu preten- Faptul că, de multe ori, interese egoiste ale statelor poartă
ția suveranității, în masca intervenției umanitare nu contrazice, de fapt, ten-
lumea modernă se dința generală – statele au nevoie de credibilitate și legi-
identifică, de fapt, câ- timitate în ochii altor state și ai opiniei publice transnați-
teva etape fundamen- onale. În epoca comunicării de masă statele, ca utilizatori
tale ale războiului legitimi ai violenței, nu pot ignora astfel această presiune
interstatal. La sfârși- și, evident, vor încerca să o manevreze spre a obține recu-
tul Evului Mediu, în noașterea necesară.
Europa occidentală
autoritatea centrală .....................................
În mod paradoxal, prezenta în mediul internaţio-
nal a unor instituţii cu vocaţie pacificatoare este
însoţită de o augmentare a capacităţii de distru-
gere a armelor. Este acest paradox expresia unui
decalaj dintre scopuri şi realitate, a unei neputin-
țe sau a unei necesităţi?
Probabil că tocmai conștientizarea creșterii capacității de
distrugere este cel mai puternic motiv pentru recunoște-
rea responsabilității. Disciplina Relațiilor Internaționale ca
domeniu academic de studiu este, de fapt, un subprodus al
Primului Război Mondial – în definitiv, ce scop politic pe
lumea asta ar putea justifica prețul de 12 milioane de vieți?
Chiar dacă preocupările sunt mai vechi, începând cu seco-
lul XIX, abia în perioada interbelică avem primele instituții
cu vocație universală pentru limitarea răboiului. Societatea
Națiunilor promitea ajutorul comunității internaționale
statului victimă a unei agresiuni, iar în 1928 războiul a fost
scos în afara legii.
Tragic, măsurile nu au fost eficiente – a existat un al Doilea
Război Mondial, în care au fost pierdute mai mult de 50
milioane de vieți… În aceeași epocă apare însă și arma
nucleară, și încă într-o perioadă extrem de tensionată po-
litiic, a Războiului Rece. Probabil că tocmai această armă
supremă, capabilă să distrugă fizic lumea, specia și viața
însăși, s-a transformat în condiția păcii, sau măcar a lipsei
războiul ”fiebinte”, mai întâi între marile puteri, apoi în ge-
neral între state.
.....................................
.....................................
Care sunt instituţiile internaţionale care s-au do-
vedit cele mai eficiente în faţa valurilor de violen-
ţă externă?
Cred că principalele precondiții ale păcii relative de care ne
bucurăm azi, cel puțin în lumea dezvoltată, sunt, pe de o
parte, enorma capacitate distructivă, iar pe de alta atitudi-
nea generală antirăzboinică, care în epoca maselor nu mai
poate fi ignorată de decidenți (Oamenii au plecat cântând
să lupte în ”Marele Război”, adica Primul Război Mondial.
Aproape un secol mai târziu, în 2003, cu câteva săptămâni
inainte de declanșarea intervenției conduse de Statele Uni-
te în Irak, milioane de oameni au demonstrat în câteva sute
de orașe ale lumii împotriva războiului.)
Instituțiile internaționale construite pentru reglementa-
rea violenței – ONU, tratate de controlarea armamentelor,
alianțe defensive precum NATO, forumuri de securitate
precum O.S.C.E. șamd - sunt, de fapt, urmare a acestor
atitudini. Eficiența lor este relativă și greu de măsurat – ar
trebui măsurat ceva ce nu s-a întâmplat... Statele folosesc
însă o pluralitate de asemenea mijloace, întrucât e greu să-
și pună, într-un mediu nesigur precum cel internațional,
speranțele într-un singur instrument. Din acest punct de
vedere, probabil că cele mai sigure asemenea instituții sunt
cele în care statele pot investi încredere, considerând cei-
lalți participanți drept aliați și chiar prieteni. Dacă azi, de
exemplu, în spațiul euro-atlantic nimeni nu consideră po-
sibilitatea războiului, faptul se datorează încrederii pe care
o au statele participante și societățile pe care acestea le re-
prezintă, că nu au motive să se simtă reciproc amenințate.
Ce duşmani are România ... pe termen scurt şi
lung?
În termenii acestei discuții – dușman în sens fizic, ame-
nințător, din afară, la adresa statului – nu cred că România
ar avea dușmani. Iar în caz că acesta ar apărea, România
este participantă la cea mai puternică alianță militară din
istorie… Dacă lărgim însă termenul, România ar putea fi
afectată de consecințe ale proceselor contemporane - de la
terorism la subdezvoltare ș.a.m.d. Răspunsul la asemenea
provocări nu poate fi căutat, de fapt, decât intern – even-
tualul sprijin extern este inutil în lipsa măsurilor interne.
Cei mai mari dușmani ai românilor sunt, din punctul meu
de vedere, ei înșiși – calitatea guvernării, de exemplu, este
responsabilitatea lor și a nimănui altcuiva.
Interviu realizat de Alexandra Stan

MUZICA
System of a Down este o formație de muzică rock, fon-
dată în anul 1994, într-un oraș al energiei și al culorilor,
un oraș al îngerilor- Los Angeles (,,City of Angels”).
Formația este alcătuită din patru artiști de origine ar-
meano-americană:
Serj Tankian (voce, clape, chitară ritm);
Daron Malakian (voce, chitară);
Shavo Odadjian (bass, voce de fundal);
John Dolmayan (tobe);
Acești patru artiști sunt cunoscuți în întreaga lume
pentru opiniile lor sincere, exprimate cu mult patos și
puternică emoție, în piesele care le-au adus succesul pe
plan internațional; piese în care sunt abordate tematici
ce au avut și au un puternic impact social, precum Ge-
nocidul Armean sau precum evenimentele care zbu-
ciumă, în utima vreme, pe plan modial, întreaga socie-
tate ( Războiul împotriva terorismului).
realizat de Alexandra Stan
întrea artă și război
Trupa a obținut un important succes comercial, odată
cu realizarea a cinci albume de studio, trei dintre ele
debutând pe locul 1 în Billboard 200.
System of a Down a fost nominalizat la patru Premii
Grammy și a câștigat în 2006 premiul la categoria
"Best Hard Rock Performance" pentru piesa "B.Y.O.B
("Bring Your Own Bombs" / "Adu-ți bombele tale"). La
data de 13 august 2006, grupul a luat pauză pe o durată
nedeterminată, dar mai târziu a anunțat o reuniune,
în noiembrie 2010, cu mai multe spectacole planificate
la festivaluri de muzică europene pentru vara anului
2011.
În prezent, un vuiet din spațiul on-line pretin-
de apariția unui nou album, unor noi piese pentru anul
2016, care ne vor prinde într-un joc hipnotic, așa cum
ne-au obișnuit de-a lungul timpului.
*scurt moment istoric*
Data considerată ca debut al masacrului este 24
aprilie 1915, când autorităţile Imperiului Otoman,
au arestat 250 de intelectuali şi lideri ai comunităţii
armene din Constantinopole.
A urmat o teribilă campanie de dezrădăcinare a ar-
menilor, ridicaţi din case şi obligaţi să mărşăluiască
sute de kilometri prin actualul deşert al Siriei, fără
hrană sau apă.
Crimele nu au ţinut cont de vârstă sau de sex, iar
violurile au fost la ordinea zilei. Puţinele imagini
existente sunt îngrozitoare.
În cel mai mare oraş armenesc din Armenia tur-
cească, orasul Van, turcii s-au dezlănţuit împotriva
populaţiei armene şi au început actele de oprimare
şi exterminare, aducând ca scuză a gestului lor fap-
tul că armenii din această zonă ar fi dezertat la rusi
GENOCIDUL ARMEAN
în timpul primului război mondial. Armenii erau
chemaţi la poliţie sub pretextul că sunt bănuiţi a
deţine arme, iar din momentul în care se prezentau
erau arestaţi şi aruncaţi în închisori pe motiv că sunt
răzvrătiţi şi că de fapt ei pregătesc o revoluţie. Apoi
s-a decis deportarea armenilor ortodocşi în regiu-
nile turceşti de sud şi sud-vest, adică acolo unde se
întinde deşertul Siriei şi depresiunea Mesopotamiei,
locuri lipsite de viaţă, de sate sau oraşe, locuri unde
bântuiau triburi nomade de beduini şi de kurzi care
erau înştiinţate de plutoanele de jandarmi turci care
mergeau înainte, de direcţia convoaielor, în ideea
că aceştia să-i ucidă şi să-i jefuiască pe armenii din
convoaie. Pe drum, inclusiv jandarmii însoţitori ai
convoaielor ucideau şi deposedau de bunuri arme-
nii din aceste convoaie. (sursa araratonline.com)

Pe 24 aprilie 2015 se împlineau 100 de ani de la declanșarea Genocidului Armean, moment în care Imperiul
Otoman a încercat să șteargă de pe fața pământului, pentru totdeauna, existența poporului armean.

Un secol mai târziu, formația System of a Down refuză să dea uitării victimele tragiculului moment istoric,
urmând să demareze “Wake Up The Souls Tour”, un circuit concertistic internațional care va începe
la Londra, pe Wembley Arena, și care va culmina cu prima apariție a trupei în Piața Republicii din Erevan
(Armenia).

Vocalistul Serj Tankian: “Ca trupă, am avut acest vis, de a cânta în Armenia. Să putem
cânta în patria strămoșilor noștri, în semn de respect pentru cei care au fost uciși în
primul Genocid al secolului XX, a fost o onoare”.
 lirism pur
reazalizat de acorduri energice
Alexandra Crăciun

//Calea lactee a întors

Toracele cravată
Plângea si îsi dorea
Gagarin o nepoată // - pentru cunoscători- cu pistrui //verzi-albăstrui//

Alterno(waaaaait for it)sfera !!!

Dacă esti un împătimit al rockului alternativ româ-
nesc, n-ai cum să nu fi auzit de ei. Vecinii de peste
Prut, Alternosfera, fac senzație în România. Ultima
apariție, de la Arene Romane, în cadrul Metalhead
Alternative Rock Awards 2015, a fost incendiară. De
când au intrat pe scena EFECTIV toată lumea a în-
ceput să țipe, să aplaude și să sară (da, și eu făceam
același lucru, no?). În nici 30 de secunde s-a simțit
atmosfera de Alternosfera (cât am așteptat să spun
asta). Are rost să mai detaliez playlist-ul, care ne-a uns
pe suflet până la sfârșit? Timp de o oră nu te mai inte-
resa de absolut nimic, cântai tot ce știai, până nu mai
puteai. Și pe bună dreptate când spun asta, având în
vedere că toate melodiile sunt mi-nu-na-te!! Trebuie
menționat (neapărat!) că, de altfel, sunt câștigătorii
premiilor Best Romanian Alternative Album 2015
– pentru Haosoleum siii Best Romanian Alternative
Band. Oamenii chiar știu ce fac, iar întreaga poveste
cu tripticul Epizodia merită aplauze. Chiar Marcel
Bostan –vocalist- ne spune „Epizodia a fost conceput
astfel încât fiecare CD să fie un album independent, o
parte autonomă, dar în același timp parte a unui în-
treg. E conceput în așa fel, încât atunci când le asculți
pe random să nu simți diferența de idee și de concept.
Unitate prin diversitate, să spunem așa.”
(Okay, okay. Pentru cei care nu știu, Hosoleum a.k.a
Mausoleul haosului este ultima parte a proiectului
Epizodia.)
 Ca să fiu sinceră, nu prinzi gustul pen-
tru Drumuri PI (necunoscute) dacă
“Armonii nu am cusut”, nu înțelegi ce
vor ei să spună dacă “Nu-ți ajunge-o
noapte/ În singurătate”, nu trăiești
senzația aia demențială dacă n-ai răb-
dare să “Mai stai/ Și nu pleca de n-ai/
Să-mi dai/ Albastre flori de mai” și nu
te indrăgostești de ei dacă nu intri în
“Groapa cu vise/ În vise nemuritori”
sau, mai bine zis, în “Haosoleu” unde
găsești “Mariane Flori”.
De ce? Pentru că Alternosfera este o
concentrație fină, un haos plăcut pen-
tru suflet. Pentru că eu cel puțin, chiar
“Am gravat în rugi/ Strigătele lungi”
pană am răgușit la concertele lor. Dacă
ești tipul de om care poate afirma cu
tărie “Mă omoară wamintirileeee” și
“Vreau să-mi dai astăzi tot ce ai”, si-
gur de tot”în apă și la sol” o să iubești
Alternosfera.

În caz că n-am punctat așa cum trebuie, ce vreau

eu să zic, cu un entuziasm prin care ’’Ard ca becul
vechi tensionat’’, ‘‘Pe-un covor în ace de la brad’’
este că pentru Alternosfera „Pană la urmă totul
este ciclic, orice sfârșit este un nou început, iar
unde este un cerc, neapărat este și PI.(Marcel)”.
Oh și by the way ‘‘Aviz din ultimele știri’’, după
ce îți cumperi primul album Altenosfera – fie el
Haosoleum, Epizodia, Orașul 511, Flori din groa-
pa Marianelor sau Visători Cu Plumb În Ochi, vei
înțelege de ce ‘‘Mă strângi în brațe sunt trofeu,/
Nu-ți pasă de nimic” pentru că, în fond,

,,Alternosfera te cheamă
Alternosfera te-ndrumă’’
așa că
,,Găseste orașul 511’’ !!!!

**citatele reprezintă versuri memorabile din repertoriul trupei

 sunteu rupunînchisoarea
criminal
Termenul de “psihopat” se defineşte ca fiind o boală psihică delimitată prin tulburări de afectivitate, de
comportament sau de caracter. “Psihoticul” este suferindul cu o tulburare a sistemului nervos manifes-
tată prin apariţia involuntară a unor idei sau temeri obsedante.

În urma multor examinări şi interpretări com-
plexe, experţii au clasat ucigaşii patologici în
2 categorii extreme, în funcţie de trecutul lor,
de mediile în care trăiesc şi de comportament:
criminalul organizat(psihopat) şi criminalul
dezorganizat(psihotic); ambele categorii prez-
entând tipologii diferite, empirice.
Ucigaşii în serie au întotdeauna o “semnătură”
specifică, fie în timpul, fie după asasinarea vic-
timelor. Spre exemplu, Albert DeSalvo a aşezat
mereu corpurile victimelor sale într-o poziţie
grotească şi umilitoare; Kenneth Bianchi a aşezat
corpul într-o poziţie degradantă, mereu pe acee-
aşi parte; William Bonin a strangulat victimele
sale cu tricourile pe care le purtau, iar organele
interne le-a abandonat pe autostradă.
Un asasin organizat îşi omoară victima, apoi
transportă cadavrul cât mai departe şi-l ascunde,
uneori fiind capabil să trucheze locul faptei ca să
încurce cercetările. Niciun ucigaş dezorganizat
nu e în stare să conceapă un astfel de scenariu.
La ucigaşul în serie dezorganizat, locul crimei
este întotdeauna în mare dezordine, o dovada că
acţionează de o manieră impulsivă şi că îşi con-
trolează prost victimele. Adesea, crimele sunt
spectaculare şi deosebit de sângeroase. În această
configuraţie, în general, ucigaşul pătrunde prin
efracţie, foloseşte o armă găsită la locul omoru-
lui, pe care o şi abandonează imediat. În schimb,
un ucigaş organizat îşi va planifica omorul şi nu
va lăsa niciun indicativ.
Cea mai bună manieră de a evalua diferenţa
de inteligenţă dintre un psihopat şi un psihotic
este prin modus operandi. Acesta este un con-
cept dinamic, ce se poate modifica în funcţie de
îndrăzneala criminalului, de parcursul său, de
dorinţa sa de a încurca pistele.
realizat de Enescu Denisa
w

V OLENȚA
CIBERNET CĂ
realizat de Cătălin Popa

Apariția Internetului și a posibilității

de comunicare la distanță prin inter-
mediul acestuia a avut un impact ma-
jor asupra vieții omului. Astfel, au apă-
rut noi posibilități ce în urmă cu câțiva
ani țineau de domeniul Științifico-
fantasticului, cum ar fi mesageria instan-
tanee, accesul nelimitat la muzică, tran-
În acest fel, persoane inteligente ce dispuneau
sferul foto/video la o atingere distanță și
de cunoștințele și uneltele necesare au reușit să ac-
multe altele.
ceseze informații ce nu erau disponibile publicului
La fel ca orice industrie în curs de
larg.
dezvoltare, aceasta a întâmpinat anumi-
te probleme de care nu a putut scăpa. ww Aceștia se numesc HACKERI. Cei ce folosesc
Numărul uriaș al utilizatorilor de Inter- informațiile dobândite în scopuri ilegale, mai exact
net, precum și cel al conexiunilor stabi- în a compromite securitatea sistemelor informatice
lite într-un interval foarte scurt a făcut se numesc CRACKERI (spărgători). Din nefericire,
imposibilă monitorizarea și securizarea în percepția publicului, formată în general de mass-
perfectă a tuturor site-urilor, adreselor, media, noțiunile de hacker și cracker adesea se con-
conexiunilor, etc. fundă.

Utilizatorii Internetului, cu precădere cei care nu folosesc un program anti-virus și cei fără
cunoștințe solide ale modului în care site-urile funcționează trebuie să fie conștienți că sunt
țintele cele mai ușoare pentru arsenalul neiertător al unui cracker. Acesta dispune de numero-
ase ustensile ingenioase, dar și de metode ce au la bază înșelarea utilizatorului. De exemplu,
una din cele mai simple metode de a obține o parolă a cuiva este ,,Phishingul”. Acesta constă
în ademenirea unui utilizator la un anumit site controlat de cracker. Interfața site-ului este, de
cele mai multe ori, identică cu interfața site-ului original. Înșelat de aparențe, utilizatorul își
introduce parola care ajunge astfel la cracker. Pentru a evita asemenea incidente, utilizatorul
trebuie să se asigure de fiecare dată că adresa site-ului accesat este cea adevărată și să utilizeze
un program de securitate. O altă metodă ceva mai facilă este instalarea unui keylogger pe com-
puterul utilizatorului. Keylogger-ul este un program ce rulează în fundal, trecând neobservat,
ce are rolul de a înregistra fiecare tastă bătută de utilizator, iar tot acest flux de caractere ajunge
la cracker. Astfel, acesta poate afla parole, adrese, numărul cardului de credit și alte informații
clasificate. De aceea, utilizarea unui program anti-virus este necesară în cele mai multe cazuri.
Violenţa în sport
Violenţa fizică este întâl-
nită pretutindeni. Oamenii
îşi exprimă sentimentele în-
tr-un mod agresiv, intenţio-
nat sau nu. Această violenţă,
care a devenit un viciu pen-
tru unele persoane, este un
lucru obişnuit în zilele noas-
tre. Este manifestată prin
muzică, teatru, artă; lucruri
care par inofensive, dar nu
sunt.
Multe stiluri din artele mar-
ţiale au dobândit o tentă
agresivă. Majoritatea sunt
sporturi de contact, însă nu
toate apelează la agresivitate
realizat de Mădălina Dumitrache
şi violență pentru a ajunge la
victorie.
MMA-ul ( Mixed Martial
Arts) este un sport cunos-
cut şi discutat de aproape
toată lumea. Face parte din
categoria sporturilor de
full-contact şi îmbină miş-
cări din artele marţiale tra-
diţionale şi netradiţionale.
Un alt sport prin care se ma-
nifestă violenţa este şi kic-
kboxing-ul. La baza acestui
sport stau karate-ul, boxul
clasic şi Muay Thai.
Muay Thai este un box thai-
landez; sport de full-contact
denumit ulterior ,,sport sân-
geros’’, ,,lupta brutală’’ sau
,,lupta fără reguli’’.
Karate-ul, deşi este un sport
de contact, pune accentul
pe auto-apărare, nu pe atac.
Este un sport al minţii şi ne-
cesită concentrare deplină.
Practicarea acestui sport îţi
antrenează atenţia, concen-
trarea şi reflexele, nu doar
fizicul. Nu mulţi înţeleg pro-
funzimea karate-ului. Este
un mod de viaţă ce ne aduce
în armonie cu tot ce ne în-
conjoară.
,,Violenţa este arma celor slabi!’’
Karate-ul tradiţional păstrează în întregime
ceea ce înseamnă artă, în timp ce karate-ul
pe plan sportiv a modificat tehnicile şi le-a
adaptat pentru un stil de luptă mai dinamic.
Sporturile precum fotbalul devin din ce
în ce mai agresive, iar hocheiul este deja
considerat unul dintre cele mai agresi-
ve sporturi întâlnite. În Anglia s-a in-
ventat un alt sport plin de violenţă
bine-cunoscut de noi sub numele de rugby.
Au devenit agresive şi sporturile care nu
necesită nici un fel de violenţă. Agresivi-
tatea vine de la suporteri sau sportivi, nu de
la sportul în sine. Acest lucru ne conduce la
un viitor apropiat în care dorinţele sau ne-
voile vor fi îndeplinite prin acte violente.
De ce oare folosim violenţa atunci când
nu trebuie? De multe ori pentru distracţie,
dar sunt cazuri în care agresiunea este influ-
enţată de factorii ce ne înconjoară.
Copiii care trăiesc într-o familie în care
există violenţă domestică sunt victime.
Sunt victime chiar şi atunci când nu sunt
martori direcţi ai violenţei.
Violenţa domestică nu se referă doar la
lovirea propriu zisă, ci este un model de
acţiune prin care o persoană își domină
partenerul, controlându-l. Nicio situaţie
nu justifică violenţa împotriva parteneru-
lui.

Cine foloseşte violenţa domestică?

Violenţa domestică este folosită de orice
persoană care se foloseşte de violenţa fizi-
că, pentru a controla sau pentru a limita
acţiunile partenerului său intim.
• O victimă a violenţei domestice este

Violența
orice persoană care se află într-o relaţie
intimă cu cel descris mai sus.
• Majoritatea cazurilor de violenţă do-
mestică raportate la poliţie sunt comise
de bărbaţi împotriva femeilor.

De ce violenţă asupra parteneru-

lui?
Oamenii sunt violenţi cu partenerii lor,

în familie
deoarece la un moment dat în viaţa lor, au
învăţat că a fi violent este modul de a face
partenerul şi copiii să acţioneze aşa cum
îşi doresc ei. Barbaţii care folosesc violen-

Efectul ei
ţa domestică se sprijină deseori pe norme
sociale care spun că un bărbat trebuie să
facă orice e nevoie pentru “a fi respon-

asupra copiilor
sabil” sau să arate că el e cel care “poartă
pantalonii” în casă.

Care sunt efectele violenţei domes-

tice asupra victimei?
o Lipsa intimităţii, a libertăţii de a avea
opinie proprie, mai ales atunci când nu
este de acord cu soţul;
o Teama constantă pentru ea şi pentru
copii;
o Insulta, umilinţa, ruşinea faţă de sine;
o Acuzată şi pedepsită pentru compor-
tamentul nepotrivit al copiilor;

Cum îi afectează acestea rolul de mamă?

o Mama se teme pentru copii ei;
o Se simte ruşinată și vinovată pentru
violenţa din casă ;
o Se învinovăţeşte pentru că este o mamă
“rea”;
Cum afectează violenţa relaţia unui tată agresiv cu copiii lui?
o se tem de el si fug atunci când el încearcă să le arate afecţiune;
o nu îi cer lui ajutorul sau sprijinul dacă au nevoie;
o îl mint pentru a se proteja pe ei sau pe mama lor;
Ce efecte are violenţa domestică asupra copiilor?
Cum se simt?
o speriaţi, confuzi, furioşi, neajutoraţi, anxioşi, vinovaţi că iubesc părintele
abuziv şi nu îl apără pe cel non-abuziv, îngrijoraţi de viitor, îngrijoraţi de po-
sibila pierdere a unuia dintre părinţi
Ce învaţă?
o alţi oameni sunt responsabili pentru comportamentul meu;
o bărbaţii au dreptul de a controla femeile;
o violenţa este un mod potrivit de a rezolva problemele;
Cum se comportă?
o regres: enurezis, crize temperamentale, frica;
o comportament agresiv cu alţi copii, fraţi, surori, animale;
o se bat la şcoală, iau note mici;
o au dificultăţi de somn, anxietate;

foto: Bianca Maria foto: Bianca Maria

Copiii care sunt martori ai violenţei domestice dintre
părinţi în propriul lor cămin, devin victime secund-
are (cercetarile arată că, deşi un copil nu este abuzat
direct, efectele sunt comparabile cu ale copiilor care
sunt victime directe ale violenţei).
Este de dorit ca orice părinte trăieşte într-o astfel de
situaţie să caute cât mai repede ajutor. Trecerea tim-
pului, vârsta copiilor, intensitatea şi frecvenţa situ-
aţiilor violente din casă vor face din ce în ce mai difi-
cilă recuperarea. La polul opus, o intervenţie rapidă
(inclusiv psihologică), va asigura şanse mult mai
mari pentru restabilirea siguranţei şi a unui cadru
adecvat pentru copii şi părinte.
(Sursa: Helping Children Who Witness Domestic)

realizat de Vasile Ioana Ruxandra

 Muzica
naşte violenţă?
În general, în ziua de astăzi, mul-
ţi adulţi cred că muzica influenţează
negativ comportamentul unui ado-
lescent. Loviturile, înjurăturile şi res-
pingerea autorităţii sunt modul lor
rebel de comunicare.
Care este motivul pentru care ado-
lescenţii se poartă aşa de violent cu
cei din jur? Să fie oare din cauza unui
anumit gen de muzică? De unde, mai
exact, ia naştere acest comportament?
Personalitatea şi genul de muzică
Gusturile muzicale şi personalita-
tea tinerilor în formare au o legătură
strânsă. În funcţie de ce tip de muzică
asculţi ţi se atribuie o listă de însuşiri
de personalitate.
Persoanele care ascultă mu-
zică dinamică sau ritmatică, precum
rappul, dance-ul şi muzica de club,
sunt persoane sociale, autoritare, dar
agreabile.
Persoanele care ascultă mu-
zică liniştită, de meditaţie precum
jazz-ul şi blues-ul sunt persoane inte-
ligente şi liberale in gândire.
Persoanele care ascultă muzi-
că precum pop sau country sunt per-
soane extravagante şi seducătoare.
Adepţii muzicii rock, heavy
metal sunt persoane cu un spirit re-
bel, liber.
Anturajele, un rol în dezvoltarea
comportamentului violent
Unul dintre factorii care in-
fluenţează comportamentul agresiv
al adolescenţilor din ziua de astăzi
este, bineînţeles, anturajul din care
fac parte.
realizat de Tatiana Nica
Anturajele se dezvoltă pe pla-
nuri, interese şi idei comune. Aici
se incadrează şi genul de muzică
preferat.
Se presupune că persoane-
le care fac parte dintr-un anturaj
unde muzica creează o atmosferă
armonioasă, liniştită, sunt persoa-
ne calme, la locul lor, pe când per-
soanele ce ascultă muzică agresivă
se adună intr-un anturaj violent şi
adepţii acestui anturaj devin şi ei la
rândul lor, violenţi. Uneori se iscă
conflicte grave între două anturaje
ce ascultă genuri de muzică diferi-
te.
Versurile anumitor melodii in-
stigă la violenţă. Multe dintre pie-
sele aparţinute genului rock sau
hip-hop împing la refuzul autorită-
ţii, spirit rebel, încălcarea regulilor.
Tinerii, uşor de influenţat de la o
vârstă fragedă ca adolescenţa, o iau
pe căi greşite considerând aceste
versuri ca fiind lege pentru ei.
Idolatrizarea unor staruri pot
duce la acelaşi comportament. Ado-
lescenţii care iubesc un anumit gen
de muzică, au cel puţin un cântăreţ
sau o trupă pe care să o considere
preferată. Astfel, tinerii ce ascultă
muzică cu mesaje violente, ce instigă
la ură şi ascultă frecvent, vor deveni
persoane agresive.
VIOLENȚA
ÎN LITERATURĂ
reazalizat de Giullia Neagu

„Violența” este un termen foarte amplu, fiind definit ca „ceva ce se produce sau ac-
ționează cu putere”. Aceasta este întalnită aproape zilnic, fie că este verbală sau non-
verbală, în diferite domenii.
În literatură, violența este prezentă încă din antichitate. Metamorfozele poetului ro-
man Publius Ovidius Naso surprind, în mare parte, intervenția divinului în viața
muritorilor. Aceștia erau aspru pedepsiți pentru îndrăzneala lor ce uneori le aducea
moartea. În cartea 1, Lycaon, regele Arcadiei, încearcă să-l omoare pe Zeus în somn,
iar mai apoi ucide un prizonier și i-l servește zeului drept masă, pentru a-i testa
condiția divină. Lycaon sfârșește prin a fi transformat într-o creatură monstruoasă,
luând forma unui lup. Începutul cărții a 9-a surprinde moartea violentă a lui Orfeu
pusă la cale de Menade, ca răzbunare pentru refuzul primit. Corpul i-a fost sfâșiat,
iar capul și lira au fost aruncate în râul Hebrus.
„Oliver Twist”, celebra carte a lui Charles Dickens prezintă abuzul minorilor și ex-
ploatarea acestora. Oliver este bătut, închis și înfometat, fiind singur într-o lume a
adulților din care nu avea scăpare. De asemenea, acest tratament era aplicat tuturor
copiilor dintr-un orfelinat, fiind puși la o munca identică cu a adulților.
Romanul realist „Ion” de Liviu Rebreanu, conturează, în literatură, moartea violentă
a personajului, al cărui nume este prezentat încă din titlul cărții. Pe parcursul cărții
se ivesc mai multe semne prevestitoare ale morții inevitabile. Loviturile de topor și
furia revărsate asupra lui Ion, îi alcătuiesc lui George imaginea omului îndurerat,
dornic de dreptate, prins în fantezia răzbunării.
Mulți autori abordează scene în care este prezentă violența nonverbală, care duce
deseori la moartea unui personaj. Scopul introducerii unei scene violente într-o car-
te este de a-i face pe cititori să conștientizeze cât de ușor viața unui personaj poate fi
pusă în pericol, construind astfel un moment de maximă intensitate. Violența este și
va rămane o formă de manifestare a comportamentului, ce cauzeză dureri atât fizice
cât și interioare persoanelor din jurul nostru.

L A C R I M I L E
ICOANELOR
Între
REALITATE
Mihai Eminescu (1850-1889)
Și mit
De departe, am auzit un glas înge- sânge), mai nou – Sfântul Ardealului,
resc și am intrat... cum e supranumit Arsenie Boca.
Într-o biserică, pe o melodie, frumoasă,
cam tânguitoare, dar care te pătrundea,
se înalțau versuri care m-au trimis cu
gândul la basmul lui Mihai Eminescu,
„Făt-Frumos din Lacrimă”.
Ele erau o rugăciune către Fecioara Ma-
ria: „Nu lăsa, Măicuță, / Să pierim pe
cale, / Că noi suntem fiii / Lacrimilor
tale”. Atunci m-am intrebat: câtă realitate
și cât mit sălășluiesc în lacrimile icoane-
lor? Totodată, mi-am dat seama că nici
cea mai fină balanță (dacă ar exista una
care să se folosească pentru lucruri abs-
tracte) n-ar putea să-mi dea niște răs-
punsuri. Unde să caut? Pe firul istoriei?
Pe cel mitologic?
Cine-ar fi putut mai mult să se milosti-
vească de durerea unei femei care nu pu-
tea deveni mamă decât Mama Mântuito-
rului? Și tot ea are puterea să transforme
lacrima într-un făt. Eminescu imaginea-
ză, potrivit cu puritatea lacrimii, apariția
unui prunc – nevinovat – ca toți -, dar,
iată, zămislit pe altă cale decât cea comu-
nă.
Maica Domnului e din lumea noastră,
aleasă tot pentru puritatea ei și devenită
simbol al maternitații exemplare.
Icoanele ei făcătoare de minuni „plâng’’,
dar lacrimi se ivesc si pe icoanele altor
sfinți, al căror martiraj e cunoscut oame-
nilor.
Lăcrimează Iisus (uneori cu lacrimi de
reaizat de Darius Stanescu
Arsenie Boca (1910-1989)
Oamenii au fost impresionați de felul de
viață al sfinților, de suferințele lor, imagi-
nația se aprinde, mâna sau credința pu-
ternică lucrează și apare lacrima.
Ea poate fi de îndurare, de ajutor, de
„luare la cunostință’’ și de reproș, cu gân-
dul stăruitor că oamenii au ratăcit Calea.
„Eu sunt Calea, Adevărul si Viața” – zice
Iisus.
Sfinții lăcrimează, pentru că oamenii nu
sunt mai cuminți, prea multi ignoră pre-
ceptul „est modus in rebus’’.
Aș vrea să știu de ce un om – și nu altul
– vede prima oară o lacrimă pe o icoană.
E mai înalt spiritul lui? Dispune de o vi-
brație aparte?
Ai zice că o lacrimă e o lacrimă, o pica-
tură rotundă, care se alungește odată ce-i
cursă și dispare ca roua.
Dar nu!
Esența pură a suferinței, lacrima e o
formă de exprimare mută, eliberatoare,
universală și, poate, de aceea, oamenii
au înveșmântat-o în mit, transferând-o
chipurilor dragi din icoanele făcătoare
de minuni (să nu uitam alte plânsuri ale
umanității, cum ar fi lacrimile Danaide-
lor, ținând tot de mit !).
Minunile adaugă frumusețe vieții
și noi, oamenii nu le respingem, ci le aș-
teptăm. Ele ne susțin visarea, când sim-
țim că realitatea e greu de suportat.
 realizat de Cătălin Popa

o perspectivă
asupra vieții
Din câte știm până acum, există un singur avanpost
al Căii Lactee, numit Pământ, care acceptă să întrețină
viața. Bucurându-ne de o șansă aproape înfricoșătoare,
ne situăm la distanța ideală față de o stea de dimensiuni
ideale ce radiază o cantitate de energie ideală, astfel încât
combustibilul să nu se consume prea repede. De aseme-
nea, orbita Pământului este ideală. Dacă am fi fost mai
aproape de Soare, tot ce ar fi pe Pământ ar fi fost incine-
rat, iar dacă am fi fost mai departe, totul ar fi înghețat.
Viața este o formă complexă de organizare a materiei. Este
caracteristica ce separă entitățile care desfășoară proce-
se biologice de auto-susținere de cele care nu desfășoară
astfel de procese. Cei trei termeni cheie ce stau la fun-
damentul vieții sunt: energie, substanțe organice și apa.
Misterioasele origini ale vieții pe Terra
Există mai multe teorii cu privire la apariția vieții pe Terra,
unele chiar punând sub semnul întrebării originea vieții
drept Terra. Aceste teorii susțin că viața ar fi putut fi adusă
din lumi îndepărtate, prin intermediul unor comete sau
meteoriți. Cert este că viața a apărut ca rezultat al mai mul-
tor miliarde de ani de schimbare continuă a Universului.
Se consideră că cele mai vechi forme de viață au existat pe
Pământ acum cel puțin 3,5 miliarde de ani, în urma erei
Hadean, când crusta suficientă a fost formată pentru a
susține procesele. Ipoteze științifice cu privire la origini-
le vieții pot fi împărțite în mai multe categorii. Cele mai
multe abordări au investigat modul in care moleculele ce
se auto-replicau sau componentele lor au luat naștere. Aici
apar în ecuație aminoacizii, fiind considerați pietrele de
temelie ale vieții.
Originile vieții pe Terra constituie un teren relativ obscur
al cercetării desfășurate de oameni, întrucât ajungerea la
un răspuns final este aproape imposibilă, însă ideile pro-
puse de cercetători au fost demonstrate, iar măsurătorile
realizate cât mai precis posibil.
Evoluția și selecția naturală
Evoluția este schimbare. În hazardul replicării și/sau al
încrucișării organismelor, apare brusc o modificare ge-
netică. În general progenitura își găsește sfârșitul, fiind
dezavantajată, însă există situații în care aceasta profi-
tă de modificare, constituind un avantaj. Astfel, speci-
menul se înmulțește, se nasc specimene asemenea care
la rândul lor se vor înmulți și vor câștiga teren față de
cele ce nu au suferit schimbarea. Modificarea genetică
a croit drum pentru evoluție, iar modificarea raportului
dintre organismele evoluate și cele neevoluate va crește.
Cei slabi pier, iar cei puternici supraviețuiesc. De aceea,
viața reprezintă o luptă continuă pentru supraviețuire.
Folosindu-se de intelectul său, omul a reușit să ajungă
până în punctul în care are o rațiune foarte comple-
xă și bine dezvoltată, reușind să își anuleze instinctele
și să ia decizii raționale cu ajutorul neocortexului. For-
mele de organizare politică și socială au permis omului
o evoluție lentă, dar sigură. Spre exemplu, se cunoaște
că atuul omului este intelectul. Astfel, evoluția ar pre-
supune dezvoltarea continuă a acestuia. Viața contem-
porană, lipsită de lupta acerbă pentru supraviețuire,
precum și politica de centru dusă în majoritatea state-
lor permite această evoluție lentă. Parafrazând, o so-
cietate bazată pe egalitate absolută (comunismul) nu
ar permite o evoluție clară, constantă, pe când o poli-
tică extremă de dreapta (fascismul) ar permite nu-
mai celor puternici, inteligenți sau înavuțiți să popu-
leze în continuare statul, pe o perioadă lungă de timp.
Bineînțeles, o societate extremistă ar fi utopică și de-
zechilibrată, pentru că oamenii sunt diferiți, adaptabili
și își urmăresc, indiferent de încadrarea socială, supra-
viețuirea.
Așadar, conceptul de selecție naturală devine inaplicabil
omului pe măsură ce societatea progresează.
Pierduți în timp și spațiu...
Indiferent de situația în care ne aflăm, nu trebuie să uităm
că tot ceea ce suntem acum a depins de cea mai infimă
variabilă de acum milioane, poate chiar miliarde de ani.
Viața pe Pământ, Pământul în sine, Sistemul Solar, toate
aceste cifre de care depinde viața noastră sunt rezultatul
haosului. Faptul că existăm ca ființe ține de un noroc ce
nu poate fi vreodată calculat. Faptul că suntem ființe rați-
onale este deja un miracol. Chiar și fără să ținem cont de
trecutul planetei noastre, șansele ca individul X să trăias-
că depind de momentul EXACT când a fost conceput și el,
și părinții săi, precum și strămoșii săi, și așa mai departe
până se ajunge la o scală ce ne întrece limitele imaginației.

Finalmente...
Am ajuns la această poziție de superioritate într-un
timp extrem de scurt. Oamenii cu un comportament
modern există de mai puțin de 0,01% din vârsta Pă-
mântului. Și suntem cu adevărat abia la început. Spe-
răm că nu vom ajunge niciodată la final, dar, evident,
pentru aceasta va fi nevoie de ceva mai mult noroc.
 NUME
realizat de
Darius Stănescu

grele C onsoanele grele, dacă le-ai putea

ține-n mână, ar atârna sau le-ai simți ca de
piatră ori de marmură.
Poate și pentru că sunt consoane sonore și
au alt impact auditiv în raport cu cele sur-
de.De pildă, nu pare întamplător faptul că
mareția lor e conținută în aspectul generic,
ca apoi să treacă în numele propriu-zise. Se
numesc
Arhangheli – vocalele dau lumina, poten-
țată și de „luminoasa” consoană „l” , cum o
numesc știutorii, iar împreună sustțn gre-
utatea
consoanei „g” într-o expresivă asociere.

Noi, doar pronunțând cuvântul, vedem

lumina și simțim greutatea (=importanța)
ajutorului cerut și dat de Arhanghelii
Mihail si Gavriil (Gabriel).

Precum numărul, și numele

mă incită și mă-ntorc mereu cu gân-
dul la ele. De unde inspirația de a da un
nume – și nu altul – unui om la nașterea
lui?
Numele lui îi va influența personalita-
tea, valoarea, existența? Sau... inspirația
- de natură divină – e , din start, cea care
se „potrivește” cu ceea ce va deveni acea
persoană?

Și...armonia (când există!) dintre nume

si patronim...cum se creează?

Am observat că nume grele ale culturii

universale se sprijină pe consoane gre-
le, iar aportul vocalelor este esențial în
a realiza potrivirea și, uneori, mai mult
decât atât- distingem și conotații.
Numele lui Galileo Galilei pare greu ca pă-
mântul, iar asocierea dintre consoana „l” și
vocalele „a” , respectiv „i”, „e” , sugerează
și miscarea conținută în celebrul „e pur si
muove”.
Trec prin fața ochilor „nume grele” , care
au „creat” realități grele de sensuri și de va-
loare, fixând nemuritorii într-o posteritate
perpetuă...

Iată cateva:
Giordano Bruno,
Galileo Galilei,
Michelangelo Buonarotti,
Leonardo da Vinci,
Ludwig van Beethoven,
Johann Sebastian Bach,
Richard Wagner,
Johann Wolfgang Goethe,
Georg Wilhelm Friedrich Hegel,
ETAPE
Peter Paul Rubens,
Rembrandt Harmenszoon van Rijn, Sprinten și tânăr,
Martin Heidegger... Lipsit de întindere,
Prezentul se-nnoiește
Continuu
Bătrânul trecut,
Cu povara-n spate
-Mai mică, mai mare -,
Prefira amintirile vechi.
Primește altele noi.
Altfel decât prezentul,
Trecutul se-nnoiește și el.
Viitorul?! Proaspăt și, mai ales,
Nesigur- și ca înfățișare,
Dar și ca durată,
E așteptat- cu grijă și
Curiozitate, cu bucurie și cu spe-
ranță.
El poate s-aducă schimbari.
Primul care se schimbă
Este chiar el:
Devine prezent si...
Foarte repede
Trecut.
Așa că
Între...
„Nunc stuns”
Și
„Nunc fluens”.
 Biblioteca
,, refugiul artiştilor ”
Cavaleri ai noii lumi
(Raluca Negruţi)

Cavaleri ai noii lumi, Soldăţei de plumb topiţi

Ce mărşăluiţi în haltă Sânge sur în material Ridicaţi-vă din sol
Pas, mişcare, dans ritmat Sabia atâtor vieţi Şi păşiţi cu fruntea sus
Dirijat de-un dor bătrân. Cu rugină pe obraz Vă chemăm plângând din vis.
E crustată-n cer pe veci.
Copil mic cu suflet pur, Uitaţi roşul ce a curs
Eşti prea fraged ca să porţi Imnuri multe, mult curaj Şi albastrul ce-a apus.
Doar durere şi pământ Inspirat şi expirat Prin lumina refractată
Oxidate-n suflul blând. Cu mâhnirea unui popor Feţe de eroi inimi dilată.
Înşirat pe lemn uscat.
Ochi plăpânzi şi mâini curate Voi să ridicaţi şi vântul,
Cu noroi v-au îngropat. Să clătiţi bine pământul
Praf de-un deget pe sicrie Căci doar cancer ş-agonie
Totul e un vals stricat. Mai răsar din lumea vie.
Ziua de 20 octombrie a reprezentat un bun prilej de a promova lectura colectivă.
Ne-au învăluit în creație doi dintre scriitorii noștri debutanţi: George Delurințu & Raluca Negruți
și am avut parte de un moment de lectură colectivă alături de carismatica noastră cititoare, Maria
Chiurciu, precum şi de un moment artistic, realizat de talentata Anda Popescu.

Smirna primăverii
(George Delurințu)

Simt cum în mine se uită un străin

Aţipeşte-n vuiet gara, în ropot coroziv
De altfel... Cerul plânge a-nsetare, în priviri
mă ţine un străin.

M-am legat de gară-un timp,

În ceafă-mi răsuna un vid,
Becurile ard, cârdurile cad
Iar dacă ceaţa mă animă
e pentru că-n mine-i un străin.

În breton îi găseai o frunză de pelin,

Existenţa ei e un epitet al realităţii
Iarba verde tare, gândul negru, moale, moare
Iar dacă lunga cale-o bat,
simt cum din mine ies ca un strigăt dintr-un pin.
 Biblioteca liceului reprezintă oaza de liniște și de inspirație
pentru toți șincaiștii. Proaspăt amenajată, oferindu-ne confort,
suport material/didactic și adăpost pentru spiritul nostru cre-
ator, biblioteca a început să găzduiască numeroase evenimente
culturale, în care colegi de-ai noștri au reușit să se facă remar-
cați, prin excelență.

Pe viitor, doamna bibliotecară Luciana Dumitru, promite con-

tinuitatea evenimentelor interesante, în minunate colaborări
cu catedrele științelor umaniste.

Biblioteca este în permanență dornică să petreceți, o parte din

timpul vostru alături de ea, să vă pregătiți pentru orele de curs
într-o atmosferă caldă, să dați frâu liber imaginației printre
micile universuri de sub coperțile numeroaselor volume.

Ziua lecturii
 T

TABĂRA DIN
GRECIA
realizat de Andreea Duțu

...Cinci cuvinte cheie ce pot descrie cu ușurință șapte zile de aventură pentru 40 de șincaiști
talentați, care și-au înfipt șlapii în nisipul uneia dintre cele mai frumoase plaje din Grecia,
de pe insula Skiatos, dar care nu și-au lăsat acasă sau pe undeva prin noul dulap de la liceu
inspirația, simțul de observație, energia și pofta de cunoaștere.

Așadar, ziua a doua de vacanță - Petrecere pe

vapor până pe insula Skiatos, unde vizităm
,,Biserica Sfinții Trei Ierarhi", testăm plaja și
apa clară, de un albastru ireal și concurăm
ca-ntre pirați împotriva unui alt vapor, pe
drumul de întoarcere.
04.30... sună ceasurile pentru șincaiști; după
o odihnă... zdravănă, vestesc ora de plecare
către o nouă destinație. Vedem răsăritul din
autocar, soarele iese din Marea Egee, parcă
să ne prindă din urmă, însă avem un ritm de
invidiat când vine vorba de explorare și de
distracție.
 Ajungem pe vapor, valurile se izbesc alene,
spuma mării e ecoul dimineții târzii. Sirtaki, Zorba și
alte dansuri tradiționale îi invită pe șincaiștii, care nu
s-au lăsat așteptați, să-și etaleze aptitudinile de dansa-
tori... pot confirma colegii si colegele noastre:
‚‚Sookie’’, Corina, Patricia, Andreea, Darius, Cătălin și
Cătălin, Bogdan, Elena, ‚‚Anele” și mulți alții. Printre
dansurile de la etajul superior al vaporului, ne facem
timp să admirăm delfinii care-l înconjoară abia zăriți
prin tăișul apelor.
După patru ore în mijlocul Mării Egee, ajun-
gem pe insula Skiatos. Se văd, înca din larg, distinse-
le culori, albastru și alb, purtate cu pasiune de fiecare
clădire de pe insulă, creând o imagine înrădăcinată,
undeva într-o dimensiune între cer și pământ. Cobo-
râm entuziaști de pe vapor și ne îndreptăm printr-un
labirint de străduțe întortochiate, în care geamurile
cu ramă albastră ale caselor îmbină atmosfera sacră a
interiorului cu dinamicul exteriorului. Ajungem la Bi-
serica ,,Trei Ierarhi". Aceasta a fost timp de 150 de ani
catedrala insulei; ea încântă prin picturile realizate de
artiștii locali. Se poziționează la loc de taină, veghind
asupra tuturor clădirilor, replică a valurilor sălbatice .
Este un punct important pentru fiecare pelerinaj orga-
nizat în Grecia, slujbele surprind prin unicitatea tradi-
ției atent conservate.
Facem un mic ocol de la lăcașele de cult de pe
teritoriul insulei și ne îndreptăm către un alt tip de lă-
caș, prea iubit de șincaiști, respectiv restaurantele gre-
cești...
Plini de energie, ajungem pe plaja de un nisip de foc
si marea de o claritate sublimă. Ne bucurăm de soare,
de mare, de volei, de înot, de glume, de lebedele de
pe malul apei, ne bucurăm unii de ceilalți, de noii sau
de vechii prieteni, cu care aveam să ne petrecem șapte
zile memorabile, de trucurile cu carți, de muzică.
După o odihnă activă bine meritată, ne întoarcem
înapoi pe vapor, unde șincaiștii se metamorfozează în
pirați... Împreună cu căpitanul vaporului și fii săi, lan-
săm un atac, o bătălie cu apă împotriva vaporului ve-
cin (țin să spun că șincaiștii nu au numai intenție, dar
și direcție, întotdeauna prompți și pregătiți de provo-
cări). Petrecerea se continuă cu dans, cu glume, lăsăm
câteva gânduri bune în jurnalul de călătorie al turiș-
tilor de pe vapor, privim apusul din larg, iar soarele
înghțit de mare, ne fură aparent încă o zi din vacanța
noastră pe teritoriul Greciei...
În autocar, facem o scurtă revizuire a multitudinii de
,,selfie-uri", de experiențe, facem schimb de idei și de
opinii, în urma cărora, printre cuvintele cheie ale ex-
cursiei s-ar putea enumera: albastru, alb, tradiție, pri-
etenie, dans, un strop de Metaxa, distracție, relaxare,
iar dans, delfini, vapor, voie bună... doar câteva dintre
simbolurile prea frumoasei Grecii.
 Dorință
Mi-a bătut un fluture în geam
cât dormeam ...
Nu l-am auzit
dar mi-au tremurat hăurile visului
și m-a orbit, trezindu-mă
lumina
ce-i răsărea-n fâlfâituri.
Dar el fugise ... se cățărase pe vânt și se urca
purtat de el,
spre nori ... M-am ridicat
și m-am avântat după fluture cu putere
căci de aripile lui atârna
fericirea
iar pieptul gingaș purta în el speranța.
și am atins, în treacăt, un colț de minune....
Dar m-am lovit cu capul de cer

POEZII
și am căzut.
Dar m-am lovit cu capul de cer
și am căzut.
Maria Chiurciu **************
Nu mai dorm acum
M-am bandajat și mă uit
După fluturi.
Dar s-au ofilit florile și a apus
Soarele
Și nu mai au fluturii ce căuta
Pe pământ.
Ore târzii
Dungi albastre pe perdea şi mintea mea albă ca nisipul fierbinte,
Şoapte calde mânjite pe oglindă ca retinele rosii ale metroului in tunel,
Aripi de îngeri adormiţi bătând molatec,
Risipind în noapte respiraţia mării, ca un suflet,
Ca un praf pustiu...
Parbrize ocolind sunetele înalte ale unui clarinet,
Lovituri vibrânde de stropi pe sufletul ghemotocit undeva în spatele coastelor,
Sub câţiva litrii de sucuri arzător-ameţitoare...
Eh, toate astea şi nişte albastru de nai,
Nişte apă plimbându-se dimineaţa pe plajă
Şi un purice de soare începând să sară in văzduh...
Oglinda retrovizoare Cu mâinile pe piept
Vei fi trăirile,
Ești ceea ce lași în urmă, Dorințele,
Mânia, tristețea, dorul Lacrimile pe care le-ai împărțit,
se încheagă în tine. Scamele din tine,
Ce au rămas agățate până și de
Arunci ambalaje de vise spulberate: aerul scos din plămâni,
Crezi că scapi de cojile care te acoperă, Bucățile de suflet
Dar renaști în fiecare clipă renegată, Pe care ceilalți ți le-au smuls...
Tatuat cu cerneala de neșters a unui de-
clin. Din eternitate vă privesc,
Vă aștept în eternitate;
Ești ceea ce lași în urmă, Străzile de pe aici nu au gunoaie...
Poți fi disperare, poți fi iertare, poți fi pi-
atră,
Poți fi cuvânt;
Poți fi la fel ca umbra
Ce se șterge
Fără a atinge iarba, fără a scutura florile...
Poți fi foc, poți renaște în scrum
Cum înflorește moartea
În viață;
Vis
felinar ce te holbezi noapte de noapte la zăpadă
cu aceași satisfacție cu care îți bei cafeaua în fiecare di-
mineață,
răsfoind aripile îngerilor ca pe nite foi mucegăite de ziar
-m-am lovit în miezul zilei de tine...
te-am regăsit noaptea ca pe străvechiul meu androgin,
cu tot cu vinul ce-ți mânjea mâinile,
cu tot cu țurțurii tăi... cred că băusei singur,
dar nu m-ai chemat lângă tine: m-ai lăsat să te privesc de
la fereastră.
mi-am scăldat ochii în aripile tale blasfemice
care băteau ritmic și trist,
răscolind fuioarele de fum alb, sărutând cu ele cerul...
***
m-am lovit de un felinar atât de tăcut și de singur,
lăsat pustiu de gol și descuamat, prin singurătățuri...
și am plecat, și l-am lăsat în urmă.
numai noi doi suntem mai izolați decât felinarul pe care
l-am văzut ieri, afară,
Timpule.
 ș i va
h l o e a
a C a e
h e m v r e
O c ice va
fi o r e.
să fi
C ând era mică a rămas închisă într o toaletă pu-
blică și a țâșnit apa din tavan și bureței mici și albi au
curățat-o laolaltă pe ea și pe restul cabinei. Apoi a ie-
șit și s-a plimbat prin Paris udă leoarcă, cântând ce-i
trecea prin cap și urmărind caricaturistii. Soarele a
strălucit mult în ziua aceea și fața acum atât de cu-
rată și-a unduit gleznele pe toate străduțele îmbibate
de viață ale negrilor, care băteau darabana și visau la
iarbă și la înălțimi amețitoare, a ajuns până la un loc
unde cerul se întâlnește cu pământul și s-a culcat la
marginea Senei, în aromă de vin alb și franzelă care
se împletea caldă cu cimentul aburind. Probabil era
visul unei nebunii premature. Probabil. Dar ea sim-
țea, în sinea ei, că este începutul unui destin măreț.
* * *
La 5 ani se îndrăgostea de oricine. De instala-
tor. De omul cu mobila. De vecinul de alături
care avea o pasiune pentru citate și pentru lec-
ții de viață. În vacanța de vară, i-a spus mătușii ei:
-De ziua mea va veni unchiul cătălin și-mi va da pri-
mul sărut.
Mătușă s-a crucit și a râs, întrebându-se ce se află,
oare, în spatele ochilor căprui:
-Tu te vei mărita la treisprezece ani, zvapaiato!
* * *
Dar la 13 ani nu avusese încă primul sărut, pentru
că unchiul Cătălin, deși îi cântase minunat la chi-
tară cu câțiva ani în urmă, era prea rușinos ca să
o înșele pe mătușă și să îi mărturisească dragos-
te veșnică. Se gândea că nu avea altceva ce să facă
decât să caute cât mai multe locuri în care cerul se
întâlnește cu pământul și să aștepte ca cineva să se
lase, într-un final, vrăjit de fluturele zburlit din ea.
Așa ca s-a dus la taraba de săruturi și și-a luat de pe tej-
ghea primii ochi albaștri și gene de aur pe care i-a găsit.
i anca
ar ia B -Ești cam grăsuță tu, dar merge... I-au spus buzele
to :M pregătite.
Fo
-Ești cam mofturos tu, dar merge.
* * *
Peste câțiva ani a fost iubită. A fost ridicată pe un
piedestal și i-au fost mângâiate picioarele cu săru-
tări și cu ape scumpe. Când ea mergea în locuri în
care cerul se întâlnește cu pământul, el venea și o trăgea
de șireturi, ridicând-o din iarbă și jumulind-o de lacrimi,
de tristețe, de visurile cu cereale fermentate și de măștile
suprapuse și purtând-o pe aripile lui până dincolo de pă-
mânt. Dar ea nu l-a iubit. Așa că el a plecat și i-a arun-
cat în față toate scamele culese de pe hainele ei, toate
băltoacele peste care a sărit-o și toate batistele umezite.
* * *
Peste câțiva ani se abonase la taraba de săruturi, "cum-
peri două și unul e la jumătate de preț"... Continuă să ca-
ute locuri unde cerul se întâlnește cu pământul, dar nu-
mai din trei în trei zile de joi. Atunci, le trimitea bilet că
e bolnavă, ochilor verzi sau părului negru, și mergea prin
porturi. Se așeza cu picioarele atârnând pe sub balus-
tradă înspre valuri, bărci și soarele acela ce o privea tai-
nic de sub apă, ca un înger al destinului ei întors pe dos.
* * *
-Vinde-te la tarabă, fluture!
-M-aș vinde, bicepși somptuoși, m-aș vinde...
-Vino la tarabă, fluture!
-Aș veni, păr blond, aș veni...
* * *
I-a spus că taraba este pentru cei care nu înțeleg viața. I-a
spus că taraba e un joc de prost gust. Nu contează cine. Îi
spunea că viața ei de până acum e o glumă sterilă. Apoi
i-a legat mâinile de dulap și dulapul de pat, și patul de un
stâlp al peretelui și i-a pus lacăt la ușă, iar lacătul l-a lipit cu
scotch și a pus cheia în ciocul papagalului fermecat, care
ți-o dădea înapoi numai dacă spuneai ce voia el să audă,
cu mâna pe inimă, iar ce voia el să audă era "nu mă voi
vinde la tarabă". Așa că a părăsit taraba și s-a întors la că-
utarea locurilor unde cerul se întâlnește cu pămantul. Și-a
legat părul plin de soare, ca să nu se prindă în scaieți în
călătoria grea, și și-a pus rochii lungi ca să nu-și julească
genunchii. Și cânta cântecele norilor și visele de peste vea-
curi, dar într-o limbă atât de ciudată și de străină că nu
o înțelegea nici ea. Uitase că pentru a căuta cerul trebuie
să fii plină de cer și să ai părul în vânt, că pentru a culege
zâmbete ca pe niște flori de nu mă uită trebuia să cânți
pe limbă pe care o știi cel mai bine. Așa că nu a mai gă-
sit niciun loc în care cerul se întâlnește cu pămân-
tul, deși credea că voia mai mult că oricând să se în-
chidă în cer și să rămână pentru totdeauna acolo.
* * *
Când a început să se plimbe de capul ei prin lume, urmele
de la funia cu care fusese legată de șifonier au început să se
vindece. Dar ea nu mai căuta săruturi, promisese să se țină
 departe de tarabă. Așa că a început să caute suflete
și să încerce să le adune ca pe niște sâmburi de caisă.
Și a găsit un suflet pustiit, ca ea, împânzit de abo-
namente la piața de trupuri, dar fără urme de lacă-
te și funii la încheieturile mâinilor. Și s-a hotărât să
îl umple și să îl aducă cu ea la locurile unde cerul
se întâlnește cu pământul, fără să îl lege de mâini,
fără să îl treacă strada cu forță. S-au legat pe viață.
* * *
-Vreau să te vinzi pe tarabă, să vii cu mine.
-Nu. Și nu te vei vinde nici tu.
Dar cum putea să-i explice motivul profund și să-l
convingă fără să-l lege de mâini dacă ea însăși fu-
sese legată și învățată cu de-a sila?
* * *
a
Bi anc Apoi a venit momentul când legătorii au sosit și
ar ia
o :M i-au pus funia în brațe și-au împins-o de la spate
Fot
să-l lege de un copac, și apoi copacul de pământ,
și pămantul de mii de straturi până la centrul lui
fierbinte, și în jur a pus capse și superglue. Dar
el nu era moale ca ea și nu știa că
poate fi orice va alege, că un drum
închis îi lasă mii de posibilități,
și nu avea nici amintiri cu toale-
te publice și franzele cu vin alb,
așa că s-a împotrivit și s-a lup-
tat și a rupt legăturile și a fugit.
* * *
Oh, va veni o clipă când îl voi găsi
cald ca un fier roșu și-l voi modela
cu mâinile goale...oh, voi convin-
ge legătorii că eu am soarele care
mă urmărește de sub apă și atunci
îl voi luă de mână și-l voi duce la
locul unde cerul se întâlnește cu
pămantul, iar acolo îl voi pune să
urce cu mine și să mă urce și pe
mine, pentru că el va avea răspun-
surile pure, fără cicatrici de funii.

Și atunci, abia, mă voi putea arunca

în mare.

Realiz
at de
Maria
Chiurc
iu
 An
dre
eaAl
exa
ndraS
TAN
Re
dac
torș
ef

Da
ri
usC-t
i
nSTĂNES
CU Că
tăl
i
nAure
li
anPOP
A
Re
dac
tor Re
dac
tor

P
eli
nAn
dre
iDani
el(
edi
t
or)
,Du
mitr
esc
uBogda
n(edi
to
rvi
deo
),
El
enaBi
anc
aMari
a&Rar
eșMano
lac
he(f
ot
o)

Co
ord
ona
tor
i

di
re
ctor prof
esor
S
il
vi
aMUȘ ĂTOI
U Va
ler
iuSOFRONI
E
Î
ndr
umăto
ri
:Dir
.a
dj.
Mir
ceaȘ
OL TUI
ANU, Pr
of
.Iu
li
anaNICUL
AE
Co
ord
.educ
.AnaMari
aȘTEF
AN, P
rof
.Lu
mini
țaGHE ORGHI
U

SPONSORIIHRONICII
Red
act
ori
iș
icoord
o n
a t
ori
ipub
li
caț
i
eiaduc
mulț
umiri
repr
eze
n t
anț
il
orAS OCIAȚIEIDEP ĂRINȚI
ac
ol
egi
ul
ui,
dl.
ing
.RaduCRĂCI UNI CĂșid-
na.ec
.Viv
ianaS
TATE
prec
u mșid
omn ulu
ipr
o f
.Val
ent
inNICUL Ap e
ntr
u
a
par
iț
iaace
st
uinumă r
alre
vi
st
ei.
Mu l
ț
mu i
risp
eci
al
eaducemd o
amn el
or
Al
inaSTĂNESCU, Rodi
caRADUș iDani
elaPOPESCU
pentr
ucont
ri
bu ț
i
aconst
antăl
ati
păr
ir
earev
ist
ei
.
 124
de ani

31
de
generaţii ISSN 1454 - 007X