Sunteți pe pagina 1din 145

VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I

© COPYRIGHT TRITONIC
BUCUREØTI / ROMÂNIA 2005 Ion Bulei
e-mail: editura@tritonic.ro
tel./fax.: +40.21.242.73.77

www.jurnalism.ro
www.tritonic.ro

Colecflia: BIBLIOTECA DE ISTORIE


Coordonator: prof. univ. dr. ION BULEI

VIAfiA ÎN VREMEA LUI


CAROL I
Descrierea CIP a Bibliotecii Naflionale a României
BULEI, ION
Viafla în vremea lui Carol I / Ion Bulei . - Bucureøti :
Tritonic, 2005
Bibliogr.
ISBN 973-733-055-2

Coperta: CRISTIAN ROØU

Tehnoredactare: OFELIA COØMAN

Comanda nr. T 236 / noiembrie 2005


Bun de tipar: 11.XI.2005
Tiraj I: 1000 exemplare TRITONIC
Tipærit în România Bucureøti
DE ACELAØI AUTOR: CUPRINS

• 1916 - Zile de varæ, Bucureøti, Ed. Eminescu, 1978.


• Arcul aøteptærii 1914.1915.1916, Bucureøti, Ed. Eminescu, 1981.
• Lumea româneascæ la 1900, Bucureøti, Ed. Eminescu, 1984, ed. a II-a,
Editura PRO, 2004.
• Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator, Bucureøti,
Ed. Politicæ, 1987.
• Atunci când veacul se næøtea, Bucureøti,Ed. Eminescu, 1990. I. Realitæflile din jur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
• Scurta istorie a românilor, Bucureøti, Ed. Meronia, 1996. II. Contribuabili, protecflionism øi schimburi
• Breve storia dei romeni, Alessandria, Edizioni dell’Orso, 1999. neechivalente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
III. Adeværuri peste care nu se putea trece. . . . . . . . . . . . . 31
• Conservatori øi conservatorism în România, Bucureøti, Ed. Enciclopedicæ,
2000. IV. Fragilitatea echilibrului social . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
V. Tresæriri de orgoliu ale burgheziei române . . . . . . . . . . 63
• O istorie a românilor, Bucureøti, 2004, Ed. Meronia.
VI. Oameni øi idei noi în politicæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
• Democraflia la români (coautor), Bucureøti, Ed. Humanitas, 1990.
VII. Tradiflii øi înnoiri în culturæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
• Guverne øi guvernanfli (1866-1916), (coautor), Bucureøti, Ed. Silex, VIII. Un intermezzo. Ziaristica la început de veac. . . . . . . 124
1994. IX. La noi, în Transilvania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
• Enciclopedia partidelor politice din România (coautor), Bucureøti, Ed. X. „Pasivism” sau „activism”? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
Meronia, 1995. XI. În flinutul Bucovinei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
• Monarhi øi monarhii europene (coautor), Bucureøti, Ed. Silex, 1997. XII. Politica externæ øi realitæfli etno°istorice . . . . . . . . . . . 185
• Enciclopedia de istorie a României (coautor), Ed. Meronia, Bucureøti, XIII. O amintire istoricæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
2000-2002. XIV. Mania franfluzismului øi reacflia contra ei . . . . . . . . . 242
• 35 anni di relazioni italo-romene, 1879-1914. Documenti diplomatici XV. „Capitala neamului românesc” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
italiani (coautor), Ed.Univers Enciclopedic, Bucureøti, 2001.
Ediflii critice
• Sextil Puøcariu, M. Eminescu, Opere, vol. X, Onisifor Ghibu, P.P.Carp,
Martha Bibescu, Elena Væcærescu
Cartea de faflæ reia lucrarea noastræ „Atunci când veacul se
næøtea”, apærutæ în chiar zilele revolufliei române – sau ce o fi fost
– din decembrie 1989 – ianuarie 1990. Este o reluare întocmai.
Doar din când în când cu câte o nouæ intervenflie, de regulæ de
provenienflæ regalæ, într°un câmp de fapte greu de mærginit între
graniflele unui „românism” în expansiune. Ca øi lucrarea
anterioaræ, Lumea româneascæ la 1900, republicatæ de curând de
Fundaflia PRO, øi aceastæ carte vine, ca o mærturie a unui alt timp
istoric, în niøte vremuri agitate øi prinse de neînfrânata nebunie
postmodernæ în care træim. Oare n°a început aceastæ nebunie
atunci, „atunci când veacul se næøtea”, adicæ îndatæ dupæ 1900?
Cartea aratæ gândul nostru de acum un deceniu øi mai bine.
Într°un volum urmætor vom continua øi dezvolta acest gând cu
interpretæri øi fapte noi øi mai ales cu multæ viaflæ istoricæ. Pentru
cæ istoria a fost øi ræmâne un element esenflial al identitæflii noastre.

Autorul
I
REALITÆfiILE DIN JUR

Cu intrarea în veacul XX , regatul român ia tot mai vizibil un


aspect european modern. În 1906 refleaua de cæi ferate era de 3.180
km. Din aceastæ întindere 3.126 km aveau ecartamentul european
normal de 1 m 436 mm (doar liniile Iaøi°Ungheni øi Crasna°Huøi
aveau altæ distanflæ între øine, 1 m 524 mm øi respectiv 1 m). Cæile
ferate erau îndreptate spre Europa apuseanæ, dupæ cum era
întreaga societate româneascæ în pornirea ei spre modernizare.
România poseda 24 km de linii ferate la 1.000 de km2 øi 500 km
pentru 1 milion de locuitori. Nu era mult în comparaflie cu flærile
dezvoltate ale Apusului, dar era o realizare importantæ fæcutæ
într°un timp relativ scurt. Între 1869°1902 sporirea cæilor ferate
urmase un ritm constant. 1.800 de km fuseseræ construifli dupæ
ræscumpærarea din 1880 cu personal tehnic øi mijloace financiare
proprii, renunflându°se la constructori stræini pe spezele statului
sau la concesionari stræini. Faptul dæduse o nouæ întrebuinflare
muncii naflionale øi realizase însemnate economii de la 318.610
lei la 149.580 lei pe km (øi în aceastæ din urmæ sumæ intra øi costul
podului de la Cernavodæ). Refleaua de cæi ferate era legatæ de
reflelele flærilor vecine în øase puncte: la Vârciorova, Turnu°Roøu,
Predeal, Ghimeø øi Burdujeni cu liniile Austro°Ungariei øi la
Ungheni cu calea feratæ rusæ. Cu Bulgaria øi cu Serbia nu era
legæturæ directæ, ci de la o reflea la alta se fæcea transbordarea cu
vapoarele pe Dunære. Deschiderea în afaræ a cæilor ferate române,
dincolo de factori obiectivi (greutatea tehnicæ a podurilor peste
Dunære), aræta øi ea orientarea spre Apus dar øi spre românii din
Austro°Ungaria. În fond, nimic surprinzætor în aceastæ constatare.
La 1 aprilie 1906 cæile ferate dispuneau de 537 locomotive, 491
tendere, 13.406 vagoane øi 48 pluguri de zæpadæ. Materialul acesta
rulant provenea din Germania, Anglia, Austria, Belgia sau Franfla;
era în întregime în proprietatea statului (excepflie fæceau 556
vagoane, în proprietatea unor particulari). Reparafliile le fæceau
cele øase mari ateliere de la Bucureøti, Iaøi, Paøcani, Galafli, Turnu
10 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 11

Severin øi Constanfla. Atelierele din Bucureøti construiau øi indicatoare ø.a. Statul publica „Buletinul zilnic al nivelului apelor
vagoane noi. Dar producflia era micæ øi nu acoperea nevoile. Dunærii”, care se afiøa în fiecare port, iar la fiecare 3°4 zile efectua
Interesante ar fi câteva referiri la miøcarea trenurilor. În mæsurarea adâncimilor øi verifica balizele2.
1905°1906 au circulat pe cæile ferate române 11.433 trenuri acce- În calea navigafliei pe Dunære erau øi piedici. Între 1°3 luni
lerate, de cælætori øi de mærfuri, 24.009 personale, 39.213 mixte fluviul era îngheflat. Desigur, o piedicæ naturalæ. Mai erau atunci
øi militare, 49.521 de marfæ, 5.457 de materiale. Cælætorii, în acest øi altele. Trecerea prin canalul de la Porflile de Fier (2.480 km)
ræstimp, în numær de 6.590.824, puteau fi împærflifli astfel: 3,57% se fæcea cu perceperea unor taxe prea mari. Construirea canalului
cu cl. I, 14,26% cu a II°a, 32,17% cu a III°a. Tarifele erau diferen- fusese încredinflatæ de cætre puterile semnatare ale Congresului
fliate ca în toatæ Europa. de la Berlin Austro°Ungariei. Aceasta singuræ, færæ consultarea
În 1905°1906 au fost transportate 58.852 tone mærfuri în celorlalte state riverane, instituise taxe care depæøeau cu mult pe
trenuri accelerate øi 5.723.636 tone în trenuri obiønuite. Dintre cele percepute de Comisia Europeanæ.
acestea din urmæ, cerealele øi fæina au constituit 40,87%, lemnele Serviciul navigafliei fluviale fusese înfiinflat în 1890 de cætre
de foc øi construcflie 18,85%. Venitul cæilor ferate în acelaøi an a Regia Monopolurilor Statului. În 1902, parcul naval al statului
fost de 70.908.119 lei, cheltuielile de 37.477.755 lei. român avea 13 vapoare de pasageri, 11 remorchere, 57 ølepuri,
Beneficiul net al unui km de cale feratæ: 10.516 lei. Suficient 12 tancuri, 11 pontoane. În total 104 bastimente. Reprezentau
pentru a fi meritat toate cheltuielile de mai înainte1. 8.636.895 lei capital. Capacitatea nu era mare. Parcul acesta naval
Starea øoselelor øi a drumurilor nu era de fel bunæ. Din 1868 nu acoperea toate nevoile, dar era de aøteptat cæ nu va înceta sæ
se pusese în aplicare legea drumurilor øi construcflia acestora luase creascæ. Vapoarele româneøti deserveau 7 linii pentru traficul de
un ritm mai alert. În 1906 øoselele pietruite erau în întindere de pasageri între porturile române øi cele sârbeøti sau bulgæreøti øi
26.544 km (4.503 km erau în construcflie). Doar 2.871 km erau 2 pentru traficul de mærfuri: Sulina°T. Severin øi T. Severin-
ceea ce s°ar putea numi øosele naflionale, construite øi întreflinute Ratisbona. Numærul cælætorilor transportafli în 1901°1902 pe vasele
de stat; celelalte fuseseræ construite øi erau întreflinute de judefle Navigafliei Fluviale Române a fost de 277.910 (øi 176.102 t
sau comune, o povaræ destul de grea pe spinarea locuitorilor. De mærfuri).
obicei întreflinerea era la inifliativa primarilor sau prefecflilor øi Navigaflia maritimæ avea în Constanfla o poartæ deschisæ spre
de aceea foarte întâmplætoare. lume. Pânæ la unirea Dobrogei cu flara, transporturile pe mare erau
Navigaflia fluvialæ se fæcea atunci pe Dunære øi de la Bivolari reduse. La Bræila øi Galafli nu urcau decât vasele mici. De obicei
în jos pe Prut. Alte cursuri de apæ nu erau utilizate. Prin lucrærile aduceau mærfuri din Orient øi luau cu ele grânele pæmântului
Comisiei Europene a Dunærii acest fluviu devenise propice navi- nostru. Legarea Constanflei cu calea feratæ de restul flærii în 1895
gafliei øi pentru vase al cæror tonaj putea atinge 6.500 tone. a lærgit dintr°o datæ capacitatea de întrebuinflare a acestui port.
Adâncirea øi curæflirea braflului Sulina, construirea a douæ diguri În 1905, prin porturile Constanfla øi Mangalia øi prin Sulina,
în mare pentru a opri depunerea nisipurilor, curæflarea aceluiaøi Tulcea, Galafli øi Bræila, pânæ unde puteau ajunge vasele de mare,
brafl pe 22 km, construirea farurilor de la Sulina øi Sf. Gheorghe, au trecut 2.620 bastimente încærcate cu un tonaj de 3.117.429 t.
a balizelor øi semnalelor la gura Sulinei øi pe cursul apei pânæ la În acelaøi timp, au trecut 26.366 de pasageri. În toate porturile
Galafli, cheiurile din portul Sulina ø.a. erau cele mai importante româneøti (øi în cele fluviale) se descærcau mult mai pufline mærfuri
realizæri ale Comisiei care, fireøte, pentru amortizarea cheltuielilor decât se încærcau. Românii exportau de obicei produse agricole
instituise taxe la intrarea øi ieøirea vaselor din Sulina. brute øi grele. Importau în schimb produse fabricate care
La gurile Dunærii lucræri executæ øi statul român, nu numai n°aveau nici greutatea, nici volumul celor exportate. Vasele care
Comisia Europeanæ. În amonte de Bræila asigura întreflinerea intrau aveau mult mai puflinæ încærcæturæ decât cele care plecau.
navigafliei prin lucræri de dragaj, instalare de semnale øi balize De aceea, navlu era mare în porturile româneøti, mai mare decât
12 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 13

în alte pærfli unde vapoarele se duceau încærcate øi se întorceau – omul acesta simbol al înnoirilor constructive – dæ un nou impuls
la fel. Fireøte, diferenfla se scædea din preflul ce se obflinea din modernizærii aøezærilor noastre dunærene.
produsele româneøti, încæ „ binefacere” pentru flærile agrare. O cælætorie la Bræila în 1904 cu Iacob Cerchez: „Plouase bine,
Pavilionul românesc era mai slab reprezentat în navigaflia întrerupându°se în fine teribila secetæ care a bântuit mai tot anul
maritimæ decât în cea fluvialæ. În 1905 erau 4 vase de cælætori holdele noastre. Totul se înviorase, verdeafla reapæruse, în toate
(al 5°lea, „Dacia”, era în construcflie la St. Nazaire øi va fi dat în pærflile plugurile de fier, grapele, baroanele bræzdau câmpia planæ,
folosinflæ în 1907); erau 5 cargoboturi pentru mærfuri øi 3 vase de iar «semænætorii harnici», cum zice poetul, împræøtiau sæmânfla.
servitute. Ele deserveau douæ linii de navigaflie. Una, cea orientalæ, Pustietatea Bæræganului nu e aøa mare cum mi°o închipuiam. În
lega Constanfla de Constantinopol, Pireu, Mitilene, Smirna øi depærtare mereu se væd sate încærcate în verdeaflæ. La un loc, ceva
Alexandria (în 1906: 38.732 cælætori øi 30.359 t de mærfuri). mai înainte de staflia Ianca, se zæresc clædiri importante proprie-
Cealaltæ, linia occidentalæ, lega flærmul românesc de portul tæreøti, magazii, împæduriri de lemn de salcâm. Mi se spune cæ
Rotterdam din Olanda (se transportau numai mærfuri: 152.770 t ar fi un domeniu Pruniøorul al Eforiei Spitalelor. La Bræila ajun-
în 1906, în ambele sensuri). gem seara. Impresie foarte bunæ. Oraø bine îngrijit, bine întrefli-
Porturile dunærene româneøti încep sæ pulseze de o viaflæ nouæ. nut bine pavat cu piatræ cubicæ sau bazalt. Strade drepte, trotuare
La Bræila se dau în folosinflæ cheiuri, magazii, antrepozite, bazinul largi asfaltate, cele mai principale plantate. Cea mai importantæ,
øi patru dane din docuri, silozuri, linii de cale feratæ între magazii Strada regalæ, bordatæ cu frumoase magazine de tot felul. Strada
øi port. În 1909°1910, Bræila avea 109 nave de servitute de tipuri Portului a tæiat malul ca sæ poatæ coborî la apæ. Pe Strada
diferite øi 250 de marinari. Giurgiu cunoaøte intense lucræri de Cælæraøilor numai plæcute locuinfle particulare ale unor persoane
modernizare: dragarea canalului Sf. Gheorghe, în 1896, o nouæ ce se væd cæ au mijloace. O casæ mai mare, roøie, cu douæ etagiuri,
platformæ, un mare bazin terminat în 1910. Aceeaøi eræ de înnoiri a unui Mendel. Alæturi Palatul administrativ, ceva mai aproape
la Turnu Mægurele, Corabia, Calafat, Turnu Severin. În 1900 este gentilul local al Poøtelor. În fine, biserica greceascæ de un stil cam
stabilit noul port Zimnicea pe locul unde se aflæ øi astæzi. La Galafli færæ stil, mai mult occidental decât oriental. Faflada este ornatæ
se construieøte o mare magazie cu 338 silozuri hexagonale, o nouæ de douæ etagiuri cu câte patru coloane de marmuræ. Øi se terminæ
clædire, un bazin special amenajat pentru exportul cherestelei cu un turn ascuflit. Turla de la mijloc, joasæ. E duminicæ …De la
(acostarea øi încærcarea simultanæ a 60 de nave)3. bisericæ mergem la grædina publicæ. Într°un chioøc elegant,
O mare izbândæ e construirea portului Constanfla. Dupæ nereu- înconjurat de verdeaflæ øi plante ornamentale, cântæ muzica
øita cu inginerul francez Adrien Hallier, lucrærile sunt înfæptuite militaræ. Prin alee, lume gætitæ; lângæ mal terasa dominæ øirurile
de un grup de ingineri români în frunte cu Anghel Saligny. În 1900 de magazii lungi, învelite cu olane, flærmul larg pavat, bordat de
e construit farul de la Tuzla, cu aparat optic øi sirenæ, în 1902 cheiul de granit, miøcarea portului, cærucioarele negre cu un cal
digul dinspre larg, în 1904 e terminat portul cu 2.014 diguri øi care circulæ încærcate cu saci de grâne, diverse gherete øi birouri
1.381 m cheiuri. În anii urmætori, pânæ în 1910, se construiesc de agenflii; apoi Dunærea ce nu pare prea latæ; vasele ancorate,
platformele øi øoselele de acces, 2 silozuri mari pentru cereale, o trecerea în sus øi în jos a vapoarelor øi altor øalupe…fiærmul opus,
calæ pentru scoaterea navelor pânæ la 1.000 t, o uzinæ electricæ. acoperit de pæduri, tufiøuri øi pæøuni frumos nuanflate dupæ ploaie
În porturile mari, Bræila, Galafli, Sulina øi, fireøte, Constanfla, se întinde pânæ la linia munflilor pleøuvi ai Mæcinului. Iar acel
sunt introduse elevatoare pentru încærcatul øi descærcatul oraø se zæreøte bine în fafla terasei, când îl bate lumina apusului
navelor. În primul deceniu al acestui veac se instaleazæ aproape øi îi desineazæ cele douæ subfliri minarete albe. Luciul apei la
50, cele mai multe la Sulina øi Bræila. aceleaøi raze ia o nuanflæ de albastru metalic. Animaflia principalæ
Înfiinflarea în 1908 a Direcfliei generale a porturilor øi cæilor este în piafla Arhangheli, bordatæ de patru pærfli de case mari, de
de comunicaflie pe apæ sub aceeaøi conducere a lui Anghel Saligny trotuare asfaltate øi plantate, ia la mijloc un scuar foarte îngrijit.
14 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 15

Aici e frumoasa øi faimoasa casæ Ralli cu trei etagiuri dintre care cele douæ principale porturi dunærene ale noastre n°arætau ræu
unul ocupat de somptuoasele saloane ale Clubului, iar josul e la începutul veacului.
ocupat de un cafeu øi cofetærii. […] De aici pornesc tramvaiele O datæ cu ridicarea porturilor se dezvoltæ øi øantierele de con-
electrice spre docuri, spre garæ, spre lac øi monument. Mai toatæ strucflii øi reparaflii. În 1893 Regia monopolurilor statului cum-
noaptea e un zgomot infernal. Numai modesta bisericæ, færæ turlæ, pæræ de la o societate austriacæ Øantierul naval de la Turnu Severin
care a împrumutat numele sæu pieflii, stæ tæcutæ de o parte a øi de la reparaflii de nave trece la construcflia lor. „Principele Carol”,
scuarului. La doi paøi de aceastæ miøcare, dai de strade ticnite, „Giurgiu”, „Cælæraøi”, „Domnul Tudor”, „Vasile Lupu”, mai multe
ca Belvedere, unde am væzut o micæ cæsuflæ cu acoperiø de olane remorchere, numeroase ølepuri, pontoane de acostare, macarale
înaintând mult afaræ ca sæ garanteze zidul de ploaie øi de cælduræ. plutitoare ø.a. sunt construite. Ba chiar, la un concurs cu øantiere
Îmi închipui cæ pe timpul turcilor mai toate trebuie sæ fi fost cam stræine, øantierul naval din Turnu Severin câøtigæ øi primeøte
aøa. O strædiøoaræ Rosetti, o piaflæ micæ numitæ «Pologonalæ» cu comanda construcfliei yachtului sârbesc „Regina Draga”. Tot în
copaci øi o fântânæ la mijloc, case foarte plæcute împrejur. O stradæ 1893 se înfiinfleazæ de D. G. Fenic øi alfli doi asociafli un øantier
Bolintineanu, ce duce la Grædinæ, cu case de bogætaøi: a lui Sulioti, naval la Galafli. Aici au fost reparate øi transformate multe nave.
în fafla intrærii cu balcon øi terasæ; peste drum a unor ovrei, Bach, La Galafli a luat fiinflæ øi „Arsenalul flotei” pentru reparaflia navelor
vastæ ca un minister; a unui gæitan, lucratæ în cæræmidæ aparen- militare øi construcflia de bærci øi øalupe.
tæ øi o cæsuflæ scundæ curatæ cu acoperiø de olane destul de veche”. La sfârøitul veacului al XIX°lea øi începutul celui urmætor cele
patru mari sectoare ale oricærei viefli economice moderne aveau
Øi acum Galaflii, cu acelaøi Iacob Cerchez: „Cu un vapor local,
urmætoarea ordine: circulaflie, industrie, comerfl, agriculturæ. Era
care face de mai multe ori cursa, ne°am dus la Galafli. În acea zi
ordinea gradului de tehnicitate. Cu alte cuvinte, în agriculturæ
era «Orientul», care are un apartament rezervat pentru familia
omul ræmânea prevalent øi tehnica era atunci slabæ, în comerfl
regalæ øi cu care m°am întors eu din stræinætate […] Într°o oræ,
tradiflia juca un rol mai mare decât tehnica, în industrie cele douæ
abia timpul de a sfârøi un dejun bun, am øi ajuns. Ceva înainte,
elemente se îmbinau, în circulaflie însæ era maximum de tehnicæ
punctul fiiglina øi gura Siretului. Deøi este oarecum însemnat
øi minimum de tradiflie. Nu întâmplætor deci spre circulaflie se
afluent, din comparaflie se vede ce diferenflæ este de a fi Dunære. îndreptau marile investiflii, totul øi din credinfla cæ tehnica era
Galafliul se aflæ pe un platou mult mai înalt ca Bræila. La cheiul temelia progresului øi panaceul relelor universale. România,
de piatræ aøteaptæ øi tramvaiul øi birjari muscali cam særæcæcioøi, intratæ în modernitate, urma regulile acesteia.
probæ cæ au mai puflini coconaøi clienfli. Urci bine pânæ ajungi sus. În cazul ei mai era øi o explicaflie socialæ. Din cele patru sectoare
Strada Domneascæ, largæ, lungæ, plantatæ, pavatæ cubic, bordatæ ale vieflii economice, care interesa mai mult clasa dominantæ? Era
în partea comercialæ de clædiri mari europene, regulate; de magazii epoca în care dictau încæ marea proprietate øi elementele burgheze
øi oteluri frumoase, iar mai în sus, de locuinfle particulare elegante aflate în strânsæ legæturæ cu ea. Posibilitæflile de extensiune ale
øi ornate de grædini îngrijite. Apoi câteva clædiri publice, precum: agriculturii nu se epuizaseræ. Tehnica nu interesa, aøadar, decât
palatul administrativ, Curtea de Apel cu fafladæ cafenie øi verdeaflæ în mæsura în care uøura vânzarea grâului, beneficiul imediat. Øi
împrejur, Institutul de educafliune Notre Dame de Sion, cu clædiri transporturile erau determinante pentru câøtigurile marelui
vaste perfect întreflinute; palatul episcopal în cæræmidæ aparentæ; agricultor.
grædina publicæ, poate mai puflin frumoasæ øi îngrijitæ ca cea de În parlament, marii proprietari erau aceia care îndemnau
la Bræila. Întreg oraøul ni s°a pærut ceva, ceva mai bine întreflinut mereu la investiflii în transporturi. E ilustrativæ interpelarea lui
ca vecina sa. Poate însæ sæ fie numai o pærere a unei prime øi prea Gr. G. Cantacuzino, fiul Nababului, de la 22 noiembrie 1905! În
repezi impresiuni. Are însæ apæ tot aøa bunæ øi abundentæ ca Bræila 1890, spunea el, producflia de cereale a fost de 3.700.000 tone. În
øi are øi mai multæ luminæ electricæ”4. Privite cu un ochi binevoitor, 1903 s°a ridicat la 5.5000.000 tone. Or, cæile ferate nu øi°au sporit
16 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 17

materialul rulant în acelaøi ritm. Lipsa de vagoane øi de locomotive cinci°øase arendaøi mai mici sau de la flærani grâu prost øi aceste
era frapantæ. În lunile de varæ era nevoie de 7.000 de vagoane grâne le amestecæ, face o sortæ oarecare, mai adaugæ chiar corpuri
pentru transportul grânelor. Statul n°avea însæ mai mult de 5.800, stræine.”
din care doar 5.300 în stare de circulaflie. N°avea decât 512 Øi Grigore Cantacuzino cerea 7.700 de vagoane, cerea mærirea
locomotive, din care circa 100 erau în veønicæ reparaflie sau în parcului de locomotive cu cel puflin 100, mærirea puterii de cum-
aøteptarea reparafliei, atelierele de întreflinere fiind pufline øi de pærare a materialului rulant, 48 km cel puflin de linii de garaj prin
o slabæ capacitate. Dar erau toate aceste utilaje puse la dispoziflia gærile principale øi în porturi, dublarea unor cæi ferate (pe atunci
agriculturii? Nu erau. Øi Grigore Cantacuzino nu ezitæ sæ acuze nu era dublæ decât linia Bucureøti°Ploieøti), mærirea capacitæflii
administraflia cæilor ferate pentru cæ acorda un numær prea mare porturilor ø.a. Îøi dæ seama cæ nici 100 de milioane n°ar ajunge
de vagoane transporturilor militare. „Încercæri, manevre, trageri øi mult timp ar trece pânæ s°ar împlini atâtea cereri øi se mulflu-
la flintæ trebuiesc fæcute în aøa mod øi transporturile de trupe meøte cu mæsuri urgente de depozitare a grânelor în gæri, cu linii
trebuiesc fæcute în aøa fel, ca sæ nu opreascæ cursul întregii noastre de garaj mai multe, cu dezaglomerarea portului Constanfla (cel
dezvoltæri”. mai cæutat de agricultori pentru cæ navlu era cu mult mai scæzut
În gæri mærfurile nu erau depozitate cum trebuie. Cerealele decât cel de la Bræila sau Galafli). „Cæci, d°le ministru (era Ion
ræmâneau uneori cu lunile færæ adæpost, færæ traverse dedesubt, Grædiøteanu la Lucræri Publice), trebuie sæ væ dafli seama cæ flara
færæ muøamale peste ele. „Case mari de comercianfli au fost ruinate, a pierdut ræbdarea, agricultorii sunt sætui de a se plânge veønic
cunosc personal mai mulfli negustori care s°au sinucis când au færæ sæ fie ascultafli; nu mai admitem paleative momentane”5.
væzut pierdut capitalul lor.” Senatorul Øtefan Filipescu, mare Dar nu numai marii proprietari erau interesafli în sporirea
proprietar care pierduse însemnate cantitæfli de vinuri superioare mijloacelor de circulaflie. Înmulflirea lor øi crearea unor institute
din cauza proastei depozitæri, îi scria lui Gr. Cantacuzino: „Deøi de credit erau øi visurile burgheziei ce se ridica. „Cel dintâi semn
liberal de baøtinæ, permitefli°mi sæ væ aduc elogii, dacæ prin de civilizaflie într°o flaræ sunt øoselele, drumurile de fier øi plutirea”
interpelarea anunflatæ vefli reuøi a se aduce ordine la aceastæ – spunea I. C. Brætianu. Îøi ilustra aceastæ idee cu pilde de la
instituflie (C.F.R.°ul – n.n.) care øi°a luat dreptul de stat în stat, romani, de la englezi øi francezi. „Într°un moment de renaøtere
nerespectând legile øi avutul celor ce le furnizeazæ lefuri øi ca acela în care ne aflæm, ar trebui, ar fi politic chiar, ca cei dintâi
îndemnizæri grase”. paøi ce vom face în aceastæ viaflæ nouæ sæ fie de naturæ a dovedi
La lipsa de vagoane, de locomotive, de spaflii de depozitare, lumii cæ suntem øi cu fapta strænepoflii poporului uriaø, cum
Grigore Cantacuzino adaugæ øi lipsa de capacitate a porturilor. suntem cu limba øi cu numele, cæ cunoaøtem ca dânsul care sunt
La Bræila nu se puteau descærca zilnic decât 600 de vagoane, la cele dintâi condifliuni de civilizafliune øi cæ avem energia de a le
Galafli 200, la Constanfla 250, la Cælæraøi 60, la Corabia 200, la executa. Sæ pæøim dar ca dânøii, sæ ne punem la luptæ, unii cu
Giurgiu 40 ø.a. Aceasta teoretic. În practicæ, la Constanfla, de pildæ, braflele, alflii cu øtiinfla øi cu pungile…øi sæ ridicæm øosele, sæ
nu se puteau descærca mai mult de 120 vagoane. Øi aceasta cu tragem drumuri de fier, sæ canalizæm râurile, sæ zidim porturi øi
mare greutate. Cheiurile nu erau în 1904 încæ suficient de largi sæ organizæm companii de navigaflie”6.
pentru a îngædui miøcarea trenurilor, a cæruflelor ø.a. Negustorii Parafrazându°l pe B. Gibbins, din a lui Istorie a industriei din
amestecau grânele. „Dl. Cincu, un mare agricultor, recunoscut Anglia , care constata cæ sub strælucirea victoriilor lui Eduard al
pentru grânele sale frumoase, dacæ ar vedea grânele sale la III°lea si Henry al V°lea stætea prozaicul sac de lânæ, Øt. Zeletin
Constanfla sau Anvers, nu le°ar mai recunoaøte. De ce, d°lor? credea ca nu e mai puflin adeværat cæ la temelia edificiului
Negustorul nu exportæ niciodatæ grâul românesc de la marii pro- României moderne stætea prozaicul sac de grâu. Øi era deci firesc
prietari, care cultivæ bine, aøa cum i°a fost vândut. El cumpæræ ca o preocupare de seamæ a clasei conducætoare române sæ fi fost
grâu bun de la dl. Cincu, de exemplu, dar mai cumpæræ de la sporirea mijloacelor comerflului de cereale. Într°o atare politicæ
18 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 19

între moøierime øi burghezie consensul a fost complet. În altele Era o impresie fugaræ sau mai curând o dorinflæ a cærei împlinire
n°a fost atât de total. De aceea poate øi succesele în construirea pærea cæ nu se vede? Ziarul „Universul” deja o vedea însæ. Pentru
mijloacelor de transport au fost atât de mari, devansând celelalte un reporter al sæu din 1903 chestiunile economice erau cele care
domenii ale vieflii moderne. stæpâneau conøtiinfla naflionalæ. Cele politice nu mai aveau atâta
Serviciul poøtal era în România organizat dupæ serviciile cæutare. „Nimeni nu se mai înflæcæreazæ astæzi pentru o modifi-
similare din Apus. Dupæ 1874, când flara intra in Uniunea Poøtalæ care a Constitufliei øi puflin cercetatæ ar fi o întrunire pe care ar
Universalæ, se introduc toate inovafliile domeniului: cærfli poøtale, convoca°o cineva pe aceastæ temæ. În schimb, orice chestiune de
mandate poøtale, colete, imprimate, abonamente la ziare ø.a. Între ordine economicæ atrage numaidecât atenfliunea generalæ. Øi
1875°1905 numærul corespondenflelor poøtale crescuse aproape de atenfliunea publicæ nu se oboseøte curând când e vorba de ase-
11 ori, ceea ce echivala cu 17 corespondenfle poøtale anual (locul menea chestiuni.” Øi „Universul” conchidea cu mândrie: „Între
13 în Europa, înaintea Rusiei, Bulgariei, Greciei, Serbiei, Spaniei popoarele din partea sud°ræsæriteanæ a Europei øi pentru timpul
ø.a.). În toatæ flara erau 3.378 birouri poøtale (un oficiu la 38 km2 øi mijloacele ce le°am avut la dispozifliune, am ajuns la o stare care
øi la 1.900 locuitori). Serviciul era bine organizat. îngæduie pentru multæ vreme funcflionarea regulatæ a statului øi
Telegraful (primele linii în 1854) avea øi el o bunæ organizare progresul sænætos, færæ zguduire”.
øi o extindere potrivitæ (liniile telegrafice aveau o desfæøurare de Regimul Constitufliei de la 1866, cu modificærile ei din 1884,
fire în 1905 de 18.512 km, de 20 de ori mai mare decât în 1855, întreaga dezvoltare politicæ de la Unirea din 1859 schimbaseræ
iar pentru trebuinflele cæilor ferate se mai adæugau 8.563 km pe dinæuntru aspectul flærii.
desfæøurare). La Constanfla se înfiinfleazæ øi o staflie de telegrafie Rapiditatea schimbærilor era mare. Era resimflitæ de toatæ
færæ fir, sistem Moscani, cu o distanflæ de 500 km øi tot de aici lumea. Uneori frapant. Iatæ°l pe Radu Rosetti, scriitorul øi docu-
pleacæ, în 1905, un cablu submarin spre Constantinopol. În 1904 mentatul autor al cærflii de epocæ Pentru ce s°au ræsculat flæranii.
s°au transmis 2.635.026 telegrame (România ocupa locul al 8°lea El simte biografic schimbarea vremii. Se næscuse la 14 septembrie
în Europa în aceastæ privinflæ, iar în raport cu numærul populafliei 1853 dintr°o familie veche øi însemnatæ a Rosetteøtilor, al cærei
locul al 4°lea, dupæ Elveflia, Germania øi Suedia). genealog øi cronicar a øi devenit. Øi scriind de familia lui, a avut
Telefonul se introdusese în 1884 când s°a construit prima linie „nofliunea exactæ a condifliei castei”, cum spunea G. Cælinescu.
între Direcflia generalæ a poøtelor øi telegrafelor (dupæ aceea øi a Adicæ nu øi°a creat stræmoøi de legendæ. A scris obiectiv øi færæ
telefoanelor) øi Ministerul de Interne. Mai întâi s°au înfiinflat linii fumuri. Bunicul lui era hatmanul Ræduceanu Roset, mai apoi mare
locale, în oraøe, apoi între oraøele vecine. Dupæ 1894 refleaua începe logofæt, „bærbat straønic”, om iute la minte. Purta iølic pe cap øi
sæ se extindæ la sate. În 1906 aproape toate comunele rurale erau meøi în picioare. Fiul sæu, Ræducanu Rosetti, face studii la München
legate telefonic de capitala districtului. În acest an se inaugureazæ øi se occidentalizeazæ (pânæ øi numele suferæ o metamorfozæ
øi o linie telefonicæ directæ între Bucureøti øi Budapesta, prin galicæ). În casa Rosetteøtilor pætrund idei øi moravuri noi. Radu
Predeal øi Braøov. Erau atunci în flaræ 158 stafliuni centrale, 2.738 Rosetti, fiul lui Ræducanu, duce mai departe aceastæ transformare.
cabine publice øi 3.688 posturi de abonafli. Convorbirile nu erau Scriitorul observæ cu uimire în Amintirile sale: „Nu cred sæ fie altæ
prea ieftine, dar nici foarte scumpe (o convorbire de 5 minute în flaræ în care toatæ viafla publicæ øi privatæ sæ se fi schimbat mai
aceeaøi localitate costa 25 de bani, între douæ comune din acelaøi ræpede øi mai desævârøit decât la noi øi mai ales în care orice urmæ
district 50 de bani, 1 leu între comune limitrofe øi 1,50 lei între a unui trecut, relativ foarte apropiat, sæ se fi stins atât de complect
douæ posturi din judefle nelimitrofe). øi de ræpede ca la noi”. Pânæ øi obiectele de uz zilnic din prima
La 3 februarie 1903 „Epoca” lui Nicolae Filipescu scria: „Când jumætate a veacului trecut, adicæ mobilele, ustensilele casnice øi
oare o sæ ne trezim øi noi din apatia ce arætæm faflæ de starea de lux, moda vestimentaræ, toate au dispærut. Radu Rosetti, în
economicæ a flærii? Dar se vede cæ la noi numai politica pasioneazæ”. tinerefle, nu mai vede în casæ ceea ce întâlnise în copilærie.
20 l ION BULEI II
Ligheanele, ibricele de alamæ galbenæ, afumætoarele de argint, CONTRIBUABILI, PROTECfiIONISM ØI
ciubucele cu tot tacâmul lor, narghilele ø.a. au fost înlocuite. Nici SCHIMBURI NEECHIVALENTE
anterie nu mai vede. Cu atât mai puflin caftane boiereøti, iølicuri,
giubele, conteøe, beniøari, øalvari øi meøi.
Este aceasta transformarea unei clase sau a societæflii întregi?
În orice caz, cea a clasei posedante de pæmânturi e foarte vizibilæ.
Metamorfoza coincide cu decæderea materialæ. Aristocraflia nu mai
pæstreazæ pentru ea însæøi, de regulæ, decât cultura øi unele profesii Cât de împoværat de impozite era contribuabilul român? Dupæ
privilegiate, ca diplomaflia sau cariera militaræ, læsând sæ se scurgæ calculele lui I. I. C. Brætianu din 1906, venitul mediu (mijlociu se
din mâinile sale averea materialæ care încape în mâinile bur- zicea atunci) al flæranului nostru era mai mic de 1.000 lei pe an.
gheziei. Aceasta din urmæ, îmbogæflindu°se, aspiræ øi la înælflare În Germania, contribuabilul care avea un venit mai puflin de 1.125
culturalæ în societate. Ca Iancu Urmatecu din romanul Sfârøit de lei (900 de mærci) era scutit de impozitul pe venit, iar în Anglia
veac în Bucureøti, al lui Ion Marin Sadoveanu, care se apropie de era scutit dacæ avea mai puflin de 3.051 lei (125 livre). Altfel spus,
lumea Barbilor, ca om de casæ al acestora, descoperind treptat pentru flæranul român sarcina impozitelor începea de acolo (de la
valoarea culturii, pentru el deocamdatæ pragmaticæ. Între cele douæ mult mai puflin chiar) de unde în alte flæri ea înceta. Desigur, alt
clase e un contrast. Pare o antinomie între viaflæ øi forme, între standard de viaflæ, existent øi înainte de 1900 øi dupæ. Incontes-
agitaflia freneticæ øi interesatæ a lumii lui Urmatecu øi Tænase tabil, contribuabilul român era mult mai încærcat decât cel din
Scatiu øi rafinamentul visætor al lumii baronului Barbu sau flærile dezvoltate. Dar o cunoaøtere exactæ, întemeiatæ pe cifre, a
Comæneøtenilor. Obiectele din jur o exprimæ. În camerele baronu- raportului dintre impozite øi veniturile particularilor nu se putea
lui Barbu gæseøti tot felul de lucruri nefolositoare, dar încærcate face. Se putea øti care era situaflia în Belgia, Olanda, Anglia sau
de amintiri: anterie, iølice, cuflite de fildeø, ceasornice, miresme Germania, dar era foarte greu de stabilit în Vechiul Regat. Nu
grele øi stætute. Totul pare o desævârøitæ uitare. În casa lui exista un impozit general pe venit din care sæ se scoatæ venitul
Urmatecu obiectele sunt banale, sunt de duzinæ, dar sunt toate global al flærii. În 1887, Take Ionescu calcula acest venit la 1 mili-
de folos, au un rost practic. Între cei doi poli este generaflia care ard, luând de bazæ raportul gæsit în Franfla între venitul proprie-
vine øi care se va gæsi într°o ambianflæ socialæ ce nu se mai schimbæ tæflii funciare øi venitul total, raport pe care în România îl ridica
atât de repede. Dimpotrivæ, va tinde sæ se stabilizeze. destul de fantezist la 1/5. N. Filipescu, în raportul sæu asupra
Toate înnoirile le plætea din greu cetæfleanul României de bugetului statului pe 1900°1901, neavând alte elemente, calcula
atunci. venitul general al flærii, în comparaflie cu Anglia, Franfla øi Belgia,
luând drept criterii comerflul exterior øi operafliunile Bæncii Naflio-
nale øi dovedea cæ, plætind statului aproape tot atât cât plæteau
belgienii øi fiind mult mai særaci ca ei, românii erau mai împoværafli
decât ei. În 1902, Em. Costinescu, financiarul cel mai capabil în
acel moment, prezenta camerelor o altæ evaluare a activului
mobiliar al României. El læsa la o parte împrumuturile externe
øi grupând emisiunile interne ale creditelor funciare rurale øi
urbane, emisiunile rentei interne 4% øi ale rentei de Iaøi ajungea
la o sumæ de 55.083.912 lei. La ea adæuga emisiunile diferitelor
societæfli din flaræ, împrumuturile ipotecare particulare, în afara
celor ale creditelor, numerarul întrebuinflat în întreprinderi øi
22 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 23

disponibil în bænci øi la particulari. Cifra la care ajungea era de sunt prea grele øi ræu venite”. Dintre cei doi oameni politici, liderul
1.060.000.000 lei. Aceasta ar fi reprezentat averea mobiliaræ a flærii. liberal se apropia de adevær, dar nici el nu°øi dædea seama de
La ea mai adæuga cifra de 6.088.868.900 lei, reprezentând, dupæ dramatismul adeværului, mult mai tulburætor decât øi°l închipuia1.
el, averea imobiliaræ, calculatæ luând ca punct de plecare venitul Sarcina impozitelor trebuie privitæ øi prin prisma creøterii
proprietæflii funciare, capitalizat pe baza 5%. Totalul la care ajun- datoriei publice. La 1 aprilie 1907 aceastæ datorie era de
gea era de 7.148.868.900 lei. Adicæ aceasta era averea regatului 1.435.394.804 lei øi 40 de bani. Cele mai multe din titlurile de rentæ
român în 1902. Cifrele n°aveau însæ o siguranflæ. Nici o cercetare le deflineau bæncile din Berlin (769.422.000 lei), apoi cele din Paris
precisæ øi nici o statisticæ exactæ nu le stætea la bazæ. Virgil Arion, (462.182.000 lei), urmau cele din Bruxelles (8.074.500) øi Anvers
prezentând proiectul de buget pe 1906°1907, ridica valoarea avufliei (7.869.000). Acesta era øi principalul neajuns al datoriei publice
flærii la circa 9 miliarde (adæuga venitul cæilor ferate, al poøtelor româneøti, adicæ faptul cæ se afla plasatæ în cea mai mare parte
øi telegrafului, al minelor, pædurilor statului, stabilimentelor în stræinætate. Doar a 8°a parte din titlurile de rentæ se gæsea în
balneare ø.a.). Prin comparaflie, Belgia (7 milioane locuitori în 1904) flaræ. Datoriile externe puteau produce – øi în fapt produceau –
avea încæ în 1893, dupæ calculul lui Graux, 34 miliarde. Dar Suedia serioase greutæfli economice. Anuitæflile se plæteau în afaræ øi plata
în 1898 avea 12 miliarde (5.260.811 locuitori în 1904), deci doar lor agrava totdeauna orice dificultate læuntricæ. Producea zdrun-
cu 33°50% aproximativ mai mult ca România. Ungaria avea în cinarea balanflei economice, cum se întâmpla în anii de crizæ agraræ.
1905 în jur de 30 miliarde, dar era întreit mai mare decât Vechea În tot ræul era øi un bine. Aproape întreaga datorie publicæ era
Românie din punct de vedere al suprafeflei øi populafliei constituitæ din rentæ amortizabilæ, unele împrumuturi urmând a
(325.325 km2 øi 19.254.559 locuitori în 1900). se stinge în perioade relativ scurte, între 16°32 ani.
Dar pentru a putea calcula greutatea sarcinilor publice în E interesantæ o comparaflie cu câteva flæri balcanice: Grecia,
România nu ajungea compararea bogæfliei generale a flærii cu Serbia, Bulgaria. Datoria publicæ a Greciei era în 1907 de
bogæflia altora. O comparare a raportului care exista între masa 897.568.960 lei, cu o medie de 353 lei pe cap de locuitor (populaflia
totalæ a cheltuielilor statului øi capitalul naflional se impunea. Greciei era de 2.700.000 locuitori). Deci era aproape dublæ ca a
Dupæ calculele lui Virgil Arion, în România acest raport ajungea României (la o populaflie de 6.700.000 locuitori avea 1.435.394.804
la 2,5% (în Anglia 0,8%, în Franfla 1,6%, în Suedia 1,9%, dar în lei datorie). În plus, Grecia era o flaræ mult mai særacæ decât
Ungaria 4,4%). I.I.C. Brætianu demonstra însæ cæ acest calcul România. Exportul ei în 1905 se ridica la 83.900.000 lei, pe când
suferea de neluarea în considerare a cifrei comerflului exterior în a României fusese de 457.101.394 lei (desigur, cifra exportului este
cadrul avufliei naflionale, a proporfliilor în care judeflele øi comu- numai un element al bogæfliei unei flæri). Dar Grecia era într°o
nele îøi alimentau cheltuielile din venituri, altele decât impozitele situaflie mai deosebitæ la începutul veacului. În 1897, în urma
(„Nicæieri nu sunt impozitele comunale relativ mai mari, faflæ cu ræzboiului færæ succes împotriva Turciei, ea fusese nevoitæ sæ°i
alte venituri, decât la noi, care reprezintæ 80,52%, ia în bogata plæteascæ o indemnitate de 94 milioane øi pentru aceasta îøi
Anglie numai 60,39% din cheltuielile bugetare”). Concluzia lui supusese finanflele unui control internaflional.
Brætianu nu era deloc aceeaøi cu a lui Virgil Arion. A acestuia din O altæ comparaflie se putea face cu Serbia. La o populaflie de
urmæ era optimistæ: „vedem dar cæ dacæ suntem relativ mai 2.600.000 locuitori avea o datorie de 467.687.300 lei. Ca øi Grecia,
împoværafli decât sunt contribuabilii din Franfla, Anglia, Suedia, Serbia era mai puflin bogatæ decât România (în 1903 exportul ei
suntem mult mai uøor impuøi decât locuitorii Ungariei”. Aøadar, fusese de 59.967.000 lei. Industrie aproape cæ nu avea). Împru-
dacæ asupra contribuabilului român (în principal, asupra flæra- muturile ei erau mai toate garantate de anumite venituri ale
nului) se puneau noi impozite, era departe de a se ajunge la limita statului: accize, monopolul tutunului. Datoria publicæ a Bulgariei
suportabilitæflii sale. Concluzia lui Brætianu sunæ altfel: „contri- era în 1906 de 461.200.000 lei. La o populaflie de 4.023.239 locuitori,
buabilul nostru este foarte încærcat øi impozitele noi, care se aduc, datoria ei reprezenta jumætate din datoria României. Dar øi
24 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 25

Bulgaria era mai puflin bogatæ decât România. Întinderea ræspundea cu amaræ durere: „cu alte cuvinte trebuie sæ ræmânem
suprafeflei cultivate era de 2.684.601 ha. În România se ajungea ilofli ca sæ avem onoarea de a fi prenumærafli între slugile plecate
la 5.912.942 ha. Capitalul investit în Bulgaria era de circa 30 de ale tuturor puterilor”3.
milioane, în România trecea peste 250 milioane. Cæile ferate Taxele percepute pe circulaflia mærfurilor erau færæ îndoialæ
bulgare aveau o întindere de 1.565 km (1.209 în proprietatea o sursæ importantæ de venituri øi pentru flærile agricole, dar nu
statului), cele româneøti 3.176 km øi alte sute de km în construcflie. recuperau pierderile din diferenfla de prefluri dintre materiile prime
Exportul ei fusese în 1905 de 147.960.688 lei, de trei ori mai mic øi produsele fabricate. Cheltuielile de transport ajungeau a fi
decât cel românesc2. suportate pânæ la urmæ exclusiv de flærile agricole. Øi, cum scria
Datoria publicæ a României avusese cauza nu în ræzboaie sau acelaøi M. Eminescu, excepflional gânditor, nu numai genial poet:
calamitæfli naturale, ci în lucræri publice: cæi ferate, poduri, gæri, „pentru o flaræ agricolæ, cheltuielile de transport ræmân darea cea
ateliere, docuri, material rulant, portul de la Constanfla, øosele øi mai oneroasæ øi au efectul de a secætui din ce°n ce productivitatea
drumuri, navigaflie fluvialæ øi maritimæ, construcflii administrative. brazdei, a reduce pe om la rolul de salahor agricol, a înmulfli castele
Cifra cheltuielilor în 1906 trecea de un miliard (965.329.639 lei improductive, a spori trebuinflele în disproporflie cu puterea de
în 1899). Cheltuieli se fæcuseræ în instalafliile industriale de tot producere…”4.
felul, în dotarea poøtei øi telegrafului, a stabilimentelor balneare De aici nevoia de a dezvolta øi alte ramuri economice, nu numai
ale statului, a fermelor sale model. Aproape întreaga datorie publicæ transporturile. Øi în primul rând industria proprie, care suprima
era reprezentatæ printr°un activ de o egalæ valoare constituit din transportul materiilor prime (era de presupus pentru început o
domeniul industrial al statului, din tot felul de construcflii øi industrie bazatæ pe materii prime interne) sau îl reducea la foarte
instalaflii. Era un activ producætor de venit, mai devreme sau mai puflin. „Pururea era væzut în diviziunea muncii – scria Eminescu
târziu sau chiar în acel moment, alimenta resursele statului øi – principalul mijloc în contra mizeriei actuale, dar am constatat
contribuia la ridicarea flærii. Orice cale feratæ nouæ deschidea noi cæ aceastæ diviziune nu se poate întâmpla pe cât timp meseriile
debuøeuri øi ridica valoarea proprietæflilor; serviciul maritim øi vor fi paralizate prin concurenfla fabricatelor stræine øi în fine cæ
fluvial înlesnea desfacerea produselor româneøti ø.a. Sarcinile educaflia noastræ industrialæ este cea care cere sacrificii øi cæ le
suportate pentru plata anuitæflilor datoriilor contractate pæreau meritæ mai mult decât acea educaflie sterpæ care produce zecile
a fi compensate de beneficiile indirecte. de mii de aspiranfli la funcfliuni”5.
Nu°i mai puflin adeværat cæ exista øi reversul medaliei. Pe Industria, deocamdatæ, era la început. Cele mai multe dintre
atunci nu tofli erau convinøi de aceasta øi luau aparenfla drept fabricile existente erau înfiinflate în ultimul deceniu al veacului
realitate peremptorie. Spiritele clare au sesizat însæ contradicfliile al XIX°lea øi în primul din secolul care tocmai începuse. Nu era
de dincolo de aparenflæ. Pentru Eminescu, drumurile de fier nu uøor de pætruns în lumea industrialæ. Agricultura, încæ în fazæ
erau doar produsele civilizafliei menite sæ aducæ cu ele „fericirea” extensivæ, reflinea populaflia pe câmpuri, capitalurile indigene erau
poporului român. Mai erau øi altceva. Ele înlesneau inundarea pufline øi scumpe, lipsea un combustibil ieftin (abia punerea în
flærii cu tot felul de mærfuri „care ucideau pânæ øi umbra de meserie valoare a petrolului acoperæ aceastæ lipsæ), lipsea o mânæ de lucru
øi meøteøug în flaræ, reducându°se astfel totalitatea populafliei calificatæ øi, dincolo de toate, era prea mare concurenfla industrialæ
noastre, fie din oraøe, fie din sate, la tristul rol de ilot producætor stræinæ. Intervenflia statului în protejarea industriei îøi face însæ
de grâu pentru stræinætate, o totalitate care ea însæøi nu se treptat efectul. Ancheta industrialæ din 1901°1902 (ideea anchetei
hræneøte cu grâu øi cu mælaiu”. Ziarul liberal „Presa” scria în 1880: era foarte izbutitæ øi realizarea ei o reuøitæ statisticæ) dædea un
„Trebuie a stabili între statul român øi puterile Europei raporturi numær de 62.188 stabilimente industriale cu un total de 107.010
de amiciflie øi de interese reciproce, ca în orice eventualitate sæ lucrætori. Din aceste stabilimente doar 236 aveau o vechime ante-
avem în favoarea noastræ simpatia øi sprijinul lor”. Eminescu îi rioaræ anului 1886. În 1904, 471 de stabilimente erau considerate
26 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 27

mari, cu 356.837.022 lei capital, cu 37.635 lucrætori øi 273.103.316 numai „naflionalæ” nu era, doar o treime fiind româneascæ øi restul
lei producflie evaluatæ. Cele mai multe fabrici erau în industria stræinæ (øi atunci pentru ce sæ facæ flara atâtea sacrificii pro-
alimentaræ (169). Urmau cele din industria lemnului (64), meta- tejând°o?), E. Costinescu le ræspunde cæ aøa au început toate flærile
lurgie (55), chimicæ (53), textilæ (33)6. Capitalul stræin domina în care øi°au creat o industrie, cæ pânæ la urmæ toate întreprinderile
industriile de gaz, electricitate, apæ (95,5%), în petrol (94%), oricum „se românizeazæ”11. Liberalii se orienteazæ vædit spre acea
industria zahærului (94%), metalurgie (74%), chimicæ (72,3%), politicæ numitæ atunci „prin noi înøine, prin puterea øi voinfla
industria lemnului (69,6%). În celelalte industrii capitalul noastræ”, iar mai apoi numai „prin noi înøine”. Ea însemna
românesc reuøeøte sæ înlocuiascæ în bunæ mæsuræ capitalul stræin concentrarea efortului propriu pentru câøtigarea rolului hotærâtor
øi sæ predomine: în textilæ – 78%, transporturi 73%, ciment øi în ridicarea economicæ a flærii øi în procesul de distribuflie a foloa-
ceramicæ 73%, alimentaræ 69%, celulozæ øi hârtie 54% ø.a.7. selor rezultate de pe urma punerii în valoare a bogæfliilor noastre
Între cele douæ partide guvernante, amândouæ protecflioniste, naturale. Neputând fline piept capitalului stræin – expansiunii
erau atunci discuflii în ce priveau condifliile de admisibilitate a acestuia ca øi nevoii flærii de el – liberalii fac o netæ deosebire între
capitalului stræin*, liberalii fiind mult mai circumspecfli øi opunân- capitalul „creator øi de colaborare” øi cel „colonial”, periculos pentru
orice flaræ încæ slab dezvoltatæ economiceøte12. O cooperare era
du°se pe cât cu putinflæ atât concesionærilor de tip monopolist ale
necesaræ øi binevenitæ doar cu cel dintâi. Între timp trebuiau
bogæfliilor flærii, cât øi pætrunderii individuale a capitaliøtilor
încurajate din ce în ce mai mult capitalul øi inifliativa româneascæ
stræini. „Partidul liberal – declara I.I.C. Brætianu – nu a fost nici
pentru a se putea asigura elementului naflional „o parte legitimæ”.
în declarafliunile sale, nici în întreaga sa politicæ, contra introdu-
„Când dorim prosperitatea acestui colfl de flaræ – declara I.I.C.
cerii capitalurilor stræine. Dezminflirea acestei legende o dæ istoria
Brætianu la Senat în 1898 – nu ne este egal cui revine câøtigul øi
noastræ economicæ întreagæ […]. Dar noi am zis totdeauna cæ statul
avuflia. Nu împærtæøim acele credinfle cosmopolite care, indiferent
are dreptul øi datoria de a se preocupa pentru ce scop vin aceste de rasæ øi de neam, îøi iau ca scop fericirea locuitorilor unei regiuni,
capitaluri stræine […]. Dacæ vin pentru a pune în valoare munca oricare ar fi ei. Pentru ca beløugul sæ fie cum dorim noi, el trebuie
øi bogæflia naflionalæ, asociindu°se cu dânsa øi læsând în schimb o sæ revinæ în primul rând neamului nostru românesc”13.
valoare echivalentæ, o valoare comparabilæ cu aceea pe care o ia Orientându°se mai convingætor spre industrie decât conser-
afluenfla lor, e desigur în interesul statului øi orice om de stat vatorii sau alte partide de guvernæmânt de mai târziu, liberalilor
trebuie sæ se græbeascæ ca sæ încuragieze venirea lor. Dacæ însæ nu le era deloc indiferent cine urma sæ profite de pe urma
întreprinderile au de scop sæ speculeze øi sæ sece oricare bogæflii, dezvoltærii industriale. Ei au fost învinuifli de xenofobie; mai cu
færæ a læsa valoare corespunzætoare în loc, desigur nu e o politicæ seamæ dupæ ræzboi, în numele principiului, fals interpretat, al
sænætoasæ a statului ca sæ le încurajeze”8. Foarte convingætoare diviziunii internaflionale a muncii. Însæ lupta împotriva capitalului
sunt unele luæri de poziflii liberale la începutul veacului nostru stræin øi a mærfurilor stræine era legitimæ, nu numai din punct
în favoarea industrializærii flærii: E. Costinescu la Senat øi Ca- de vedere al intereselor egoiste burgheze, ci øi din acela al flærii.
meræ9, M.G. Orleanu sau V.G. Missir la Cameræ10. „pentru ca sæ „Un naflionalism economic” asigura rentabilitate pentru burghezie,
putem fline în Europa rangul la care næzuim – spunea Orleanu, dar øi productivitate sporitæ pentru flaræ. Politica industrializærii
trebuie sæ avem industrie, cæci numai ea ne va putea da bogæfliile ducea pânæ la un punct la o coincidenflæ dintre interesele burgheziei
cu care sæ facem faflæ exigenflelor unui stat modern: de la agricul- øi cele ale nafliunii, în ansamblu. Ea n°a putut fi practicatæ însæ
turæ nu putem niciodatæ aøtepta ceea ce o industrie ne poate da”. decât cu intermitenfle, neconsecvent. Înainte de primul ræzboi au
Folosinfla capitalurilor stræine din partea liberalilor se îndrepta fost condiflii mai bune pentru practicarea ei, alianfla cu Puterile
predilect spre industrie, de necesitatea creærii cæreia se arætau Centrale nefiindu°ne din acest punct de vedere dezavantajoasæ.
mult mai pætrunøi decât conservatorii. Obiecfliilor unui B. Dela- Dar posibilitæflile burgheziei erau atunci prea reduse. Marile
vrancea sau N. Filipescu, potrivit cærora industria româneascæ cumulæri de capital nu se fac din agriculturæ. Ele sunt aduse de
28 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 29

industrie care produce nu numai mærfuri, ci øi plusvaloarea ce dæ milioane lei, iar pe uscat în valoare de 47 milioane lei øi s°au
naøtere la capitaluri noi. Situaflia dinainte de primul ræzboi a fost importat pe apæ în valoare de 86,8 milioane lei, iar pe uscat de
agravatæ øi prin lipsa de interes a marilor proprietari în folosirea 130,1 milioane lei. Dar anul 1900 a fost un an slab. În 1905, din
productivæ a capitalurilor obflinute prin regimul învoielilor în 2.591.600 t de cereale exportate, doar 3,8% au luat drumul
muncæ. Tendinfla liberalilor de a impulsiona o dezvoltare mai con- uscatului (95.000 t), restul ducându°se prin gurile Dunærii øi prin
formæ cu interesele burgheziei era evidentæ. Dar, din necesitatea Constanfla.
de a ræspunde voinflei timpului ce°l stræbætea flara, volens°nolens Artera principalæ pe care erau îndrumate mærfurile româneøti
nici conservatorii nu pot face altfel, cu tot interesul lor mai observat era Dunærea. Marele fluviu avea o importanflæ la fel de mare øi
de a asigura agriculturii o mai atentæ preocupare. „Astæzi nimeni pentru bulgari, sârbi, unguri sau austrieci. Produsele industriale
nu se îndoieøte cæ în pæmântul României zac avuflii a cæror ale acestora din urmæ veneau în cea mai mare parte pe Dunære.
dezvoltare a putea schimba cu totul viafla noastræ economicæ – De la Ulm la Sulina erau 2.641 km navigabili (færæ a socoti braflele
spunea G.Gr. Cantacuzino în 1905. Nu ne este permis sæ læsæm sale navigabile). Principalele væmi de uscat, de la Burdujeni,
aceste avuflii neproducætoare. Datori suntem sæ primim cu bunæ- Predeal øi Vârciorova, care deschideau spre Rusia øi Occident,
voinflæ capitalurile care s°ar consacra la acest scop ori de unde ar n°atingeau nici mæcar cifra unui foarte mic port de la Dunære, cum
veni ele øi sæ facem industriei øi comerciului toate înlesnirile”. Mai era Cælæraøi.
încolo el adaugæ: „orice s°ar face în aceastæ direcfliune, avuflia În 1906 comerflul exterior al României se ridica la un total de
noastæ de cæpetenie ræmâne tot agricultura. Vom cæuta sæ dæm 913.474.303 franci din care 422.114.125 fr. import øi 491.360.178
agriculturii tot ce putem da”14. P.P. Carp remarca, nu færæ ironie,
fr. export (69.246.053 fr. sold favorabil).În 1905 excedentul fusese
la 15 martie 1904, cæ, de fapt, adeværata „eræ de activitate
de 119.563.409 fr. Singurul an în care importul a prevalat asupra
industrialæ” conservatorii au inaugurat°o prin tarifele vamale din
exportului a fost în 1904 (cu 49.499.409 fr.). Cauza a fost seceta
1891°1893, în acea vreme partidul liberal fiind „adolescentul ce
din acel an care a influenflat recolta de cereale16.
ieøea din øcoalæ” øi cæruia tot Partidul Conservator „i°a dat mij-
Între 1880°1914 România a exportat 80 de milioane tone de
loacele de a°øi crea o poziflie”15. Dincolo de ironie, Carp voia sæ
contracareze criticile liberale, ilustrând dictonul german „cuvântul cereale, fiind printre primele flæri exportatoare de grâne (la porumb
unei pærfli este cuvântul nimænui; sæ se asculte amândouæ”. Cea chiar pe primul loc, depæøind S.U.A)17.
mai bunæ ilustrare a politicii practice a conservatorilor o dæ legea De ce aceastæ strædanie, mereu prezentæ, de a avea o balanflæ
încurajærii industriale din 1912. comercialæ activæ? Pentru ca de ea depindea prosperitatea flærii.
Mai mult de 75% din mærfurile exportate erau cereale, 9% La alte flæri, mai mari sau mai bogate, aceastæ balanflæ comercialæ
fructe, legume øi alte produse vegetale, 6% produse de lemne øi nu era totdeauna excedentaræ. Dar, mai dezvoltate economic, ele
industrii derivate, cca 3% de petrol, apoi produsele animale, textile nu°øi trægeau veniturile numai din schimbul de mærfuri înregistrat
etc. Toate mærfuri „grele”, de o valoare micæ faflæ de greutatea øi la væmile lor. Aveau la îndemânæ numeroasele transporturi ale
volumul lor. Costul transportului aproape covârøea valoarea lor vaselor lor de comerfl, capitalurile plasate în stræinætate ø.a. Dar
iniflialæ. Peste 88% din cumpærætori erau germanii, italienii, nici ele nu erau nepæsætoare faflæ de balanfla lor comercialæ. Altfel,
belgienii, olandezii, englezii, francezii etc. Færæ calea apei, viafla pentru ce în epocæ disputele din Anglia, Franfla, Germania sau
economicæ a României ar fi fost extrem de grea. Dacæ ar fi fost Italia pe chestiunea protecflionismului?
transportate cu trenurile în Belgia, Olanda, Germania, Italia ø.a., Pentru România, balanfla activæ a comerflului ei era o chestiu-
grânele româneøti ar fi revenit la un prefl atât de ridicat pe pieflele ne vitalæ. Anuitæflile datoriei sale publice, cheltuielile pentru
acestor flæri, încât practic nu s°ar fi putut desface. Øi mærfurile ridicarea flærii, toate erau plætite de comerflul exterior. Alte venituri
importate, 40% din valoarea lor øi 55% din greutate, tot pe apæ decât cele care rezultau din schimbul înregistrat la væmi flara
veneau. În 1900 s°au exportat pe apæ mærfuri în valoare de 233 n°avea. Exploatarea bogæfliilor solului øi subsolului, în mare parte
30 l ION BULEI III
cu capital stræin, dædea valori care nu reprezentau în realitate ADEVÆRURI PESTE CARE
decât transformarea capitalului imobiliar în posesie. NU SE PUTEA TRECE
Mihail Manolescu scria cæ în România Veche, 80% din totalul
exportului era datorat flæranilor. Acest export plætea øi importul,
dar numai 20% folosea satelor. Cu alte cuvinte oraøele, care parti-
cipau numai cu 20% la export, profitau de 80% din importul flærii.
Între 1901°1906 importul a crescut de la 484.368 t la 734.352 t;
iar exportul de la 2.984.859 t la 4.213.331 t. Valoarea medie a Modernizare era peste tot. Dar de multe ori nu era decât la
100 kg exportate a fost însæ de 11,80 lei în 1901 øi 11,60 în 1906, suprafaflæ. Aspectul oraøelor putea sæ fie încântætor într°o zi
în vreme ce valoarea la 100 kg importate era de 60,30 lei în 1901 însoritæ, vizitate doar în centrul lor øi de un cælætor græbit. Dar…În
øi 57,40 lei în 1906. Era deci limpede, valoarea produselor 1905, vara, ciømelele nu au curs în Bucureøti decât douæ ore pe
importate raportate la cantitate era mult mai mare decât la cele zi. Nori de praf înecæcios acopereau oraøul. Canalizarea nu era
exportate. fiara cumpæra predilect produse industriale, mærfuri
deloc sistematicæ. Pavajele erau pufline. Abatoarele, într°o stare
manufacturate øi plætea mai ales mâna de lucru stræinæ18.
primitivæ. Crematoriile nu existau øi animalele, dacæ nu erau
Furnizorii României erau în ordine: Germania, Austro°Ungaria,
Anglia, Franfla, Italia ø.a. 62,01% din importul din 1906 se fæcea îngropate la timp, deveneau focare de infecflii. Filaretul nu era încæ
din Germania øi Austro°Ungaria (261,6 milioane în valoare). asanat (abia Expoziflia din anul urmætor va sævârøi isprava). În
Anglia, Franfla pierdeau mereu în beneficiul Germaniei, Olandei Colentina lipsea canalizarea, lipseau pavajele. Casele erau mai
sau Italiei. Douæ categorii de mærfuri, materialele textile øi jos decât øoseaua øi primævara se umpleau de apæ øi epidemia de
derivatele lor øi metalele øi fabricatele metalice, deflineau, în 1906, febræ tifoidæ era gata. Serviciul sanitar se gæsea în faøæ. Asistenfla
64,38% din mærfurile cumpærate de România19. publicæ era un deziderat. Scarlatina, difteria, gripa fæceau ravagii.
În 1906 s°a obflinut o creøtere importantæ a exportului de grâne Anual mureau în Capitalæ 800°1.000 de persoane numai de tuber-
(793.454 vagoane, faflæ de 545.733 anul precedent). Fapt explicat culozæ. Incendiile continuau sæ fie la ordinea zilei. În ultimii ani
de producflia agricolæ foarte abundentæ din 1906. Un export ai secolului al XIX°lea øi la începutul secolului nostru ard la
dominat de cereale nu era de perspectivæ. De aceea nu lipsesc încer- Bucureøti clædirea Academiei, vechea Casæ de depuneri, vechiul
cærile de a mæri exportul mai cu seamæ în Turcia, unde puteau spital militar, Ministerul de Finanfle, frumoasa casæ de pe colflul
pætrunde øi produsele industriale create în flaræ: cimentul, berea, stræzii Franklin cu Calea Victoriei, Palatul funcflionarilor øi încæ
zahærul, produsele ceramice øi de sticlæ, flesæturile ø.a. Nu lipsesc multe altele. În mahalale, focul fæcea øi el ravagii. Serviciul de
nici tentativele de a deschide noi debuøeuri în Egipt (3 milioane
pompieri era øi prost organizat øi neînzestat cu utilaje. Ofiflerii
lei în 1906 faflæ de numai un milion în anul precedent). România
de pompieri erau recrutafli din alte corpuri de armatæ øi n°aveau
trebuia sæ profite de apropierea ei de Orient20.
Tariful vamal din 1906 a sporit taxele. Transformarea aceas- încæ specializarea cuvenitæ. Apa cel mai adesea fie cæ lipsea, fie
ta economicæ fæcea viafla mai scumpæ pentru câfliva ani. Dar cæ n°avea presiune destulæ. Pânæ în 1904 nu exista decât o singuræ
dezvoltarea industriei lærgea debuøeul muncii meseriaøilor de tot pompæ cu abur, la primærie. „Din sutele de milioane ale bugetelor
felul øi câøtigurile lor, iar producflia mæritæ ridica oferta de vânzare øi împrumuturilor, bani se gæsesc pentru subvenflii, recompense
øi scædea preflurile. Însæ trebuia o industrie creatæ cu capital naflionale patrioflilor, inauguræri oficiale, creæri de sinecuri, dar
românesc, care sæ fie efectiv un debuøeu pentru forflele productive pentru asemenea lucruri utile lipsesc” – scria cu întærâtare Iancu
ale flærii. Altfel, câøtigurile se duceau aiurea. Cerchez în jurnalul sæu, dupæ ce væzuse incendiul Palatului
funcflionarilor în noaptea de 18 spre 19 aprilie 1904 øi se speriase
pentru cæ era aproape de locuinfla lui1.
32 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 33

Mai toate oraøele Regatului træiau în aceeaøi suferinflæ. De oraøul Caracal. Voiau sæ înfrumusefleze oraøul. De faflæ era øi dr.
aceea se øi porneøte la începutul veacului o vie campanie, condusæ Felix, directorul serviciului sanitar. Ministrul îl întreabæ dacæ a
de oameni întreprinzætori, pentru a da oraøelor comoditæflile vieflii fost prin Caracal øi îl cunoaøte. „Sæ væ spun – începe dr. Felix.
urbane. Mai ales reflele de canalizare. Statul acordæ oraøelor Caracalenii apæ nu au, iluminatul e într°o stare mizerabilæ, cana-
împrumuturi. Deloc în anii de crizæ financiaræ 1899°1901. Pufline lizæri nu sunt, latrinele sunt la suprafaflæ la casele care au, dar
în anii economiilor: 1901°1904, dar multe dupæ aceea. multe nu au; pavagii cumsecade nu au. În schimb, au un teatru
Între 1896°1902 în Bucureøti se construiseræ 7.705 case cu foarte frumos, cu care au cheltuit 250.000 lei”3.
autorizaflie øi 6.531 færæ autorizaflie. Numærul construcfliilor era Administraflia era øi færæ nici o stabilitate. Îndatæ ce se schimba
mare, dar majoritatea lor erau în marginea oraøului, ridicate færæ guvernul, se schimba øi personalul administrativ. Iatæ, de pildæ,
nici o orânduialæ øi reguli de aliniere a stræzilor (erau cele færæ în poliflia Bucureøtiului. În 1903 avea 271 de funcflionari. Când
autorizaflie). Noile construcflii tindeau sæ punæ în inferioritate au venit liberalii la putere, la 14 februarie 1901, au gæsit func-
casele insalubre. Deocamdatæ însæ, numærul celor din urmæ era flionând 247. Imediat au schimbat 230. În 1899, când veniseræ
disperant de mare: 9.625 în Capitalæ în 1902, 1.300 la Craiova, conservatorii la guvern, din 271 schimbaræ 250. Iatæ øi un exemplu
1.518 la Galafli, 2.470 la Iaøi, 308 la Râmnicu Særat, 24 la Ploieøti2. mai general. În februarie 1901, din 483 funcflionari ai polifliei, câfli
Nu numai numærul mare de locuinfle insalubre dædea aspectul de erau în toatæ flara, liberalii schimbaseræ îndatæ 327. În 1899
neîngrijire. Se adæugau lipsa sau starea de neîngrijire a latrinelor, conservatorii, din 578 înlocuiseræ 339. Vasile Lascær a gæsit în 1903
mizeria din mæcelærii, din brutærii („Nici o brutærie în Bucureøti un numær de circa 100 de funcflionari ai polifliei care aveau ceva
nu este clæditæ øi nu se întrefline în condifliunile regulamentelor mai mulfli ani vechime. S°a gândit cæ probabil erau buni polifliøti
comunale – spunea ministrul Vasile Lascær în parlament, în 1902. øi de aceea urma sæ°i declare definitivi în posturile lor. A vorbit,
Multe dintr°însele nu au decât o singuræ cameræ sau douæ cel mult, înainte de a lua aceastæ hotærâre, cu un deputat care îndatæ i°a
øi lucrætorii dorm pe mesele pe care se fræmântæ pâinea…”). Acelaøi declarat: „Nu cumva sæ faci aceastæ greøealæ. Sunt patru tofli (la
V. Lascær declara patetic: „Nu existæ flaræ civilizatæ care sæ aibæ el în oraø – n.n.). Pe doi din ei îi flinem øi noi øi conservatorii de
pe hârtie o organizafliune a igienei øi salubritæflii publice mai bunæ milæ; ceilalfli doi sunt niøte pungaøi, foarte abili, de care nu se poate
ca a noastræ; øi nu existæ nici una în care boalele øi epidemiile sæ scæpa nimeni, fiindcæ sunt niøte agenfli electorali de mâna întâia,
secere populafliunea aøa de cumplit, mai ales copiii”. V. Lascær voia de care au nevoie toate guvernele”4. Fireøte, ilaritate în Cameræ,
sæ creeze o imagine total deplorabilæ pentru a face sæ treacæ în dar, nu mai puflin, o tristæ realitate! Era spre paguba administra-
decembrie 1902 legea propusæ de el privind modificarea organizærii fliei øi a regimului constituflional ca la fiecare schimbare de guvern
polifliei comunale, foarte criticatæ în Cameræ. Dar adeværul nu era sæ se schimbe øi funcflionarii administrativi; sæ fie înlocuifli, adicæ,
departe de aceastæ imagine voit cæutatæ. Veniturile oraøelor erau cu clientela politicæ, cu care luptase în contra guvernului în fiinflæ
în genere mici. În 1902, Bucureøtiul avea 12.550.000 de lei, Iaøul cât a stat în opoziflie, iar partidul care a cæzut sæ treacæ în opoziflie
2.499.958 lei, Bræila 2.001.514 lei, Craiova 1.712.247 lei, Galafli cu funcflionarii sæi administrativi øi „sæ lupte cu ei ca niøte soldafli”,
1.834.915 lei, Ploieøti 1.186.566 lei. Toate celelalte oraøe, centre pânæ când redobândea puterea. Inevitabil, în loc de a se preocupa
de judefl, aveau sub un milion. Dar asupra acestor venituri apæsau sæ se distingæ în serviciile lor ca buni administratori, funcflionarii
mari datorii (numai Bucureøtiul avea 101.996.433 lei împrumuturi nu fæceau altceva decât sæ ocroteascæ partizanii, prigonindu°i pe
øi datorii contractate). Toate voiau sæ se înfrumusefleze øi sæ se adversari. Cæutau, cu alte cuvinte, sæ se distingæ politic. Cæ nu
modernizeze øi, inevitabil, se îndatorau. Adesea cheltuielile nu se tofli se pretau jocului øi erau øi oameni destoinici, faptul nu schimbæ
fæceau cu chibzuinfla necesaræ. În 1897, pe când V. Lascær era regula. Bine spunea V. Lascær: „Administraflia, repet, trebuie sæ
ministru în guvernul lui P.S. Aurelian, la el au venit doi liberali fie a flærii, iar nu a partidelor politice. Partidele politice nu au drept
din Bucureøti ca sæ°l roage sæ încuviinfleze un împrumut pentru sæ°øi întemeieze puterea lor pe favorurile ce distribuie în paguba
34 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 35

statului când sunt la putere. Ele trebuie sæ se întemeieze pe idei, febra tifoidæ, dizenteria, variola øi tusea convulsivæ erau de obicei
pe principii øi pe actele de interes general ce sævârøesc când au acelea care ucideau locuitorii satelor. Între 1898°1902 numærul
puterea în mânæ”5. Øi, fireøte, ca sæ se reformeze administraflia, bolnavilor infectafli de aceste boli s°a ridicat la 304.066 øi al morflilor
trebuiau create condiflii de admisibilitate tuturor funcflionarilor la 28.379. Dar, vorba aceluiaøi ministru liberal: „Ce voifli sæ facem
administrativi øi inamovibilitatea lor. numai cu 140 medici de plasæ, adicæ cu un medic de plasæ pentru
Apærea însæ întrebarea: cine sæ înfæptuiascæ aceastæ reformæ, 36.000 locuitori øi aceøtia ræspândifli în sate care sunt la zeci de
liberalii, conservatorii? Øi unii øi alflii øi°ar fi numit partizanii lor. kilometri unele de altele, legate adesea prin drumuri impracti-
Øi ceilalfli? Cercul se închidea. Ieøirea din politicianism însemna cabile?” (în serviciul sanitar erau în 1903 în flaræ 351 de medici
intrarea în era politicæ modernæ. øi 1.125 personal mediu). V. Lascær nu°i mai socoteøte pe cei 32
Aøa cum erau, oraøele constituiau oaze de civilizaflie øi de medici primari de judefle, pentru cæ aceøtia erau silifli sæ°øi piardæ
prosperitate în lumea româneascæ încæ de mult ruralæ. Marea timpul prin cancelarii cu rezolvarea a fel øi fel de hârtii. „De ce
greutate de învins pentru români era ridicarea vieflii satelor; o viaflæ ajutor ne pot fi cele 61 spitale rurale cu 1.586 paturi, pentru o
înapoiatæ, încærcatæ de nevoi, foarte departe de aceea a unei epoci populafliune de peste 5 milioane suflete? – continua el. La ce servæ
moderne. „La oraøe avem palate, la flaræ colibe – se spunea în cei 478 agenfli sanitari øi cele 405 moaøe, plætifli de comune sau
Cameræ în aprilie 1904; la oraøe se plimbæ lumea pe asfalt øi piatræ judefl, în cele 9.478 sate ce avem, mai ales cæ nu au nici pregætire
cubicæ, în træsuri cu roate de cauciuc; la flaræ, sætenii umblæ pe specialæ?”8 De vinæ era øi lipsa mijloacelor preventive, nu numai
drumuri neøoseluite øi carele intræ în noroi pânæ la cæpæflâna roflii; insuficienta organizare a serviciului sanitar. Fântânile din care
oraøele se lumineazæ cu electricitate, satele le lumineazæ luna øi beau oamenii øi vitele apa erau de cele mai multe ori neîntreflinute,
e mare minune când vezi pe alocurea câte un felinar; la oraøe avem bælfli verzi zæceau în mijlocul unor sate, øanfluri, mocirlæ, murdærie
instalafliuni de culturæ, aøezæminte de binefacere, o organizaflie prin curfli øi prin case.
modernæ pentru apærarea sænætæflii publice, într°un cuvânt, o stare Mæsuri energice se impuneau. Altfel ræul devenea ameninflætor.
de lucruri occidentalæ, pe când la sate e atâta înapoiere, încât te În 1894 erau 6.700 de pelagroøi, iar în 1905 numærul lor ajunsese
crezi în altæ flaræ”6. Cum am væzut, nici la oraøe nu era raiul din la 150.000. Cauza bolii erau porumbul stricat, dar øi cel crud, pus
cer. Nu apæreau deosebite decât prin contrast cu satele. Erau 2.904 de flærani pe acoperiøul caselor ca sæ se usuce øi apoi aøezat în
comune în vechea Românie în 1903 øi 9.478.322 suflete în 1903. pætule, cu toatæ aparenfla unui porumb sænætos, dar de fapt redus
În sate erau 3.825 localuri de øcoli, 6.061 biserici øi 2.905 localuri la jumætate din puterea lui nutritivæ. Pelagrei i se alætura cu
de primærie. Doar în 116 comune erau oficii telegrafo°poøtale, doar acelaøi efect distrugætor, dacæ nu øi mai mare, paludismul, datorat
în 1.858 erau posturi telefonice. Un început de organizare a lipsei de inifliativæ în desecarea bælflilor numeroase de pretutindeni.
serviciului de incendiu nu era decât în 40 de comune. Drumurile O bunæ suprafaflæ din pæmânturile care învecinau cursurile
se întindeau pe 18.000 km (12.000 km de drumuri vicinale din râurilor era acoperitæ de apæ, bælfli propriu°zise sau terenuri
care doar jumætate erau practicabile øi 6.000 km drumuri comu- bæltoase. De°a lungul Dunærii, aceastæ suprafaflæ reprezenta cca.
nale, aflate într°o stare deplorabilæ). Serviciul sanitar era aproape 900.000 ha (cam jumætate bælfli øi stufærii). Terenul inundabil era
inexistent. „Am fost la Cristeøti, în Suceava – declara Vasile Lascær acoperit tocmai în timpul dezvoltærii vegetafliei. Când apa se
în parlament. Acolo scarlatina a început acum doi ani, la jumætatea retrægea, læsa câmpii întinse acoperite cu noroi øi materii organice
lui decembrie øi a durat pânæ la finele lui mai anul trecut. A încetat în putrefacflie. Când totul se usca, ræmânea un pæmânt cleios,
pânæ ce nu a mai ræmas nici un copil în sat. La Greaca, în Ilfov, cræpat, unde pe atunci nu se putea face nici o culturæ øi care nu
când am întrebat pe primar: de ce este aøa de mare numærul putea servi decât foarte scurtæ vreme pentru pæøunat. Numai cæ
morflilor în raport cu al naøterilor, mi°a ræspuns: Apoi, d°le mi- aceste pæmânturi erau cele mai prielnice agriculturii, dacæ se oprea
nistru, aici am avut pojar!”7. Pe lângæ aceste douæ boli, difteria, reværsarea apelor. La 2 februarie 1906, parlamentul deschidea un
36 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 37

credit de 3 milioane pentru studierea mijloacelor de punere în Brâncovenesc); propunea înfiinflarea unei loterii de stat øi între-
valoare a acestor terenuri øi primele lucræri. Beneficiile de pe urma buinflarea tuturor câøtigurilor sale în scopuri sanitare; propunea,
recoltelor obflinute urmau sæ suplimenteze creditele viitoare. Cu de asemenea, o contribuflie a marilor proprietari: „deoarece proprie-
astfel de mijloace, mult prea reduse, generaflii de°a rândul urmau tarul fabricii sau uzinei este îndatorat sæ îngrijeascæ de sænætatea
sæ aibæ aceleaøi probleme. muncitorilor lui, nu este oare natural ca øi proprietarul moøiei,
Realitæflile nu puteau fi schimbate prin votarea unor legi, ci care trage atâtea beneficii din munca flæranului, lucru drept de
prin aplicarea lor. Or, aplicarea lor nu s°a fæcut din lipsæ de interes altminterea (oare?), nu este natural, zic, ca sæ cerem proprietarului
øi mai ales de bani. Statul crease dupæ 1892 câte un capital rural sæ contribuie øi dânsul pentru înfiinflarea øi susflinerea serviciului
în fiecare din cele 32 de judefle, dar, ræu întreflinute, prost orga- sanitar al flærii?” Spunea aceasta într°o Cameræ cu majoritate
nizate øi cu un foarte redus personal medical, cele mai multe din conservatoare øi mulfli se gândeau cæ ar fi foarte convenabil pentru
aceste spitale nu°øi îndeplineau menirea. Medicul de plasæ, tre- Thoma Ionescu sæ vinæ cu astfel de propuneri, el, care n°avea nici
buind sæ controleze întinderi prea mari (uneori øi 100 km, adicæ o moøie în flaræ øi care, deci, nu pierdea nimic.
foarte multe pentru acele vremuri), era redus la o neputinflæ Pentru a deturna discuflia, P.P.Carp dædea vina pe numeroasele
aproape totalæ. Cu un salariu de 367 lei pe lunæ, silit sæ se depla- zile de post, 184 pe an, pe care le flinea flæranul. În aceste zile nu
seze necontenit, færæ o casæ proprie, acest medic nu putea aduce mânca decât fructe necoapte, viøine, coarne, vara, iar iarna curechi
decât o prea slabæ ameliorare nenumæraflilor sæi pacienfli. În fapt, øi rareori fasole. Øi Carp învinuia Înaltul Sinod care era mai
era un trecætor prin sate, voitor de bine (de obicei tânær, cæci pentru ortodox decât sinodul similar din Rusia øi nu îngæduia postul cu
a concura la un post în oraøe, medicul trebuia sæ facæ un stagiu peøte øi untdelemn. Curatæ deturnare, cum putea zice Caragiale.
de cel puflin doi ani ca medic de plasæ), dar neputincios. Moaøele, Gh. Gr. Cantacuzino considera øi el starea sanitaræ a populafliei
cu pregætirea respectivæ, erau pufline. Subchirurgii, stabilifli prin „o cestiune vitalæ. Într°însa se oglindeøte viitorul nafliunii noastre
legea din 1898 ca ajutoare ale medicilor de plasæ, erau øi ei mult øi pe dânsa se reazimæ mærirea, înælflarea øi expansiunea viitoare
prea puflini. Dr. Thoma Ionescu avea dreptate când spunea în par- a neamului românesc”. Fægæduia mæsuri (înfiinflarea unei loterii
lament: „s°a zis øi se zice cæ flæranul nostru este refractar medicului de stat, modificarea legii sanitare, crearea unei Case a spitalelor),
øi nu vrea sæ audæ de spital. Aceasta nu este adeværat, cæci dacæ dar el însuøi n°avea încredere în reuøita lor: „Noi, d°lor, facem legi
flæranul este refractar medicului, cauza este cæ nu°l cunoaøte øi foarte frumoase, pe hârtie sunt minunate, dar când vine timpul
dacæ nu vrea de spital, cauza este cæ nu°l vede”9. sæ le ducem la îndeplinire, nu avem cu cine le aplica”. Adicæ
Tot el propunea øi mæsuri concrete, în limite strict medicale, funcflionarii statului, de la cel mai mare la cel mai mic, n°aveau
pentru remediere. Chestiunea era însæ øi de fonduri bæneøti. Færæ încæ un dezvoltat simfl al datoriei. Moravuri vechi trebuiau
susflineri financiare, toate legiuirile sanitare ræmâneau pe hârtie. schimbate. Faptul era real, dar putea „justifica” orice. Pânæ la
Or, bugetul sanitar în 1905°1906 era de 1.600.000 lei, adicæ a 129°a urmæ øi lipsa de mæsuri10.
parte a bugetului general øi a 11,5 parte a bugetului Ministerului Insuficienfla alimentafliei sau proasta alimentaflie contribuiau
de Interne. Adicæ era mai mic decât în 1897°1898, de pildæ, când nu doar la o stare sanitaræ total deficitaræ, ci la alcoolism, care,
acest buget era de douæ milioane øi aproape un sfert øi reprezenta la rândul lui, înræutæflea lucrurile mai cu seamæ la sate.
a 95°a parte din bugetul general al flærii. Dr. Thoma Ionescu, Alcoolismul se dezvoltæ totdeauna în flærile sau în rândul claselor
depæøind cadrul strict medical, propunea ca resurse o contribuflie sociale unde regimul alimentar læsa de dorit. Combaterea lui se
a Bucureøtiului, care, cu un venit de mai bine de 13 milioane øi putea face prin îmbunætæflirea hranei sau urcarea taxei. Cea de°a
cu o populaflie care în 1905 era de circa 300.000 locuitori, nu con- doua cale a fost cea frecvent folositæ. Øi, într°adevær, dupæ statistica
tribuia pentru spitalele sale (aproape toate cheltuielile de îngri- lui L. Colescu, în perioada 1889°1893, consumul de alcool a fost
jire sanitaræ le suportau Eforia spitalelor civile øi Spitalul de 7,3 litri pe cap de locuitor (færæ a se cuprinde aici rachiul pentru
38 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 39

care lipseau datele). Între 1899°1903, în urma ridicærii taxei, familiile bogate ajungeau la maturitate; se interesau de vârsta
consumul scæzuse la 5 litri (din nou, statistica era mai mult decât pærinflilor øi de starea sænætæflii lor (împrumuturile variau dupæ
aproximativæ). Faflæ de alte flæri, media nu era însæ exageratæ (în sænætatea pærinflilor); studiau pas cu pas slæbiciunile tinerilor cu
Danemarca 7 litri, în Germania 5,7 l, în Belgia 4,8 l, Franfla 4,25 pærinfli înstærifli, le notau nevoile, le cultivau viciile. Cæmætarii
l, Austro°Ungaria 4,42 l ø.a.). Dar consumul era mare acolo unde începeau cu acordarea de mici împrumuturi cu dobânzi neînsem-
„særæcia era mai puternicæ”, adicæ la sate, øi „calitatea” bæuturilor, nate. Încurajau astfel alte împrumuturi. Mæreau treptat dobânzile
„prelucrate” de diverøi afaceriøti veroøi, avea efecte dezastruoase la 4, 5, 8, 10 la sutæ pe lunæ sau chiar 25 øi cel care împrumuta
asupra sænætæflii flæranilor. În 1904 erau în România 20.367 era definitiv pierdut. Pentru un împrumut de 3.500 lei plætibil
cârciumi (în 1886 numærul lor fusese de 23.533), adicæ una la 315 peste 6 luni, se încasau øi 16.000 lei (Afacerea Korengut, iunie
locuitori. O cifræ care la urma urmei nu spune nimic øi n°o dæm 1905). Pentru alt împrumut de 15.000 lei, se iau garanflii ipotecare
decât ca o simplæ curiozitate. pânæ la 37.500 lei (afacerea C.V. Ramos). Tânærul Lenø, pentru
O consecinflæ a relei alimentaflii øi a stærii de neigienæ era 100.000 de lei, semneazæ polifle în valoare de 1.200.000 lei. Prin-
marea, exagerata mortalitate infantilæ. Între 1895°1900 media cipalii cæmætari din Bucureøti la 1905: Fr. Goldwurm, Rafailescu,
(raportarea numærului copiilor morfli în cursul unui an, mai mici Cociu Avramescu, Jean Avramescu, Brand. Contra lor guvernul
de 12 luni, la media næscuflilor în acelaøi an øi anul precedent) conservator ia mæsuri, silindu°i sæ pæræseascæ flara. Dar ræul nu
era în Suedia øi Norvegia de 10%, în Anglia de 15%, în Serbia de se curma cu mæsuri individuale. În 1906, Camera creeazæ o comisie
16%, în Italia de 17% øi în România de 21,7%. Mortalitatea copiilor de jurisconsulfli pentru a întocmi un studiu amænunflit al chestiu-
de pânæ la 5 ani era încæ øi mai ridicatæ (îndeosebi în Moldova). nii. Sub supravegherea lui D. Greceanu, ministrul Justifliei, se
O dare de seamæ întocmitæ de Camera de Comerfl Botoøani în 1906 pregæteøte øi un proiect de lege. În decembrie 1906, proiectul era
dædea 42,5% pentru acest judefl øi cel al Dorohoiului. „Prosperitatea întocmit, dar se referea numai la camæta la oraøe, nu øi la sate.
unei nafliuni, scria economistul italian Fr. Nitti, este cu atât mai Or, cum preciza D. Greceanu, flæranii „sunt istovifli de aceastæ
mare cu cât e mai considerabil numærul acelora dintre copiii sæi cangrenæ socialæ; fiindcæ lor li se ia nu câte 50%, ca la oraøe, ci
care ating vârsta adultæ”11. 500, astfel cæ li se stoarce cu totul rodul muncii lor”12. În fiecare
Dar flæranul era deopotrivæ victima cæmætarilor. Øi nu numai comunæ erau 3°4 cæmætari. La ei se duceau flæranii øi se împru-
flæranii. „Noi, cei care frecventæm mai des palatul de justiflie, mutau când erau lipsifli sau lovifli de vreo nenorocire. Speculanflii
suntem în mæsuræ sæ øtim lucruri care scapæ observafliunii multora, de bani cereau, în schimb, închirierea pæmântului. Øi multe loturi
spunea N. Xenopol în parlament; la palatul de justiflie vedem flæræneøti au ræmas astfel amanetate. Alteori flæranii îøi vindeau
aproape în fiecare zi defilând victimele cæmætarilor, alergând zilnic recolta lor viitoare la prefluri de nimic.
spre a scæpa din ghearele acelora care nu se mulflumesc sæ le ia Bæncile populare erau o soluflie împotriva cametei? Numærul
averea, ci deseori øi cinstea”. Zeci de milioane de lei, într°o flaræ lor sporise repede. G. Dumitrescu°Bumbeøti publicæ o statisticæ
unde averile se fæceau cu greu, intrau în buzunarele cæmætarilor în „Øezætoarea sæteanului” pe 1906. În 1891 apærea prima bancæ,
de tot felul. În Bucureøti, era, în 1904, o bandæ întreagæ cu rami- în Ialomifla. În 1905 erau 2.000. Se înmulfliseræ substanflial în anii
ficaflii nu numai în flaræ, dar øi în stræinætate. Deopotrivæ cu agenfli 1901°1904, în directæ legæturæ cu deflinerea guvernului de
la Bacæu, Galafli, Iaøi, Craiova, dar øi la Odesa, Cernæufli, Buda- naflionali°liberali13. Spiru Haret, mai ales, era un mare sprijinitor
pesta, Viena, Paris. Cei care cædeau în plasa lor erau vlæstarele al lor. La 11 ianuarie 1904, la Focøani, bæncile populare organi-
aristocraflilor români, dar øi tinerii de profesii liberale, intelectualii, zeazæ un Congres. Spiru Haret, V. Brætianu, C. Stere, I. G. Duca,
funcflionarii. Agenflii cæmætarilor se interesau de dosarele de subdirectorul Creditului agricol øi al bæncilor populare sunt de faflæ.
moøteniri øi de tutelæ din grefele tribunalelor, se duceau la oficiul Cei dintâi îi întâmpinæ pe congresiøti, marea lor majoritate preofli
stærii civile øi cercetau dosarele ca sæ poatæ øti când copiii din øi învæflætori, cu vorbele de „apostoli ai celor mai folositoare
40 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 41

instituflii din flaræ”. V. Brætianu dæ sfaturi de folosire a banilor facæ de pazæ. Acelaøi V. Lascær, des menflionat de noi, dar nu
economisifli: cumpærare de maøini øi instrumente agricole, creøte- întâmplætor, ci pentru interesul sæu øi preocupærile sale faflæ de
rea viermilor de mætase, cumpærarea de ræzboaie de flesut, de administraflia flærii, dædea în 1903 un exemplu. Tocmai inspectase
aparate pentru stropitul viilor, ameliorarea calitæflii seminflelor, în varæ comuna Mæflæu din Muscel. L°a întrebat pe primar cum
nutreflului, procurarea de viflæ de vie americanæ, desfacerea se face paza în comunæ: „Cu oameni din sat – i°a ræspuns el. Câfli
produselor flæræneøti.14 oameni fac de pazæ ziua øi câfli noaptea? Øase ziua øi zece noaptea.
Bæncile nu rezolvau problema agraræ. Puflini aveau bani de Unde dorm cei ce fac de strajæ ziua? Acasæ la ei. Dar cei ce fac de
economisit. Alflii n°aveau încredere: „Statul, neavând bani, voieø- strajæ noaptea? Aici, în tinda primæriei, fac foc øi se culcæ împrejur”.
te sæ°i scoatæ de la oameni ca sæ plæteascæ datoria flærii”. Sau: Numærul de 1.200 de jandarmi rurali nu servea la altceva decât
„guvernul vrea sæ vadæ cam cât de bogafli sunt flæranii, ca în urmæ „a putea zice cæ avem serviciu de jandarmerie”16.
sæ le punæ dæri proaspete”. Remarca, pe bunæ dreptate, øi M. Sadoveanu cæ una din plæ-
Dar dacæ bæncile populare nu rezolvau problema agraræ, nici cerile multora era sæ arunce sægefli asupra administrafliei øi, în
n°o îngreunau. Dimpotrivæ. genere, asupra stærilor de fapt. Øi totul prin comparaflie cu ceea
Defectuoasæ era øi administraflia. La 1 noiembrie 1905 erau ce era la alflii, la austrieci, la sârbi, la bulgari. Ziarele fæceau acelaøi
2.848 primari rurali în funcflie. Dar care era pregætirea lor? 424 lucru. Cititorul care credea ajungea la concluzia cæ totul era putred
absolviseræ învæflæmântul primar øi trecuseræ una sau mai multe în România, de sus øi pânæ jos. „Ciudat! – scrie Sadoveanu. Îmi
clase secundare, 1.425 trecuseræ numai prin învæflæmântul primar, cunosc flara destul de bine, cunosc poporul nostru, øi nu sunt aøa
399 n°aveau decât trei clase primare, 327 douæ, 97 una, iar 212 de îngrozit de viitor. Eu n°am væzut numai bordee; am væzut sate,
nici una (162 dintre aceøtia øtiau sæ se semneze complet, 25 doar øi multe, cu gospodærii frumoase. Într°un trecut, nu depærtat, am
cu inifliale, 4 cu pecete øi 21 prin punere de deget). Nivelul de
cunoscut sate særace øi ignorate, azi le væd bogate øi tineretul tot
pregætire al ajutoarelor de primar, al notarilor øi ajutoarelor de
e luminat. Alcoolismul mæ izbeøte când îl væd întrupat în cei câfliva
notari nu era nici el cu mult mai ridicat. Fireøte, nu puteau fi notari
nenorocifli pe care e firesc sæ°i întâlneøti oriunde; dar mulflimea
færæ sæ øtie sæ scrie øi sæ citeascæ, însæ numai 866 aveau øi câteva
cea mare a poporului munceøte cu râvnæ øi se ridicæ încet”.
clase secundare, comerciale sau normale øi doar 12 erau cu studii
Aminteøte de obârøiile de arendare, de bæncile populare, de
superioare. Tofli aceøti funcflionari erau prost plætifli: între 5°200
lei. Dar puflini se apropiau de cifra de sus øi foarte puflini de cea cercurile culturale, creaflii ale lui Haret. Scrie despre administraflie,
de jos. „Cum îøi poate închipui cineva cæ cu asemenea elemente, care nu se bucuræ decât de sarcasme, cum cæ graflie ei a dispærut
øi în special cu notarii – zic notarii, cæci ei sunt cheia administra- holera, de pildæ, øi un cult al curæfleniei s°a întins peste flaræ ale
fliunei comunale – care nu au decât o leafæ de 5°10 lei pe lunæ, cærui efecte nu vor întârzia sæ se vadæ. Scrie despre agriculturæ,
færæ alte mijloace de existenflæ, poate exista administrafliunea de care se vorbea doar cu disprefl øi milæ, cæ øcolile de agriculturæ
comunalæ”15. Tot felul de legi, ordine øi circulare administrative øi pepinierele, atâtea câte erau, dædeau cele mai mari speranfle,
ræmâneau pe hârtie. cæ satele cu livezi de la Rædæøeni au instalat uscætoare sistematice
Serviciul veterinar era øi el într°o stare proastæ. O epidemie de fructe, cæ zeci de mii de pomi sunt altoifli ø.a. Adicæ, vrea sæ
putea aduce pierderi foarte mari. Între 1898°1902 febra aftoasæ spunæ marele scriitor, dracul nu era aøa de negru øi semne de bine
face pagube în valoare de 7.000.000 de lei. erau pretutindeni17.
Paza satelor era aproape inexistentæ. Potrivit legii polifliei Nu trebuie sæ ne închipuim cæ în restul Europei, øi mai ales
rurale, ea trebuia sæ se facæ de cætre locuitori, de la vârsta de 18°60 în zona noastræ sud°esticæ, situaflia ar fi fost alta. Peste tot, între
de ani, pe cæprærii de câte zece oameni, din care unul era øef. Dar urban øi rural, era o mare discrepanflæ, peste tot ruralul era încæ
oamenii care lucraseræ toatæ ziua în câmp nu puteau noaptea sæ atotstæpânitor. Elementele de legæturæ dintre cele douæ moduri
42 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 43

de viaflæ se înmulfleau, fireøte, øi treptat se va ajunge la o între- Împletite cu impresiile sale, toate aceste descrieri au fost
pætrundere. Deocamdatæ însæ, urbanul pærea suspendat deasupra substanfla României pitoreøti, apærutæ în octombrie 1901. O carte
unor realitæfli rurale pe care le asuprea. Din ele îøi trægea în mare de mare succes. Pentru cæ avea în ea o pornire generoasæ, avea
mæsuræ prosperitatea, pentru cæ profilul economiei era predo- un iz întârziat de literaturæ romanticæ de cælætorie. I. Codru-
minant agrar. În România Veche, mai mult decât în alte pærfli ale Dræguøanu, Dinicu Golescu, N. Filimon priviseræ cælætoriile sub
sud°estului european, epoca modernæ mærise deosebirea dintre aspectul lor informaflional°documentar. Alecsandri sau Bolinti-
lumea satelor øi cea a oraøelor. neanu sub cel exotic. Al. Vlahuflæ e un moralist care øtie sæ se
Procesul de modernizare era aici mai înaintat decât în flærile entuziasmeze, ceea ce putea pærea øi chiar era o surprizæ din partea
balcanice sau în Rusia, dar în structura socialæ intervin diferenfle unui scriitor mai curând psiholog.
mari. Øi guvernanflii n°au fost destul de prevæzætori sæ le atenueze. Ministrul V. Lascær, neinteresat sub acest aspect, ci sub acela
De pe urma vieflii moderne profitæ o minoritate: marii proprietari, al vieflii concrete, cerea învæflætorilor sæ°i redea aceastæ viaflæ. Nu
în virtutea unei realitæfli preexistente, stæpânirea unei mari în luminæ øi parfum de roze, ci în nuda ei înfæfliøare. El øi primeøte
suprafefle din pæmântul flærii øi burghezia, pe care mecanismul multe scurte prezentæri ale satelor (cæci nu erau monografii).
vieflii moderne o ridicæ øi o impune. Nu era vorba de o oligarhie, Primeøte de pretutindeni. Imaginea care o læsau ele era foarte
termen folosit de întreaga stângæ româneascæ atunci øi mai apoi. întunecatæ. „Ceea ce rezultæ din toate – spunea ministrul în parla-
Cæci nu era un grup la putere asuprind pe tofli ceilalfli. La mijloc ment – este cæ starea comunelor noastre rurale e mai rea decât
era un dezechilibru social puternic accentuat de procesul îøi închipuiesc cei mai pesimiøti dintre noi”.
modernizærii. Toatæ „pætura cultæ” a românilor voise sæ creeze aici, În primævara anului 1904, V. Lascær vine cu un proiect de lege
la gurile Dunærii, o „Belgie a Orientului”. Øi aceasta cât mai repede comunalæ. Propune mai întâi o reorganizare a comunelor, prin
cu putinflæ. Parcæ pentru a se uita o datæ pentru totdeauna un reînfiinflarea sfatului satului, cæruia îi dæ drept sæ se ocupe de toate
trecut de umiliri naflionale. Intenflie bunæ, dar punerea ei în interesele aøezærii (inclusiv judecarea pricinilor mai neînsemnate)
øi sæ solicite mæsuri concrete consiliului comunal. Propune apoi
practicæ a luat forma unor realitæfli specifice.
mærirea comunelor, respectiv reducerea numærului lor de la 2.904
Sub ministeriatul sæu dintre 1901°1904, Vasile Lascær ia avizul
la 1.300, ca sæ le poatæ asigura un venit minim de 8.000 lei, cu
prefecflilor, consilierilor judefleni, medicilor, învæflætorilor, preoflilor,
care sæ facæ faflæ cheltuielilor comunale (ideea nu°i va fi acceptatæ
tuturor celor care reprezentau interesele statului, ale comunelor
în parlament, dar obfline înfiinflarea cercurilor comunale cu un
øi judeflelor øi care, prin poziflia lor, cunoøteau situaflia flærænimii; venit de minim 8.000 lei). În intenflia de a°l descærca pe primar
întocmeøte un proiect de monografie al comunelor rurale pe care°l de multiplele lui sarcini, el propune preluarea atribufliilor sale de
trimite învæflætorilor, cerându°le sæ descrie comuna lor din toate reprezentant al statului de cætre notar (nici aceastæ idee nu°i va
punctele de vedere. fi acceptatæ, în schimb reuøeøte sæ obflinæ înfiinflarea a 350 de
Adicæ nu numai frumuseflea locurilor, cum le ceruse Al. Vlahuflæ posturi de inspectori comunali, care urmau sæ treacæ un examen
în „Gazeta sæteanului” din martie 1898. Poetul primise o coman- de capacitate øi sæ fie stabili). Tot prin legea sa comunalæ, V. Lascær
dæ din partea lui Spiru Haret, ministrul Cultelor øi Instrucfliunii reorganizeazæ serviciul sanitar øi veterinar rural (în fiecare
Publice, sæ scrie o geografie pitoreascæ a României. Øi cum comunæ urma sæ fie o infirmerie, un agent sanitar, o moaøæ. Sæ
cælætoriile sale nu°i puteau lumina decât prea pufline aspecte, s°a se amenajeze o baie publicæ, sæ se instituie revizori de vite). Pentru
adresat învæflætorilor. Ce le cerea el? O descriere a locurilor unde paza satelor sporeøte numærul jandarmilor øi înfiinfleazæ sergenflii
erau ei; o prezentare a întâmplærilor istorice, a mænæstirilor, a rurali. Vine øi cu propuneri de naturæ economicæ: înfiinflarea de
ruinelor din împrejurimi, a legendelor øi credinflelor populare, a pepiniere de vite øi pomi fructiferi, uscætorii de fructe, semænarea
izvoarelor de bogæflie, a ocupafliilor, traiului øi gustului flæranilor. de seminfle, de furaje artificiale ø.a. „Nu este iertat sæ importæm
44 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 45

fructe proaspete din Tirol øi prune uscate din Bosnia øi Herfle- rilor, sporului de populaflie, dar mai ales mæsurilor înflelepte ale
govina, când noi avem o regiune întreagæ a flærii, regiunea colinelor, lui Spiru Haret.
care este admirabilæ pentru fructe øi struguri”. Într°adevær, era „Organizaflia øcoalei secundare române este cea mai frumoasæ
un non°sens. Face øi alte propuneri de organizare a serviciului øi cea mai unificatæ din Europa” – scria ziarul maghiar
tehnic, a serviciului poøtal øi de pazæ contra incendiilor. „Magyarország” la 24 martie 1911, uimit cæ în România s°a realizat
Proiectul lui Vasile Lascær trece cu mare greutate prin parla- unificarea tuturor øcolilor secundare, idee apærutæ în Germania,
ment, cum trecuse øi legea polifliei comunale (la mijloc era lupta dar nici acolo complet generalizatæ..„România este acel stat în
pentru putere între diferitele facfliuni liberale). Dorinfla lui øi°o Orientul Europei care este cel mai susceptibil culturii apusene øi
øi°o însuøeøte cel mai curând – scria acelaøi ziar maghiar. Ungaria
exprimase limpede: „Noi nu suntem o academie în care trebuie
deja demult nu°øi mai îndeplineøte misiunea de a ræspândi în
sæ ne punem la întrecere pentru a face cea mai idealæ organiza-
Orient cultura apuseanæ. Din contræ, România va fi în drept sæ
fliune pe hârtie; tot ce facem trebuie sæ aibæ o aplicare realæ, se plângæ cæ între ea øi Apusul Europei s°a vârât un stat
practicæ, imediatæ” .Adicæ nu alerga dupæ închipuiri øi principii. consumativ care îi împiedicæ progresul øi acest stat este Ungaria.
Însæ, legea lui, ca øi altele mai dinainte, ræmânea øi ea mai mult România este Japonia Europei, iar noi suntem importul chinezesc
pe hârtie. Pentru cæ nu erau oameni care s°o punæ în practicæ. Ei în Europa”20. Cuvinte de flatarisire. Ele nu puteau ascunde reali-
se formau greu. Apoi nu erau mijloace financiare suficiente øi, tatea tristæ a milioane de analfabefli. O povaræ grea pentru gene-
dincolo de toate, sistemul economic în care era încadrat flæranul rafliile ce urmau, serioasæ cauzæ de ræmânere în urmæ. Geniul
român era anacronic, în primul rând prin inechitabila repartiflie organizator al unui Haret øi al altora era lumina care dædea
a pæmântului. Legile lui V. Lascær ræmân valoroase prin intenflie speranfle, dar øi scotea în evidenflæ întunericul neøtiinflei.
mai mult decât prin realizare. O mulflime de inifliative din viafla româneascæ a vremii au plecat
Personalitatea cea mai reformatoare a epocii e Spiru Haret. de la Spiru Haret.
Spiru Haret putea sæ ræmânæ în Franfla profesor universitar. A El este cel care înfiinfleazæ grædiniflele de copii în România (cea
preferat însæ Facultatea de Øtiinfle din Bucureøti, unde devine dintâi deschizându°øi porflile la 1 decembrie 1897). Pânæ în 1909
profesor încæ în 1878, în urma unui strælucit concurs (din 1882 erau 168, din care 13 erau urbane (la 2 iunie 1909 a fost promul-
profesor de geometrie analiticæ la Øcoala de Poduri øi Øosele). gatæ øi „Legea pentru øcoalele de copii mici (grædinile de copii)”.
Profeseazæ pânæ în 1910, când se pensioneazæ, ba øi dupæ aceea, Sub ministeriatul sæu, cu sprijinul financiar al ministerului, s°au
editat cærfli øcolare de toate felurile øi pentru toate materiile de
pânæ la moarte, flinând prelegeri de popularizare la Universitatea
învæflæmânt. Nu erau toate bune, dar ele au contribuit substanflial
popularæ.18
la aøezarea învæflæmântului pe o temelie øtiinflificæ. Pentru a pune
Marile realizæri ale lui Haret nu sunt totuøi în øtiinflæ. Ci in capæt comerflului cu cærfli de øcoalæ, a oficializat manualele didac-
organizarea „mediului social cæruia aparflinea”.Câfli øtiutori de tice de curs primar. El n°a mai admis decât un singur abecedar
carte erau în România? Aceasta a fost principala intrebare a lui øi o singuræ carte de lecturæ. Vândute la un prefl stabilit de
Haret. În 1899 recensæmântul stabileøte 22% din totalul populafli- minister, s°au adunat øi fonduri pentru ajutorarea copiilor særaci
ei. În 1909, din 5.047.342 locuitori de peste øapte ani, 1.986.982 cu cærfli øi rechizite.
øtiau carte. Deci un procent de 39,4%. Dintre aceøtia, 106.713 Haret este cel care atrage numeroøi scriitori ca „referendari”
aveau studii superioare. Nu era mult. Dar aceastæ diferenflæ o la Casa øcoalelor sau conferenfliari la cercurile culturale sæteøti
determina chiar Haret. O creøtere, iatæ, de 17% în zece ani. Ea (create tot de el). Era mijlocul prin care se aduceau valorile de
apare øi mai importantæ dacæ ne raportæm numai la populaflia atunci în educaflia øcolaræ, dar øi un mijloc de a°i ajuta material
ruralæ, unde de la 15,2% øtiutori de carte în 1899, se ajunge la pe scriitori. Printre ei: Alexandru Vlahuflæ, George Coøbuc, Mihail
34,7% în 190919. Progresul se datora mersului natural al lucru- Sadoveanu, Øt. O. Iosif. În afara României pitoreøti, Vlahuflæ scrie,
46 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 47

la sugestia lui Haret, Din trecutul nostru øi Pictorul Grigorescu, ca istoria flærii noastre sæ nu se mai clædeascæ pe lucræri de fantezie,
Øt. O. Iosif traduce din operele lui Wagner øi evocæ figura lui Øtefan ci pe documente sigure øi neîndoioase”. Curios, dar proiectul de
cel Mare într°un poem epic apærut în revista „Semænætorul” (nr. 25 lege iniflial, aprobat de Adunarea Deputaflilor la 2 martie 1909, e
din 1905), G. Coøbuc scrie Ræzboiul pentru neatârnare, Al. Mace- respins de Senat la 23 martie 1909, færæ sæ fi luat cineva cuvântul!
donski, O. Goga, Petre Dulfu, Mircea Demetriad scriu piese de Sp. Haret nu dezarmeazæ øi folosind suma de 25.000 lei, înfiin-
teatru pentru teatrul sætesc. Cum lipseau cântecele patriotice la fleazæ comisia prin decizie ministerialæ la 23 mai 1909, numind
serbærile øcolare, Sp. Haret îl solicitæ pe Gavriil Musicescu, care ca membri pe I. Bogdan, D. Onciul, I. Bianu, C. Giurescu, D. Russo.
øi compune 25 de cânturi. D. Kiriac vine cu lucrarea Coruri øcolare, Primul era preøedinte, iar Al. Lapedatu secretar. În ianuarie 1910,
G. Topârceanu cu Ciripit de pæsærele. Se alcætuieøte øi o Colecflie ministrul revine cu proiectul de lege øi de data aceasta trece.
folkloristicæ de balade, poezii, obiceiuri, proverbe. Încep sæ se Istoriografia românæ s°a ales astfel cu o instituflie extrem de folo-
strângæ obiecte pentru un Muzeu de artæ naflionalæ, în care scop sitoare, care a funcflionat pânæ în 1938, editând „Buletinul comi-
Ministerul Instrucfliunii cumpæræ casa pictorului Th. Aman øi siunii istorice a României”.
operele lui Grigorescu. O circularæ din 19 aprilie 1903 obliga Ideea lui Constantin Brâncuøi, care, fiind solicitat sæ facæ o
studenflii de la øcolile de arte frumoase sæ pregæteascæ, pentru machetæ pentru statuia lui Haret, a prezentat o simplæ fântânæ
diploma de absolvire, reproduceri dupæ monumentele istorice, copii era o idee genialæ. Pentru el øi pentru tofli românii aceasta fusese
dupæ picturi øi sculpturi, inclusiv româneøti. Haret: un izvor de apæ vie.
Revistele „Convorbiri didactice”, „Învæflæmântul primar”, Cum aræta un sat la început de veac? Sæ luæm, de pildæ comuna
„Noua revistæ pedagogicæ”, „Øcoala românæ”, care au pregætit, în Bogdæneøti din jud. Tutova. Învæflætorul P. Stomatin o prezintæ.
bunæ mæsuræ, corpul primar didactic, sunt create tot de Haret. Porumbul se cultiva „cum s°a apucat”. Arætura era prost fæcutæ.
El a creat øcolile de adulfli (în 1906) ræspândite pe tot întinsul flærii, Maøinile agricole erau bine primite, dar flæranii nu se arætau
a creat cantinele øcolare (în Bucureøti, fondul lor era de 100.000 dispuøi la toværæøii. fiineau tot obiceiurile vechi. Ei nu lucrau 52
lei) pentru copiii lipsifli de mijloace. Mæsura e „un bun început. de duminici, 30 særbætori mari, 12 særbætori mai mici, 10 særbætori
Un pas mare…”, cum scria „Lumea nouæ” la 17 ianuarie 1898. închipuite (de pildæ, joile dupæ Paøti). Vitele erau destul de puflin
Haret e inifliatorul propriu°zis al turismului øcolar. La 9 ianuarie îngrijite. Din 655 locuitori, doar 8 erau meseriaøi. Din 505 case,
emite o circularæ cætre directorii tuturor liceelor, seminariilor, 121 aveau doar o încæpere øi 84 douæ încæperi! Îmbræcæmintea
øcolilor normale øi øcolilor de fete, cerându°le sæ organizeze excursii bærbaflilor iarna era de lânæ, fæcutæ de femeile lor, iar vara din
în timpul vacanflei. Dupæ 1907, turismul tineretului øcolar a luat aceea cumpæratæ de la târg. Femeile purtau aproape numai haine
o mare extindere. Casa Øcoalelor a început cu elevii merituoøi øi de oraø. Luminatul comunei: câte un felinar la fiecare din cele 4
særaci. Tot la inifliativa ministrului încep sæ se organizeze con- „stabilimente”. Paza o fæceau stræjerii, 3°4 timp de 24 de ore.
cursuri øcolare de oinæ, iar educafliei fizice i se acordæ o impor- Primarii erau totdeauna de°ai locului, dar nu øtiau multæ carte
tanflæ mult mai mare decât pânæ atunci21. øi erau la dispoziflia notarilor. Din 93 de copii de vârstæ øcolaræ,
În 1904 el înfiinfleazæ Øcoala superioaræ de arhitecturæ øi tot 60 frecventau regulat cursurile. Serviciul militar fæcea pe mulfli
atunci Comisia monumentelor istorice. Tot Haret creeazæ øi sæ dea copiii la învæflæturæ, pentru cæ cei cu carte o duceau mai
Comisiunea istoricæ a României, la 20 februarie 1910. Ea urma bine la armatæ. Øcoala era în stare proastæ øi nu avea material
sæ publice ediflii de cronici, de documente interne, de cronici stræine didactic îndestulætor. Perceptorul nu încasa la timp amenzile
în legæturæ cu flærile române, vechi documente literare. Ministrul øcolare, 23% din locuitori øtiau carte, în marea lor majoritate
o înzestreazæ prin lege cu 25.000 lei anual. „E vorba, declara el, bærbafli. O øcoalæ pentru adulfli nu exista. Bolile cele mai ræspândite
sæ se facæ o lucrare de øtiinflæ, care costæ mai nimic, pe lângæ erau râia, dizenteria, frigurile øi pelagra. Bolnavii alergau la
însemnætatea ei, e vorba de a se face ceva, la care pânæ acum nu medici; „babele” nu mai aveau nici o cæutare. Dar medicii vizitau
s°a gândit nimeni, dar care trebuie sæ se facæ numaidecât, pentru comuna o datæ pe lunæ. Oamenii îøi iubeau flara (nu foloseau
48 l ION BULEI IV
cuvântul patrie). În ræzboiul din 1877 muriseræ trei. Dintre cei FRAGILITATEA ECHILIBRULUI SOCIAL
care au fost atunci în ræzboi, mai træiau nouæ. Erau øi înfruntæri
politice, mai ales la alegerea primarului øi a consilierului comunal.
Întrunirile politice se fæceau de regulæ la cârciumæ; dar øi pe la
case particulare. În alegeri, candidaflii îi luau pe alegætori de pe
la casele lor øi îi cinsteau22.
Viafla la flaræ însemna, desigur, øi zile de særbætoare, bucuria
jocului, emoflia întâmplærilor vieflii de familie, fiorul acestei naturi Sub aparenfla de beløug øi civilizaflie, structura socialæ a flærii
româneøti neasemuit de frumoase. Însemna øi Nunta Zamfirei, îi evidenflia cu putere contradicfliile. O stare de crizæ ameninfla sæ
nu doar Noi vrem pæmânt. Omul de la flaræ avea soliditate psiho- bulverseze societatea româneascæ. „Pe când se lucra de zor la
logicæ, avea o voie bunæ întemeiatæ pe o statornicie înnæscutæ. clædirea statului modern – scria Iorga în 1905 – nimeni nu se uita
Amænuntul zilnic nu apærea aøa terorizant cum i se întâmpla la aceste adâncuri din care putea sæ iasæ cea mai mare primejdie
oræøeanului. Sæmænætorismul, poporanismul, tradiflionalismul epo- pentru viitor”1.
cii nu vedeau viafla româneascæ realæ decât la flaræ. Oraøul n°avea Dar grea, foarte grea era opera reformatoare. Urmau a fi
decât un aspect caragialesc, de contrafæcut, oferea doar efemer, schimbate nu doar formele politice, ci îmbunætæflit conflinutul lor.
în vreme ce satul însemna traiul „în eternitate”. O eternitate Votul cenzitar era – se dovedise mai demult – o treaptæ ce se cerea
anonimæ însæ, cum credea M. Seulescu: „O, flara mea «eminamente depæøitæ. În toatæ Europa, fie cæ fusese înlocuit, fie cæ se cæutau
agricolæ»!…exclama el. A cui sæ fie vina oare cæ un Guliver nu poate
soluflii de schimbare (cum se fæcea în anii de început ai veacului
træi în ea? A cui sæ fie vina cæ s°ar putea întâmpla ca un Guliver
în Ungaria). Liberalismul, dacæ nu era înlocuit de democraflie,
sæ cadæ în ea, lapidat de pitici?…”23
mæcar trebuia sæ se exprime în forme mai democratice. Øi lærgirea
Pentru mulfli, civilizaflia nouæ îøi aræta atât de tare inadver-
tenflele, încât prezenfla ei nu pærea nici o fericire. Dimpotrivæ. Cum dreptului de vot era poate forma cea mai sesizantæ.
exclama C. Banu în Cameræ la 2 decembrie 1909: „Dacæ civilizaflia Dincolo de aceastæ schimbare în conflinutul formelor politice,
nu putem sæ o avem decât cu asemenea jertfe; dacæ pentru ca o era nevoie de o alta, cu mult mai greu de înfæptuit, dar øi cu mult
infimæ minoritate sæ cunoascæ toate plæcerile vieflii materiale øi mai grele consecinfle. Trebuia restructurat sistemul agrar,
intelectuale este necesar ca imensa majoritate sæ cunoascæ lipsa deopotrivæ de stæpânire a pæmântului øi de exploatare a lui.
øi suferinfla, dacæ bogæflia oraøelor nu poate sæ fie plætitæ decât Trebuia ridicat nivelul de viaflæ al flæranilor, fiinflele cele mai
cu mizeria satelor, dacæ lumina noastræ nu poate stræluci decât chinuite de atunci øi din totdeauna ale neamului românesc. Dupæ
în întunericul lor, atunci de o mie de ori mai bine sæ se prævæleascæ statistica lui Leonida Colescu din 1905, la o populaflie de 6.392.273
edificiul acesta al civilizafliunii”24. Dar el însuøi revenea. Îøi dædea locuitori, flærani erau 5.235.762, adicæ 91,9%2. Radu Rosetti scædea
seama cæ viafla nu poate fi de°a pururi „povestea ciocanului ce cade din aceastæ cifræ populaflia care locuia la sate, dar nu se ocupa cu
pe ilæu”, cum spunea Eminescu, alt mare revoltat de „binefacerile” agricultura, øi adæuga populaflia mahalalelor oraøelor, alcætuitæ
implantærii liberalismului burghez în flaræ. Marele poet nu pune în cea mai mare parte din flærani. Cifra scæderilor øi adæugirilor
însæ neîmplinirile dezvoltærii înaintea dezvoltærii însæøi. N°o face compensându°se, proporflia de 82% i se pærea cea mai apropiatæ
nici C. Banu, un sincer øi entuziast democrat. Doar cæ°i pare tare de adevær3. O proporflie foarte mare. Dar nu atât de mare, dacæ
ræu cæ e aøa, cæ existæ „o tragicæ absurditate a vieflii”, un prefl prea avem în vedere epoca. În Franfla, la începutul veacului, populaflia
mare øi prea dureros. Viafla în balanflæ cu istoria apærea ca un ruralæ defline o proporflie de 62,6%, în Olanda 62,7%, în
sacrificiu al celor mai mulfli. Danemarca 60,5%, în Suedia 77%, în Irlanda 69%, în Prusia 54,8%,
în Serbia 80%, pentru ca în Ungaria sæ fie 83%, iar în Rusia circa
83,84%. fiæranii alcætuiau în România într°adevær obøtea într°un
50 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 51

termen al vremii øi atunci „chestiunea flæræneascæ în România este în chestia agraræ (1907) øi Problema agraræ øi dezlegarea ei (1908),
pentru noi, pentru întreg neamul nostru, chestiunea de cæpetenie: C. Stere în multele sale articole din „Viafla Româneascæ” ø.a. Au
de dezlegarea sau de nedezlegarea ei este legat viitorul României cerut°o cu insistenflæ social°democraflii, mai ales prin Neoiobægia,
întregi” – cum bine scria Radu Rosetti. G.D. Creangæ, acest temei- cartea lui C. Dobrogeanu°Gherea din 1910.
nic cercetætor al fenomenului agrar în România, scria, în 1905, „Pæmânt pentru flærani”, iatæ o formulæ la ordinea zilei, dar
Proprietatea ruralæ øi chestiunea flæræneascæ øi, doi ani mai târziu, care nu era cuprinsæ în programul partidelor de guvernæmânt
Proprietatea ruralæ în România. Suprafafla arabilæ a flærii, constatæ decât sub forma vânzærilor din bunurile statului øi a vânzærilor
G.D. Creangæ, era de 7.826.196 ha. fiæranii aveau în stæpânire de bunæ voie. Exproprierea nu va deveni o prevedere programaticæ
din aceastæ suprafaflæ 4.015.648 ha, adicæ 1.059.620 proprietæfli, decât în 1913. Era credinfla în epoca aceasta, va fi øi mai târziu,
dar cele pânæ la 10 ha erau 1.015.302, adicæ imensa majoritate. cæ marea proprietate, dacæ nu era un bine pentru flaræ øi era un
În schimb, existau 1.563 de proprietæfli latifundiare, de la 500 ha ræu, în orice caz era un ræu necesar. Pentru cæ ea asigura exportul
în sus, care deflineau 3.001.473 ha (lor li se adæugau 2.608 (între trei°patru milioane tone) øi, cum am væzut, exportul cereale-
proprietæfli între 100°500 ha, în suprafaflæ de 785.719 ha4). Cei mai lor era principala sursæ economicæ a flærii7. De aceea, cei mai mulfli
bogafli latifundiari erau Basarab Brâncoveanu, Gh. Gr. Canta- propuneau desfiinflarea latifundiilor, nu øi a marii proprietæfli. În
cuzino, Dinu Mihail. O întindere mare avea Domeniul Coroanei, Ungaria, de pildæ, cu toatæ întinderea marii proprietæfli, proporflia
de circa 130.000 ha (72.000 ha pæduri øi 57.000°59.000 teren moøiilor de peste 100 ha era simflitor mai redusæ. În plus, în
cultivabil)5. România, proprietatea mijlocie era prea slab reprezentatæ. „Nu
Cu alte cuvinte, flærænimea deflinea 50,54%. Dar ce concentrare faptul cæ sunt 200 sau 300.000 flærani capi de familie care nu
într°o parte øi ce mare disperare øi særæcie în cealaltæ! Aproape posedæ pæmânt e îngrijorætor, ci faptul cæ cei 920.000 care posedæ
300.000 de familii flæræneøti (23,86%) nu aveau deloc pæmânt în 1/2 din suprafafla agricolæ a flærii o au în bucæflele nesatisfæcætoare.
proprietate, iar 423.403 familii aveau pânæ la 3 ha. „Chestiunea Aveam prea mulfli flærani proprietari pe întinderi prea mici de
flæræneascæ constæ, dupæ cum am mai spus, în faptul cæ din pæmânt”, afirma C. Garofild8. Lipsea proprietatea mijlocie care
1.466.259 flærani, numai 221.695, adicæ 13%, de abia 1/6, au traiul sæ preia sarcinile proprietæflii mari øi sæ fie elementul cheie în
lor øi al familiilor lor asigurat cu produsul propriului pæmânt. transformarea capitalistæ a agriculturii.
Aceasta este cauza cæ chestiunea flæræneascæ a devenit aøa de O nouæ repartiflie a pæmântului nu rezolva problema agraræ.
acutæ, cæ soluflionarea ei e atât de grea”. G.D. Creangæ avea drep- Era doar un factor, unul dintre factorii de remediere. Asigurarea
tate. Prea mulfli flærani nu aveau deloc pæmânt sau aveau insufi- unor condiflii care sæ punæ în valoare pæmântul flærænesc era tot
cient, prea puflini erau proprietari mijlocii øi, dimpotrivæ, un numær atât de importantæ ca împroprietærirea însæøi, dacæ nu mai
restrâns de mari proprietari deflinea aproape jumætate din pæmân- importantæ. În orice caz, ceva trebuia fæcut. Scrie Carol I, la 29
tul arabil al flærii. În plus, latifundiile aveau øi dezavantajul cæ octombrie/11 noiembrie 1905, surorii sale Maria: „România repre-
erau arendate (79%). Condifliile vieflii la flaræ erau dictate de marii zintæ mai mult decât niciodatæ o zonæ, un punct sigur în mijlocul
proprietari øi de arendaøi prin sistemul învoielilor øi regimul statelor în care au loc fræmântæri îngrijorætoare. Dar din neferi-
amenzilor6. Tocmai de aceea, o redistribuire a proprietæflii se im- cire pericolul unei reacflii privind miøcærile agrare øi votul universal
punea cu acuitate. Tofli cei care la începutul veacului s°au preocupat nu este exclus. În Rusia øi Ungaria amândouæ problemele au fost
de problema agraræ au cerut°o: Leonida Colescu øi G.D. Creangæ, ridicate øi este de la sine înfleles cæ acflioneazæ molipsitor. La noi
în lucrærile lor amintite, Radu Rosetti în cunoscuta sa carte din persistæ de ani de zile strædania flæranilor de a°øi însuøi
1908 Pentru ce s°au ræsculat flæranii, dar øi oamenii politici, precum pæmânturile øi aceøtia pretind ca moøiile sæ fie împærflite între ei.
Spiru Haret în Chestia flæræneascæ (1908), Vasile Kogælniceanu În fiecare an mii de flærani devin proprietari prin vânzarea de
în Chestiunea flæræneascæ (1906), Constantin Garoflid în Pæreri parcele (loturi) dar sunt peste o sutæ de mii care deocamdatæ se
52 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 53

descurcæ færæ nimic øi sunt instigafli de socialiøti. Ultima ræscoalæ unor noi învoieli agricole. Moøia Flæmânzi aparflinea lui Dimitrie
am avut°o în 1888; pe atunci a trebuit sæ se tragæ øi a curs mult Sturza, nepot al fostului domnitor al Moldovei. Unul din boierii
sânge pânæ când ordinea a fost resorbitæ”. Vorbe prevestitoare.. flærii care træia „din renta unor moøii pe care nu le°a væzut nici-
Viafla flæranului român devenise la începutul veacului cu odatæ.” Se plimba dintr°un oraø european în altul, læsând moøiile
adeværat foarte grea. Contractele agricole se fæceau potrivit legii sale în arenda unuia sau altuia, la bunul plac al unor arendaøi
din 22 mai 1893. Numærul flæranilor contribuabili cuprinøi în sfera însetafli de câøtiguri. Din 1896, moøia Flæmânzi era arendatæ lui
relafliilor contractuale era de aproximativ 56% (520.000 din Marcu Fischer, cel mai mare arendaø din flaræ. În 1906, Herman
920.939)9. Sistemul de dijmæ era cel mai ræspândit din Europa. Juster, alt prototip de jefuitor al satelor moldovene, îi oferæ lui
Marea arendæøie devine o mare speculaflie. Fraflii Fischer, precum D. Sturza 60.000 de lei în plus faflæ de suma cu care moøia fusese
øi Juster, Costiner, Miricæ, Pappiu acaparaseræ sute de mii de arendatæ de Fischer. Sturza e de acord, dar Fischer suprasolicitæ
hectare, creând trusturi arendæøeøti10. Pentru terenul arendat, alfli 60.000 de lei, peste suma oferitæ de concurent. Boierul încântat,
trustul Fischer obflinea în 1905 un venit de 3 milioane de lei, sumæ fireøte, lasæ moøia vechiului arendaø. Acesta, ca sæ°øi atragæ flæranii
egalæ cu venitul lui Gh. Gr. Cantacuzino. Majoritatea contractelor de parte°i, promite cæ va scædea simflitor arenzile, oferind jumætate
se încheiau în toiul iernii sau primævara, când marele proprietar din moøia Flæmânzi cu 25 de lei falcea de aræturæ øi 15 lei falcea
sau arendaøul speculau nevoia de produse a flæranilor, impunân- de imaø. fiæranii se aøteptau deci la mai bine în preajma înce-
du°le prefluri mult mai scæzute decât în sezonul muncilor agricole. putului de munci agricole 1907. Dar Fischer trebuia, nu°i aøa? sæ°øi
Majoritatea contractelor erau neclare, cu tot felul de stipulafliuni scoatæ banii suprasolicitafli. Aøa cæ la 6 februarie, când s°au
lesne de interpretat. Prevala forma rentei în produse asupra celei prezentat ei la primærie, au aflat mai întâi cæ administratorul
în bani. Se întâlnesc la începutul veacului numeroase contracte moøiei n°a venit. Se duc atunci dupæ el la administraflie, unde aflæ
ce ne dezvæluie caracterul cæmætæresc, înrobitor al „liberei anga- cæ li se propun condiflii de învoieli mai împoværætoare decât în anii
jæri”11. Se întâlnesc numeroase plângeri øi cereri ale flæranilor, anteriori. fiæranul Gh. Dochescu, încercând sæ°øi exprime mirarea,
adeværate pagini de durere øi întristare. La 19 februarie 1907, de e batjocorit øi lovit de administrator. Mulflimea flæranilor, fierbând
pildæ, locuitorii din Stroeøti, jud. Botoøani, se plângeau de fraflii de mânie, reacflioneazæ. A fost ca un semn. La 15 februarie, flæranii
Fischer, „care s°au îmbogæflit numai øi numai de pe spinarea din Stroeøti°Vlædeni, din Rædeni øi Latæi°Præjeni, pe moøii arendate
noastræ, iar acum, în aceøti 10 ani din urmæ, ne°au jupuit în aøa de Avram Zaharia, Marcu Fischer sau H. Juster, se adunæ la
fel, cæ nu ne°au mai ræmas prin ocalele noastre nici câte o vacæ primæria din Frumuøica øi cer încheierea unor contracte de arendæ
cu lapte pentru copii. Pânæ acum am ræbdat mult, iar acum nu direct cu proprietarii, nu cu arendaøii. La 21 februarie, arendaøul
mai putem, cæci ne°au ajuns cuflitul la os”12. Împotriva aceloraøi moøiei Sângeri e alungat împreunæ cu familia sa. La 25 februarie
øi a vætafului Nechita se plângeau øi locuitorii din Bâznoasa (Boto- acelaøi lucru se întâmplæ la Deleni. Deocamdatæ formele de mani-
øani), cei din Zlætunoaia, dupæ cum cei din Todireni (Botoøani) sau festare a nemulflumirii flæranilor sunt blânde. Un pluton de jan-
Øoldæneøti (Suceava), Ripiceni (Botoøani) ø.a. se plângeau îm- darmi rurali, condus de un locotenent din escadronul Ilfov, e trimis
potriva abuzurilor arendaøilor lor. Sunt sute øi sute de plângeri. spre nordul Moldovei. E prima deplasare a unor forfle represive
Din Moldova veneau cele mai multe, dar ele nu lipsesc nici din din alte localitæfli spre satele agitate. Dupæ 28 februarie încep sæ
Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Din ele vedem øi ravagiile cametei fie trimise unitæfli ale armatei. Mai întâi în comunele Deleni,
la sate, situaflia øcolilor øi în general a învæflæmântului rural, starea Cristeøti, Frumuøica, Rædeni. La 3 martie sunt arestafli 10 flærani
sanitaræ, condifliile de locuit, subnutriflia, abuzurile administrafliei. din Santa Maria, comuna Cælæraøi. La 4 martie, grupuri mari de
8 februarie 1907. În comuna Flæmânzi din jud, Botoøani, flæranii flærani din Curteøti øi Stânceøti inundæ stræzile Botoøanilor. Cæutau
din localitæflile øi satele învecinate se adunæ la primærie, chemafli casele arendaøilor øi ale proprietarilor. Câteva din ele sunt distru-
de administratorul moøiei, Gh. Constantinescu, pentru încheierea se, deopotrivæ cu unele magazine. Maiorul Boureanu, cu un
54 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 55

detaøament de 300 de soldafli, încearcæ sæ alunge mulflimea. Se o casæ nu a ræmas nedevastatæ. Actele agricole, contractele de
produc schimburi de focuri între cele douæ tabere. Cad rænifli de arendæ, registrele primæriei, toate distruse”16. Oraøul Iaøi e de ase-
o parte øi de cealaltæ. Maiorul Boureanu însuøi e lovit. fiæranii menea ameninflat de cetele flæræneøti.
numæræ 4 morfli øi 9 rænifli: primele victime ale ræscoalei. La 5 Din judeflul Iaøi în judeflul Suceava; la Ruginoasa, la Paøcani
martie, tot la Botoøani, le urmeazæ alfli 4 morfli øi 8 rænifli. La 6 (aici muncitorii ceferiøti au încercat sæ°i elibereze pe flæranii
martie este devastat târgul Burdujeni; în aceeaøi zi, în târgul arestafli), Lespezi (încercarea flæranilor de a ocupa cazarma pentru
Sulifla, suferæ grave stricæciuni casele arendaøilor, ale proprie- a lua muniflie øi armament).
tarilor, magazinele negustorilor bogafli. Toatæ plasa Siret e Din Suceava în Neamfl: Buhuøi, Costiøa, Ræzboieni, Valea Albæ
cuprinsæ de ræscoalæ13. ø.a. Apoi în judeflul Roman, în 20 de comune, între care Hælæuceøti,
Ræscoala pærea o ræfuialæ cu arendaøii în nordul Moldovei øi Dulceøti, Bræniøteni, Bârjoveni, Bæceøti. În judeflul Bacæu,
cu proprietarii care læsaseræ acestora mânæ liberæ. La 3 martie, ræscoala cuprinde: Bereøti, Pædureni, Climeøti, Sænceøti, Blægeøti
I.I.C. Brætianu interpeleazæ în parlament guvernul conservator (aici flæranii, înarmafli cu revolvere øi ciomege, atacæ detaøamentul
asupra acelei mâini de oameni „stræini de interesele mari ale de 200 de soldafli. fiæranii pierd 5 oameni øi alfli 7 sunt rænifli).
dezvoltærii noastre economice øi sociale”, care „s°au fæcut stæpâni, Episoade dramatice se desfæøoaræ la Vaslui. La 7 martie, flæranii
prin arendare, pe întinderi tot mai mari din suprafafla cultivabilæ ræsculafli intræ în oraø, neflinând seama de somafliile cordoanelor
a flærii”. Sute de mii de hectare øi deci sute de mii de flærani, declaræ de militari de la barieræ. În centrul oraøului, maiorul Calori,
Brætianu, erau sub dominaflia monopolistæ a câtorva indivizi care
pierzându°øi capul, a descærcat mai multe focuri de revolver în
exploatau cæmætæreøte munca øi nevoile flærænimii, îngreunându°i
mulflime. În încæierare cad morfli øi rænifli øi din rândul flæranilor
acesteia starea de mizerie øi revoltæ14. Primul ministru, Gh.
øi din acelea ale soldaflilor. În judeflul Tutova, la Iveøti, pe moøia
Cantacuzino, recunoaøte cæ acapararea moøiilor de cætre „unii
sofliei lui C. Mille, flæranii devasteazæ clædirea arendaøului Ozios
exploatatori puternici prin averea lor øi bine organizafli constituie
Roder, unul din asociaflii lui Calman Fischer. Distrugeri însemnate
negreøit un pericol economic øi social de o gravitate netægæduitæ”
sunt în târgul Plopona, în satele Lieøti, Øerbæneøti øi Buceøti. În
øi fægæduieøte cæ va lua mæsuri. Îi solicitæ liderului liberal enun-
flarea vederilor sale pentru ca hotærârile sæ fie luate de comun acord judeflul Putna, oræøelul Panciu e „invadat” de locuitorii comunelor
de ambele partid de guvernæmânt. vecine. Comunele Suraia, Vulturi øi Colieni sunt centrul ræscoalei.
Între timp, ræscoala se întinde în Moldova. O forflæ ascunsæ, În judeflul Covurlui, miøcarea flæranilor din Mæstæcani dureazæ
pe care o evocæ Stere în romanul sæu autobiografic, pærea cæ s°a patru zile. La 11 martie, circa 200 de persoane încearcæ sæ ajungæ
pus în mers, ræscolind satele øi oamenii care pânæ atunci îøi la prefectura din centrul Galafliului. 14 oameni cad morfli, 7 grav
væzuseræ de nevoile lor. Din judeflul Botoøani, unde se domolesc, rænifli, alflii rænifli mai uøor. Între cei morfli øi „un dezertor rus care
miøcærile cuprind Dorohoiul, Dæræbani, Hudeøti, Cristineøti, fusese autorizat a sta la flaræ øi care fæcea propagandæ…” (probabil
Ibæneøti, apoi Zvoriøtea, Bræeøti, Vârful Câmpului…Procurorul un potemkinist)17. Masacrul din str. Domneascæ din Galafli a fost
Domide din Dorohoi raporta la 8 martie: „Agitaflia s°a întins aproa- cel mai mare din întreaga Moldovæ.
pe în toate comunele øi cætunele din judefl. Pretutindeni ræzvrætiflii Din Moldova, ræscoala se întinde în Muntenia. Slab în Muscel,
au devastat casele proprietarilor, arendaøilor øi ale dughengiilor”15. Dâmbovifla, Prahova øi parflial în Argeø, în Ilfov, Bræila øi Ialomifla,
Încercarea de pætrundere în oraøul Dorohoi e opritæ. dar puternicæ în Teleorman, Vlaøca, Buzæu, Rm. Særat.
Din Dorohoi în judeflul Iaøi. Devastæri însemnate la Tg. Frumos 7 martie 1907. C.G. Dissescu dæ citire în parlament Mesajului
øi la Podul Iloaiei. Ciocniri cu trupele øi rænifli de o parte øi de ce însoflea proiectul de lege pentru deschiderea de credite supli-
alta. În târgul Bivolari, flæranii, cu miile, flin piept timp de patru mentare øi extraordinare în valoare de 730.000 lei. Întreaga sumæ
zile forflelor de represiune. „Nici o prævælie, nici o instituflie, nici era destinatæ concentrærii armatei18.
56 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 57

9 martie1907. N.D. Spineanu propune în Cameræ – øi propu- Într°o Cameræ cu totul speriatæ de ceea ce se întâmpla la sate,
nerea e votatæ cu 58 de voturi contra 8 – sæ se aleagæ din mijlocul P.P. Carp, singurul, pærea cæ ræmâne deasupra furtunii, având
parlamentului o comisie care sæ meargæ øi sæ cerceteze din comunæ iluzia cæ o stæpâneøte. Proprietatea mare era pentru el „un bine…o
în comunæ care erau cauzele ræscoalei (de parcæ n°ar fi fost necesitate nu numai pentru clasele conducætoare ale unei flæri, dar
cunoscute) øi sæ propunæ mæsuri de îndreptare19. o necesitate chiar pentru pætura flæræneascæ”. Sau „dacæ d°voastræ
Em. Costinescu, la discuflia generalæ asupra bugetului, nu vefli menfline, færæ clasæ diriguitoare, numai populafliunea
vorbeøte de buget, ci de criza agraræ. „Numai represiunea nu ajun- sæteneascæ, færæ posibilitatea de a deveni, prin economie, clasæ
ge; alæturi de represiune trebuie sæ punem îndatæ, dar de îndatæ, conducætoare, d°voastræ nimicifli progresul social”. El susflinea
øi opera de dreptate”. El øtie cæ guvernul conservator lucreazæ la mæsurile indicate de N. Filipescu, dar nu înfæptuite într°o zi sau
un proiect de lege împotriva trusturilor arendæøeøti, dar mai øtie într°o noapte (citeazæ ironic, la adresa lui Em. Costinescu, vorba
cæ o singuræ mæsuræ nu ajunge pentru rezolvarea crizei agrare. greceascæ „Andra thelo, tora Thelo” – îmi trebuie bærbat øi°mi
I. Brætescu îi spune sæ propunæ o lege øi ei, deputaflii conservatori, trebuie chiar acum). În aøteptare, cu toate cæ øtia cæ aceste vorbe
o vor vota îndatæ (I. Brætescu era tare speriat de ce se întâmpla le va auzi mereu spærgându°i°se în cap, el crede cæ nu era decât
în flaræ). Costinescu cere o altæ lege a învoielilor agricole, supri- un lucru de fæcut: „represiunea. Vom aviza pe urmæ”22.
marea ruøfeturilor, o dreaptæ mæsurætoare a pæmânturilor, inter- Take Ionescu, ministru de Finanfle în guvernul conservator øi,
zicerea stræinilor de la dreptul de a arenda, scæderea arenzii de fapt, cel mai influent membru al acestui guvern, aræta, în
cuvântul sæu, cât de dificilæ era poziflia celor care conduceau flara
moøiilor (proprietarii „sæ mai lase Nissa în pace”, întrerupe acelaøi
în astfel de momente de crizæ. Pærea sæ confirme pærerea lui Em.
I. Brætescu).
Constinescu: „Dacæ puterea nu a fost de invidiat vreodatæ, este
N. Filipescu nu se opreøte nici el decât foarte puflin la proiectul
în aceste dureroase momente; în împrejurærile de astæzi,
de buget, pentru cæ „dacæ împrejurærile triste care se petrec în
ministerul este un calvar”. Take Ionescu pune punctul pe i. „Noi,
Moldova s°ar agrava, tot edificiul nostru bugetar, aøa cum se pre-
societatea noastræ, este cu numele o mare democraflie; în reali-
zintæ astæzi, poate fi zdruncinat pânæ în temelie”. Propune indivi-
tate, nu; ea este alcætuitæ aøa cum a fæcut°o istoria, cu transfor-
zibilitatea pæmânturilor flæræneøti, crearea de pæøuni comunale, mærile ei dintr°o pæturæ guvernatæ aproape toatæ deopotrivæ øi
o lege contra trusturilor arendæøeøti, înfiinflarea monopolului dintr°o pæturæ guvernantæ foarte departe de dânsa, o pæturæ care
alcoolului ø.a., dar e împotriva Casei Rurale øi a redistribuirii a guvernat°o, – am convingerea – mai bine decât s°ar fi guvernat
proprietæflii, conøtient fiind cæ chestiunea flæræneascæ în România ea singuræ, dar…”23. Venise vremea unor adeværuri. Øi ele tre-
era o problemæ de producflie øi nu una de repartizare a averilor buiau spuse.
øi ea urma sæ se rezolve nu prin deplasarea averilor constituite, Pætura guvernantæ era într°o stare de neliniøte øi de derutæ.
ci prin crearea de noi bogæflii (N. Filipescu era øi el mare proprietar Ræscoala potolitæ într°un loc izbucnea într°altul. Dacæ pentru
øi din punctul acesta de vedere nu putea sæ nu fie interesat). Sigur nordul Moldovei, doritorii græbifli în a gæsi o explicaflie o gæsiseræ
cæ înfiinflarea de ferme model, dezvoltarea industriilor mici la sate, în prezenfla masivæ a arendaøilor, în restul flærii ce explicaflii se
alte învoieli agricole mai bune pentru flærani øi alte mæsuri de acest puteau gæsi? Care altele decât situaflia de nesuportat a flæranilor?
gen de care vorbeøte Filipescu erau bune, dar esenflialæ tot chesti- Cæci nu de bine se ræsculaseræ ei.
unea pæmântului ræmânea. Înainte de orice reformæ, N. Filipescu Serviciile de informaflii ale armatei anunflau concentræri de
cere restabilirea ordinei, „færæ cruzime inutilæ”20. trupe austro°ungare la granifla de vest øi nord a flærii. La Ministerul
10 martie 1907. Barbu Pæltineanu: „Remedii pentru viitor sunt de Externe se primesc veøti, pe canale diplomatice, despre intenfliile
multe. Sæ dea Dumnezeu sæ scæpæm cu bine din încercarea de austro°ungare de a ajuta pe regele Carol în reprimarea ræscoalei
faflæ”21. prin trimiterea de trupe în România. Ce ar fi ajuns flara într°o
58 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 59

astfel de situaflie? De neînchipuit în ce poziflie s°ar fi pus øi cât fusese evidentæ. „Deodatæ [însæ], în mijlocul acestei situafliuni, ne
de mult ar fi avut de suferit conøtiinfla naflionalæ româneascæ. gæsim dinaintea unei încurcæturi interne din cele mai complicate,
Guvernul conservator, slab, uzat øi mai ales total dezbinat prin care zguduie din temelie statul nostru” øi, adaugæ Sturdza, cu mare
rivalitatea Take Ionescu – familia Cantacuzino, nu se simflea în emoflie, „suntem cu toflii cuprinøi de grija cea mare, ca edificiul
stare sæ facæ faflæ situafliei. Ameninflat în poziflia sa de o eventualæ de abia clædit sæ nu fie desfiinflat”25. Øi cere tuturor sæ°øi dea mâna,
unire a cantacuzinilor cu gruparea lui P.P. Carp, Take Ionescu trecând peste deosebirile de partid, de vederi, de certuri perso-
se duce la I.I.C. Brætianu øi cere liberalilor sæ preia puterea. Regele nale, ca sæ se poatæ depæøi criza care se abætuse asupra flærii”. O
Carol sfætuieøte în acelaøi timp pe Gh. Gr. Cantacuzino sæ renunfle crizæ nemaipomenitæ – spune øi Ion Lahovari – cum în 40 de ani
la guvern în favoarea lui D.A. Sturdza. Øi la 12 martie, Gh. Gr. de domnie glorioasæ øi paønicæ a Majestæflii Sale nu s°a væzut încæ.
Cantacuzino demisioneazæ, regele însærcinându°l a doua zi pe D.A. Casa e în pericol sæ ardæ”26. Take Ionescu, ai cærui partizani
Sturdza cu formarea cabinetului (alæturi de D.A. Sturdza, preøe- dædeau majoritatea membrilor parlamentului, fægæduieøte întregul
dinte øi Externe, în guvern intrau Spiru Haret la Culte, I.I.C. sæu sprijin. D.A. Sturdza pæræseøte fotoliul de pe banca miniøtrilor,
Brætianu la Interne, Em. Costinescu la Finanfle, A. Carp la In- se duce la locul lui Take Ionescu øi îi strânge amândouæ mâinile
dustrie øi Domenii, T. Stelian la Justiflie, V.G. Morflun la Lucræri cu mare efuziune, în aplauzele delirante ale Camerei. Apoi se duce
Publice, gen. Al. Averescu la Ræzboi)24. Cele mai importante posturi la locurile lui I. Lahovari øi P.P. Carp, strângându°le øi lor mâna,
în acel moment erau la Interne øi la Ræzboi. Øi ele sunt ocupate în aceeaøi atmosferæ. Întreaga clasæ conducætoare se unea în fafla
de doi oameni de viitor: I.I.C. Brætianu øi gen. Averescu. Acesta primejdiei care°i ameninfla poziflia, dar care ameninfla, totodatæ,
din urmæ, pentru prima oaræ ministru, venea aureolat de studii øi existenfla statului. Ca niciodatæ pânæ atunci, parlamentul nu
militare strælucite în Italia øi de faima de energie øi foarte capabil, e dizolvat odatæ cu numirea unui nou guvern, al altui partid. Øi
calitæfli pentru care de curând fusese ridicat la rangul de general. s°a putut vedea spectacolul neobiønuit al unui parlament care îøi
El înlocuieøte la postul de ministru pe generalul Manu, bætrân øi desfiinfleazæ legi votate de el însuøi mai înainte, ba chiar având
de prea multæ vreme numai om politic, nu øi militar activ. În plus, ca apærætor pe Take Ionescu, inifliatorul lor (suspendarea modifi-
lui G. Manu nu°i plæcuse de la început Ministerul Ræzboiului, cærii circumscripfliilor comunale, desfiinflarea taxei de 5 lei contra
destinat iniflial lui Iacob Lahovari. El voise Externele. Mæsurile secetei, a taxei de 15 bani pe decalitru de vin, abrogarea art. 51
luate de el, odatæ ræscoala izbucnitæ, erau lipsite de fermitate øi din legea de organizare a finanflelor statului ø.a.).
de un plan precis. Când a venit în guvern, gen. Averescu nici nu „Guvernul îøi dæ toate silinflele pentru ca ræscoala, cari ne
øtia exact repartiflia trupelor pe teritoriul flærii, G. Manu nelæsând îngrijeøte pe tofli, sæ fie în cel mai scurt timp reprimatæ øi sæ
nici o situaflie. Adeværul era cæ nici Manu, nici un om politic de reintræm în ordine øi liniøte”27 – declaræ D.A. Sturdza în Cameræ
altfel, nu se aøteptase ca ræscoala sæ fie atât de întinsæ øi de la 14 martie 1907. Øi, într°adevær, gen. Al. Averescu, împreunæ
violentæ. El se mulflumise mai mult sæ preîntâmpine extinderea cu I.I.C. Brætianu, întocmeøte un plan detaliat al reprimærii. fiara
ei decât s°o înfrângæ, presupunând cæ se va stinge de la sine. e împærflitæ în 12 zone de operaflii, iar judeflele în mai multe
„Situaflia este atât de gravæ – declaræ D.A. Sturdza în primul sectoare. Generalii celor opt divizii, însærcinafli cu reprimarea
sæu discurs în parlament, la 13 martie – încât cred cæ nu numai ræscoalei, îøi ocupæ posturile lor la Turnu Severin, Craiova, Târgo-
un om, dar nici mai mulfli oameni nu se putea s°o liniøteascæ decât viøte, Bucureøti, Buzæu, Focøani, Roman øi Botoøani øi încep sæ
dacæ tofli vom fi pætrunøi øi cuprinøi de simflæmântul datoriei”. Ca punæ în aplicare planul operaflional. Ei înøtiinfleazæ zilnic de mersul
om bætrân, spune Sturdza, el væzuse øi træise multe, trecuse prin evenimentelor øi dislocærile de trupe.
situaflii grele. Dar acele greutæfli proveneau din poziflia nesiguræ Între timp, ræscoala, diminuatæ în Moldova, lua proporflii în
a statului român, când toatæ strædania era sæ se convingæ Europa Muntenia øi mai ales în Oltenia, în Vlaøca, Dolj, Romanafli, Mehe-
de vitalitatea neamului românesc øi a statului român. Øi reuøita dinfli, Vâlcea, îmbræcând formele cele mai violente.
60 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 61

Reprimarea începe sæ fie fæcutæ cu brutalitate, folosindu°se din de ulcer øi, la sfârøitul anului 1906 ræmâne multe sæptæmâni la
plin artileria. Sute de flærani înroøesc brazdele cu sângele lor, pat, ceea ce a øi fæcut sæ circule zvonuri despre un cancer la stomac
brazde udate cu sudoarea lor. Numeroøi flærani sunt arestafli (în øi apropiata moarte a suveranului, zvonuri ræspândite de familia
Teleorman, numærul acestora ajunge la 4.000, în Mehedinfli la 986 doctorului Theodori øi pe care le consemneazæ Titu Maiorescu în
ø.a.)28. Dupæ 16 martie, guvernul dæ zilnic comunicate, anunflând Însemnærile sale zilnice øi Al. Marghiloman în Notele sale politice.
normalizarea treptatæ a situafliei. Nu era aøa, dar se voia liniøtirea Regele însuøi consemna cæ „în perioada cât am fost bolnav nu mai
opiniei publice øi mai ales scæderea presiunilor austro°ungare øi aveam poftæ sæ întreprind ceva sau sæ væd lumea”. Dar numai
a ofertelor de sprijin armat. Abia dupæ 22 martie forfla ræscoalei patru sæptæmâni ræmâne la pat. Cu sprijinul dr. Ortner de la
se diminueazæ øi armata øi autoritæflile încep sæ stæpâneascæ Viena, regele îøi revine). Corespondenfla cu sora sa continuæ în
situaflia. tot cursul anului 1907 dupæ cum ne lasæ sæ presupunem unele
Victimele ræscoalei sunt numeroase. Câte au fost anume este referiri pe care regele le face la începutul anului 1908. Dar...
greu de precizat. Când a plecat de la guvern, în 1910, I.I.C. aceasta corespondenflæ nu mai existæ. Dupæ cum nu mai existæ
Brætianu a luat cu el mai multe dosare de la Ministerul de Interne nici a altora. Este o claræ acfliune de øtergere a urmelor. Anume
(pentru a nu fi folosite de adversarii politici împotriva lui, a motivat s°a umblat dupæ tot ceea ce însemna øtire despre ræscoale øi acolo
el). N. Filipescu a fæcut acelaøi lucru cu unele dosare de la Mi- unde ele au existat øtirile au dispærut. Au dispærut øi deci mai
nisterul de Ræzboi, cât a fost el în guvernul P.P. Carp din poate fi o speranflæ de regæsire a lor ? Sau au fost distruse? Øi dacæ
1911°1912. Întrebat în parlament de soarta dosarelor de la Mi- au fost distruse sau ascunse de cine øi în ce perioadæ? Întrebæri
nisterul de Interne, P.P. Carp se consultæ cu regele, care°i spune care nu au un ræspuns. Doar supoziflii. Ceea ce s°a urmærit a fost
cæ aceste dosare sunt acolo unde trebuie sæ fie, adicæ în arhiva sæ se ascundæ numærul victimelor, numærul flæranilor cæzufli. Øi
casei regale. De fapt, nu acolo trebuiau sæ fie, dar nici regele nu o cifræ exactæ a celor morfli în timpul ræscoalei nu se poate stabili.
voia ca problema victimelor din timpul ræscoalei sæ ajungæ subiect În toiul evenimentelor, ziarele lui C, Mille „Adeværul” øi
de discuflie în luptele politice dintre partide. Fapt este cæ de „Dimineafla” au afirmat cæ numærul victimelor ar fi fost de 13.000
conflinutul unora din aceste dosare s°a aflat peste timp, dar despre sau 12.000. Ulterior, „Adeværul” s°a stabilit la cifra de 11.000 (cifra
al altora nu. Mai târziu, sub comunism, pentru a incrimina propagandei comuniste), bazat, cum anunfla „Le Courier européen”
„regimul burghezo°moøieresc” øi încuraja colectivizarea dosarele din 20 martie 1910, „pe documente ale propriului sæu director,
au fost folosite pentru a ridica excesiv numærul victimelor. Øi cum pentru a cere neîncetat pedepsirea autorilor mârøavului ma-
nu s°a reuøit atunci foarte multe mærturii au dispærut. Din toate sacru”29. Cifra indicatæ de C. Mille era total exageratæ øi autorul
arhivele, din toate memoriile, corespondenflele (pânæ øi din cores- ei nu avea cum sæ posede documente personale despre ræscoalæ.
pondenfla personalæ a regelui) au dispærut toate referirile la Eventual simple zvonuri. La polul opus, I.I.C. Brætianu indica în
ræscoalæ. Dupæ o convorbire cu ministrul Rusiei la Bucureøti, la parlament 419 victime30. În mod normal el ar fi trebuit sæ øtie
27 iunie/10 iulie 1906, regele îi scrisese surorii sale: „sunt oarecum cifra exactæ, în calitatea lui de ministru de Interne. Dar tofli au
îngrijorat de miøcarea agraræ care se face simflitæ pânæ la graniflele fost de pærere atunci cæ Brætianu diminueazæ intenflionat numærul
noastre, cæci øi la noi flæranii pretind într°una pæmânt. Din fericire victimelor. O confirma însuøi regele Carol, care°i mærturisea
avem o recoltæ aøa de bunæ cæ peste tot în flaræ domneøte liniøtea ministrului Angliei la Bucureøti, cæ numærul victimelor ar fi de
øi mulflumirea” (într°adevær, recolta fusese bunæ în 1906. Cât „multe mii” („Regele a mers atât de departe, încât a declarat cæ
priveøte mulflumirea însæ...!). Este ultima øtire pe care o gæsim nimeni nu øtie câfli ræsculafli cæzuseræ în faza respectivæ a luptelor,
în corespondenfla lui Carol I despre situaflia de la flaræ din România læsându°mæ totodatæ sæ înfleleg cæ puflin îi pæsa de ei [malifliozitate
de dinaintea izbucnirii ræscoalei, din perioada desfæøurærii øi englezeascæ – n.n.], dar a admis cæ, în orice caz, cifra era de ordinul
înfrângerii ei. Øi aceasta nu pentru cæ regele a fost bolnav (suferea a multe mii”31.
62 l ION BULEI V
Regele, evident, a încuviinflat represiunea în calitatea sa de TRESÆRIRI DE ORGOLIU ALE BURGHEZIEI
cap al forflelor armate. Implicarea lui, dacæ e s°o numim astfel, ROMÂNE
termenul fiind însæ impropriu, e limpede. El fiind rege, avea
datoria sæ fie arbitru al situafliei politice din flara peste care era
rege. Ceea ce a øi fost în fapt.
Generalul Averescu dædea, în 1937, cifra de 2.000°2.50032.
Intuitiv o cifræ intermediaræ ne propune mai nou Iorgu Iordan,
redând o discuflie mai veche cu G. Ibræileanu: „Când Ibræileanu În vara lui 1904 se redeschide chestiunea petroliferæ. D.A.
a înfleles cæ sunt dispus sæ accept mai degrabæ, fie øi cu o simflitoare Sturdza, primul ministru de atunci, e vizitat la Karlsbad de
reducere, numærul dat de Mille, s°a oprit din mers øi mi s°a adresat avocatul Fialla, reprezentantul caselor Rothschild, Nobel øi
cu reproø øi puflintel cu durere: Bine, Iordan, øi dumneata crezi Montaschev. Fialla propunea crearea unei mari societæfli pentru
ce scrie «Dimineafla»? – «Domnule Ibræileanu, n°am posibilitatea exploatarea perimetrelor petrolifere ale statului român. D.A.
de a verifica, dar mi se pare neverosimil de micæ cifra oficialæ»”33. Sturdza n°a refuzat sæ trateze øi a înmânat avocatului vienez o
Cei care au murit la 1907 par, în acest fel, sæ fi fost deopotrivæ scrisoare, acordându°i un termen de 7 luni pentru constituirea unei
uitafli øi de guvernanflii din 1907 øi de aceea de dupæ 60 de ani. societæfli de concesionare. Mai mult, el a parafat un proiect (mai
târziu, Sturdza i°a zis anteproiect) prezentat de Fialla prin care
Ciudatæ e uneori istoria!.
cele trei case bancare urmau sæ constituie „Societatea anonimæ
Ræscoala din 1907 a fost faptul cel mai dureros al statului
a petrolurilor statului român”, care ar fi trebuit sæ ia în concesie
român modern. Øi ori de cate ori e atins doare din nou. O jacherie
30.000 ha. Redevenfla era de 8%. Cu aceasta, D.A. Sturdza, færæ
prelungita din ev mediu spre epoca contemporanæ. Cu mari semne
cunoøtinfla colegilor sæi din minister, a angajat guvernul flærii. Øi
de întrebare asupra capacitæflii clasei conducætoare române de a
dupæ ce guvernul liberal s°a retras, l°a asigurat pe Fialla cæ
rezolva „chestiunile nafliei”, cu nedumerire asupra modernitæflii angajamentul ræmânea în vigoare. El avea în vedere, dând aceastæ
însæøi la români. Vechiul regat dovedise un echilibru social atât asigurare, pe rege, favorabil unei concesionæri cætre germani øi
de precar, încât întreaga sa construcflie de stat pærea fragilæ. nu cætre societatea americanæ Standard Oil. Pe masa regelui au
Din punctul de vedere al ideii naflionale, nerezolvarea proble- gæsit miniøtrii conservatori angajærile lui D.A. Sturdza. Øi I.
mei agrare cântærea foarte greu. „Vaza ce statul român øi°o câøti- Lahovari øi Take Ionescu le°au continuat. În februarie 1905, Fialla
gase ca element de ordine, de civilizaflie øi de progres în Orient, a declarat cæ a reuøit cæ creeze o societate de exploatare a petrolului
atât prin înflelepciunea regelui sæu cât øi prin maturizarea politicæ românesc, dar nu prin casele Rothschild, Nobel øi Montaschev, ci
de care nafliunea a dat atâtea dovezi, nu va putea, în asemenea prin grupul Banque de Paris et des Pays Bas°Deutsche Bank. Take
împrejuræri, decât sæ sufere într°atâta, încât România sæ fie consi- Ionescu øi Fialla au elaborat un alt „proiect de concesiune” pentru
deratæ mai prejos decât Serbia, Bulgaria sau Grecia. Ce încredere 20.000 ha øi cu o redevenflæ de 10% (deci mai favorabilæ statului
poate inspira o flaræ unde nemulflumirea care domneøte în obøtea român decât în 1904)2. Pentru a trece acest proiect, Take Ionescu
poporului este atât de mare, încât o împinge la necontenite izbuc- recurge la o tacticæ ce pærea sæ izbândeascæ. El aruncæ întreaga
niri?”34 Radu Rosetti scria astfel. Dar, dincolo de vaza statului responsabilitate pentru concesionarea ce urma sæ se înfæptuiascæ
român în rândul celorlalte state europene, contau, øi încæ enorm, asupra lui D.A. Sturdza, acuzându°l cæ la 28 august/10 septembrie
ochii îndurerafli cu care românul din afara Regatului privea, în 1904 el ar fi încheiat o convenflie definitivæ øi obligatorie cu grupul
primævara lui 1907, însângerarea din satele Moldovei, Munteniei, financiar german. În presa controlatæ de el, ministrul de finanfle
Olteniei. Pærea cæ un vis, visul tuturora, în loc sæ se apropie, se conservator publicæ proiectul lui Fialla parafat de Sturdza.
îndepærta. Stratagema avea sorfli de izbândæ øi pentru cæ°l punea pe øeful
64 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 65

liberal în conflict cu ceilalfli fruntaøi ai partidului, neinformafli arætând importanfla øi complexitatea chestiunii pentru statul
asupra tratativelor angajate de liderul lor. Dar D.A. Sturdza se român øi anunflând „trei idei principale” ce urmau a fi cælæuza în
apæræ cu violenflæ într°o întrunire a partidului liberal la 8/21 mai, orice soluflie se va da: „1. Pæstrarea unei porfliuni a terenurilor
într°o declaraflie cititæ la Senat la 13/26 mai 1905, în presa liberalæ. petrolifere ale statului ca rezervæ de viitor. 2. Evitarea monopoli-
Între cele douæ partide se întrefline o vie campanie. Dincolo de zærii acestor terenuri petrolifere într°o singuræ mânæ. 3. Pæstrarea
politica de partid, era în joc interesul flærii. Burghezia românæ pe seama statului a tuturor mijloacelor de transport al petrolului
devenise mult mai conøtientæ, dupæ presiunile financiarilor stræini øi derivatelor lui prin calea feratæ øi prin conductul (pipe°line) ce
în 1900, de importanfla aurului negru, cum începe sæ fie denumit trebuie sæ fie construit øi exploatat numai de stat, la momentul
petrolul. Øi nu numai burghezia, ci lumea politicæ româneascæ în oportun”6. Ceea ce însemna un ræspuns „neted øi clar”, cum fline
ansamblu. Øi riposta ei nu întârzie. În mai, un grup de moøieri sæ precizeze øeful liberal, care cere din nou cuvântul, adæugând
øi capitaliøti români (de nuanfle politice diferite), pentru a face sæ cæ programul expus în trei puncte, „scurt øi cuprinzætor, e øi
cadæ oferta stræinæ, constituie ei o societate naflionalæ „România programul partidului naflional liberal în chestiunea petrolului.
– societate naflionalæ pentru exploatarea terenurilor petrolifere Putem deci merge cu toflii, în aceastæ cestiune, mânæ în mânæ”.
de pe proprietæflile statului”. „O societate fericitæ, în care neamuri Lucru cu care era de acord øi P.P. Carp. La 24 mai/6 iunie, P.P.
întregi vin sæ aducæ prinosul lor de entuziasm întreprinderilor Carp s°a dus în audienflæ la rege. Nu øtim conflinutul discufliei. Dar
naflionale…Astfel gæsim frafli, surori, soflul øi soflia cu verii, ea trebuie cæ s°a abætut øi asupra chestiunii concesionærii, mai
veriøoarele cu nepoflii øi nepoatele lor øi chiar cu soacrele lor, – mulfli junimiøti fiind acflionari principali ai societæflii „România”.
mi se pare, d°lor”, cum spunea ironic în parlament I. Th. Florescu3. Zvonul politic, consemnat de C. Bacalbaøa, dædea la ivealæ urmæ-
Øi el dædea de pe lista subscriptorilor de 7 ori numele de Botez torul ræspuns al lui Carp la mirarea regelui cæ mulfli junimiøti erau
(„Cum vedefli, d°lor, e foarte bine botezatæ aceastæ societate”). contra concesionærii cætre grupul stræin, el, Carp, øeful lor, fiind
Dincolo de ironie era însæ tresærirea de orgoliu a clasei conducæ- partizan al introducerii capitalului din afaræ: – „Da, Sire, sunt
toare române, care nu voia sæ înstræineze o bogæflie al cærei prefl pentru introducerea capitalurilor stræine, dar când ele ni se impun,
în viitor nici nu putea fi estimat. Printre subscriptori: Al. Marghilo- sunt contra”7. Fapt este cæ la 1905, clasa conducætoare românæ a
man, Lascær L. Catargiu, Barbu Øtirbey, N. Filipescu, P.S. Aurelian, ajuns la un acord cu privire la chestiunea petrolului. Øi acest acord
D.A. Sturdza, Spiru Haret, fraflii Brætianu ø.a. În câteva zile (15°17 a fost în urmæ respectat de toate guvernele care au condus flara
mai 1905) s°a obflinut fægæduiala unui capital de 5 milioane lei pânæ la 1918.
aur (subscriptorii nu depun banii imediat, ci „vom face værsæ- Evident, Societatea „România” n°a ræmas decât o intenflie. Ea
mintele la epocile ce se vor fixa pe giranflii societæflii”). Giranflii n°a primit concesionarea terenurilor petroliere cerute. Scopul ei
erau G. Mavrocordat, C. Alimæneøteanu et C°ie. Øi Societatea n°a fost decât politic: sæ determine, legal øi færæ interpretæri de
aceasta cere øi ea statului drept la concesiune, oferind condiflii mult cætre o flaræ micæ era bine sæ se fereascæ, sæ cadæ o ofertæ stræinæ
mai avantajoase decât cea stræinæ4. Guvernul conservator se aflæ periculoasæ pentru viitorul economic al României. Acelaøi ministru.
astfel dintr°o datæ în fafla a douæ alternative. De fapt, mâna îi este I. Lahovari care, împreunæ cu Take Ionescu, tratase în 1905 cu
forflatæ. În ciuda presiunilor grupului financiar stræin5, el nu putea Fialla, în ianuarie 1906 aduce în parlament un proiect de lege
sæ primeascæ oferta acestuia, din moment ce apæruse una care era intrat în vigoare la 28 ianuarie 1906. Un proiect care stabilea mai
øi mai avantajoasæ øi era øi româneascæ. La 24 mai/6 iunie 1905, multe principii asupra modului de exploatare a petrolului de pe
D.A. Sturdza interpeleazæ în Senat pe Gh. Gr. Cantacuzino „asupra terenurile statului: pentru a se evita monopolizarea terenurilor,
intenfliunilor guvernului cu privire la minele de petroleu ale ele erau împærflite în loturi de câte 100 ha, ce se acordau separat,
statului øi îndeosebi la formarea unei societæfli naflionale pentru nu mai mult de trei unui singur concesionar; concesionarul avea
explorarea øi exploatarea lor”. Øi Gh. Gr. Cantacuzino ræspunde, obligaflia de a explora încæ 900 ha pe lângæ cele 100 pentru
66 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 67

asigurarea rezervelor; pentru viitor, statul îøi rezerva 1/3 din sistemului de pânæ atunci, Compania francezæ deflinând concesia
loturile cunoscute øi 1/2 din cele necunoscute, dreptul exclusiv de din 1868. În 1908, contractul lua sfârøit, dacæ nu era reînnoit.
exploatare a mijloacelor de transport ale derivatelor petroliere øi Tratative cu Societatea francezæ, impulsionate de aceasta din
pânæ la 50% din beneficiul net al exploatærii. Cuantumul rede- urmæ, începuseræ de mai înainte, încæ din 1900, sub primariatul
venflelor a fost stabilit la 10°14%. În plus, articolul 9 obliga lui B. Delavrancea. În martie 1905, M. Gh. Cantacuzino le reia.
societæflile stræine sæ punæ „la dispoziflia publicului român 1/3 din De la început o face în condiflii mai avantajoase decât în 1900. Øi
capitalul menit a fi subscris øi pe preflul emisiunii”8. Legea lui I. aceste condiflii nu înceteazæ sæ devinæ øi mai convenabile în cursul
Lahovari nu s°a aplicat, cæci nu s°a acordat nici concesiune de tratativelor. Partea Primæriei era de aproape 75%:10% din înca-
terenuri petrolifere potrivit stipulafliilor sale. Dupæ cum, de altfel, særile brute, 50% din cele nete øi un minimum de 250.000 ca
nu s°a acordat nici potrivit legii lui Al. Djuvara din 18 aprilie 1909, redevenflæ, indiferent de împrejuræri. Personalul exploatærii
care a înlocuit°o pe cea a lui Lahovari, menflinând°o în esenflæ. Pânæ urma a fi 2/3 românesc. Sunt condifliile în care se øi încheie con-
la 1918, statul român n°a acordat nici o concesiune pe terenurile tractul în noiembrie 1905. Se sconta pe un beneficiu global de 37
sale petrolifere. milioane în 40 de ani, perioada de prelungire a noului contract.
Un alt prilej de trezire a orgoliului burgheziei române. În O sumæ globalæ ce era pusæ la dispoziflia Primæriei chiar de la
ianuarie 1906, dupæ îndelungi tratative, primæria Bucureøtiului început, urma sæ fie folositæ pentru sistematizarea canalizærii cu
(era primar Mihai Gh. Cantacuzino, fiul marelui moøier øi lider apæ a oraøului. Motivând urgenfla, Primæria nu fline o licitaflie
conservator) concesioneazæ iluminatul Capitalei Companiei de gaz înainte de a începe tratærile cu Societatea francezæ, dupæ cum cerea
cu capital francez. De fapt, se prelungeøte o concesie anterioaræ. legea. S°a væzut de la început preferinfla pentru aceastæ societate.
Bæncile franceze condiflionaseræ totdeauna participarea lor la Or, la sfârøitul tratativelor, apare oferta unui grup românesc.
împrumuturile acordate României de bæncile germane de o favo- Liberalii, nu numai ei, dar ei ca inifliatori, încearcæ øi în cazul
rizare a capitalului lor. În anii de început ai veacului, liberalii iluminatului Capitalei acelaøi procedeu ca în chestiunea concesio-
rezistaseræ presiunilor. Bourgarel, noul ministru al Franflei la nærii terenurilor petroliere. Creeazæ o Societate româneascæ de
Bucureøti, considera cabinetul Sturdza „politic øi financiar înfeu- gaz øi electricitate, pentru a o opune celei franceze. Lascær (Læscæ-
dat Germaniei” øi din aceastæ cauzæ „n°a læsat sæ scape nici o ocazie ruø) Catargiu, Øtirbey, Procopiu, C.C. Arion, Elias ø.a., conservatori
de a ameninfla interesele noastre”. Dupæ înlocuirea guvernului øi liberali deopotrivæ cu alflii færæ o culoare politicæ øtiutæ, oferæ
liberal cu ministerul lui Gh. Gr. Cantacuzino, el scria lui Delcassé: Primæriei condiflii mai avantajoase decât compania francezæ. Se
„Cabinetul conservator se va inspira, e de presupus, de sentimente voia astfel sæ se forfleze mâna consiliului municipal. De fapt, ea
mai favorabile. Convins cæ banul stræin e indispensabil pentru a nici nu trebuia forflatæ, pentru clasa conducætoare românæ existând
ridica øi dezvolta industria naflionalæ, el se declaræ dispus sæ°i deja un principiu cælæuzitor: când nu erau capitaluri indigene, se
faciliteze în mai largæ mæsuræ accesul în România. Repudiind fæcea apel la cele stræine. M. Gh. Catacuzino nu respectæ însæ acest
expres, pe de altæ parte, tendinflele ostile de care noi am avut direct principiu. El respinge oferta româneascæ, considerând°o neserioasæ,
a ne plânge, el afirmæ în privinfla noastræ dispozifliile les plus „færæ soliditate tehnicæ” øi færæ „soliditate financiaræ”. În plus, ea
rassurantes”9. Nu era, desigur, vorba doar de „dispoziflii” mai venise prea târziu, când tratativele cu compania francezæ erau
favorabile. Primæria n°avea mijloace suficiente pentru a organiza terminate (faptul era adeværat, însæ tot atât de adeværat era øi
în regie iluminatul Bucureøtiului. O societate de exploatare a cæ Primæria nu deschisese o licitaflie). În acest sens, el øi fline un
iluminatului în regie avea nevoie de un capital de 13 milioane. discurs în parlament, la 8 februarie 1906, încercând sæ înlæture
Prea mult pentru bugetul primæriei. Era aproape suma anuitæflilor efectul argumentelor aduse de I.I.C. Brætianu, L. Catargiu, Al.
împrumuturilor contractate. Nu ræmânea într°o atare situaflie Marghiloman. Discursul sæu e frumos øi documentat. Dar nu øi
decât o soluflie: concedarea exploatærii. Adicæ menflinerea suficient de convingætor10. În plus, tonul e prea înalt (Mihai
68 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 69

Cantacuzino, fiul cel mai mare al Nababului, era un om încrezut cæutafli a væ folosi de dânsa”. Øi continuând: „care este rolul cel
øi aræta aceasta mai în toate prilejurile. Nu era „o calitate” care mai folositor flærii, rolul celor care au luat inifliativa sau rolul
sæ°i aducæ simpatii. De aceea, nu în ultimul rând, nici nu s°a guvernului, care vrea sæ o præbuøeascæ, care e rolul cel mai frumos,
bucurat de prea multe de°a lungul carierei sale politice). Toatæ chiar politic, admiflând politica, rolul care e azi un ce neaøteptat,
campania opozifliei contra concesionærii fæcute de Primærie el o un ce nevæzut poate în flaræ la noi, o izbucnire frumoasæ de
compara cu o amintire dintr°un spectacol de circ din vremea inifliativæ privatæ, sau rolul acelor oameni politici care, tot din
copilæriei sale: August cel Prost gæseøte în drum o batistæ. Vrea punctul de vedere politic, împiedicæ øi zædærnicesc o asemenea
s°o ridice, dar nu øtie cum. Dupæ un moment de gândire, aduce o inifliativæ”11. Concluzia se impunea de la sine. I.I.C. Brætianu øi
pârghie øi un camion. Cu eroicæ stræduinflæ, el ridica batista cu Al. Marghiloman (discursul acestuia din urmæ e, într°adevær, foarte
ajutorul pârghiei øi pleacæ mulflumit, convins cæ a fæcut o faptæ bun) flin sæ o øi dovedeascæ cu o luxuriantæ argumentaflie. Conven-
bunæ. Prilej pentru P.P. Carp sæ°i dea o lecflie: „O cam ia de sus flia cu Societatea francezæ nici nu trece prin parlament – unde e
d. primar al oraøului Bucureøti. D°sa, într°un limbagiu ales, care apæratæ de Take Ionescu – decât dupæ ce guvernul declaræ cæ ea
a gæsit în gustul literar al majoritæflii un ræsunet zgomotos, se va constitui ca o societate româneascæ, dupæ codul de comerfl
trateazæ pe aceia care sunt în contra concesiunii d°sale de August românesc øi cu un consiliu de administraflie conform codului
cel Prost. Nu øtiu, d°le preøedinte, dacæ d. primar al oraøului român12. Nu se reuøeøte, ca în cazul concesiunii petrolului, o cædere
Bucureøti are autoritatea necesaræ pentru a o lua aøa de sus. Este a ofertei stræine (ponderea era de altfel total inegalæ în favoarea
drept cæ d°sa ocupæ o pozifliune înaltæ în stat. Numai la noi se celei dintâi), dar se reuøeøte o încadrare a capitalului neindigen
întâmplæ cam contrariu de ceea ce se întâmplæ în flærile civilizate. în condiflii mai puflin nefavorabile economiei flærii. Tot era ceva.
În celelalte flæri occidentale, pozifliunile înalte sunt rezultatul unor
merite anterioare; la noi obflii pozifliuni înalte øi pe urmæ trebuie
sæ dovedeøti cæ ai avut merite necesare pentru a le obfline”. Altfel
spus, meritul lui M.G. Cantacuzino nu era decât acela de a fi fost
fiul tatælui sæu care, prim ministru fiind, îl înælflase la rangul de
primar al Bucureøtiului (øi în timpul discursului sæu, P.P. Carp
are grijæ sæ°i mai aminteascæ de aceastæ relaflie familialæ trans-
formatæ într°una politicæ). Este posibil ca Societatea româneascæ
sæ nu fi avut la dispoziflie toate fondurile necesare (ea depunea
caufliune doar 500.000 lei, oferindu°se gata sæ verse încæ øase
milioane în casa primæriei, însæ nu preciza termenul). Mai avea
însæ la dispoziflie timp de doi ani øi jumætate pânæ când expira
contractul cu Compania de gaz øi electricitate francezæ. M.G.
Cantacuzino n°avea de unde sæ fie convins cæ la mijloc nu era decât
„o manoperæ politicæ” øi o încercare a liberalilor mai cu seamæ de
a pune mâna pe o afacere mænoasæ. Færæ îndoialæ cæ la mijloc erau
øi interese politice. Dar ele existau øi în cazul respingerii inifliativei
româneøti. „Da, este un act politic de opozifliune – recunoaøte Carp,
dar îndatæ ce acest act politic de opozifliune face sæ reiasæ posi-
bilitatea inifliativei private în aceastæ flaræ, d°voastræ, în loc sæ væ
supærafli, ar fi trebuit sæ fifli fericifli de aceastæ împrejurare øi sæ
VI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 71

OAMENI ØI IDEI NOI ÎN POLITICÆ remarcæ în anii 1902°1904 cât este ministru de interne în guvernul
Sturdza. Legile sale administrative, de reorganizare a polifliei, noua
lege electoralæ îi aduc popularitate øi îl situeazæ în prim planul
disputei pentru supremaflia în partidul liberalilor. Vasile Lascær
n°avea însæ sprijinul finanflei liberale, n°avea clientelæ politicæ.
În schimb avea potrivnici.
Cel mai puternic dintre ei era I.I.C. Brætianu. Al lui øi al lui
Partidul Naflional Liberal intræ în prefacere: de idei øi de Emil Costinescu øi al oricærui altuia ce ar fi vrut sæ aspire la øefia
oameni, deopotrivæ. D.A. Sturdza împlineøte 71 de ani în martie P.N.L., Ionel Brætianu se considera cel mai îndrituit sæ ajungæ în
1904. Cine urma sæ°i succeadæ? În guvernarea dintre 1901°1904, fruntea partidului. Era fief°ul sæu øi°l privea ca pe o moøtenire
trei oameni politici liberali ies în evidenflæ. Mai întâi Emil de la tatæl lui, atotputernicul Ion C. Brætianu, cel care de fapt îl
Costinescu, ministrul de Finanfle. Alæturi de D.A. Sturdza el fæurise. Celor care îl cunoøteau I.I.C. Brætianu (Ionel, cum îi zicea
condusese opera de redresare financiaræ a flærii din anii 1901°1904 M.Pherekyde, dar numai el, liderul liberal nefolosind nici mæcar
prin propriile ei mijloace øi se remarcase cu strælucire în 1904, cu cei din jurul lui formule simple de adresare) le dædea impresia
ca autor al tarifului vamal. Fusese unul din fondatorii øi directorii unui om indolent, færæ nici o tragere de inimæ pentru o muncæ
Bæncii Naflionale; un profund øi sincer liberal. Îøi fæcuse ucenicia serioasæ øi de duratæ. Cei care lucraseræ cu el pe la diferite
politicæ în redacflia ziarului „Românul” al lui C.A. Rosetti (se øi departamente nu°øi aminteau sæ°l fi væzut vreodatæ græbit, agitat,
„bucurase” în aceastæ calitate de atenflia plinæ de sarcasm a lui miøcându°se færæ rost de colo°colo. Dimpotrivæ, îl vedeau mai tot
M. Eminescu). Em. Costinescu era un autodidact. Nu datora prea timpul „prævælit într°un fotoliu” (expresie a lui I.G. Duca) sau întins
mult øcolilor, ci mai totul unei viefli fræmântate în presæ, în între- pe o canapea. Mai avea øi obiceiul sæ se culce devreme, iar dupæ
prinderi industriale, în bænci. O inteligenflæ vie, lesne de remarcat amiezile se odihnea. Fireøte cæ în atari condiflii, comoditatea lui
în discursurile, expunerile sale de motive sau în articolele sale, de care se vorbea adesea, nu pærea o vorbæ în vânt. Øi în fapt avea
care, toate, se distingeau printr°o mare claritate øi precizie. Em. oroare de sforflæri inutile, de munca birocraticæ. C. Stere mærtu-
Costinescu fæcuse dovada limpede a unui om politic de o mare risea cæ n°a primit niciodatæ un rând scris de mâna lui. Pentru
valoare practicæ. Pentru a pretinde øefia liberalilor, el mai avea scrisori aøa°zis „personale” sau „confidenfliale” avea un secretar,
un atu: se bucura de prefluirea øi sprijinul regelui Carol, foarte care „øtia de minune sæ°i contrafacæ scrisul øi iscælitura”. Dar Stere
sensibil la „filogermanismul” presupus al lui Em. Costinescu exagera excesiv cunoscuta lenevie a lui Ionel Brætianu pentru scris.
(multæ vreme director al Bæncii Generale din Bucureøti, sucursala În realitate, mærturii ale scrisului sæu întâlnim peste tot în arhiva
lui Disconto Gesellschaft în România). Însæ Em. Costinescu nu Brætienilor. În locul agitafliei, pe care adesea naivitatea unora o
era nici dintr°o familie influentæ, nici nu avea o clientelæ organi- confundæ cu munca creatoare, lui Ionel Brætianu îi plæcea sæ
zatæ. Era un „nou”. În plus, în 1904 avea 60 de ani. mediteze. O fæcea ore întregi, cântærind øi examinând øi reexami-
Al doilea om politic cu pretenflii la øefia liberalæ era Vasile nând argumente øi contraargumente, folosuri øi neajunsuri. De
Lascær. Øi el un vechi liberal (cu toate cæ nu avea în 1904 decât aceea dædea totdeauna impresia cæ era pregætit la orice, cæ nu se
50 de ani). Deja la 29 de ani, în 1879, era primar al Târgu Jiului. læsa niciodatæ surprins. „Din profesiunea lui de inginer – scria I.G.
Dupæ 1884 e deputat în Cameræ øi se mutæ la Bucureøti, ca avocat Duca – ræmæsese cu obiønuinfla de a nu pune piciorul pe un teren,
al Creditului Funciar (fæcuse studii juridice la Paris). Un om sigur înainte de a°l fi sondat øi de a cunoaøte bine soliditatea lui”1. Fiul
pe el, ferm în convingerile sale liberale, corect cu sine øi în viafla lui I.C.Brætianu, atotputernicul lider politic al celei de a doua
publicæ, un politician conøtient de datoriile sale. Îndeosebi se jumætæfli a veacului al XIX°lea, propune tipul omului politic
72 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 73

intelectual bine pregætit. Pregætit într°o meserie, oricare ar fi ea, poate însemna ceva prin el însuøi, dar poate însemna cu
dar serios. „Ionel avea talent pentru toate studiile”1, cum scria adeværat ceva important prin colaboratorii sæi, prin cei cu care
sora sa Sabina. La liceul Sf. Sava era foarte bun la matematicæ. se înconjura.
Excelent øi la alte materii. Dupæ bacalaureat aproape un an învaflæ I.I.C. Brætianu nu este, precum atâflia alflii, P.P.Carp, T. Maio-
la øcoala de Poduri øi Øosele la Bucureøti. Apoi, împreunæ cu fratele rescu, Al.Lahovari, Take Ionescu, Al. Marghiloman, Em. Costi-
sæu Vintilæ, care°l urmeazæ la scurtæ vreme, se duce în 1883 la nescu, I.G.Duca..., un mare orator. Nu stræluceøte în Parlament
Paris, unde pânæ în 1889 studiazæ matematica øi ingineria sau în întrunirile publice. Discursurile sale sunt prea tehnice, prea
Politehnicæ øi la Øcoala de Poduri øi Øosele. Peste tot demonstreazæ concrete, prea la obiect. Rar saltæ în generalitate. Atuurile lui se
interes øi mare seriozitate. Aceasta l°a învæflat de tânær ca tot ce væd în discufliile particulare. Era, cu adeværat, foarte inteligent
fæptuieøte în viaflæ s°o facæ într°adevær cum trebuie. Lucrul bine øi ca om foarte atrægætor, cucerind pe cei din jur. Un excelent
fæcut era temeiul oricærei construcflii. Øi va ræmâne toatæ viafla coseur. Un mare coseur. „L°am cunoscut øi eu prin anul 1899 –
cu aceastæ puternicæ convingere. Cu toate cæ ar fi putut chiar de scria I.C. Atanasiu – înainte de înscrierea mea în partidul liberal.
la început sæ intre în politicæ, el, fiul øefului Partidului Naflional L°am cunoscut, fiindu°i prezentat – în casa lui pærinteascæ pe care
Liberal, n°o va face decât în 1895. Bætrânul Brætianu era de pærere încæ o locuia – de cætre Vasilicæ Morflun. Am vorbit cu el poate o
cæ fiii lui nu trebuie sæ debuteze prin politicæ, ci sæ lucreze ca jumætate de oræ øi am plecat cu desævârøire subjugat”. Cu farmecul
ingineri, sæ°øi demonstreze calitæflile într°o meserie, sæ cunoascæ persoanei sale øi cu inteligenfla sa el îi atrage pe „generoøii”, pe
flara øi oamenii, øi numai dupæ ce îøi fæceau o reputaflie intrau în intelectualii din partidul abia infiinflatului partid social democrat
viafla politicæ. Øi Ionel lucrezæ ca inginer în Moldova, Dobrogea din România: V.G. Morflun, Al. Radovici, G. Diamandi, I.C. Ata-
nasiu..., pe C. Stere. Pe acesta din urmæ îl impune nu doar øef al
øi Bucureøti, îøi trece øi examenul de inginer hotarnic,
organizafliei liberale locale Iaøi, dar øi conducætor al revistei „Viafla
administreazæ moøiile familiei Brætianu. Abia tîrziu, în 1895, intræ
Româneascæ” (pentru cæ „citadela privilegiilor trebuia subminatæ
în politicæ. Fireøte la liberali.
pe dinæuntru øi dærâmatæ”). În jurul lui atrage astfel toatæ gene-
I.I.C. Brætianu propune modelul omului totdeauna la curent
raflia tânæræ liberalæ, doritoare de nou øi avidæ de afirmare. Dar
cu tot ceea ce se întâmpla în societatea românæ, a omului politic
nu se mulflumeøte, desigur, doar cu sprijinul tinerilor colaboratori.
foarte bine øi continuu informat. Avea acasæ, moøtenit de la tatæl
El øtie cæ nu poate ajunge cel dintâi în partidul liberalilor doar
sæu, un fiøier al tuturor oamenilor politici ai vremii, pe care nu
cu susflinerea aripei tinere a acestuia. Avea nevoie de sprijinul
înceta sæ°l îmbogæfleascæ mereu cu noi informaflii, a tuturor celor
oligarhiei acestui partid (orice partid, credea Brætianu, avea un
care apæreau în câmpul politic, social, cultural al societæflii
centru de putere, un nucleu hotærâtor influent). Øi cu ajutorul lui
româneøti. Lui Stere îi mærturisea cu mândrie: „Eu am la dispoziflia
Eugeniu Carada, marele prieten al tatælui sæu, el are susflinerea
mea nu numai experienfla mea personalæ, ci øi pe cea a tatælui
marei finanfle liberale, un instrument de acfliune øi presiune extrem
meu”. Øi îi aræta dulapurile cu o arhivæ bogatæ øi minuflios clasatæ2.
de eficace. De aceastæ finanflæ era legatæ „Oculta”, în cap cu
De cheile acestor dulapuri nu se despærflea niciodatæ. Nimic
Eugeniu Carada, omul din umbræ, „eminenfla cenuøie” a P.N.L.
interesant nu scæpa curiozitæflii sale øi atenfliei informatorilor sæi.
Alæturi de Carada, era M. Pherekyde, un om cu o mare experienflæ
Cunoscând oamenii s°a priceput øi sæ°i aleagæ pe acei pe care voia politicæ øi cu o mare trecere în rândul liberalilor. Øi el, ca øi Carada,
sæ se sprijine. Pentru cæ el a înfleles de la început, cæ un om politic fuseseræ între apropiaflii lui I.C. Brætianu. Øi vor fi øi sprijinitorii
fiului sæu. Împreunæ cu ei era øi Anton Carp, om al finanflelor,
1 Sabina Cantacuzino, Din viafla familiei Ion C. Brætianu, Bucureøti,
dar øi al politicii de culise. „Oculta”, organizatæ în maniera vechilor
1993, p.92 Ventes, era foarte influentæ. Øi nu numai în P.N.L. Ministrul
74 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 75

Franflei la Bucureøti, Henry, scria în iulie 1904 cæ ea îøi impunea øi minufliozitatea cunoøtinflelor sale despre semenii sæi. Aøa i°a
solufliile regelui øi flærii, „soluflii cu atât mai dificil de combætut, ales øi i°a atras pe „generoøii” din Partidul Social Democrat. În
cu cât nu se cunoaøte nimic din veritabilele motive, nici cine anume jurul lui era toatæ generaflia tânæræ liberalæ, doritoare de nou øi
le indicæ”3. Diplomatul francez voia sæ aducæ mister acolo unde avidæ de afirmare. I.I.C. Brætianu avea øi alte atuuri în disputa
de fapt nu era (la urma urmei se considera în funcflie într°o flaræ, pentru øefia liberalæ. Pe el îl susflinea marea finanflæ a liberalilor
nu°i aøa? de la Porflile Orientului øi nu se putea sæ nu fie øi aici (de fapt øi a flærii). Folositæ în scopuri politice, ea fusese totdeauna
taine øi secrete de nepætruns). „Oculta” nu era altceva decât finanfla pânæ atunci øi va fi øi în continuare un instrument de acfliune øi
liberalæ, de ale cærei interese, inclusiv politice, nu se putea sæ nu presiune extrem de eficace.
se flinæ seama. Aøadar, candidaturii lui I.I.C. Brætianu la øefia liberalilor nu
Mare pasionat de istorie. Totdeauna putea fi væzut cu o carte pærea sæ i se poate opune altcineva cu succes. Tofli cei din jurul
de istorie în mânæ. Probabil cæ de la el a moøtenit fiul sæu, George sæu voiau ca faptul sæ se împlineascæ cât mai repede. Dar Brætianu
Brætianu, pasiunea pentru istorie. Îl pasionau originile româ- øtia sæ aøtepte. Nu voia sæ riøte øi prudenfla era una din træsæturile
nismului, îl fascinau geniul diplomatic øi de conducætor de stat sale bine pusæ în evidenflæ. În cariera lui politicæ a avut totdeauna
al lui Øtefan cel Mare, remarcabila cutezanflæ a lui Mihai Viteazul. grijæ sæ nu facæ gesturi øi sæ nu spunæ cuvinte care ar fi putut
Tudor Vladimirescu era pentru el prototipul eroului. Îl atrægeau deveni arme împotriva sa. Dacæ avea o comunicare de fæcut la doi
destinul misterios al unor principi fanariofli pe tronul flærilor prieteni politici, oricât de „siguri” erau ei, nu le vorbea amândurora,
române, sau scrierile cælætorilor stræini asupra flærilor române, pe ci fiecæruia în parte. În felul acesta, nici unul nu putea fi martorul
care le øi adunase în mare numær în biblioteca sa din str. Amzei, celuilalt. „Øi chiar când stætea de vorbæ cu cineva între patru ochi
din Bucureøti, dar øi în aceea de la Florica, moøia preferata a – scria C. Stere, în aparenflæ færæ nici o jenæ, în realitate îøi
tatælui sæu de lângæ Piteøti, læsatæ moøtenire fiului sæu Ionel cântærea fiecare cuvânt, pentru ca la nevoie sæ°i poatæ da inter-
dimpreunæ cu dragostea faflæ de ea. Conversaflia lui, când se referea pretarea ce i°ar conveni”. Un astfel de om nu se aruncæ într°o
la chestiuni istorice, era bogatæ, era totdeauna plinæ de farmec aventuræ niciodatæ. Nu în politicæ, pentru cæ în viaflæ tânærul I.I.C.
øi interesantæ. Istoria, se vedea, nu era o predilecflie distractivæ. Brætianu n°a ezitat s°o facæ. În 1897 s°a cæsætorit intempestiv cu
Prin istorie vedea schimbarea necontenitæ a împrejurærilor umane; tânæra Maria Moruzzi (George Brætianu, istoricul, din aceastæ
înflelegea relativitatea lucrurilor, influenfla patimilor øi rolul cæsætorie provine, fiind recunoscut ulterior de tatæl sæu). Dar n°a
imponderabilelor øi se convingea de nevoia adaptabilitæflii în ræmas cæsætorit nici o lunæ („cæsætoria°divorfl de la Ruginoasa”)4.
activitatea politicæ. Târziu, prin 1926, îi spunea sofliei sale: „Que Aventurile lui galante au fost multe øi au dat naøtere multor vorbe
c’est triste l’étude de l’histoire”. Trist nu era. Depinde care era øi unei impresii de frivolitate. Nu s°a potolit decât o datæ cu a doua
unghiul: al iluziilor pierdute, al speranflelor sfærâmate sau al cæsætorie, în 1906, cu Eliza Øtirbei (pe care mai întâi a divorflat°o
necontenitei ascendenfle a omului asupra lui însuøi sau confruntat de Al. Marghiloman).
cu semenii lui? Nici dacæ ar fi amestecat istoria cu experienfla Din 1904 lupta pentru supremaflie în P.N.L. devine acutæ. Se
propriei sale viefli, I.I.C. Brætianu n°ar fi avut de ce sæ se plângæ. începe cu combaterea reformelor lui V. Lascær. Pentru ca acesta
Dimpotrivæ. sæ nu dobândeascæ un prea mare prestigiu, el e atacat cu violenflæ.
Studiul oamenilor din trecut øi al faptelor lor nu era singura Când ministrul de Interne vine în fafla parlamentului cu proiectul
pasiune a lui Brætianu. Foarte mult, chiar mult de tot, îl interesau de lege pentru organizarea comunelor rurale, Eugen Carada îøi
oamenii vremii lui. Era în stare sæ ræmânæ ceasuri întregi în biroul dæ demisia din comitetul executiv al partidului. Motiva cu faptul
sæu øi sæ°øi aranjeze fiøele în care rezuma tot felul de informaflii cæ proiectul ar fi fost „neliberal”. La mijloc însæ era ascensiunea
despre oamenii politici ai vremii øi îi uimea pe cei din jur cu bogæflia prea mare a lui V. Lascær, care putea pune în pericol poziflia lui
76 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 77

I.I.C. Brætianu. Dupæ Carada, îøi dæ demisia øi Constantin Nacu. de stat?” A muncit totdeauna cot la cot cu ei, declaræ Sturdza. Nu
Atacul la adresa lui V. Lascær se ræsfrânge øi asupra lui D.A. s°a dat niciodatæ de o parte. „Acum, de credefli cæ mi°au slæbit
Sturdza, care se vede nevoit sæ se sprijine pe foøtii drapeliøti: P.S. puterile sau cæ din nepricepere mi s°a strâmbat calea, eu nu mæ
Aurelian, Em. Costinescu øi V. Lascær. Pentru cæ Sturdza nu voia opun sæ ocupe un altul locul meu”7. Dar, ca øi mai înainte, Sturdza
sæ se retragæ de la conducerea partidului, øi nici guvernul nu voia nu era omul marilor gesturi. Revine, cum o mai fæcuse. Cobora
sæ°l lase, „Se face în partid o lucrare pentru schimbat chiar øi øefia, în rândul muritorilor de rând: „Dar merit oare un asemenea sfârøit
dar, pentru moment, chestia nu este coaptæ” – declaræ P.S. al vieflii mele publice de cincizeci de ani?” Øi atunci: „Væ rog
Aurelian la o întrunire a liberalilor5. Øi privirile sale îl cæutau pe cælduros, læsafli certurile øi sæ ne punem la lucru øi muncind
I.I.C. Brætianu, care, dincolo de alte consideraflii, era încæ prea zdravæn, sæ facem ca certele sæ înceteze”8. În fond, Sturdza era
tânær (avea, în 1904, 40 de ani). În toamnæ, dupæ deschiderea un om cinstit. La întrunirea Clubului Central al P.N.L. din 18/31
parlamentului, divergenflele se aprind. Tofli cei din jurul lui decembrie 1904, el asigura cæ partidul putea ræmâne încæ la putere.
Brætianu îl împingeau înainte. „Oculta” cere lui Sturdza sæ°l scoatæ Era însæ o iluzie. Færæ M. Pherekyde, V. Lascær, I.I.C. Brætianu,
C. Stoicescu, ba øi færæ Em. Costinescu – øi el îøi dæ demisia,
din guvern pe Vasile Lascær. În fafla rezistenflei acestuia,
simflind partida pierdutæ pentru moment – færæ sprijinul Camerei,
M. Pherekyde, preøedintele Camerei øi D. Protopopescu, vicepre-
care nu mai putea lucra din cauza grevei deputaflilor brætieniøti,
øedintele, îøi dau demisia. Ministrul Agriculturii øi Domeniilor,
D.A. Sturdza nu mai putea guverna. Øi la 21 decembrie 1904/3
C. Stoicescu, tot adept al lui Brætianu øi, sætul de atâtea atacuri ianuarie 1905, cârma e læsatæ din mâini. Øi vin conservatorii lui
øi acuzæri, V. Lascær. Parlamentarii, partizani ai lui Brætianu, intræ Gh. Gr. Cantacuzino. Rotativa guvernamentalæ funcflioneazæ.
în grevæ øi nu mai trec pe la Cameræ øi Senat. „Oculta” voia ca Interesant lucru însæ. Cum intræ în opoziflie, rivalii din P.N.L.
partidul sæ se retragæ de la putere. În opoziflie, nici Em. Costinescu, se împacæ între ei. La întrunirea de la „L’Indépendance Roumaine”,
nici V. Lascær nu mai aveau atuurile pe care le dobândiseræ la îndatæ dupæ retragerea de la putere, I.I.C. Brætianu intræ în salæ
guvern printr°o activitate asiduæ. Øi atunci, ascensiunea lui Ionel la brafl cu V. Lascær, în aplauzele entuziaste ale celor adunafli.
Brætianu nu mai era periclitatæ. Conøtiinfla disciplinei de partid la liberali era mult mai puternicæ
D.A. Sturdza enumera în parlament toate izbânzile partidului decât la conservatori. I.I.C. Brætianu nu voia sæ fie viitor øef al
în anii de guvernare 1901°1904. Ele nu erau pufline, într°adevær. unei pærfli a liberalilor, ci al tuturor. Dacæ V. Lascær s°ar fi retras,
Øi cea mai importantæ era redresarea finanflelor flærii. În numele mulfli s°ar fi solidarizat cu el øi l°ar fi urmat în disidenflæ. Aøa cæ
lor chema la înflelegere øi ordine: „Trebuie sæ stæm strâns unifli, I.I.C. Brætianu i°a cerut împæcarea. A øi demisionat din guvern
zdravæn disciplinafli, cu ochii, cu inima, cu conøtiinfla flintæ la îndatæ dupæ ce a fæcut°o V. Lascær, dându°i impresia cæ partidul
datoriile cele mari cætre patrie, iar aøa numita politicæ, cazanul nu se putea menfline la putere færæ el. V. Lascær a trecut peste
de certe øi de dezbinæri, sæ fie azvârlitæ la o parte, ca sæ nu ne toate øi a acceptat împæcarea. Em. Costinescu, ræmas singur, se
încurce rostul datoriilor!” Sau: „zic unii ca întâi sæ regulæm va întoarce øi el la matcæ.
divergenflele de pæreri dintre noi øi pe urmæ sæ votæm legile cele Dar D.A. Sturdza? Imediat dupæ demisia forflatæ a guvernului,
noi care ni se propun. Eu cred cæ aceastæ pærere nu e logicæ, nici supærat, intræ într°o perioadæ de completæ inactivitate. Nu mai
practicæ. Nu e logic ca chestiuni generale øi vitale sæ cedeze pasul vrea sæ primeascæ pe nimeni øi nici sæ mai facæ vreun gest politic
cestiunilor secundare”6. Avea dreptate. Øi din nou: „sæ læsæm oarecare øi tot anul 1905 o fline aøa faflæ de tofli cei care „l°au
certele pe seama altora, sæ nu ne dezbinæm nici acum, nici mai necæjit”. Ba øi în 1906 la fel. Din „Notele politice” ale lui Ion Bianu:
târziu”. Pune chestiunea de încredere, de „o încredere moralæ”: 25 ianuarie 1906 „Sturdza spune sofliei cæ este obosit øi se retrage
„Mai avefli încredere în modul meu de a conduce Partidul Naflional în bibliotecæ; vor veni niøte inøi – ca sæ le spunæ cæ astæzi nu poate
Liberal, ori nu? Mai avefli încredere în priceperea mea ca bærbat sta de vorbæ cu dânøii, dar sæ vinæ sâmbætæ”. Cine erau „inøii”?:
78 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 79

M. Pherekyde, Anton Carp, I.I.C. Brætianu, V. Lascær. Când sosesc, în suliflæ […] De aceea m°afli adus aici?» Morflun – mai declamator
sunt introduøi în salon øi soflia lui Sturdza le comunicæ: „astæzi – ca un actor prost. «Noi vrem sæ te încælzim, sæ iei steagul, sæ
nu – sâmbætæ seara (s°a închis în bibliotecæ cu øapte zævoare)”. ne conduci» Sturdza: «Nu am trebuinflæ sæ fiu încælzit. Eu în trebile
Inactivitatea lui Sturdza alarmeazæ øi pe cei care îi ræmæseseræ flærii sunt cald când trebuie; calm când trebuie. Dl. Morflun, ca
credincioøi în timpul crizei din decembrie 1904. La 5 februarie 1906, sæ°mi dea mie lecflii, sæ mai lucrez pentru flaræ. Mæ înclin D°voastræ»
I. Bianu nota: „H[aret] impacientat de tot de nelucrarea Sturdza, care – øi pleacæ – mare consternare. Brætianu, cu pumnii ridicafli,
fline partidul în loc øi lasæ pe conservatori sæ strice tot”. aleargæ ca sæ°l opreascæ, strigând: «D°le Sturdza, d°le Sturdza!»
P.N.L. nu poate ræmâne departe de cele politice, chiar dacæ Sturdza se întoarce cætre el øi°i strigæ «iar mæ ameninfli? Nu
era în opoziflie. La guvern, conservatorii, animafli de spiritul viu primesc sæ fiu ameninflat; m°afli luat în sulifli. Eu îmi øtiu datoriile
al lui Take Ionescu, dædeau legi peste legi, pregæteau aniversarea mele», S°a oprit – a fost impresionant – øi a stat de vorbæ. S°a
a 40 de ani de domnie a lui Carol I. Erau prea activi øi puteau liniøtit. Brætianu øedea pe un scaun, cu fafla la amândouæ mâinile.
periclita poziflia politicæ atât de însemnatæ pe care o aveau liberalii. Sturdza îi zice: «Ce stai aøa?» Apoi totul se liniøteøte øi se decide
Or, tocmai aceastæ poziflie chema P.N.L. la activitate asiduæ, fie øedinfla de comitet duminicæ (12 februarie)”. Oare aøa sæ fi fost?
cæ era la guvern, fie cæ era în opoziflie. I. Bianu era un foarte apropiat al lui Sturdza. Inevitabil, intervine
Dar de ce nu renunflau fruntaøii liberali la Sturdza? Pentru pærtinirea: Sturdza, cu un aer mærefl, ræmânând. Ceilalfli, niøte
cæ nu tofli o voiau. Em. Costinescu, V. Lascær nu, pentru cæ ar fi oarecare pe lângæ el øi rugându°se de el. Mai coborând într°o parte,
însemnat sæ cedeze lui I.I.C. Brætianu. Øi simfleau cæ încæ nu ridicând în cealaltæ, lucrurile pot fi verosimile.
trebuiau s°o facæ. Ca ei gândeau mulfli alfli liberali. Øi „Oculta” Peste neînflelegerile acestea, orientându°le sensul, pærea cæ
nu voia disidenfli care ar fi slæbit partidul. Scopul ei principal acesta pluteøte, ca øi altæ datæ, umbra temutæ a lui Eugeniu Carada. Avea
era: întærirea neîncetatæ a P.N.L. Øi apoi, D.A. Sturdza nu era un 70 de ani (în 1906). Aceeaøi înfæfliøare expresivæ în flinutæ. Barbæ
oarecare, lesne de înlæturat oricând ai fi voit. Era încæ øef al mare, cu mult încærunflitæ, ochii mici, dar extrem de vioi øi
partidului. El era, dintre tofli liberalii, acela care se bucura de inteligenfli, træsæturi regulate øi pe chip o expresie de hotærâre øi
deplina încredere a regelui Carol. Ba, chiar dintre tofli oamenii de siguranflæ de sine. Bunicul sæu era din Macedonia. El se næscuse
politici ai flærii. Faflæ de nimeni altul n°avea regele sentimente mai la Craiova. Avusese o copilærie zvæpæiatæ øi o tinerefle mereu în
de prefluire ca faflæ de Sturdza. Øi în aceste condiflii, Sturdza trebuia miøcare øi în zbucium. Parcæ regretând cæ n°a prins øi el zilele
încæ pæstrat. I.I.C. Brætianu trebuia sæ aibæ încæ ræbdare*. Øi el revolufliei de la ’48, ca prietenii sæi mai mari, Ion C. Brætianu øi
o avea, chiar dacæ apropiaflii sæi erau cuprinøi de „impacienflæ”. C.A. Rosetti, îl gæsim între radicalii cei mai de stânga din deceniile
I.I.C. Brætianu este acela care face neîncetate demersuri pe 6 øi 7, implicat – øi încæ bine de tot – pânæ øi în acfliunea lui
lângæ Sturdza pentru a°l scoate din letargie. La 4 februarie el are Candiano Popescu de la Ploieøti din 1870. Între 1860°1870 fusese
o lungæ convorbire cu Sturdza. Ion Bianu noteazæ: „Brætianu mai redactor la ziarul „Românul”. A publicat articole numeroase, dar
stæruieøte, face declaraflii de ascultare, la care D.A. Sturdza øi piese, scurte povestiri, studii: despre Mihai Viteazul, Tudor
ræspunde: «V°am spus cæ sufletul øi onoarea nu vi le dau – nu se Vladimirescu, Milcovul, raporturile Principatelor cu Rusia ø.a. Era
poate»”. I.I.C. Brætianu e acela care pune la cale vizite ale aderen- prietenul de încredere al lui Ion C. Brætianu, un apropiat al familiei
flilor din provincie la D.A. Sturdza. Ca sæ°l mæguleascæ. Øi la 8 acestuia; am zice un fel de membru al ei, când citim cele cinci
februarie 1906, Sturdza vine la întrunirea Comitetului Executiv volume ale corespondenflei familiei I.C. Brætianu, unde el apare
al P.N.L. Dar raporturile nu sunt încæ normale. Acelaøi Bianu face binevenit, când la Florica, în Argeø, când la Bucureøti, când la
o descriere pe care o redæm mai mult pentru atmosferæ: „Morflun: Paris, purtând de grijæ unui copil sau altuia, sfætuind, ameste-
Iar cu declaraflii – sæ miøte flara. Sturdza sæ se punæ în frunte, sæ cându°øi vacanflele sale cu cele ale Brætienilor. Un fel de éminence
alunge pe conservatori. Sturdza se supæræ: «Iar vrefli sæ mæ luafli grise a marelui sæu contemporan, care fæcea de toate færæ a pre-
80 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 81

tinde ceva øi care era pretutindeni færæ a fi anume undeva. Departe ce fæcea însæ acest om puflin ciudat, era bine fæcut. Când, dupæ
de a fi însæ o umbræ necuvântætoare a lui Brætianu, pentru cæ tot detronarea lui Cuza, armata flærii n°avea arme øi muniflii. I.C.
ce fæcea, o fæcea la lumina zilei. Brætianu l°a trimis pe Carada peste hotare cu sarcinæ expresæ de
Carada era ca o legendæ vie. Constantin Stere ne spune cæ viafla a le procura. Prin intermediarii sæi s°a pus în legæturæ cu o paøalæ
lui era aøa de regulatæ ca a lui Immanuel Kant. Veønic la aceeaøi turceascæ de la sud de Dunære øi mai multe ølepuri au trecut fluviul
oræ pleca de acasæ la Banca Naflionalæ øi la aceeaøi oræ se întorcea. la nord, aducând o mare uøurare locotenenflei domneøti. Împreunæ
La fel îmbræcat totdeauna: într°un fel de levitæ lungæ, albastru cu Brætianu øi Rosetti, secondându°i pe cei doi, a creat osætura
închis, fie iarna, fie vara. Nu mergea niciodatæ cu træsura øi viitorului Partid Naflional Liberal, instrumentul eficace al puterii
niciodatæ pe Calea Victoriei. Relaflii sociale nu avea. Nu se ducea liberale. Dupæ ræzboiul independenflei, el este cel care secondeazæ
în vizite øi rar primea câte una. Nu se ducea la spectacolele teatrale în plan economic opera lui I.C. Brætianu pe plan politic. Noua clasæ
sau la concerte. Dacæ acorda audienfle, o fæcea doar între trei øi socialæ, burghezia, pe care se susflin liberalii cu predilecflie øi o
patru dupæ amiaza. Fireøte, toate aceste tabieturi cædeau în fafla ajutæ sæ se ridice, avea nevoie de instrumente øi mijloace de sporire
lui I.I.C. Brætianu, oricând bine venit în casa lui øi la care se ducea a puterii øi influenflei. Moøierii aveau pæmânturile, sursæ siguræ
o datæ pe sæptæmânæ, în aceeaøi zi øi la aceeaøi oræ. de venituri. Pentru a ajunge sæ submineze aceastæ stæpânire, a
Eugeniu Carada a refuzat orice demnitate øi situaflie în stat. preluat o parte din ea, dar, mai ales pentru a cæuta alte izvoare
N°a vrut sæ fie nici mæcar deputat sau senator (de ministru nu de dezvoltare economicæ øi a le pune în valoare, burghezia liberalæ
mai vorbim). Putea sæ fie orice, el care adesea inventa miniøtri, avea nevoie de bani øi de o rapidæ circulaflie a acestora. Øi Eugeniu
uneori la câteva sæptæmâni. Oarecum la fel ca François du Carada este acela (dacæ nu era el, ar fi fost altul, desigur, dar s°a
Tremblay, numele laic al cælugærului Josef, umbra lui Richelieu, întâmplat sæ fie el) care creeazæ Banca Naflionalæ. Ea pune la
care øi el înælflase pe atâflia în episcopate, refuzând însæ totdeauna dispoziflie burgheziei, sub formæ de bancnote cu acoperire meta-
sæ se înalfle pe sine. François du Tremblay, cu care Øt. Antim în licæ øi sub formæ de scrisuri funciare cu acoperire imobiliaræ, un
1936 îl compara pe Eugeniu Carada, fæcuse totul în numele ideii mijloc sigur øi puternic. Dacæ mulfli oameni noi s°au ridicat dupæ
de recatolicizare a Europei, tulburatæ de reformæ. Carada în nu- 1880, multe averi noi au apærut, altele s°au subfliat sau au dispærut
mele cui refuzase orice funcflie înaltæ? O explicaflie ne oferæ acelaøi este graflie „celei mai mari escrocherii a secolului al XIX°lea”, cum
Øt. Antim în portretele sale. Anume, cæ el ræmæsese toatæ viafla numea Nicolae Filipescu Banca Naflionalæ. O numea aøa, pentru
un republican. Între el øi I.C. Brætianu se legase o legæturæ ase- cæ aceastæ instituflie a fost pentru liberali un bastion în spatele
mænætoare aceleia dintre Mazzini øi Garibaldi. Cel dintâi fusese cæruia s°au ridicat øi întærit, cucerind pas cu pas pozifliile marii
øi a ræmas un republican, celælalt era un dinastic. Dar ambii au proprietæfli, reorientându°i sensul øi fizionomia dezvoltærii øi slæ-
lucrat cu aceeaøi râvnæ pentru unitatea øi ridicarea Italiei10. Øi bind rândurile conservatorilor al cæror autentic reprezentant era
faptul e real. I se adaugæ însæ nu numai credinfla într°o idee, ci Nicolae Filipescu.
mai ales statornicia în credinflæ, mai raræ într°o Românie ca aceea Ca sæ ridice øi sæ sporeascæ necontenit puterea Bæncii Naflio-
de atunci, în necontenitæ fræmântare pentru a se identifica pe sine nale, Eugeniu Carada a dæruit marea sa forflæ de muncæ, pricepere,
însæøi. I se adaugæ øi firea omului, o discreflie dusæ pânæ în sobrietate øi corectitudine. Nu în calitate de guvernator al ei –
marginile sale, ce nu se simflea în largul sæu, expunându°se lumii demnitatea aceasta implica un decret de numire – ci aceea de
øi træind în væzul tuturor. Viafla unui om public este în bunæ director øi membru în consiliul de administraflie, funcflie ce i°o
mæsuræ øi a altora. Eugeniu Carada nu se simflea bine în post de dæruiau acflionarii øi nu guvernul sau suveranul. Atât cât a træit,
vedetæ. Prin felul sæu original de a fi, Carada stârnise curiozitatea Carada a fost tot timpul adeværatul conducætor al Bæncii, un fel
contemporanilor, mai ales a pæturii politice. Când tofli alergau dupæ de „dictator” al ei. Influenfla lui era foarte mare øi în partidul
favoruri øi mæriri, el trecea pe lângæ ele cu vædit dezinteres. Tot liberal. La toate câte se întâmplau în viafla acestui partid, trebuie
82 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 83

cæutatæ voinfla lui Eugeniu Carada. În ridicarea lui I.I.C. Brætianu, însemneze începutul unei noi, mai mult sau mai puflin apropiate,
acfliunea lui este esenflialæ. S°a considerat, dupæ moartea lui Ion îndrumæri a partidului nostru”12. Sfætuia însæ prudenflæ, pentru
Brætianu, un mandatar al dorinflelor acestuia în partid øi øi°a a nu se speria prea tare „les gros bonnets” ai partidului. Trebuiau
impus voinfla cu tenacitate øi neclintitæ hotærâre. luafli „cu încetiøorul”13. Øi atunci, din când în când, trebuia turnatæ
Puflini øtiau ce fæcea el în biroul sæu de la Banca Naflionalæ. apæ în vin. Sæmânfla aruncatæ urma sæ germineze. În reviste, în
Adversarii au næscocit tot felul de mistere øi au creat în jurul lui discursuri la diferite întruniri, în parlament chiar, în conciliabule
o atmosferæ de taine øi nepætrunderi. Dincolo de toate era o muncæ politice, multe în aceøti ani, ideile noi, democratice, iau un contur
færæ preget, o dæruire puflin comunæ. Øi nu doar pentru cauza tot mai precis. La 26 februarie 1909, N. Filipescu le zicea acestor
liberalæ. C. Stere povesteøte cæ s°a dus la el (Îl întâlnise la I.I.C. idei care fræmântau în P.N.L. „tendinfle socialiste” øi le considera
Brætianu øi îl invitase). L°a întrebat de intenfliile sale de a edita un semnal de alarmæ pentru ordinea statului14. Era exagerarea
un ziar pentru românii aflafli sub stæpânire stræinæ. „O nafliune polemicæ a adversarului politic. Ele nu erau decât idei în larg sens
subjugatæ trebuie sæ se ridice împotriva agresorilor, dacæ are sânge democratic pe care øi socialiøtii le îmbræfliøau, fireøte, în progra-
în vine øi e vrednicæ sæ træiascæ” – îi spune el lui Stere øi apoi: mul lor minimal. Genul era acesta: „nu numærul, nici întinderea
„Avefli tipografie øi fondurile necesare? O gazetæ nu se fline numai teritoriului determinæ mærirea unui stat, ci rolul pe care îl poate
cu entuziasm!”. Øi mult mai târziu Stere a aflat suma care îi fusese avea în istoria mondialæ, mulflumitæ energiei sale morale, cultu-
transmisæ printr°un mecanism complicat de viramente11. Adeværat rii sale øi idealurilor sale”. Sau: „România nu poate træi, dacæ
cine a spus cæ pânæ nu cunoøti un lucru sau un om nu trebuie sæ majoritatea covârøitoare a populafliei sale – flærænimea – va fi
te pronunfli asupra lui. lipsitæ de drepturi øi de independenflæ economicæ. Italia veche a
Starea internæ a P.N.L. pare øi chiar este una de compromis pierit fiindcæ numærul de cetæfleni liberi fusese copleøit de mili-
între rivalitæfli øi idei, împotrivindu°se unele altora. Pentru cæ nu oanele de robi øi teritoriul ei împærflit între puflinii latifundiari”15.
doar disputa pentru mæriri omeneøti e la mijloc. Ci øi aceea de Sau altele care afirmau necesitatea votului universal, în orice caz
idei. Sunt acestea din urmæ în slujba ambifliilor omeneøti, pærând schimbarea sistemului electoral în fiinflæ, atragerea maselor largi
a le justifica sau, dimpotrivæ, pasiunile omeneøti slujesc ideile øi în politicæ.
în numele lor acflioneazæ? Øi una øi cealaltæ. Politica, mai ales ea, Idei care sæ se opunæ realitæflii de atunci øi susflinætorilor ei.
amestecæ lucrurile în aøa fel, încât nu totdeauna vezi desluøirile. „Pari un bæiat inteligent…îi spunea P.P. Carp lui C. Stere. Crezi
În dezvoltarea ideilor îfli vine în ajutor însæ totdeauna perspectiva. dumneata serios cæ sufragiul universal ar putea aduce o
Øi în cazul de faflæ, ea este de partea acelora care erau în jurul schimbare?” Tonul era casant. El nu credea øi continua ironic: „Din
lui I.I.C. Brætianu. Noile idei politice liberale din acest cerc pleacæ. vremurile Eladei antice, øi chiar mai înainte, de la Faraonii Egiptu-
Viitorul apropiat era al lor. Øi, nu se putea altfel, øi al celor care lui, demagogii fac apel la patimile plebei øi predicæ democraflia øi
se fæceau purtætorii lor. partajul averilor. De milenii, reforme democratice se græmædesc
Partidul liberalilor începe se freamæte de înnoire. Un semn al peste reforme sociale… Øi de milenii, mulflimea øi prostimea tot
vremurilor. Venirea generoøilor accentueazæ radical procesul de munceøte, iar elita tot guverneazæ…Mulflumitæ acestei orânduieli
prefacere øi îi dæ direcfliile. În intenfliile lui I.I.C. Brætianu, gene- neclintite s°au putut ridica piramidele, ca øi templele din Karnak
roøii urmau a fi ceea ce fusese C.A. Rosetti pe vremea lui øi a øi Lucsor, precum mai târziu au înflorit minunile arhitecturii øi
tatælui sæu, niøte antemergætori. Lui C. Stere îi spunea sæ gæseascæ ale artei elene…De atunci øi pânæ astæzi nu s°a schimbat nimic
„nota justæ” øi sæ provoace un curent de opinie publicæ. Numai aøa în fond øi nici nu se va schimba în vecii vecilor… Atât numai, cæ
„am putea da o nouæ îndrumare partidului, în conformitate cu ne costæ mai scump aparatul de guvernæmânt…”16. Cæ acestea au
ideile noastre”. Dupæ intrarea generoøilor, el declara la o întâl- fost anume vorbele lui P.P. Carp (alias T.T. Flor din romanul
nire cu ei, la el acasæ: „Intrarea voastræ în partid trebuie sæ autobiografic al lui Stere) nu are importanflæ. Conta însæ cæ le putea
84 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 85

spune. Nici Carp, nici alflii, n°aveau încredere în cuceririle demo- Singurul în stare s°o facæ în rândurile liderilor liberali era I.I.C.
cratice. Atâta timp cât ele veneau øi se suprapuneau unei stæri Brætianu. Timpul lucrase pentru el. G. Panu avea dreptate:
economice øi sociale în fond aceeaøi ca mai înainte, ele n°aveau „Moralmente (P.N.L. – n.n.) este despærflit în douæ de la venirea
efect, desigur. Junimiøtii, ei care combætuseræ atât de mult formele guvernului liberal la cârma statului. Înainte de venire, se desem-
færæ fond, erau sceptici. Douæ lucruri, cel puflin, n°avea în vedere nau numai veleitæflile într°o minoritate a partidului. Din cauza
P.P. Carp. Unul era cæ noi reforme – alte forme – n°ar mai fi venit, împrejurærilor în care partidul a venit, acea minoritate a fost
ca la mijlocul veacului al XIX°lea, peste o structuræ ce trebuie ea favorizatæ øi sunt gata a recunoaøte cæ acea minoritate era
însæøi sæ se schimbe, ci pe una în plin proces de modernizare. Al designatæ de împrejurærile cunoscute a face faflæ la greutæflile iaræøi
doilea, cæ erau prezente la începutul acestui veac în societatea cunoscute”18.
româneascæ forfle sociale capabile sæ dea reformelor democratice Criza în Partidul Naflional Liberal are ca pretext insuccesele
susflinerea de care aveau nevoie. Øi ele erau burghezia øi prole- electorale din 1908. Deøi la guvern, deøi folosind toate ingerinflele
tariatul, deja bine dezvoltate øi a cæror prezenflæ caracteriza obiønuite, candidaflii liberali ies înfrânfli în toate alegerile parfli-
structura socialæ a flærii în ceea ce avea ea esenflial øi de perspec- ale. Liberalii pæreau sæ nu mai poatæ opune partidului lui Take
tivæ. Acestea acflionau pe un fond de nemulflumire adâncæ a Ionescu, victorios peste tot, nici o rezistenflæ. „Generoøii” øi I.I.C.
flærænimii, un potenflial revoluflionar în stare explozivæ. Brætianu s°a fæcut de data aceasta purtætorul lor de cuvânt, acuzau
Øi, de fapt, flærænimea, pierzându°øi seculara°i ræbdare, dæ conducerea politicæ a lui D.A. Sturdza care, lipsitæ de energie, nu
întregului proces reformator impulsul de care avea nevoie. Noile mai aducea nici o idee øi nu mai dædea nici o speranflæ.
idei liberale, susflinætoare de reforme, pânæ în 1907 pipæiau doar Noua generaflie liberalæ trebuia sæ înfrângæ vechea gardæ a
terenul social°politic. Dupæ aceea, încep sæ°l jaloneze. Diferenfla, partidului, care nu voia sæ cedeze, mai ales din teama de ideile
ca sæ mutæm relaflia în alt plan, dintre „Viafla Româneascæ” øi noi ale generoøilor din jurul lui I.I.C. Brætianu. C. Stoicescu, mare
„Revista democrafliei”. Prima are din când în când articole ce proprietar, preøedintele clubului din Prahova (aici, Al. Radovici
afirmæ nevoia de reforme, cea de a doua le dæ forma concretæ. începe sæ aibæ o influenflæ hotærâtoare) îi scrie în vara lui 1908
„Øefule, ne preocupæm ori ne ocupæm?” îl întreabæ G. Diamandi, regelui, exprimându°øi neliniøtea faflæ de ideile tinerelor cadre
conducætorul „revistei democrafliei române”, pe I.I.C. Brætianu în liberale. „Avem, în adevær, mulfli nemulflumifli în partid care cautæ
191017. „Generoøii”, sufletul miøcærii reformatoare, nu în zadar sæ lucreze pe cæi pieziøe, în detrimentul partidului – declara I.I.C.
se zbætuseræ în vadul politic liberal pentru ideile lor. 1907 le Brætianu în øedinfla C.E. a liberalilor din 23 mai 1908. Acestora,
dæduseræ o tragicæ dreptate, dar øi convingerea nestræmutatæ cæ, dacæ nu le place, n°au decât sæ plece din partid, sæ se ducæ acolo
în sfârøit, momentul reformelor nu mai poate fi amânat. Deja în unde cred cæ e mai bine øi sæ ne lase pe noi sæ lucræm în pace.
timpul ræzboaielor, întrunifli la I. Procopiu, ei au propus Noi nu vom satisface interesele personale ale unora. Le°o spunem
(I. Radovici era cel mai neræbdætor) sæ se impunæ guvernului verde°n faflæ”. Brætianu începea sæ iasæ din aøteptarea ce øi°o
liberal reforma votului universal. V.G. Morflun, G. Diamandi, din impusese pânæ atunci. Începea sæ nu mai aibæ ræbdare. În iulie,
motive de oportunitate (situaflia grea a flærii), susflinând amânarea C. Stoicescu, Em. Porumbaru, Øt. Øendrea øi P. Poni sunt eliminafli
deocamdatæ a unei acfliuni directe, au avut pânæ la urmæ câøtig din Comitetul Executiv al partidului. Acfliunea lui I.I.C. Brætianu
de cauzæ. Era øi un motiv de naturæ politicæ. I.I.C. Brætianu nu la centru se corela cu acfliunea apropiaflilor sæi în provincie. Ceea
era încæ øef al partidului. Deøi starea de profundæ nemulflumire ce fæcea la Ploieøti Al. Radovici contra lui C. Stoicescu o fæcea la
din flaræ, demonstratæ în 1907, nevoia de reforme îl propulseazæ Iaøi C. Stere contra lui G. Mârzescu, sau dr. Lupu la Fælciu contra
cu repeziciune spre flelul râvnit. P.N.L. se considera – øi în fapt fraflilor Dobreanu øi a lui N. Ciøman, sau V. Brætianu contra lui
era – principalul partid al flærii. Pe umerii sæi stætea o mare N. Dimancea la Piteøti. Nu peste tot acfliunea tinerilor era încunu-
responsabilitate. Dar cum øi°o asuma? Ræspunzând necesitæflilor. natæ de succes. La Slatina, bætrânul liberal Al. Iliescu îl înfrânge
86 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 87

pe Take Protopopescu, adeptul lui Brætianu. La Ploieøti, liberalii statornicul sprijin care mi°au înlesnit îndeplinirea grelei mele
nemulflumifli, cu Goga Negulescu în frunte, trec la conserva- chemæri în atâtea împrejuræri când era vorba de interesele cele
torii°democrafli ai lui Take Ionescu19. mari ale patriei. De°a pururea îmi voi aminti…”20. Era frumos.
Mulfli sperau în D.A. Sturdza. „Mai avem un singur punct de ...În ianuarie 1909 Carol I scria surorii sale: „Prin starea færæ
reazim: este øeful partidului, d°l Sturdza” – declaræ C. Stoicescu. speranflæ a credinciosului meu ministru prezident care astæzi este
Dar Sturdza, la 75 de ani, era un om care începuse sæ°øi simtæ cu totul alterat spiritual, greutæflile provocate de situaflia internæ
bætrâneflea. O viaflæ întreagæ de muncæ încordatæ îl mæcinase øi externæ au crescut øi mi°au îngreunat mersul afacerilor, care
nervos. Nu mai avea nici o energie combativæ. Ræspunsul sæu la astæzi necesitæ o muncæ dublæ. Sunt mâhnit sæ pierd un consilier
ofensiva aripii Brætianu e mai mult decât anemic. Cuvântærile lui
atât de încercat øi un distins om de stat, mai ales în grelele vremuri
din parlament au un iz apocaliptic øi religios. Cita adesea pe
pe care le stræbatem în Orient.” Øi în aceeaøi scrisoare el adæuga :
evangheliøti øi nu vorbea decât de pace øi de înfræflire. Venise
senilitatea. Zvonurile potrivit cærora el urma sæ plece la o casæ „Nu a fost uøor sæ°l înlocuiesc pe Sturdza; l°am desemnat pe Ion
de sænætate în Franfla, erau tot mai persistente. Regele îl prefera I.C. Brætianu ca ministru prezident. El este încæ tânær, dar foarte
pe Em. Costinescu. În partidul Naflional Liberal, numele lui I.I.C. capabil øi poartæ cel mai popular nume din România. În Camere,
Brætianu era însæ cel care circula. Øi se acuza amestecul regal în care se reunesc peste 10 zile, va avea o situaflie grea, øi opoziflia
treburile interne ale partidului. De altfel, una din învinuirile aduse intenflioneazæ sæ°l atace aprig; dar deoarece va fi sprijinit de mine
lui D.A. Sturdza era prea marea lui obedienflæ faflæ de rege (el urmærile atacului nu vor fi periculoase..”2 La 11 ianuarie, Congres
introdusese obiceiul cu pupatul mâinii lui Carol la diferite solem- al P.N.L. cu delegaflii din toatæ flara. Vorbesc P.S. Aurelian,
nitæfli, gest total gratuit). „Carada – scrie I. Bianu – vede în Sturdza preøedintele Senatului, M. Pherekyde, preøedintele camerei, gen.
un apostol al ideilor de monarhie absolutæ sub fascinaflia regelui. Budiøteanu, vicepreøedintele Senatului, Emil Costinescu, ministru
De aceea Sturdza vrea (zice Carada) sæ frângæ partidul liberal øi de Finanfle, Constantin Stere, în numele Iaøului, Nicu Gane, Ilariu
sæ°l supunæ regelui, iar Carada vrea ca partidul øi flara sæ stea Izvoreanu. Cel dintâi a propus øefia lui I.I.C. Brætianu. Ceilalfli
în fafla regelui øi sæ°øi impunæ voinfla sa øi a flærii”. Em. Costinescu, au susflinut°o. M. Pherekyde citeøte o mofliune aclamatæ de tofli,
øtiind prea bine ce influenflæ avea I.I.C. Brætianu în partid, la prin care I.I.C. Brætianu era proclamat lider al partidului.
cererea acestuia cedeazæ, renunflând la candidatura sa pentru „Partidul nostru nu este un instrument artificial creat pentru
conducerea guvernului (demnitate pe care ar fi meritat°o pentru a servi individualitæflile – declara Brætianu abil, în discursul de
capacitatea øi experienfla sa politicæ). Consiliul de Miniøtri este
inaugurare e øefiei sale – el este un organism izvorât din nevoile
acela care recomandæ regelui pe I.I.C. Brætianu ca preøedinte (era
mari ale statului øi ale neamului øi opera sa de la aceste nevoi se
prima oaræ când se folosea acest procedeu). Partidul Naflional
inspiræ”. Douæ reguli esenfliale pune el la baza conducerii: liber-
Liberal voia sæ°øi regæseascæ vigoarea øi la 22 decembrie, I.I.C.
Brætianu preia guvernul. D.A. Sturdza se retrage la hotelul St. tatea de discuflie, pentru a ajunge la participarea conøtientæ a
James din Paris. Are o crizæ nervoasæ cu violente ieøiri øi este tuturor øi disciplinæ în acfliune „færæ de care nu se poate…”. Cât
internat la spitalul St. Antoine. Apoi la clinica d°lui Gabius de la priveøte menirea Partidului Naflional Liberal, el îi dæ formularea:
Suresnes. Cuvintele mægulitoare ale regelui la retragerea sa din „dezvoltarea forflelor naflionale de orice fel øi pe orice tærâm”21.
funcflia de prim ministru nu°i mai erau de nici un folos: „Nepre-
fluitele servicii ce afli adus flærii øi Coroanei, ca bærbat de stat øi 2 Fragmentele din corespondenfla particularæ a lui Carol I din aceastæ

om al øtiinflei, vor ræmâne neøterse în inima tuturor øi væ vor lucrare, cel de faflæ inclusiv, ne°au fost puse la dispoziflie de istoricul øi
asigura o veønicæ recunoøtinflæ. Din adâncul sufletului meu væ colegul Sorin Cristescu, cel care a descifrat aceastæ corespondenflæ la
mulflumesc pentru nestræmutata d°voastræ credinflæ øi pentru Arhivele Naflionale øi cæruia îi mulflumim øi pe aceastæ cale.
88 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 89

Øi aøa, ceea ce era de presupus, ceea ce mulfli crezuseræ, se C.A. Rosetti” ø.a.m.d. Toate personajele schiflelor fac parte din clasa
împlinea. Cel mai puternic partid al flærii avea un nou conducætor. nouæ, sunt oameni din burghezimea mare øi micæ, funcflionari mari
Øi în curând un alt program. Vremea îøi ceruse oamenii øi ideile. øi mici, gazetari ø.a. Tofli folosesc un limbaj încærcat de neologisme,
La 6 aprilie 1904, T. Maiorescu fæcea în „Epoca” o caracterizare latinizat øi franfluzit, împotriva cæruia a luat o atitudine atât de
a liberalilor, învinuindu°i de „o sforflare prematuræ” de a ajunge drasticæ øcoala criticæ junimistæ. Limbajul acesta este ca un simbol
la „preponderenflæ politicæ”. Prematuræ, pentru cæ burghezia prin al „formelor nouæ”, neasimilate cu adeværat. Scena din Five O’clock
sine însuøi nu°øi câøtigase încæ valoarea care sæ°i fi legitimat o în care într°un decor de palat luxos, plin de obiecte de artæ scumpe,
asemenea „preponderenflæ generalæ”. Industriaøi români nu exis- vorbesc ordinar câteva „mahalagioaice” e reprezentativæ pentru
tau, comercianfli øi arendaøi cu avere prea puflini, oameni de înaltæ neasimilarea culturii de cætre clasa cea nouæ. „El uræøte atât de
culturæ øi mai puflini. Øi atunci au înflorit politicianismul, favori- mult clasa cea nouæ – scrie Ibræileanu – încât o ponegreøte, cum
zarea partizanilor – „fie cei mai iscusifli, numai sæ fie cei mai s°ar zice popular, pânæ°n pânzele albe, pânæ în copiii ei mici, care
devotafli”, agonisirea de averi prin politicæ cu ajutorul statului. sunt antipatici (Domnul Goe, Vizita)”23.
Un simpatizant al conservatorilor, I. Cerchez, citind aceste O astfel de viziune a operei lui Caragiale, datoratæ
rânduri, le suprapune peste ceea ce a væzut el din serbærile celor „parti°pris”°ului liberal øi unei metode sociologice, pozitiviste, a
400 de ani de la trecerea în posteritatea neamului sæu a lui Øtefan fost serios amendatæ de Paul Zarifopol, care a îngrijit ediflia din
cel Mare. I s°a pærut atunci (pærere contrazisæ de foarte mulfli alflii) 1922 a operei lui Ibræileanu. La fel a fæcut°o Ioan Holban în 198424.
cæ au lipsit „acele electrizante aclamæri ale mulflimii”. Care sæ fi
Øi totuøi…în zadar scriitorul „s°a bucurat” de atenflia ironicæ sau
fost cauza? Prea marea înmulflire a serbærilor naflionale în vremea
de°a dreptul duræ a gazetelor liberale, mai ales a „Voinflei
aceea, aceasta prin contrast cu lipsa lor de mai înainte? Discursu-
Naflionale”?
rile oficiale lungi, care ræceau entuziasmul? Cauza era, dupæ
22 septembrie 1903. Congres al „Asociafliei române pentru
conservatorul Cerchez, tot elementul liberal. Cæci de la 1848, de
înaintarea øi ræspândirea øtiinflelor”. Preøedintele ei era C.I. Istrati.
când a intrat el în viafla publicæ øi de la 1866, de când formele
Între invitafli, D.A. Sturdza: „Dacæ vefli pune microscopul pe ultimii
færæ fond au pætruns peste tot, „totul a luat la noi un caracter de
farsæ, de simplæ fafladæ…”. „Un væl de neîncredere s°a læsat peste 50 de ani ce au trecut, vefli vedea o adeværatæ muncæ uriaøæ. Câte
suflarea româneascæ. La tot ce vedem, nu øtim dacæ asistæm la n°am fæcut pentru dezvoltarea noastræ economicæ: podul peste
ceva simflit sau la o simplæ pæpuøerie. Îndoinfla ne ræceøte: suntem Dunære, portul Constanfla, dezvoltarea porturilor dunærene, aøezæ-
jenafli în expresiunea sentimentelor øi vocea se stinge înainte de minte de credit, funciare ø.a. Øi toate acestea nu se datoresc decât
a izbucni în aclamæri”22. muncii româneøti, cæci amestecul stræin în aceste colosale între-
Garabet Ibræileanu în mult comentata sa scriere Spiritul critic prinderi n°a fost decât superficial. Sæ studiem cu atenflie istoria
în cultura româneascæ, publicatæ mai întâi în reviste øi în 1908 noastræ contemporanæ. Aceastæ parte a istoriei neamului nostru
în volum, deci într°o operæ din aceøti ani de început de veac, îl e cea mai importantæ: istoria veche e lupta pentru existenflæ, iar
analizeazæ pe I.L. Caragiale sub pecetea „criticii sociale extreme”. cea contemporanæ e aøezæmântul ei stabil pe lume”. Nu burghezia
Pe cine criticæ opera lui Caragiale? Întregul liberalism român. Øi fæcuse anume toate câte le spunea D.A. Sturdza, øeful liberalilor,
încæ tot atât de intransigent øi de ireductibil ca Eminescu. Jupân dar ea îndemnase øi inifliase fæurirea lor.
Dumitrache e burghezul pe care se susfline liberalismul, Nae 20 aprilie 1903, orele 10. Se dezveleøte, în piafla care de atunci
Ipætescu, cel care citeøte „Republica øi Reacfliunea sau Veniturile încolo i°a purtat numele, monumentul lui C.A. Rosetti, ridicat prin
øi Trecutul” în care e vorba de „a mânca de la datoriile…”, re- subscripflie publicæ. Øezând în jilflul sæu, C.A. Rosetti are ziarul
prezintæ „formula nouæ”, Ricæ Venturiano e chintesenfla „intelec- „Românul” într°o mânæ, pana de scris în cealaltæ øi privirea aflintitæ
tualismului liberal”, Caflavencu „simbolizeazæ gruparea lui spre viitorul pe care°l visa patriei sale.
90 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 91

18 mai 1903. Lângæ piafla Universitæflii se dezveleøte statuia P.P. Carp, unde se cultiva destul averea, trecutul nobiliar, fala
lui I.C. Brætianu, operæ a sculptorului francez Ernest Dubois. Cu de odinioaræ øi prea puflin, mult prea puflin valoarea simplæ øi færæ
mâna dreaptæ, creatorul Partidului Naflional Liberal, parcæ îøi zorzoane. Altæ datæ, P.P. Carp era mai sincer când „fixa” altfel
sublinia cuvintele°i favorite: „Voeøte øi vei putea! Cu D°zeu locul democrafliei: „Eu admit instinctul la o nafliune, admit ca ea
înainte!” sæ se simtæ cæ existæ un ræu precum fiece om, când e bolnav, simte
Burghezia, în înælflarea ei stârnise øi continua s°o facæ, invidii, cæ°l doare; dar eu nu admit ca bolnavul sæ zicæ el: iatæ doctoria
nemulflumiri øi împotriviri. O clasæ activæ care, favorizându°se prea ce trebuie sæ mi°o dea doctorul […] Acei care cred cæ au primit o
mult pe ea însæøi în ridicarea capitalistæ a flærii, nu putea sæ nu culturæ mai înaltæ, aceia au datoria sacræ de a veni, când poporul
aibæ parte de reacflia contemporanilor; viu arætatæ øi directæ sau a særæcit, sæ°i zicæ: nu merg dupæ tine! Tu simfli ræul, leacul fli°l
ironicæ øi intelectualæ, cu rafinament de expresie, dar deopotrivæ dau eu”27. E adeværat, aøa zicea în 1879. Între timp, viafla politicæ
de inofensivæ. Noua stare a flærii era burghezæ. Øi noul burghez în România evoluase. Poporul nu mai putea fi tratat pur øi simplu
îøi permitea sæ fie øi prospectiv: „Noi deschidem societæflii româ- ca un pacient. Mæcar aparent. Nu°i mai puflin adeværat cæ unii
neøti calea cea mare, calea cea largæ a democrafliei pe care pæøeøte oameni politici tot o mai gândeau. „Omul de guvern trebuie sæ øtie
civilizafliunea statelor apusene – spunea tânærul liberal I.G. Duca ce se poate îndeplini din cerinflele mulflimii. El trebuie sæ aibæ
în parlament. Noi vrem sæ chemæm la viafla publicæ øi socialæ toate curajul sæ înalfle la ceasul potrivit zægazul menit a stævili pornirile
forflele acestei flæri. Noi vrem sæ organizæm toate energiile noastre care la un moment dat ar putea sæ ameninfle aøezæmintele
naflionale […] Noi vrem sæ întemeiem, la umbra democrafliei, o statului”28. Aøa vorbea în parlament Mihai Gh. Cantacuzino, fiul
viaflæ mai intensæ øi mai bogatæ. Noi vrem ca la lumina acestei lui Gh. Gr. Cantacuzino, marele moøier, în aceøti ani încæ cel mai
democraflii sæ se poatæ dezvolta o culturæ naflionalæ care sæ fie bogat om din flaræ.
expansiunea cea mai curatæ øi cea mai înaltæ a geniului acestei Cel care voia sæ schimbe ceva în partidul conservatorilor era
rase. Øi dacæ soarta a vrut ca fræmântærile istoriei sæ rupæ acest Nicolae Filipescu. În 1902 el împlinea 40 de ani. O vârstæ a tuturor
neam în bucæfli, noi vrem ca cel puflin aci, între culmile Carpaflilor fægæduielilor politice. Era øi el jurist, cu studii la Geneva øi Paris,
øi gurile Dunærii sæ fie o stâncæ româneascæ atât de puternic ca atâflia alfli oameni politici români ai momentului. O pregætire
consolidatæ øi atât de falnicæ, încât sæ ræmânæ neclintitæ sub bætaia serioasæ, inteligentæ, talent de gazetar øi orator, încæ destulæ
valurilor tuturor restriøtilor viitoare”25. bogæflie, relaflii în toatæ lumea politicæ (era rudæ øi cu Gh. Gr.
Deocamdatæ prea multe dorinfle. Erau ele sincere? Din partea Cantacuzino, øeful conservator) – toate acestea erau atuuri de
lui I.G. Duca erau. Dar în politicæ, sinceritatea n°are øanse. Liderul naturæ sæ°l propulseze pe Filipescu în vârful ierarhiei politice. Le
conservator P.P. Carp îi putea riposta: „Mie, discursul d°lui Duca adæuga o energie extraordinaræ øi deja o experienflæ politicæ de
îmi face efectul unei compozifliuni de retoricæ, øi dacæ aø supune luat în consideraflie. Se remarcase cu deosebire în grupul tinerilor
discursul dumnealui ca compozifliune de retoricæ fostului meu conservatori, din jurul ziarului „Epoca”, în campania politicæ a
profesor de literaturæ ca sæ°øi dea avizul lui, sunt convins cæ el opozifliei unite contra guvernului lui I.C. Brætianu. Fusese un
ar fi pus ca cenzuræ: formæ minunatæ, gândire slabæ”. Øi în locul foarte bun primar al Bucureøtiului între 1893°1895, apoi al Bræilei.
retoricii liberale, venea cu una proprie: „Ce înflelegem noi prin Fusese ministru de Domenii în guvernul lui P.P. Carp din
democraflie? Am spus°o: prin democraflie înflelegem cæ fiecare sæ°øi 1900°1901. N. Filipescu avea la dispoziflia sa øi un ziar, „Epoca”,
aibæ locul lui în aceastæ flaræ, care îl meritæ prin munca lui. Dacæ apærut într°o primæ serie între 16 noiembrie 1885°14 iunie 1889
el este fiu de boier sau este fiu de flæran, nici fiul de boier, nici øi într°o a doua dupæ 2 noiembrie 1895. Aceastæ a doua serie este
fiul de flæran nu trebuie sæ gæseascæ loc dacæ nu munceøte øi dacæ condusæ de la apariflie de N. Filipescu. El este cel care a fæcut din
nu serveøte acestei flæri”26. Era frumos, dar adeværat nu era. Mai „Epoca” cel mai bun ziar politic al momentului, un cotidian modern,
cu seamæ într°un partid conservator ca acela pe care°l conducea dupæ modelul ziarelor franceze ale vremii. La toate aceste calitæfli
92 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 93

de netægæduit, Filipescu adæuga însæ o impulsivitate mult prea tofli, cu un surâs bun øi cald, omul plæcea øi atrægea simpatii29.
necontrolatæ, cu totul nerecomandabilæ. La 29 noiembrie 1897, el Dintre tofli liderii conservatori, el era în aceøti ani cel mai popular
l°a provocat la duel pe George Em. Lahovari, redactorul ziarului øi mai influent.
„L’Indépendance Roumaine”. øi l°a stræpuns cu spada, întrerupând, „De o bunætate sufleteascæ ce nu putea rezista nici unei rugæ-
la 43 de ani, viafla unuia din cei mai buni gazetari profesioniøti minfli stæruitoare, chiar când trebuia sæ devinæ ilegal ca s°o împli-
ai momentului. N. Filipescu nu putea pretinde serios øefia unui neascæ øi când împlinirea ei tæia în banul public” – îl caracteriza
partid politic, având încæ nevoie de temperarea pornirilor sale de øi Sextil Puøcariu30. Take Ionescu era mai mult decât un om politic
cætre alflii. Nu putea pretinde deocamdatæ øi pentru cæ înaintea conservator. Era un prototip al bærbatului politic român al vremii
lui puteau emite pretenflii øi alfli conservatori: P.P. Carp, T. sale. Câfliva ani mai târziu, marchizul Pallavicini, fostul ministru
Maiorescu, Take Ionescu, Al. Marghiloman, Gh. Gr. Cantacuzino, al Austriei la Bucureøti, se stræduia sæ°l câøtige pe Take Ionescu
care øi era, sau fiii sæi, apoi Iacob øi Ion Lahovari…Era greu sæ (øi pe alflii, desigur, dar anume pe el) la politica Vienei, pentru
ajungi în fruntea ierarhiei conservatoare printre atâflia pretendenfli unele combinaflii diplomatice nu tocmai morale. Take Ionescu l°a
øi atâtea ambiflii. În plus, N. Filipescu avea øi un talent de a fi læsat sæ vorbeascæ færæ sæ°l întrerupæ, l°a læsat sæ°øi întindæ dibaci
de obicei de coté perdante. Dupæ 1901 el ræmâne cu P.P. Carp øi toate cursele, pentru ca în urmæ sæ°i spunæ: „Marchize, ai træit
cu junimiøtii, nu cu Gh. Gr. Cantacuzino. Or, alæturi de acesta la Bucureøti øi ne cunoøti bine. Øtii cæ suntem uøuratici, ne plac
din urmæ erau cei mai mulfli conservatori øi deci cu el erau øansele femeile øi cærflile, luxul øi traiul uøor, dar dacæ suntem plini de
puterii. N. Filipescu pune totul la bætaie, munca, averea, tempe- atâtea rele, o calitate avem totuøi, pe care n°ai contat: nu suntem
ramentul sæu extraordinar, pentru a întæri rândurile conserva- proøti!”31
torilor, pentru a atrage în partid valori øi mai ales valori tinere. Dupæ februarie 1901, când conservatorii se despart din nou,
La începutul secolului, el credea cu sinceritate în formula „revi- adepflii lui Carp reintrând în matca lor „junimistæ”, Take Ionescu
zuirea conøtiinflelor”, ca sæ folosim vorbele lui B. Delavrancea. este sufletul reorganizærii partidului ræmas fidel lui Gh. Gr.
Vorbea de onestitate øi de principii. Chiar era un om onest. Ideile Cantacuzio. El restructureazæ cluburile din judefle, pretutindeni
sale sociale însæ ræmâneau ale unui boier. N. Filipescu nu a înfleles recruteazæ noi membri, care, fireøte, îi sunt lui în primul rând
decât târziu ceea ce I.I.C. Brætianu la liberali înflelesese deja din îndatorafli. Mulfli îl învinuiesc acum øi o vor face øi mai târziu cæ
aceøti ani: politica trebuie sæ se plieze cerinflelor timpului. Un voia sæ°øi facæ „grupul” sæu în Partidul Conservator. În octombrie
adevær pe care l°a înfleles cel mai bine din rândurile conservatorilor 1901, el le ræspundea la Iaøi: „Poate cæ am fost øi eu în acest partid
Take Ionescu, adversarul sæu din aceøti ani. De aceea, purtætorul sergent recrutor. Desfid însæ sæ mi se arate o singuræ persoanæ
de cuvânt al noului la conservatori era Take Ionescu, aøa cum pe care sergentul s°o fi recrutat pentru el, iar nu pentru partid”.
la liberali era I.I.C. Brætianu. Spre deosebire de acesta, Take Pentru el, „takism e sinonim conservatorism”. În 1908, când îøi
Ionescu n°avea însæ nici un nume de rezonanflæ în flaræ øi nici o va face însæ un partid, se va vedea cæ takismul însemna într°adevær
„Ocultæ” care sæ°l susflinæ. N°avea decât propriile sale atuuri: era conservatorism, dar unul propriu. Recolta de acum va da atunci
de o inteligenflæ foarte vie, neobiønuitæ, era un mare orator øi avea roade. Din nefericire, mulfli dintre adepflii mai noi ai takismului
o mare ambiflie. Avea toate calitæflile unui om de stat, dar øi n°aveau prea înalte calitæfli morale. Dimpotrivæ. Riscul lipsei unor
defectele politicianului ce voia cu orice prefl sæ ajungæ. Se remarcase criterii de recrutare mai severe, acceptærii a ceea ce se oferea.
prin activitatea sa la Ministerul Cultelor øi Instrucfliunii Publice Arivismul are adesea margini morale prea largi.
în marea guvernare conservatoare din 1891°1895, în viafla de Take Ionescu încearcæ sæ imprime un spirit mai viu progra-
opoziflie din întâia øi a doua guvernare a lui Sturdza, fusese vioara mului conservatorilor puri. Ziarul sæu „La Roumanie”, înfiinflat
întâi în guvernul lui Gh. Gr. Cantacuzino din 1899°1900. De o încæ în 1898, în care scria foarte adesea (scrisul lui avea o mare
energie nestæpânitæ, totdeauna gata sæ te îndatoreze, afectuos cu limpezime) este arena de lansare a opiniilor sale. La Clubul central
94 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 95

din capitalæ, din îndemnul lui se organizeazæ (e drept, færæ conservatorii se vor uni din nou cu toflii36. Lui N. Filipescu nu°i
regularitate), aøa numitele conferinfle de miercuri, cu participarea convenea poziflia sa de „junimistoficat” (dupæ februarie 1901
unuia sau altuia din fruntaøii conservatori. Aici se puneau în ræmâne alæturi de P.P. Carp, cu toate cæ era ruda lui Gh. Gr.
discuflie probleme la ordinea zilei øi se cerea mai multæ inifliativæ. Cantacuzino). Færæ prezenfla dominatoare a lui Take Ionescu, el
Tinerii, mai ales tinerii intelectuali primifli în partid, îndræznesc, nu l°ar fi pæræsit pe Cantacuzino.
cheamæ partidul în care intraseræ la o mai activæ prezenflæ în „Boierii” conservatori aveau tot interesul ca un element tânær
treburile de cæpetenie ale flærii. Nu la ræspunsuri corelate unor øi foarte vivace, cum era fiul negustorului de la Ploieøti, sæ
realitæfli, ci la încercarea de transformate a acelor realitæfli. Vorbind învioreze øi sæ sporeascæ activitatea partidului lor. Creøterea prea
în numele unui grup de 30 de tineri intelectuali care în noiem- mare a popularitæflii lui Take Ionescu nu pærea sæ le pericliteze
brie 1901 intræ în Partidul Conservator, avocatul Petru Popescu deocamdatæ poziflia (nu lipsesc totuøi încercærile de contrapunere).
declaræ cæ vede în acest partid „un partid în care elementele Uitau însæ cæ Gh. Gr. Cantacuzino nu era Lascær Catargiu. Øi dacæ
merituoase îøi gæsesc locul færæ considerafliuni de origine øi unde cel de al doilea reuøise sæ flinæ în frâu ambiflia lui Take Ionescu
ideile democratice abundæ”32. Adicæ vedea ceea ce de fapt nu era, (acesta era øi la începutul carierei) prin prestigiul sæu, acelaøi
dar elementele burghezo°intelectuale, puternic încurajate de Take succes urma sæ°l aibæ øi Nababul? Dacæ acceptau aducerea de
Ionescu, ar fi voit sæ fie. aderenfli, cât mai mulfli, în partid, marii proprietari – aici încæ forfla
La Iaøi, la 30 septembrie 1901, Take Ionescu îøi exprima dominantæ – nu acceptau prea multe înnoiri programatice. Senza-
credinfla sa de felul cum ar trebui sæ fie un partid conservator. flia era în bunæ mæsuræ asemænætoare cu aceea de la liberali, unde
Nu „o alcætuire de clasæ”, ci „adeværata imagine a flærii, repre- D.A. Sturdza nu era nici el bucuros de inovaflii. Când Partidul
zentând toate pæturile ei, pæstrându°øi tot trecutul ei glorios” øi Conservator ajunge la guvern, în decembrie 1904, programul
care „ræspunde la toate aspirafliile øi poate îndeplini toate dreptele precizat de Gh. Gr. Cantacuzino la Iaøi n°aduce nici o surprindere.
cerinfle”33. Ideea lui Take Ionescu de a se crea o Casæ ruralæ sau o Bancæ
La o altæ întrunire conservatoare din octombrie 1901, el dez- agricolæ pentru a fi ajutafli flæranii în cumpærarea de pæmânt e
voltæ teza lui favoritæ: partidele conservatoare au nevoie de respinsæ de Comitetul Executiv al partidului (la fel va fi øi în 1906).
manifestæri democrate, mai mult chiar decât liberalii care, spunea Tot ce încearcæ el este sæ exprime din nou deziderate øi sæ°øi apere
el, au la îndemânæ demagogia, compensaflie la care conservatorii ideile care îi îngæduiseræ libertate de miøcare în sânul partidului.
nu pot recurge34. „Într°o societate sænætoasæ, partidele politice se împart prin linii
„D°l Take Ionescu simbolizeazæ caracterul democratic al verticale, aøa cæ fiecare cuprinde øi din temelia de jos øi din
Partidului Conservator – scria ziarul „Conservatorul”. El este o vârfurile societæflii. Numai astfel un partid politic poate sæ fie
pildæ vie øi strælucitæ cum cæ concepflia elitei la conservatori într°adevær o icoanæ a nafliunii øi numai astfel el poate cu adeværat
înseamnæ elita inteligenflei øi a capacitæflii øi exclude orice tendinflæ sæ reprezinte voinfla ei, sæ fie o forflæ realæ”. La ideea conservatoare:
de acaparare a situafliei preponderente în stat de cætre elita „sæ nu te atingi de cestiuni ajunse la maturitate, sæ nu te opreøti
naøterii”35. decât la solufliuni potrivite cu generafliunea pentru care legiferezi”,
Un om politic cu spirit pætrunzætor ca N. Filipescu îi spunea el adæuga: „øi sæ nu faci nimic care sæ fie aøa de împotriva pærerilor
lui T. Maiorescu cæ Take Ionescu îøi pregæteøte o situaflie „ca adversarilor tæi încât sæ fii sigur cæ nu va dæinui øi dupæ tine. Altfel
democrat” øi „Iorgu Cantacuzino e destul de prost ca sæ nu vadæ ar fi sæ faci operæ de Sisif, iar nu muncæ naflionalæ”37. Cu alte
unde°l duce aceastæ apucæturæ a lui Take Ionescu”. De aceea, el cuvinte, continuitate de guvern. Faptul nu însemna prea mult (øi
øi credea cæ pânæ la urmæ îøi va pierde orice situaflie între con- pânæ atunci fusese continuitate). Aræta însæ intenflia elementelor
servatori (va trece eventual la liberali, graflie prieteniei sale cu burgheze din rândurile conservatorilor de a nu læsa partidul lor
Vasile Lascær, în ciuda împotrivirii lui D.A. Sturdza) øi atunci sæ ræmânæ prea mult în urma celui liberal.
96 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 97

Când vin ræscoalele de la 1907, Partidul Conservator se raliazæ în octombrie 1900, „Viafla muncitorului” (1900), „Apærætorul”
în jurul interesului principal: apærarea marii proprietæfli. Aøa cerea (1901), „Independenfla tipograficæ” (1900°1907), „Repausul dumi-
elementul dominant din partid. P.P. Carp este ales øef. Deo- nical” (1904) permite menflinerea unei propagande socialiste
camdatæ Take Ionescu pune doar unele condiflii. Nu era momentul organizate în rândurile muncitorilor. La 1 ianuarie 1902 apare
„despærflirilor în familie”. la Bucureøti gazeta „România muncitoare”. Redactor responsabil
Diferenfle programatice, cerinflele de înnoire (desigur øi era Iosif Nædejde°Armaøu, secretar Alecu Constantinescu, iar
divergenfle øi ambiflii personale, în politicæ totdeauna prezente) administrator I.C. Frimu. Neobositæ este activitatea organizatoricæ
duc în 1908 la apariflia unui alt partid conservator. Numele sæu a acestuia din urmæ. În ciuda dificultæflilor, el realizeazæ în 1902,
nu e întâmplætor: Partidul Conservator Democrat. Succesele sale cu noua gazetæ, un beneficiu de 1.200 de lei. De altfel, I.C. Frimu
din anii 1908°1910 nu sunt nici ele întâmplætoare. Lumea voia o era un talent de organizator. Soflia lui îøi amintea cæ în aceøti ani
înnoire øi a crezut cæ o va gæsi în acest partid. Programul lui de dupæ 1900 înfiinflase mici cercuri culturale pe cartiere, prin
ræspunde mai degrabæ momentului. Se realiza astfel, în mæsura odæiflele muncitorilor, prin cafenele øi oriunde gæsea un locøor liber.
în care programul liberal începe sæ se radicalizeze, øi o apropiere În fiecare searæ se gæsea în alt capæt al Bucureøtiului, urmærind
a partidelor guvernante: condiflie indispensabilæ a unei continuitæfli activitatea acestor cercuri. El îi învæfla pe muncitori cum sæ facæ
de guvernare. Desigur, ea nu lipsise nici pânæ atunci, dar acum un proces verbal de øedinflæ, cum sæ flinæ un registru de venituri
urma sæ se realizeze într°o operæ de reformare a flærii, nu doar de øi cheltuieli, într°un cuvânt toatæ bucætæria mæruntæ færæ de care
administrare a ei øi de priveghere a unei dezvoltæri „normale”. nici o organizare nu era posibilæ39. „Mergem înainte!…” scria el
Oameni noi øi o tacticæ nouæ întâlnim la început de veac øi în în „Lumea nouæ”. „Pot sæ râzæ adversarii noøtri, pot sæ°øi batæ joc
rândurile socialiøtilor. Plecarea „generoøilor” la liberali adusese de miøcarea muncitoreascæ. Decepflionaflii, sætui de muncæ, plic-
însemnate prejudicii Partidului Social°Democrat, dar adusese øi tisifli cæ nu°øi væd idealul realizat (aluzie la «generoøi») pot sæ
o limpezire. „Lipsa celor care ne°au pæræsit sæ trezeascæ în sufletele plângæ cât vor. Muncitorimea însæ ræmâne øi trebuie sæ ræmânæ
noastre grija ca miøcarea socialistæ de acum sæ ridice elemente în miøcarea socialistæ øi s°o ducæ cu statornicie mai departe”40.
statornice din chiar pætura interesatæ”38. Aøa scria Alexandru I.C. Frimu se næscuse la 4/16octombrie 1871, la Bârzeøti, în
Ionescu, „cel dintâi muncitor tipograf convertit la socialism”, cum flinutul Vaslui, nu departe de Podul Înalt. Îøi face øcoala în satul
era cunoscut în epocæ preøedintele societæflii „Gutemberg” øi de baøtinæ. La 12 ani, dupæ pierderea tatælui sæu, îøi întrerupe
reporter la cotidianul bucureøtean „Secolul XX”. Ideea de a°i ridica studiile øi intræ ucenic de tâmplar. Cu meseria dobânditæ,
pe conducætorii muncitorilor chiar din rândurile acestora, idee mai peregrineazæ la Huøi, Vaslui, pe unde îl chemau posibilitæflile de
veche, acum, în aceøti ani de început de veac, ia o formæ concretæ. lucru. La Iaøi ia prima oaræ contact cu socialiøtii. Începe sæ citeascæ
Miøcarea socialistæ se menfline în forme organizate øi dupæ 1899. literaturæ socialistæ. Dupæ 1892 vine la Bucureøti, ca angajat al
Din 1901 se înfiinfleazæ cercurile socialiste „România muncitoare”. unei fabrici de tâmplærie, øi tot de acum, îl întâlnim cu primele
I.C. Frimu conduce societatea „Munca”. Cercurile socialiste conti- articole în presa muncitoreascæ. Vorbeøte la diferite întruniri
nuæ tradiflia fostelor cluburi ale muncitorilor. La Bucureøti, unde muncitoreøti. Cu mare avânt øi însufleflire. Se remarcæ de la bun
era cel mai important cerc, în conducerea sa se aflau I.C. Frimu, început prin sufletul pe care°l punea în acfliunile sale. La Congresul
D. Th. Neculuflæ, V. Anagnoste, Al. Constantinescu, Iosif Nædejde al V°lea al P.S.D.M.R. din aprilie 1893, este printre cei 46 de
ø.a. La Iaøi, sub numele de „Cercul de studii sociale” era condus delegafli øi cuvântul sæu este foarte aplaudat. La Congresul al
de M.Gh. Bujor, I. Ghelerter, I. Gheler øi Max Wexler. La Ploieøti VI°lea, când G. Diamandy aduce iar în discuflie crearea unui partid
era Øtefan Gheorghiu, la Galafli øi Bræila Andrei Ionescu, Pascal naflional°democrat, I.C. Frimu îøi prezintæ demisia (avea exemplul
Zaharia ø.a. Cercuri socialiste se înfiinfleazæ øi la Constanfla, lui C.Z. Buzdugan, Iosif Nædejde, Valerian Prescurea), declarând
Paøcani øi în alte oraøe. Editarea unor ziare: „Lumea nouæ” pânæ cæ el a venit la congres „ca socialist, nu ca naflional°democrat”. Este
98 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 99

numit în comisia însærcinatæ sæ conducæ „Lumea nouæ”, iar în iulie Øtefan Gheorghiu, Gh. Cristescu ø.a. în acfliunea de reorganizare
în Comitetul Executiv al Clubului muncitorilor din Bucureøti, pe baze muncitoreøti a partidului proletariatului. Din august 1906
alæturi de C.Z. Buzdugan øi Al. Georgescu. I.C. Frimu era omul este redactor responsabil la „România muncitoare”. La Conferinfla
care venea, era revoluflionarul ieøit din rândurile proletare, exact socialistæ din 29 iunie – 1 iulie 1907 e ales în Comitetul Uniunii
cel de care era nevoie într°un moment ca acesta, de primenire a Socialiste, alæturi de I.C. Frimu, C. Racovski, Gh. Cristescu, N.D.
rândurilor. Cocea. Plecaseræ intelectualii din miøcarea socialistæ în 1899°1900?
I.C. Frimu era cel mai convins susflinætor al ideii ca miøcarea E adeværat, dar veneau alflii mult mai ancorafli în spiritul øi
muncitoreascæ sæ fie a muncitorilor øi numai a lor (înflelegând, atmosfera muncitoreascæ.
fireøte, prin muncitori øi pe truditorii satelor) „Noi, muncitorii, Concomitent cu reorganizarea formelor politice muncitoreøti,
elevi ai renegaflilor øi transfugilor de astæzi, trebuie sæ ducem mai se desfæøoaræ øi procesul întæririi miøcærii sindicale, viitoarea bazæ
departe miøcarea muncitoreascæ. Nimic nu s°a schimbat prin de masæ a partidului socialist. Un proces început la sfârøitului
trecerea unora la liberali øi miøcarea sæ°øi urmeze cursul ei… veacului, dar care cunoaøte acum o amplæ dezvoltare. În 1902
Suntem singuri? Când la oraøe e o muncitorime asupritæ øi nedrep- guvernul liberal, prin ministrul B.P. Missir, crease corporafliile,
tæflitæ, când flærænimea duce jugul cel mai greu, jugul mizeriei øi asocieri cooperatiste între muncitori, meseriaøi øi patron. Liberalii
al ignoranflei, al nedreptæflii øi al asupririi, atunci sæ te întrebi oare voiau sæ impulsioneze dezvoltarea meseriilor øi mai ales sæ ajute
dacæ eøti singur? E o lume întreagæ de muncitori…”41. meseriaøul român în concurenfla lui cu cel stræin. Legea Missir
Alæturi de Frimu era noua pleiadæ de conducætori socialiøti, de „protejare a muncii naflionale” lua socialiøtilor apa de la moaræ.
ridicafli din rândurile proletare: Øtefan Gheorghiu, Alecu Constan- De aceea socialiøtii, dupæ ce iniflial au sprijinit°o prin mulfli din
tinescu, Gh. Cristescu, D. Marinescu, C. Popovici, V. Anagnoste, reprezentanflii lor (Alex. Ionescu vedea în corporaflii o formæ
D. Popp, Const. Mænescu, Gh. Niculescu°Mizil ø.a. Între ei, M. Gh. organizatæ prin intermediul cæreia proletariatul putea lupta pentru
Bujor, mai tânær, era un element de mare perspectivæ, „o podoabæ drepturi), mai cu seamæ din 1903 reacflioneazæ, sfætuind muncito-
a culturii socialiste din România”, cum îl va numi C. Dobro- rimea sæ se organizeze în sindicate. Acestea încep sæ aparæ, punân-
geanu°Gherea. M.Gh. Bujor era fiu de român macedonean, næscut du°se în fruntea miøcærilor greviste (în 1906 au loc 386 întruniri
la Iaøi, la 8 noiembrie 1881, al 6°lea copil din 12 (!). Tatæl era grefier ale sindicatelor øi 133 de acfliuni greviste). Un sindicat, model de
la Consiliul de ræzboi øi, împreunæ cu soflia lui, Maria, româncæ organizare øi pentru celelalte, a fost acela al muncitorilor tâmplari,
din Banat, s°au stræduit sæ dea copiilor o bunæ educaflie. Din creat la 22 februarie 1905 øi în fruntea cæruia era I.C. Frimu.
pæcate, Maria Gheorghiu a murit de timpuriu. Fire melancolicæ, Sindicatele – spunea Frimu – aveau menirea sæ facæ din fiecare
M.Gh. Bujor avea aplecare pentru carte. Citea mult øi între lectu- muncitor „o fiinflæ conøtientæ, capabilæ sæ lupte cu succes împotri-
rile sale au început sæ aparæ tot mai des cærflile socialiste. De va exploatærii capitaliste”42.
timpuriu începe sæ scrie. În aceøti ani, ai începutului de veac, el Miøcarea muncitorilor se conøtientizeazæ øi prin acfliunile sale
scrie la „Cronica” (între august 1901 – iunie 1904 publicæ aici circa de solidaritate internaflionalæ. În 1905 sunt organizate acfliuni de
40 de articole). Tonul sæu era acuzator øi revoltat: „Când oare, tu, protest împotriva masacrelor muncitorilor din Petersburg, se
popor, te vei deøtepta øi, cuprins de indignarea cea mai legitimæ susflin activ potemkiøtii, marinarii ruøi care au cerut azil în Româ-
øi revolta demnitæflii cælcatæ în picioare, vei sufla vântul pierzærii nia øi cærora guvernul Gh. Gr. Cantacuzino li l°a acordat (n°a vrut
deasupra acestei mase de comedianfli înøelætori?”. Frecventeazæ sæ se înjoseascæ „încât sæ facæ slujba de poliflist la cererea flarului
cursurile de drept øi filozofie la Universitatea din Iaøi øi, în acelaøi întregii Rusii”, cum scria V.I. Lenin. A procedat „aøa cum poate
timp, este un activ membru al cercului socialist ieøean. Din 1905 proceda guvernul unei nafliuni care se respectæ”)43. Scrie regele
e redactor la „România muncitoare”. Se mutæ la Bucureøti în 1906 Carol: la 29 iunie/12 iulie 1905: „Episodul cu puternicul cruciøætor
øi este alæturi de I.C. Frimu, C. Racovski, Al. Constantinescu, „Potemkin“ aratæ cât de uøor poate fi atinsæ România de anarhia
100 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 101

din imperiul vecin. Timp de 8 zile (iunie) populaflia de aici a fost România liberæ a întins fræfleøte mâna proletariatului român din
în cea mai mare agitaflie øi am avut destule griji. Zi øi noapte Bucovina øi Transilvania”44.
telegraful dintre Constanfla øi Sinaia a fost în acfliune øi fiecare În Transilvania øi Bucovina, øi aici, miøcarea muncitorilor se
pas øi fiecare mæsuræ trebuia matur chibzuitæ pentru a ieøi dintr°o afla în aceøti ani în acelaøi proces de reorganizare în vaduri proprii.
situaflie extrem de dificilæ pe care a creat°o nava revoltatæ. Au fost În Transilvania, în 1903, se creeazæ Secflia românæ a partidului
momente foarte critice deoarece Rusia a pretins cæ noi trebuie sæ Social°Democrat din Ungaria, cu organul sæu de presæ „Adeværul”.
refuzæm sæ ni se predea „Potemkin“. La prima sa apariflie se Tot în acest an se organizeazæ Secflia românæ a Partidului So-
aøteptau la Petersburg ca el sæ ni se predea; acolo øi°au pierdut cial°Democrat din Bucovina, care edita ziarul „Lupta”. Øi în aceste
absolut cumpætul cæ nu mai øtiu ce trebuie sæ facæ sau sæ nu facæ. provincii, era un intens proces de creare a sindicatelor. Legæturile
Noi am dat înapoi nava intactæ amiralului rus care færæ se ne dintre socialiøtii din Regat øi cei din provinciile asuprite erau
avizeze a apærut în fafla Constanflei cu cinci cruciøætoare øi continui. La congrese erau întruniri socialiste, la Arad, Timiøoara,
torpiloare. Noi am reclamat øi amiralitatea (marina) ruseascæ s°a Braøov sau Cernæufli, participæ cu regularitate C. Dobrogeanu°Ghe-
scuzat prin aceea cæ amiralul rus fusese trimis în urmærirea lui rea, I.C. Frimu, Gh. Cristescu, M.Gh. Bujor sau Ottoi Cælin, V.
Potemkin øi în grabæ uitase sæ înøtiinfleze autoritæflile noastre Anagnoste, Al. Constantinescu. La rândul lor, Aurel Cristea, Tiron
portuare. Guvernul rusesc este foarte indispus pentru cæ nu i°am Albani, Ion Creflu sau G. Grigorovici participæ la conferinfle øi
predat pe marinarii ruøi; la diferitele reclamaflii pe care ni le°au congrese organizate la Bucureøti, Iaøi, Galafli sau Turnu Severin.
fæcut noi le°am ræspuns pânæ la urmæ cæ trebuie sæ ne fie „Aceleaøi interese øi dureri ne leagæ, acelaøi scop unic ne încælzeøte
recunoscætori cæ øi°au salvat o navæ de 40 de milioane. Pânæ acum inimile, acelaøi grai ne înlesneøte apoi înflelegerea, propaganda,
nu ne°a mulflumit decât amiralul. De la Petersburg nu avem încæ schimbul de idei, de publicaflii, de servicii” – scria M.Gh. Bujor în
nici un semn de recunoøtinflæ, în vreme ce pentru primele tratative 1906 într°un articol publicat în „Adeværul”, organul Secfliei române
cu nava ræsculatæ am fost felicitafli de guvernul rusesc”. a P.S.D din Ungaria. Ideea socialistæ completa conøtiinfla naflio-
La 5 martie 1905 apare seria a II°a a gazetei „România mun- nalæ, întærindu°i valenflele ei sociale.
citoare”, organ sæptæmânal care va continua sæ aparæ neîntrerupt Conferinfla generalæ din august 1906 creeazæ Comisia generalæ
pânæ la intrarea României în primul ræzboi mondial (dupæ 1914 a Sindicatelor din România (Al. Constantinescu – secretar, I.C.
cu titlul de „Lupta zilnicæ”). Va fi un fel de tribunæ a ideilor Frimu, V. Anagnoste, I. Creflu ø.a. în conducere, M.Gh. Bujor,
socialiste în România. Cei care o scriau erau oameni noi ai miøcærii redactor al „României muncitoare”), un organ central de condu-
socialiste româneøti: M.Gh. Bujor, I.C. Frimu, C. Racovski. Iosif cere. La Conferinfla Comisiei generale a Sindicatelor din România
Nædejde, Al. Constantinescu, D. Marinescu, Øtefan Gheorghiu, din 29 iunie – 1 iulie 1907 (participæ 87 de delegafli, reprezentând
Ottoi Cælin, Ecaterina Arbore, care nu uitau sæ apeleze øi la sfatul 6.702 muncitori) se creeazæ Uniunea socialistæ din România. În
øi înflelepciunea mai vârstnicilor în miøcare, cum era C. Dobro- conducerea ei sunt aleøi I.C. Frimu, Alecu Constantinescu, M.Gh.
geanu°Gherea. Bujor, Gh. Cristescu, N.D. Cocea, Øt. Gheorghiu, A. Ionescu ø.a.
Între 13°15 august 1906, în sala Cercului „România munci- În fapt se încerca a se reface, pe alte baze, partidul destræmat în
toare” se desfæøoaræ Conferinfla generalæ pe flaræ a sindicatelor øi 1899. Înnoirile din societatea româneascæ, acum, la acest început
a cercurilor socialiste. Participæ 94 de delegafli, reprezentând 36 de veac, cuprinseseræ toate domeniile. Noul în miøcarea munci-
de organizaflii øi un numær de 4.466 de membri. 75 delegafli toreascæ øi socialistæ însemna o redefinire a conflinutului øi a
reprezentau sindicatele, 19 cercurile socialiste. De faflæ sunt øi câte formelor sale de acfliune øi o reîmprospætare cu oameni noi45.
un delegat din Transilvania øi Bucovina øi, în semn de solidaritate, Oameni noi, idei noi, multe intenflii de înnoire. Societatea
øi o delegaflie a miøcærii muncitoreøti din Bulgaria. „România mun- româneascæ era vie, într°o miøcare de împrospætare øi regæsire pe
citoare” comenta: „Au fost zile de înælflare sufleteascæ øi moralæ, alte fægaøe. Românii erau la începutul veacului o nafliune cu
zile de reculegere øi dætætoare de speranfle, când proletariatul din resurse øi fleluri precise.
VII VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 103

TRADIfiII ØI ÎNNOIRI ÎN CULTURÆ cum zice poetul, facefli sæ renascæ virtuflile bætrânilor de atunci
în sufletul tinerimei de azi”2.
Dupæ pærerea lui Coøbuc, românii nu mai stæteau atunci cu
literatura nici în mijlocul istoriei lor, nici în mijlocul tradifliilor
lor øi nici în mijlocul voinflei celor mulfli. Dezvoltarea lor, cel puflin
în domeniul literar, i se pare haoticæ, din „nepotrivirea puterilor
øi neînflelegerea asupra flintei”, din lipsa de idealuri. Or, constatæ
La 2 decembrie 1901 apare la Bucureøti „Sæmænætorul”. Coøbuc, în stil tezist, amintind de critica lui Gherea, „færæ idealuri
Directori: G. Coøbuc øi Al. Vlahuflæ. Titlul revistei poate cæ a fost nu e luptæ, øi færæ luptæ nu e nici literaturæ”. Scopul literaturii,
preluat dupæ „Le semeur”, care apæruse la Paris în 1887, cu scopul continuæ el în aceeaøi manieræ, este „sæ lumineze” poporul, ca sæ°l
de a susfline „o literaturæ onestæ øi sænætoasæ” øi care numærase „avem unit øi tare”. reluând punctul de vedere de la „Vatra”, el
printre colaboratori valori cunoscute ale momentului: Bourget, îøi exprimæ o datæ în plus ostilitatea faflæ de cultura oræøeneascæ,
Mistral, Fr. Copée, J. Maria de Heredia, Sully Prudhomme ø.a. „înstræinatæ øi faflæ de importul de idei bolnave, stræine spiritului
Sau poate e dat de Vlahuflæ, care încæ din Unde ni sînt visætorii românesc”.
dorea sæ vinæ „sæmænætorii generoaselor cuvinte” øi sæ înlocuiascæ „Sæmænætorul” avea intenflia sæ se ocupe cu „vieafla” øi sæ
poeflii pesimiøti, imitatori øi afectafli1. Inifliativa aparifliei, ca atâtea „semene” idei în mulflime. Cum o spunea Vlahuflæ: „Pæøeøte°n
altele în opera de culturalizare de atunci, este a ministrului liberal flærânæ sæmænætorul, / Øi°n brazda neagræ umedæ de rouæ / Aruncæ
Spiru Haret. Spune N. Iorga: „el (Haret) dædu mijloacele trebui- într°un noroc viafla nouæ, / Pe care va lega°o viitorul”.
toare unei toværæøii create de dânsul dintre poeflii înscriøi în Programul revistei nu aducea la început idei noi. Se continuau,
bugetul ministerului, ca «referenfli»:Vlahuflæ øi ardeleanul Coøbuc, prin cei doi protagoniøti, ideile de la „Vatra” øi „Vieafla” øi, mai
care gæsiræ sau, mai probabil, primiræ de la ministru titlul, nou, acelea de la „Curierul literar sæptæmânal øi artistic” (apæ-
eminamente «cultural», de «Sæmænætorul»” (dupæ Iorga, aøadar, ruse între 7 octombrie – 4 noiembrie 1901), care în loc de program,
titlul e dat de Spiru Haret). Dupæ acelaøi N. Iorga, e probabil ca prezenta introducerea de la „Dacia literaræ”. Chemarea pe care
ideea revistei sæ i°o fi sugerat lui Spiru Haret Al. Vlahuflæ, în aceøti o adresa revista de strângere laolaltæ a tuturor celor cu dor de
ani în strânsæ legæturæ cu ministrul liberal, care îi comandase øi muncæ, sete de adevær întru cântarea trecutului glorios, întru
cartea Geografia pitoreascæ a României, apærutæ sub titlul de iubirea de patrie, de trecutul øi frumuseflile lui, amintea de „Dacia
România pitoreascæ, la sfârøitul lui Octombrie 1901. literaræ” øi programul ei (aici însæ, ideile erau expuse mai sobru,
fielurile cu care îøi începe activitatea revista sunt culturale, mai concis øi mult mai expresiv)3. Primele numere ale revistei
nu literare anume, G. Coøbuc øi Al. Vlahuflæ cer întoarcerea la detaliazæ programul. Nivelul e modest culturalizant. Vlahuflæ,
„marea viaflæ a poporului”, la „marile lui suferinfle øi aspiraflii, care bunæoaræ, cere „cærfli pentru popor” (nr. 3), care sæ cuprindæ „icoane
ar fi trebuit, de la început, sæ umple øi sæ încælzeascæ inimile øi din trecut”, întâmplæri vitejeøti, isprævi din acelea care°fli înalflæ
cântecele noastre”. El acuzæ „vânturætorii de fraze goale”, pe cei sufletul, scene din viafla de la flaræ, pilde øi învæflæturi serioase”.
care au batjocorit limba românæ în øcoli, în teatre, în presæ, care Poeziile lui Vlahuflæ, elogiind semænætorul sau Øt. O. Iosif de-
au terfelit „credinflele scumpe”, „c°am ajuns astæzi sæ fim stræini plângând dispariflia datinilor, povestirile lui Ion Gorun, Ion
la noi acasæ, în buna øi milostiva noastræ flaræ”. Cei doi poefli Ciocârlan, George Moroianu ø.a., toate din primele numere, nu
îndeamnæ pe tofli sæ culeagæ øi sæ dea din nou însufleflire cuvintelor læsau sæ se întrevadæ cæ noua revistæ va juca vreun rol cât de cât
patrie, iubire de flaræ, progres, limbæ øi datini stræmoøeøti, îndeam- însemnat. Pærea o revistæ adresatæ învæflætorilor. Încæ un îndemn
næ la apropiere de trecutul glorios: „Suflafli colbul de pe cronici, øi o chemare a ministrului Instrucfliunii øi Cultelor, Spiru Haret,
104 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 105

cætre aceastæ pæturæ de intelectuali ai satelor în care el îøi pusese fermitate în atitudini, dar øi o deosebitæ sociabilitate. Organiza
toate nædejdile. mereu reuniuni literare acasæ la el, sau la Kübler, la „Carul cu
Cei doi conducætori ai revistei, ei înøiøi, nu pæreau sæ acorde bere”. Era nelipsit la agapele organizate sub „prezidenfla” lui
„Sæmænætorului” un rost însemnat în existenfla lor. Vlahuflæ, atunci Coøbuc. Avea numeroøi prieteni. Între ei øi Øt. O. Iosif, pe care el
când recomanda o literaturæ idilicæ øi dædea exemplul unor oameni îl încuraja sæ publice la „Sæmænætorul”.
„bine intenflionafli” din administraflie, se gândea øi justifica Chendi, Iosif øi Bârsan, ardeleni tofli, îl trag „în combinaflie”
producflia sa din „Gazeta sæteanului”. „Un excelent gospodar, plin pe D. Anghel, bun prieten cu Iosif. Foarte activ, acesta publicæ în
de virtufli casnice, træind între cei patru perefli ai locuinflei, sælaø reviste multæ poezie nouæ, originalæ sau traduceri din Paul Verlaine.
fericit într°o a doua cæsætorie cu o femeie cuminte”, cum îl carac- Aceste traduceri din poezia simbolistæ a vremii i°au supærat pe
teriza Iorga în aceøti ani4, Vlahuflæ dædea sfaturi de la gura sobei Vlahuflæ øi Coøbuc, ambii adversari ai acesteia. Nici polemicile
„fæcætorilor de bine”, cum îi numea el pe scriitori. De fapt, dupæ violente ale lui Chendi nu erau de naturæ sæ°i bucure într°o revistæ
ce scrie câteva articole cu caracter normativ, la sfârøitul lui 1902, în care numele lor figura pe copertæ. De aceea, cei doi se retrag
el se retrage de la conducerea revistei. Fæcuse ministrului Haret dintr°o „afacere” în care øi aøa nu investiseræ prea mult. Retra-
un serviciu pe care acesta i°l ceruse øi acum pleca. gerea lor lasæ însæ un gol. Revista resimte lipsa prestigiului.
G. Coøbuc, pe de altæ parte, tot nereflinut øi greu de stæpânit, Anonimul „un comitet” nu spunea nimic nimænui. De aceea se
acelaøi îndrægostit de boema vieflii, n°a acordat nici el mai multæ încearcæ atragerea lui N. Iorga. „Ræposata revistæ trecea pe atunci
atenflie revistei decât confratele sæu cu care o decizie ministerialæ
printr°o crizæ, cæci numai din crize …a træit Sæmænætorul!…Eram
împærflise directoratul. Când acesta se va retrage, el îi va urma
tineri pe atunci øi ne trebuia un conducætor, un tovaræø însæ, un
exemplul. Aøa cæ sub slaba priveghere a celor doi maeøtri în
sfætuitor øi un prieten” – îøi aminteøte D. Anghel6.
„Sæmænætorul”, în primul sæu an de apariflie, au publicat øi scriitori
Ca bibliotecar la Academie, Chendi îl cunoaøte pe Iorga øi°l
importanfli, dar øi mulfli „de micæ culturæ” (expresia a lui G.
îndeamnæ sæ vinæ la revistæ øi sæ preia conducerea ei. „În numele
Cælinescu), tineri cu studii neterminate, autodidacfli, ofifleri, oameni
lui øi al lui Iosif, prin scrisoare chiar, mi se pare, mi s°a propus
care voiau sæ vinæ în literaturæ, dar nu prea aveau cu ce.
Revista træia mai mult purtatæ de impetuozitatea lui Ilarie sæ iau conducerea modestei reviste în alb veømânt de mironosiflæ,
Chendi, ardeleanul de pe Târnava, care în 1901 avea 30 de ani, færæ chemare, færæ ornamente, dar în care se abætuseræ pânæ atunci
fiul profesorului Vasile Chendi din Dârlos, de lângæ Mediaø. Chendi atâtea ræzboinice pasiuni”7.
învæflase carte la liceul german din Sighiøoara øi fæcuse seminarul 5 ianuarie 1903. Il. Chendi publicæ øi în revistæ un apel cætre
teologic la Sibiu. Apoi a urmat cursuri de filozofie la Facultatea Nicolae Iorga. Apelul e remarcat prin elogiile pe care le aduce
de Litere din Budapesta. Nu s°a simflit atras de preoflie øi nici de „mæiastrei monografii” lui Iorga asupra lui Mihai Viteazul unde,
profesorat. Gazetæria în schimb îl pasiona. Scrisul sæu de la spune el, a gæsit cele mai poetice imagini ce s°au scris de la „Cân-
„Minerva” din Bistrifla, de la „Revista Oræøtiei”, „Tribuna poporu- tarea României” încoace. Sfârøitul articolului era o invitaflie,
lui” din Arad, „Familia” din Oradea o demonstra. Øi atunci a trecut considerând studiul istoriei drept cærarea cea mai siguræ de ieøire
Carpaflii ca sæ se simtæ liber øi sæ publice nestingherit. În Prin la luminæ, prin ordonarea sentimentelor, disciplinarea gândurilor,
vama cucului povesteøte aceastæ trecere pe cæi ascunse, ferit de reînnodarea contactului cu scriitorii vechi, cu limba veche, cu
întâlnirile cu santinelele. Când ajunge la graniflæ, særutæ pæmân- credinflele poporului. Numai aøa „ne vom regæsi pe noi înøine”8.
tul flærii pæræsite, îngenunche apoi pe pæmântul patriei libere øi°øi În numærul urmætor al „Sæmænætorului”, Il. Chendi reproducea
face rugæciunea cætre ræsæritul soarelui. Ajunge bibliotecar la din volumul lui Iorga Cuvinte adeværate (33 de articole tipærite
Biblioteca Academiei. Un tânær „cu profilul fin tæiat, cu ochii plini de istoric în „Epoca”, între 15 martie – 21 octombrie 1902), articolul
de foc øi obrajii îmbujorafli de patimæ”5, cu o serioasæ culturæ, cu Românismul în Bucovina.
106 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 107

Invitat, Iorga a acceptat. Fireøte, nu numai la îndemnul „aveau bunul simfl de a nu vorbi literaturæ care, aceasta a fost
tinerilor ardeleni, ci øi la acela al ministrului Haret, cu care înce- pentru mine totdeauna un lucru de ermeticæ intimitate”. Cam
puse o strânsæ colaborare din martie 1903. La 4 mai apare în ciudat, în orice caz, ca la o revistæ literaræ sæ nu se discute lucruri
„Sæmænætorul” articolul Cu prilejul disparifliei „Tribunei”. Cu el, literare. Se øtia – ne°o spune peste ani øi O. Ghibu, care participæ
N. Iorga începe colaborarea sa regulatæ la aceastæ revistæ. În øi el la câteva øedinfle – Iorga nu voia sæ fie contrazis în pærerile
fiecare numær câte un articol øi o cronicæ despre Transilvania øi sale literare10. Øedinflele erau de fapt mai mult un prilej pentru
lupta românilor de acolo, despre misiunea scriitorului în societate, istoric de a°øi întrefline colaboratorii cu formidabilele lui
împotriva imitafliilor nepotrivite (nu øi împotriva traducerilor din cunoøtinfle, cu adeværat uluitoare.
literatura stræinæ, ceea ce ar fi fost un nonsens), eseuri asupra N. Iorga nu aduce noutæfli în programul „Sæmænætorului”; to-
nevoii de sinceritate cu tine însufli. Se continuæ polemicile din tuøi, sub conducerea lui, dintr°o modestæ publicaflie de culturali-
„L’Indépendance Roumanie” øi „Epoca”. Istoricul începe splendida zare, revista ajunge organul unei orientæri literare ce va domina
sa galerie de portrete din Oameni care au fost. În jurul lui N. Iorga, cel dintâi deceniu al veacului nostru øi°øi va continua influenfla
formând nucleul de bazæ al revistei, erau Il. Chendi, Øt. O. Iosif, øi dupæ aceea11. Cum se explica aceastæ metamorfozæ a publicafliei
M. Sadoveanu, Em. Gârleanu, I. Scurtu, C. Sandu°Aldea, V. Pop… lui Spiru Haret? Oamenii sfinflesc locul. Iorga a schimbat totul
Ba, la început øi Ovid Densuøianu øi Simion Mehedinfli. Pe tofli cu forfla colosalei sale personalitæfli. Retras la Fælticeni în decembrie
îi descrie Iorga în amintirile sale, prinzând mai totdeauna ceea 1906, M. Sadoveanu îi scria lui Iorga, recunoscându°l conducætorul
ce era træsætura cea mai de seamæ a firii lor. spiritual al generafliei sale („Dumneavoastræ nu ne putefli fi decât
Redactorii revistei erau Øt. O. Iosif (acesta øi proprietar), M. un prieten”)12. Recunoøtea un adevær. Marele istoric a transformat
Sadoveanu øi I. Scurtu. Pânæ în 1905, D. Anghel se numæræ øi el ideile „Sæmænætorului” – lansate de Coøbuc øi Vlahuflæ, dar de fapt
printre redactori. Dar firea „cu totul absorbantæ øi ghimpoasæ” a cunoscute din veacul trecut – în idei°forfle. În mâinile sale revista
lui Iorga, dupæ expresia lui M. Sadoveanu, îl îndepærteazæ pe poet. a prins o altæ viaflæ, a devenit un organ de luptæ. Campaniile sale
„Personalitatea d°lui Iorga – scrie D. Anghel – se acuza prea din „L’Indépendance roumaine” øi „Epoca” sau „România junæ” sunt
covârøitoare øi el a uitat… cæ poate era ceva øi în sufletele noastre, continuate dupæ un plan închegat. Politicianismul, înstræinarea,
cæ aveam øi noi unele gânduri estetice ce poate nu se asemænau desconsiderarea valorilor trecutului, neglijarea nevoilor mari ale
cu ale lui øi cæ frumosul, pentru unii din noi, era poate altfel decât poporului ø.a., toate sunt puse în fafla contemporanilor cu o
acela pe care îl vedea el”. „ræscolire sufleteascæ profundæ”. Numai aøa, credea istoricul, se
Iar Emil Gârleanu îi scria lui O. Ghibu la 9 februarie 1907: va împlini „o nouæ viaflæ moralæ, întinsæ asupra institufliilor,
„La drept vorbind, acel mare învæflat øi luptætor care e Iorga, pentru stæpânæ peste moravuri øi exemplificatæ prin însæøi viafla acelor
care cu toflii trebuie sæ pæstræm o nemærginitæ admiraflie, e un care o predicæ øi cærora li se impune cel mai desævârøit rigorism
tiran. Lângæ el nu pofli sta færæ a te stoarce ca un burete, øi a°fli etic”. El aøeazæ la baza a tot ce scrie „imperioasa nevoie” de
læsa personalitatea la o parte, ca o cârpæ. Tofli am fost epuizafli renovare, pornind de la factorul moral øi chiar izbuteøte o ræscolire
lângæ el. Ne°am dus cu toflii”9. moralæ cu mare ecou în dezvoltarea conøtiinflei naflionale. Pentru
Cu colaboratorii sæi, Iorga fæcea regulat øedinfle în biblioteca cæ sæmænætorismul, ca øi ulterior poporanismul, nu au fost doar
de la el de acasæ, din str. Buzeøti, øedinfle pe care le caracteriza curente literare. Mai ales cel dintâi voia sæ transforme cultura –
nici solemne, nici hazlii, nici dezordonate – aluzie la ce se întâmpla literatura y compris – într°un element esenflial de schimbare pe
la „Convorbiri” în primul øi al doilea caz, la revistele tinerilor, dinæuntru a nafliunii române. „Libertæfli avem destule, ræmâne sæ
adversare „Sæmænætorului”, în al treilea. Erau un fel de ore de le coborâm în moravuri” – scria Iorga, amintind, în alt context,
discuflii libere despre toate. „Primeam prieteni care erau liberi sæ de critica junimistæ. Øi moravurile nu puteau fi schimbate decât
vorbeascæ între dânøii ce øi cât pofteau”, dar, adæuga Iorga, ei prin purificare, întregirea øi îndeosebi ræspândirea culturii. De la
108 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 109

aceastæ operæ, sæmænætorismul iorghist aøtepta toate celelalte literaturæ „minor romanticæ”, paseistæ, dezvoltatæ øi de reviste
transformæri („o nouæ epocæ de culturæ trebuie sæ înceapæ pentru înrudite: „Junimea literaræ” (Cernæufli, 1904°1914), „Fæt°Frumos”
noi. Trebuie sau altfel vom muri”)13. Cultura devenea un factor (Bârlad, 1904°1906), „Ramuri” (Craiova, 1905°1914), „Viafla
unificator pe plan social øi naflional „…Ni trebuie culturæ tuturora literaræ” (1906°1908), „Floarea dorurilor” (Væleni de Munte, 1907),
de sus pânæ jos, o culturæ care sæ fie a noastræ, cærfli pe rânduri „Neamul românesc literar” (Væleni de Munte, 1908°1912), „Cum-
inspirate ale cærora sæ vadæ deopotrivæ lacrima înaltei, bogatei pæna” (1909°1910), „Drum drept” (Væleni de Munte, 1913°1915)
doamne øi a sætencii, cærfli smulse de mâini neræbdætoare pânæ øi încæ altele. Într°o astfel de literaturæ satul era idealizat naiv,
unde ræsunæ graiul acestui neam”). Cultura românæ øi politicia- cu patriarhalitatea lui de flaræ. Era descrisæ o lume ostilæ prezen-
nismul, cartea lui din 1903, e o dovadæ peremptorie. Dar forfla tului, existenflei urbane, stræinismului. Cum se întâmpla de fiecare
exprimærii acestui deziderat la Iorga ia proporfliile personalitæflii datæ, printre cei mulfli care au publicat în „Sæmænætorul” sau în
sale proteice. revistele înrudite, talentele s°au impus oricum, urmându°øi
Fireøte, cultura, pentru a putea influenfla, trebuie sæ fie înainte drumul: M. Sadoveanu. Øt. O. Iosif, O. Goga, Brætescu°Voineøti,
de orice, o culturæ naflionalæ. Deci nu „nemernica bâiguialæ stræinæ I. Agârbiceanu, Em. Gârleanu, C. Sandu°Aldea øi atâflia alflii. În
din saloanele cosmopolite”, nici „cærflulii de simflire falsificatæ øi opera lor se vede spiritul îndrumærilor „Sæmænætorului”, dar se
de corupflie, cu care Apusul otræveøte flæri nepricepute”, (De aici vede limpede forfla talentului propriu, tæria personalitæflii care se
învinuirile ce i se aduc „Sæmænætorului” de cætre noile curente dezvoltæ oricum cu o singuræ condiflie: sæ existe.
literare ale veacului, cum cæ ar fi împotriva literaturilor stræine Când revista „Luceafærul” îi pune lui Caragiale (øi altor
øi explicafliile lui Iorga potrivit cærora nu literaturile stræine erau scriitori, nu numai lui) câteva întrebæri asupra poporanismului
în cauzæ, ci excesul øi reaua selecflie). Era o necesitate vitalæ „de în literatura românæ, dramaturgul nu ræspunde la nici una, sub
a da neamului românesc o literaturæ care sæ porneascæ de la el, motiv cæ nu se pricepe. Dæ însæ „o povaflæ bætrâneascæ” tuturor
de la ceea ce e mai caracteristic în el øi de a da în acelaøi timp literaflilor, nu numai celor care n°aveau talent din næscare: sæ
literaturii universale, în formele cele mai bune ale ei, un capitol caute, dacæ se mai poate, sæ°l gæseascæ, „iar dacæ nu l°or gæsi, sæ
nou øi original”14. Nu°i mai puflin adeværat totuøi cæ Iorga respingea se lase de meøteøug; cæ, dacæ n°ai talent, toate sunt…degeaba”15.
literatura, îndeosebi poezia francezæ de dupæ 1870 ca nepotrivitæ Iar M. Sadoveanu era la fel de tranøant în ræspunsul sæu la aceleaøi
cu nevoile de atunci ale românilor. Faptul putea fi real, altul fiind întrebæri: „Literatura nu are întru nimic de°a face cu doctrine, cu
nivelul de dezvoltare, din toate punctele de vedere, între cele douæ tendinfle øi cu altele; e o chestie de talent; darul acesta îi imprimæ
flæri, dar orice conservatorism estetic intolerant era împotriva valoarea – în afaræ de ceea ce pot pune în ea cultura øi convingerile
evolufliei fireøti a literaturii în genere. Un fapt pe care toate intime ale omului”16.
revistele noilor curente l°au pus în evidenflæ. Puflin însemnat deci în miøcarea curentelor estetice. „Sæmæ-
Dar, e limpede, sæmænætorismul°iorghist vedea în literaturæ, nætorismul” a îndeplinit o mare funcfliune culturalæ øi naflionalæ.
în primul rând, un fapt de culturæ øi numai dupæ aceea, un fapt Fapte øi oameni deopotrivæ, nofliuni ca acelea de „flaræ, „popor”.
de creaflie. („Frumoasa, divina literaturæ – artæ sau ba – e un „pæmânt”, „casæ pærinteascæ”, „familie”, „dragoste de neam”, „fire”,
produs social”). G. Cælinescu avea sæ scrie peste ani: „în istoria „simflire” ø.a., fapte øi oameni din trecut øi prezent s°au întâlnit
miøcærii concepfliei estetice, «sæmænætorismul» are un rol foarte øi recunoscut în ambianfla ideologicæ de la „Sæmænætorul”,
secundar, neputând aduce nici o propoziflie ineditæ”. Revista n°a îmbogæflindu°øi sensul øi propulsând spre o nouæ træire interioaræ,
renunflat la factorul estetic, dar l°a aplicat færæ nici un criteriu, sentimentul naflional al românilor.
arbitrar. Odatæ cu declinul „Convorbirilor literare”, s°a manifestat Comparabil, sæmænætorismul e poporanismul. Dar el nu se
o confuzie a valorilor în literatura românæ. „Sæmænætorul” a impune în literaturæ øi în viafla culturalæ, în genere, decât dupæ
sporit°o, mai ales cæ s°a identificat, dupæ plecarea lui Iorga, cu o apariflia „Vieflii româneøti”, la 1 martie 1906. Øi ca o emanaflie din
110 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 111

cercurile liberale. Dar nu de la Spiru Haret øi mai bætrânii liberali, stat valoarea socialæ proporflionalæ cu valoarea sa numericæ,
ci de la mai tinerii partidului, grupafli în jurul lui I.I.C. Brætianu. economicæ, socialæ, naflionalæ18. Acestea toate însemnau, în con-
Acesta avea nevoie, în lupta pe care o pornise pentru cucerirea cepflia inifliatorilor, „poporanism”. G. Ibræileanu îl definea øi mai
øefiei partidului, de „un factor energetic”, de „o forflæ propulsivæ”, precis: „Poporanismul, încæ øi încæ o datæ, nu e o teorie, e un senti-
cum îi spunea el lui C. Stere, creatorul „Vieflii româneøti”, avea ment, sentimentul de recunoøtinflæ, de simpatie øi de datorie faflæ
nevoie de un agent al lui în complexul de forfle pe care se putea cu flærænimea. În politicæ, acest sentiment va îndemna pe cineva
rezema. Øi îi cere lui C. Stere sæ joace acest rol. La replica sæ lupte pentru revendicæri politice øi economice. În chestii cultu-
profesorului ieøean cæ el e socialist, Brætianu obiecteazæ cæ øtie, rale, îl va îndemna sæ se jertfeascæ pentru cultivarea flærænimii”19.
„dar øtiu øi cæ nu vrei sæ reorganizezi mâine România pe temelii Înainte de apariflia revistei, G. Ibræileanu, factotumul „Vieflii
socialiste”. La altæ obiecflie, potrivit cæreia færæ o întinse expro- româneøti”, scria în „Curentul nou” din Galafli: „Trebuie sæ fim
priere a latifundiilor în folosul flæranilor øi færæ o lærgire a dreptului flæræniøti nu pentru cæ flæranul e pitoresc (dacæ ar fi boierul, am
de vot, care sæ le dea acestora putinfla de a°øi apæra interesele, fi boieriøti?), ci pentru cæ avem de plætit cætre flæran o datorie
România va ræmâne „un corp mort în complexul nafliunilor øi enormæ”. Iar în evocarea Dupæ 27 de ani din 1933 îøi amintea cæ
expusæ chiar pieirii” (øi aceste reforme nu puteau fi realizate atunci într°o vreme când se criticau formele noi, introduse încæ în veacul
pe cale paønicæ), I.I.C. Brætianu obiecteazæ cæ România nu°øi putea al XIX°lea, se mai regreta vechiul regim øi admira flæranul patri-
permite o revoluflie din cauza vecinætæflii Rusiei øi a Imperiului arhal, ca o ræmæøiflæ a vremurilor lui Mihai øi Øtefan (aluzie la
habsburgic, care în plus, aveau øi provincii româneøti în asuprire. ideologia sæmænætoristæ), publicaflia de la Iaøi vedea în flæran
Cele douæ imperii nu ar fi tolerat un focar de ræzvrætire la hotarele altceva: „flæranul social, flæranul særac, flæranul care are nevoie de
lor. „Øtii dumneata cæ fiecare din ele, øi îndeosebi Rusia, au aici reforme, de ridicare, de transformare”. În viziunea de la „Viafla
o poliflie organizatæ, care nici mæcar secretæ nu poate fi numitæ, româneascæ”, satul românesc nu era un muzeu sau o arhivæ folclo-
øi faflæ de care guvernele noastre sunt neputincioase”. Dar atunci, ricæ, ci un loc mæcinat de mizerie øi minat de contradicflii20. Revista
moartea?, întreabæ Stere – Viafla, îi replicæ solemn Brætianu, viafla intra astfel în plin realism social øi prin aceasta se deosebea net
øi lupta. „Citadela privilegiilor de care vorbeøti, trebuie subminatæ de „Sæmænætorul” øi ideologia post°sæmænætoristæ. Pentru Stere,
pe dinæuntru øi dærâmatæ printr°o acfliune hotærâtæ øi neobositæ”. România era un stat de flærani øi acest caracter îi asigura øi
Între cei doi se încheie o înflelegere de luptæ øi sprijin comunæ17. misiunea ei în evoluflia socialæ øi îi impunea, „ca o condiflie de viaflæ
„Viafla româneascæ” intræ øi ea, cu specificul ei, în cadrele ideologice øi de moarte”, ridicarea flærænimii în viafla de stat la situaflia
ale acestei înflelegeri. Ea este de la început nu numai o publicaflie corespunzætoare importanflei ei economice øi sociale. „România va
literaræ, ci øi de luptæ politicæ democraticæ. Din primul numær, træi ca un stat de flærani, ori va pieri”, scria el tendenflios21. Tonul
revista constata existenfla unei præpæstii între clasele de sus ale era lugubru. Programul care putea realiza acest postulat îl rezuma
societæflii øi cele de jos. Sus nu era la modæ decât cultura occiden- în patru cuvinte: pæmântul, votul, cartea øi puøca. Cel dintâi
talæ, øi ea neasimilatæ, pe care poporul de jos n°o cunoøtea. Lipsa asigura independenfla economicæ a flæranului, færæ de care drep-
contactului cu poporul avea drept consecinflæ cæ, în loc sæ absorbim turile øi libertæflile erau o deriziune. Votul însemna infirmarea
cultura occidentalæ, ne absorbea ea pe noi. Or, cultura stræinæ nu flæranului în stat; cartea îi aducea cunoaøterea drepturilor øi îi
poate fi asimilatæ câtæ vreme cultura românilor se mulflumea sæ dædea puterea de realizare a lor, iar puøca era o obligaflie, în sensul
fie o anexæ caricaturizatæ a celei dintâi, în loc sæ dea nota specificæ cæ numai o nafliune armatæ putea fi în mæsuræ sæ°øi apere
a sufletului sæu. Dar cum se puteau schimba lucrurile? Când drepturile øi libertæflile împotriva oricærei opresiuni sau uzurpæri22.
masele populare româneøti ar fi luat parte la formarea øi apre- Revista avea de la început o cronicæ de actualitate, „Jurnalul
cierea valorilor culturale, adicæ atunci când, prin culturæ, viaflæ unui Marflian”, unde în formæ de roman utopic se supuneau criticii
politicæ mai largæ øi ridicarea economicæ, flærænimea va cæpæta în condifliile de viaflæ politicæ, socialæ, economicæ øi intelectualæ din
112 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 113

România. Tot felul de pæcate øi scæderi omeneøti ale vieflii româ- al revistei, desigur øi al lui C. Stere, în Iaøul de dinaintea primului
neøti erau dezvæluite øi atacate. ræzboi mondial, „Viafla româneascæ” træieøte o poveste a creafliei
„Viafla româneascæ” este o publicaflie democratæ, dar nu socia- artistice româneøti de mult învæluitæ într°o aureolæ de farmec øi
listæ. C. Stere a luat în câteva rânduri atitudine contra confuziei legendæ sporitæ de o bogatæ literaturæ memorialisticæ.
care se fæcea în acest sens. Pentru ei popoarele, ca øi conøtiinflele O replicæ în planul creafliei a „Sæmænætorului” øi „Vieflii româ-
adeværate, aveau sau trebuiau sæ aibæ un ideal. Sigur, idealul neøti” e dincolo de munfli, revista „Luceafærul”.
general era progresul. Dar calea spre el „trece pe pæmânt, e „Eu nu°s decât un singur glas din satul / Pierdut în noapte… /
determinatæ de toate condifliile øi accidentele solului, de sufletul Eu nu°s decât un sol, – eu sunt drumeflul / Græbit, – øi noaptea
poporului, de trecutul lui, precum øi de nevoile lui concrete de înapoi mæ cere, „Sunt flacæra, pe care°o poartæ vântul, / Dar trebuie
astæzi, de grijile lui cele grele de toate zilele”23. Deci problemele sæ vie cântæreflul! / El va slævi mæreafla Înviere / Venifli cu toflii sæ
românilor erau ale „fiinflei lor naflionale”, ale existenflei lor ca vestim cuvântul!” Sunt versurile lui Øt. O. Iosif cu care Al. Ciura,
nafliune. Erau øi ale Dreptæflii sociale, desigur, dar aceastæ dreptate însærcinat cu funcflia de redactor responsabil, inaugura apariflia
nu se putea rezolva cu teorii internaflionale. „Nu era o dreptate acestei noi reviste, la 2 iulie 1902. Era revista studenflimii române
abstractæ pentru proletarii din toate flærile”, ci una sfântæ pentru de la Budapesta, înfiinflatæ de A.P. Bænufl øi comitetul de redacflie
un neam de plugari „din moøi stræmoøi stæpâni pe pæmânt”. C. avea încæ de la primele numere, pe Octavian Goga, Ioan Lupaø,
Stere se împotrivea socialiøtilor români pe care îi învinuia cæ Ioan Montani, Dionisie Stoica, Ioan Læpædatu, Vasile Moldovean,
vehiculau teorii internaflionale care nu concordau cu realitæflile Sebastian Stanca, George Zaharia24. Din septembrie se alæturæ
româneøti. În polemicæ cu Stere, socialiøtii, mai ales Gherea, vor Comitetului øi Octavian Tæslæuanu, care era secretar al Consu-
replica liderului poporanist inversând rolurile, adicæ el, Stere, øi latului român de la Budapesta. Cu studii la Bucureøti, Tæslæuanu
poporaniøtii, erau în nepotrivire cu realitæflile româneøti, nu avea o largæ formaflie literaræ din „flaræ”. Era øi priceput în
social°democraflii. chestiunile de limbæ românæ literaræ românæ. Alæturi de Octavian
Spre deosebire de „Sæmænætorul”, „Viafla româneascæ” nu°øi Goga, remarcat de la cele dintâi poezii publicate în „Luceafærul”,
propune „sæ semene”. Formatul ei, flinuta ei, nu se asemænau deloc Tæslæuanu se impune cel mai mult între membrii comitetului. Din
cu ale unei reviste de largæ ræspândire øi de popularizare. Se adresa aprilie 1903, practic ei doi, Tæslæuanu øi Goga, conduc efectiv
de la bun început unor cititori culfli. În plan estetic, recomandærile revista. Cel dintâi pæræseøte consulatul pentru a deveni pro-
lui G. Ibræileanu nu erau multe øi pânæ la urmæ ele se reduceau prietarul publicafliei. Dupæ mærturiile lui Goga øi Tæslæuanu,
la necesitatea ce se impunea creatorilor de a observa necruflætor programul revistei e stabilit de N. Iorga în scrisoarea ce le°o adresa
øi „indiferent” viafla, dar nu orice viaflæ, ci viafla nafliunii, „viafla în iulie 1902: „La dv. preocupafliile estetice nu trebuie sæ joace rolul
româneascæ”. Øi din acest punct de vedere, revista øi curentul de cæpetenie øi nu suntefli în aøa împrejuræri încât sæ væ consacrafli
poporanist din jurul ei au avut contribuflie mereu, acum, la început artei pure. Suntefli în luptæ øi trebuie sæ væ luptafli […] Puflini væ
de veac, în dezvoltarea conøtiinflei naflionale, a unei conøtiinfle cunosc […] Asupra românimii înstræinate prin altæ viaflæ de stat,
lucide, recunoscându°se pe sine însæøi. Cu atât mai mult cu cât vorbifli°ne. Tipærifli poezii populare, poveøti, amintiri. Nu imitafli,
revista comunica cu cititorii ei prin valori însemnate ale scrisului fiindcæ nu aduce nici un folos, nu væ læsafli ispitifli de lucrærile ce
românesc: M. Sadoveanu, Caragiale, Coøbuc, Delavrancea, afli citit la alflii. Scriefli de la dv. din flaræ øi nu de sufletul românesc
Vlahuflæ, Gala Galaction, Anghel, Iosif, I. Minulescu, T. Arghezi, de acolo”25. Tonul lui Iorga era al unui profesor, revista fiind a
N. Davidescu, D. Nanu, N. Gane, Matilda Poni øi atâflia alflii, ca studenflilor. În fapt, „Luceafærul” ræmâne în cursul existenflei sale
sæ nu vorbim de colaboratorii foarte frecvenfli: Izabela Sadoveanu, strâns legat de ideologia sæmænætoristæ iorghistæ. La 15 noiembrie
Octav Botez, Spiridon Popescu, D.D. Pætræøcanu, Jean Bart, Radu 1904, N. Iorga putea sæ scrie în „Fæt°Frumos”: „Astæzi sunt trei
Rosetti ø.a. În jurul lui Garabet Ibræileanu, conducætorul de fapt reviste tinere care înfæfliøeazæ curentul cel nou în literatura øi
114 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 115

cugetarea româneascæ. «Fæt°Frumos» din Bârlad stæ la mijloc, între Ivaøcu, „unul din cele mai valoroase acte de ideologie literaræ din
«Sæmænætorul» bucureøtean øi «Luceafærul» din Budapesta. istoria culturii noastre”28. Programul sæmænætorist este respins
Aproape orice se cuprinde într°una din aceste reviste, ar putea ca anacronic, unilateral ca viziune øi exclusivist în principii.
sæ°øi afle locul øi în celelalte douæ”26. În 1906, scriind de poeziile O. Densusianu reformuleazæ, dintr°o perspectivæ modernæ,
lui Goga, Sextil Puøcariu recunoøtea cæ „Luceafærul” øi°a fixat problema izvoarelor de inspiraflie ale literaturii. Unde sunt aceste
atitudinea literaræ sub influenfla lui N. Iorga. Exprimarea izvoare? În cultura popularæ? Desigur. Acolo e graiul adeværat
acestei atitudini a luat forma proprie imprimatæ de colaboratorii românesc, de acolo se formeazæ limba literaræ. Dar care e calea
revistei. Dupæ cum „Sæmænætorul” însemna în primul rând Iorga, apropierii de literatura popularæ? Nu simpla imitaflie, spune
„Luceafærul” însemna Goga, talentul acesta care a izbucnit parcæ Densusianu, care nu ezitæ sæ°l critice øi pe V. Alecsandri pentru
dintr°o datæ, stârnind în juru°i o adeziune sufleteascæ rar întâlnitæ. unele „pastiches”, simple, simple versificaflii în formæ popularæ.
Ardealul îøi aflase trubadurul øi conøtiinfla româneascæ luæ act El dæ exemple de „flærænisme de ræu gust” din „Sæmænætorul”.
cu oarecare uimire de adâncimea ei sufleteascæ. Îndreptându°se spre literatura popularæ, crede Densuøianu, scri-
Viafla literaræ a Transilvaniei træia øi în „Tribuna” din Sibiu, itorul trebuie sæ cunoascæ øi sæ simtæ ce spune o doinæ, un basm,
în „Tribuna poporului” din Arad, în „Renaøterea” din Caransebeø, o legendæ. Dar aceasta numai ca un mijloc de îmbogæflire a moti-
în „Banatul” din Lugoj, în Telegraful român” din Sibiu, „fiara velor artistice, de diversificare a expresiei, de nuanflare a ideilor
noastræ” din Sibiu, „Unirea” din Blaj, „Familia” din Oradea. Dar øi simflirilor. „Deasupra fondului împrumutat, mai naiv, mai
træia mai cu seamæ în „Luceafærul”, care din 1908 se va øi muta simplu, trebuie sæ se înalfle personalitatea de o alcætuire mai
la Sibiu, într°un loc mai potrivit cu simflirea româneascæ ce°i bogatæ, mai finæ, mai complicatæ a artistului. Aøa au înfleles artiøtii
încælzea paginile. mari inspirarea din popor”. Astfel, înøirarea de vorbe, de fraze,
Contrar sæmænætorismului e Ovid Densuøianu, mai înainte… de dialoguri, nimicuri sentimentale, cu înfæfliøare popularæ, toate
sæmænætorist, publicând articole în care, cum spune N. Iorga, „o acestea ræmân „celor særaci în ale artei”29.
nobilæ convingere se exprima cu mai multæ violenflæ decât vervæ În acelaøi timp, o altæ problemæ se pune. Numai ceea ce este
øi farmec”27. Pe urmele lui Al. Macedonski øi Øtefan Peticæ, el este la sat este cu adeværat românesc? Viafla oræøeneascæ nu are øi ea
teoreticianul simbolismului la începutul veacului. La 1 februarie ceva caracteristic, ceva care sæ aibæ „dreptul” sæ fie trecut în artæ?
1905, Ovid Densuøianu face sæ aparæ revista „Vieafla nouæ”, pe „Numai flæranii cærturari ar avea dreptul sæ fie scriitori la noi, sau
care o conduce pânæ în 1925, o publicaflie importantæ, memorabilæ numai oræøenii care fac pe flæranul?” Øi Densuøianu argumenteazæ
în procesul de receptare a simbolismului apusean øi cristalizarea orientarea spre citadinism øi civilizaflie urbanæ, subliniind, prin
lui în forme originale. La revista aceasta, Ovid Densuøianu (Ervin) revers faflæ de excesele sæmænætorismului, seducfliile spafliului
a scris foarte mult. I°au stat alæturi mulfli doritori de înnoiri citadin (ceea ce nu va înceta s°o facæ mereu). Pentru criticul nostru
literare: Const. St. Stoika, Eugeniu Speranflia, Mia Friilo, M. Cru- literar, nu Mallarmé, Verlaine sau René Ghil erau, cum se consi-
ceanu, Al. Coriolan, N. Budurescu, Dragoø Protopopescu, Øerban dera, adeværaflii simboliøti, ci Emile Verhaeren, tocmai pentru
Bascovici, Emil Isac, I. Minulescu, Al. Stamadiad, I.M. Raøcu øi imaginile sale citadine. Oraøul îi apare ca o cetate a umanului,
mulfli, mulfli alflii. Oameni talentafli, dar mai ales cæutætori de forme un simbol al civilizafliei, o sintezæ a manifestærilor omeneøti, unde
noi în poezie øi prozæ. Lor li se alæturæ critici øi istorici literari: totul e mai condensat, unde ritmul vieflii e mai intens, unde existæ
D. Caracostea, N. Davidescu, Pompiliu Eliade, V.P. Haneø. Densu- „un imens peisaj sufletesc”, nesecat izvor de inspiraflie. În termeni
sianu creeazæ, de fapt, în jurul revistei „Vieafla nouæ”, o adeværatæ asemænætori va scrie, dupæ primul ræzboi mondial, Eugen
øcoalæ literaræ, opusæ de la început practicii sæmænætoriste øi, Lovinescu.
ulterior, øi celei poporaniste. Editorialul „Rætæciri literare” din Faflæ de alte curente, simbolismul „Vieflii noi” propagæ întoar-
primul numær al revistei poate fi considerat, cum credea George cerea scriitorului spre fiinfla umanæ øi realitatea înconjurætoare,
116 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 117

spre adâncurile enigmatice ale sufletului, spre subconøtient øi acea operæ de excepflie cu atât mai extraordinaræ, cu cât era scrisæ de
graniflæ dintre vis øi realitate, unde poezia se simte eliberatæ de un foarte tânær cercetætor. Pentru prima oaræ se prezentau cu
orice tiranie. Un astfel de îndemn nu scapæ din vedere funcflia obiectivitate øi rigoare træsæturile specifice substratului autohton,
cognitivæ øi afectivæ a literaturii, dimensiunea ei socialæ: „Numai fizionomia latinei populare la începutul mileniului I, dezvoltarea
literatura care întrupeazæ în ea complexul de idei øi sentimente ei pânæ la migraflia slavilor, influenfla limbilor trace øi ilire asupra
proprii unei epoci are valoare reprezentativæ pentru acea epocæ latinei balcanice, înrâuririle altor limbi asupra românei, într°un
øi ajunge sæ se impunæ viitorului”, va scrie Densuøianu mai cuvânt, individualitatea limbii noastre în contextul, totdeauna în
târziu30. El se declaræ adversar al „regretelor”, al întoarcerii contextul, celorlalte limbi romanice. Materialul documentar este
nostalgice spre trecut: „Copilærie, gândul mi l°am desprins de tine”, enorm, sistematizat øi comentat dupæ reguli øtiinflifice øi discer-
declara el în ciclul Lumini de fulger. Øi continua: „De ce sæ plângi næmânt de savant. „El supune, observæ Gaston Paris, toate pærerile
zadarnic de zilele°fli trecute? / De ce? când mai departe se°ntind la care se referæ unei critici personale, aproape totdeauna justæ”.
nemærginite / Hotarele în care se°nalflæ adeværata / Viaflæ, cu pu- Istoria limbii române este cea mai bunæ lucrare de acest gen
terea°i demonicæ, cu spasmul / Durerilor, cu noaptea de patimi, apærutæ pânæ atunci. Sextil Puøcariu, N. Iorga, Th. Capidan, Al.
cu lumina / De gânduri pentru care nu°s flærmuri pân°la cer”. Nu°i Rosetti, Al. Procopovici øi alfli filologi români de dupæ aceea, tofli
o declaraflie de cine øtie ce flinutæ esteticæ (Ervin nu a fost un poet o vor recunoaøte. Cu aerul sæu grav øi inspirat, cu suferinfla care
mare), dar e sugestivæ. îi era adeseori întipæritæ pe chip, un om ce pærea de o etichetæ
„Vieafla nouæ” îøi are valoarea ei øi în alt sens. Ea reia øi susfline rigidæ, dar care de fapt nu era decât un timid. Ovid Densuøianu,
din nou, dar pe alte fundamente, ideea latinitæflii poporului român deopotrivæ lingvist, estetician øi teoretician literar, este o perso-
øi a spiritualitæflii româneøti, a solidaritæflii românilor cu celelalte nalitate a începutului de veac. Pærerile sale asupra orientærii
popoare romanice. Nu în zadar Al. Rosetti l°a numit pe Densu- culturii române, aspect de care suntem interesafli, acceptate sau
øianu „ultimul dintre latiniøti”. Simbolismul îi apærea acestuia ca nu în epocæ, sunt cu atât mai de luat în seamæ, cu cât cele mai
un continuator al sufletului latin, ca având un caracter emina- multe din ele au fost validate de timp31
mente latin. Originile sale le vedea în vechea poezie provensalæ, O. Densuøianu era o mare energie øi o mare voinflæ. Un
în „Paradisul” lui Dante. Atâta depærtare în timp în cæutarea de ardelean dârz ca Øincai øi Bærnufliu. Nu s°a dat în læturi niciodatæ
izvoare øi îndreptæflire istoricæ pentru curentul simbolist, dincolo de la un efort în plus pentru realizarea a ceea ce credea el cæ
de aparenfle, pornea øi din memorabila erudiflie a lui Ovid Densu- trebuie fæcut. Ca filolog, nu s°a mulflumit doar sæ scrie cærfli. Prin
sianu. Unii au comparat°o, în epocæ, cu aceea a lui N. Iorga. revista „Grai øi suflet”, prin „Societatea de filologie”, prin conferinfle
Licenfliat în litere al Universitæflii din Iaøi în 1892, Ovid sau prin cursurile sale, s°a stræduit sæ fie øi un mare propagator
Densuøianu, fiul lui Aron Densusianu øi nepot al lui Nicolae al adeværurilor acestei øtiinfle. Tot aøa ca istoric literar. Activitæflii
Densuøianu, autorul controversatei monografii Dacia preistoricæ, de la „Vieafla nouæ” i°a adæugat ciclurile de conferinfle publice
a terminat cu mare succes Øcoala de Înalte studii de la Paris, în organizate de revistæ sau de „Societatea pentru cultura artisticæ
1896, cu teza La Prise de Cardres et de Sébille, chanson de geste în øcoalæ”.
du XIII°e siécle, fiind numit dupæ aceasta suplinitor la catedra de În epocæ, revista „Vieafla nouæ” n°a stârnit efuziuni senti-
istoria limbii øi literaturii române din Bucureøti, iar din 1901, mentale. Era øi greu. Pentru cæ practic, ea a fost în disputæ cu
profesor la Universitatea din Iaøi. Aici preda filologia romanicæ aproape toatæ lumea. Cu cei mai mulfli din scriitori, cu Academia
„cu specialæ privire la limba românæ”. La numai 28 de ani, Românæ, cu N. Iorga øi „Sæmænætorul”, cu Ibræileanu øi „Viafla
O. Densuøianu publicæ la Paris primul volum din Histoire de la româneascæ”, cu filologi, istorici de talia lui S. Puøcariu, Philippide,
langue roumaine. Les Origines (al doilea a apærut în fascicole la Onciul, Pârvan, Dragomorescu. Lovinescu. Arghezi nu e înfleles,
mare distanflæ în 1914, 1932 øi 1938). O sintezæ excepflionalæ, o aøa cum nu vor fi mi târziu Blaga, Goga, Gârleanu. Eftimiu, Panait
118 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 119

Cerna, ca sæ nu mai amintim de Sadoveanu, foarte adesea Visul lui Ali, principalele lui opere, monotone øi banale,
contestat. Sunt „acceptafli” Petraøcu, Pallady sau Paciurea, dar Demetriad n°avea nici o øansæ sæ ajungæ pe soclu.
respins Grigorescu, în locul cæruia e aøezat Aman. Din literatura La sæptæmânalul „Arta” de la Iaøi (noiembrie 1903 – mai 1904),
universalæ, unde judecæflile sunt mai sigure, se minimalizeazæ pe lângæ Sofia Nædejde sau Paul Bujor, poefli de tematicæ socialæ
puternic opera lui Proust sau poezia lui Paul Valéry ø.a. În „Vieafla øi umanitaristæ, publicæ G. Bacovia sau C. Cantilli.
nouæ” sunt rubrici ca „Tablele beofliene”, „A fi… români”, „Situa- Timp de douæ luni, în aprilie°iunie 1904, Tudor Arghezi
flia socialæ øi politicæ”, anume destinate polemicii. Revista era, cum editeazæ cu V. Demetrius revista „Linia dreaptæ”. Aici publicæ el
o voise întemeietorul ei, independentæ, dar criticând vehement øi o parte din ciclul „Agate negre” øi eseul Vers øi poezie. Tot aici apæræ
ce trebuia øi ce nu trebuia, nerecunoscând valori acolo unde toatæ el valoarea poeziei øi scrie pentru prima oaræ la noi de „poezia
lumea le vedea, voind sæ impunæ în locul lor altele care, fie cæ erau, puræ”. Orientarea ideologicæ a revistei, ca øi în alte cazuri, ræmâne
fie cæ nu erau cunoscute ø.a., toate acestea au riscat, pânæ la urmæ, confuzæ: „Arta nu e o meserie øi nu slujeøte în principiu decât vieflii
sæ transforme „Vieafla nouæ” într°o publicaflie ea însæøi contestatæ. øi rolul ei nu e cel de a produce efecte convingætoare, nu e apendice
Abia timpul, dând la o parte exagerærile øi înfrigurærile momen- de vulgarizare. Înfleleasæ sau nu, træieøte”. Epoca se cæuta. Abun-
tului, o repune în drepturi, recunoscându°i meritul de avangardæ, dau tendinflele, dar curentele literare se conturau mai greu.
iar creatorului ei rolul de înnoitor. Sprijinind activ tendinflele E fireascæ reacflia lui Øtefan Peticæ, mort prematur în octom-
novatoare øi mediind contactul publicului român cu literatura brie 1904. El, întâiul „simbol declarat”, cunoøtea în chiar spiritul
francezæ mai nouæ, „Vieafla nouæ” a creat acel climat spiritual ei poezia vremii sale, mai ales poezia nouæ (Verlaine, Rimbaud,
propice receptærii lui Mninulescu, Bacovia ø.a.32 Mallarmé, Verhaeren, Francis Jammes, André Gide ø.a.). Aceastæ
„Vieafla nouæ” nu e deloc singura revistæ care sæ reprezinte noile cunoaøtere îl duce la o adâncæ înflelepciune. O artæ naflionalæ, crede
tendinfle. Între octombrie 1901 øi februarie 1902, apare la Bucureøti el, nu se poate întemeia pe oroare de stræinætate, nici pe un concept
„Forfla moralæ”, emanaflie a „Literatorului”. Titlul nu øi°l meritæ dedus exclusiv din specificitate, ci prin studierea poporului „în toate
prin nimic. Dar calomniile la adresa lui I.L. Caragiale au fæcut°o manifestærile sale”. Nu se putea defini acel principiu intern ce
cunoscutæ, asigurându°i lui C.A. Ionescu (Caion) o tristæ faimæ. domina evoluflia unui popor. Fiecare artist urma sæ°l simtæ în felul
Aceste øi câteva poezii ale lui Al. Macedonski („Lewki”, „O umbræ sæu. Øi dacæ simflirea lui avea o înaltæ flinutæ artisticæ, atunci era
dincolo de Stix” øi splendida „Noapte de decembrie”). De n°ar fi cu atât mai bine.
fost decât aceastæ capodoperæ a lui Macedonski øi revista ar fi Remarcabilæ aceastæ acceptare a noului în literaturæ. Ulterior,
meritat sæ fie amintitæ. Mai sunt însæ contribufliile lui Mircea tendinfla se va accentua, dar øi acum, la început de veac, opera
Demetriad, Constant Cantilli, D. Caselli, Cincinat Pavelescu, lui Al. Macedonski, D. Anghel, Øt. Peticæ, I. Minulescu, N. Davi-
G. Orleanu. descu, Al. T. Stamatiad, Emil Isac, Elena Farago, I.M. Raøcu, M.
Tot emanaflie a „Literatorului” este øi publicafliunea „Hermes” Cruceanu, ca sæ nu mai vorbim de G. Bacovia øi de mulfli alflii pe
(mai – iulie 1903), editatæ de Alexandru Petroff (pseudonimul lui care posteritatea nu i°a luat în brafle cu atâta prefluire, cu o operæ
D. Theodorescu) care, într°un cuvânt cætre cititori, încearcæ sæ începutæ sau încheiatæ sau ajunsæ la maturitate în aceøti ani face
spunæ – stilul e greoi øi confuz – cæ rostul poeziei e sæ planeze dovada limpede a deschiderii culturii române spre toate zærile.
peste timp øi peste mulflime, pentru cæ nu tofli „cretinii” o pot Existæ, pe lângæ revistele amintite, o sumedenie de alte
înflelege. La ea colaboreazæ Øtefan Peticæ, Gabriel Dornea, Nicolae publicaflii literare sau de culturæ generalæ, care n°au venit cu
Gregorian øi, din nou, Al. Macedonski cu poezii oculte øi M. directive noi, n°au declanøat curente sau nu øi°au arætat prefe-
Demetriad cântând dragostea øi vinul. Despre acesta din urmæ, rinflele pentru o anume orientare esteticæ sau alta. Pur øi simplu
revista „Literatorul” scria cæ øi°a creat prin poezie, ca øi Horafliu, au publicat versuri, prozæ, teatru sau criticæ. Unele nici n°au avut
un monument. Dar cu melopeea Renegatul sau cu poema fantasticæ alte merite decât pe acela de a se fi întâmplat sæ publice fragmente
120 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 121

din opere care au fæcut apoi istorie literaræ. „Pagini alese” ironici cu coada ochiului ori zâmbindu°øi cu bunævoinflæ unul
(Bucureøti, 1902°1903), de pildæ, publicæ povestea istoricæ Fraflii altuia37.
Potcoavæ a lui Sadoveanu (în volum, cu titlul de Øoimii). În Tot acum, în aceøti ani de început de secol, prinde chip øi o
„Revista idealistæ” (Iaøi, 1903°1916), Slavici polemizeazæ cu Duiliu mai veche dorinflæ a scriitorilor: crearea unei societæfli care sæ le
Zamfirescu pe chestiuni de limbæ, D. Anghel scrie versuri øi apere interesele. Despre necesitatea ei scria Ion Gorun în „Viafla
Sadoveanu Petrea Stræinul ø.a. În „Duminica” (Bucureøti, literaræ” la 26 iulie 1906, scria Gh. Dimbravæ la 19 august 1907
1905°1915) publicæ versuri T. Arghezi. În „Arta” (Iaøi, 1903°1904) în aceeaøi revistæ, sau Virgil Caraivan la 4 decembrie 1907 în
sau în „Românul literar” (Bucureøti, 1905°1912) colaboreazæ G. „Viitorul”. Inifliate de Cincinat Pavelescu, D. Anghel, Øt. O. Iosif.
Bacovia. În „România ilustratæ” (Bucureøti, 1900°1914, cu între- M. Sadoveanu øi Em. Gârleanu, au loc primele consfætuiri la 13
ruperi) scriu Caragiale, Coøbuc, Duiliu Zamfirescu. Reviste sunt martie øi 28 aprilie la cafeneaua Wilhelm din str. Edgar Quinet.
pretutindeni, Bucureøtii øi Iaøii deflinând, fireøte, întâietatea. La aceastæ din urmæ consfætuire – era chiar ziua când în Franfla
Precedând starea de expansiune culturalæ din anii interbelici, se særbætoreau 70 de ani de la întemeierea Societæflii oamenilor
începutul de veac premerge øi starea de efuziune a ideilor øi de litere din Franfla – societatea scriitorilor români se øi consti-
efervescenflæ a talentelor de mai târziu. Stæruie o imagine prinsæ tuie, sub conducerea unui comitet în care intrau numai tineri:
într°un desen de Arry Murnu, „La Kübler”. Vezi aici obiønuiflii Cincinat Pavelescu, G. Rosetti, D. Anghel, C. Sandu°Aldea, M.
localului în aprigi dispute: M. Sadoveanu, E. Gârleanu, O. Goga, Sadoveanu, Em. Gârleanu, L. Daneø, Øt. O. Iosif. Cei mai mulfli
D. Anghel. Øt. O. Iosif, T. Arghezi, N.D. Cocea, Gala Galaction,
erau de la „Sæmænætorul”. Sala de întâlnire urma a fi de altfel locul
I. Minulescu, V. Eftimiu, Øt. Luchian, Camil Ressu ø.a. I. Minu-
unde se tipærea „Sæmænætorul”, la editura Minerva. Deocamdatæ,
lescu, V. Eftimiu, M. Sadoveanu øi atâflia alflii evocæ aceøti ani de
Societatea nu izbuteøte realizæri de genul celor imaginate glumefl
emulaflie spiritualæ. Pretutindeni se organizau serate literare33:
în Caleidoscopul lui A. Mirea: „s°au luat mæsuri severe spre a°i
la Maiorescu sau la M. Dragomirescu, la Victoria Paximade, sora
distruge pe librari, / spre a forfla Academia sæ acorde un surplus
Elenei Farago, sau la Sabina Cantacuzino, la Eliza I.C. Brætianu
de premii, / sæ se incendieze Letea, aceastæ pacoste a vremii, / sæ
sau la „Cercul nostru”, societatea literaræ a doamnelor elitei de
la Vasile Bosie, la „Cercul amicilor literaturii øi artei române” din se expunæ în vitrine contractele cu editorii, / Sæ vadæ lumea°nspæi-
casa lui N. Petraøcu, care°øi propune sæ uneascæ elita intelectualæ mântatæ ce onorare derizorii / Primesc særmanii fii ai muzei… /
cu cea socialæ sau la Palat, unde dædea frecvente øezætori literare Øi alte mari revendicæri”38. Societatea începe însæ organizarea unor
Carmen Sylva. Cei primifli aici le°au læudat (D. Anghel34, O. øezætori literare. Scopul lor era triplu: strângerea de fonduri pentru
Goga35). Cei care n°au fost primifli le°au ridiculizat, cum o va face S.S.R., ræspândirea literaturii române øi stimularea sentimentului
N.D. Cocea în „Facla”36. Nu trebuie sæ ne închipuim cæ prin aceste naflional. Dupæ întâlniri la Galafli, Buzæu, Piatra Neamfl, Bræila,
øezætori – am menflionat doar câteva øi doar în Bucureøti – sporeau Ploieøti, Bârlad, scriitorii organizeazæ un turneu de øezætori în
literatura øi arta româneascæ. Însæ ele aveau meritul de a ræspândi Bucovina (Suceava, Câmpulung, Rædæufli, Cernæufli), mai apoi în
interesul pentru creafliunile spiritului øi de a forma gustul. Transilvania, la Arad øi Sibiu. „Am stræbætut, scrie Em. Gârleanu
Aduceau uneori øi sprijin material pentru scriitorul care°øi fæcuse – Bucovina cea atât de scumpæ øi°am cetit oræøenilor øi flæranilor
din scris o profesie. de acolo scrisul românesc. Neuitat va ræmâne în viafla noastræ acest
Cafenelele erau încæ øi mai cæutate, fiind adeseori adeværate drum triumfal, aceastæ pornire de dragoste a fraflilor noøtri din
cenacluri literare, în care se schimbau tot felul de idei, se citeau susul Moldovei lui Øtefan cel Sfânt […] Mai ales la Câmpulung:
fragmente din scrierile unuia sau altuia, se creau direcflii noi. Cum câteva mii de oameni, cælærefli, øi tricolorul peste tot”39.
scrie D. Anghel în proza Agora modernæ, …fiecare, în sfârøit, îøi În pagina scrisæ, în contact direct cu cititorul, scriitorul acestei
aratæ ce°a cules din flærile visului øi ale himerelor, privindu°se vremi se implicæ în træirea ei, propulsându°i vrerile.
122 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 123

E memorabilæ regæsirea românilor prin scris în aceøti ani an. Se mai poate? Cât fli°ar trebui pentru aceasta? Øi ce perspec-
într°una øi aceeaøi unitate spiritualæ. Numeroøi scriitori transil- tivæ ai avea dupæ întoarcere? Nu øtiu øi pânæ unde voi fi în stare
væneni trec munflii, împlinindu°se spiritual în Regat. Unii au vorbit sæ contribuiesc în realizarea mæcar a unei pærfli din dorinflele
chiar de un „descælecat cultural”. Pe lângæ mai vârstnicii Coøbuc dumitale legitime. În orice caz, va fi bine ca ele sæ fie cunos-
øi Slavici, vin G. Bogdan°Duicæ øi Ion Bogdan la „Convorbiri cute…”40. Un creator poate fi ajutat læudându°l, pærea sæ spunæ
literare”, I. Agârbiceanu ajunge la „Viafla româneascæ”, Ilarie Maiorescu, dar mai cu seamæ sprijinindu°l prin crearea unor
Chendi, Øt. O. Iosif, Zaharia Bârsan la „Sæmænætorul”, Sextil condiflii favorabile creafliei sale. În aceøti ani, T. Maiorescu îl
Puøcariu, Oct. Goga, I. Gorun, Constanfla Hodoø publicæ foarte descoperæ øi pe Panait Cerna. De îndatæ îi recunoaøte valoarea
adesea, la diferite reviste bucureøtene. Din Bucovina, I. Nistor, øi°l trimite sæ studieze filozofia la Berlin. Pentru cultura românæ,
G. Roticæ, C. Morariu, Radu Sbiera, I. Græmadæ ø.a. sunt foarte Maiorescu nu a fost doar principalul reprezentant al spiritului
adesea prezenfli în presa literaræ a Regatului. Aproape pe tofli critic, dar a fost øi un om providenflial.
scriitorii importanfli din vechea Românie îi întâlnim în paginile Planurile lui Maiorescu cu privire la ajutorarea lui Goga,
revistelor øi ziarelor din Transilvania øi Bucovina. Conøtiinfla planuri mari dupæ cum læsa a se înflelege, nu s°au concretizat,
aceleiaøi spiritualitæfli era atât de vie, încât nimic mai deosebit pentru cæ poetul øi°a rostuit singur viitorul, cæsætorindu°se în 1906
nu se întâmpla într°o parte a teritoriului limbii române, færæ a fi cu Hortensia Cosma, fiica mai micæ a lui Partenie Cosma,
cunoscut, comentat øi împærtæøit în celelalte. Iatæ, când apare cel directorul bæncii „Albina” din Sibiu, unul din cei mai înstærifli
dintâi volum de versuri ale lui Octavian Goga, în 1905. Toate români transilvæneni.
ziarele øi revistele româneøti îi consacræ prezentæri amænunflite. În februarie 1906, Maiorescu este acela care prezintæ poeziile
Poeziile sale stârnesc o mare emoflie pretutindeni. O întreagæ viaflæ lui Octavian Goga pentru premiul Næsturel°Herescu al Academiei
naflionalæ curgea în cuprinsul lor, viafla Ardealului asuprit, acolo Române (4.000 lei). Crezuse øi mai credea cæ patriotismul – e drept,
unde învæflætorul era stejarul pæstrætor al limbii øi istoriei ca element de acfliune politicæ – nu era materie de artæ øi mulfli
româneøti, plugarul o garanflie a existenflei etnice, preotul un din cei færæ talent literar, pentru a acoperi aceastæ lipsæ, apelaseræ
apostol al naflionalitæflii, acolo unde erau „codri verzi de brad øi la patriotism, încercând sæ provoace astfel unele „dispoziflii sufle-
câmpuri de mætasæ”, unde se auzea cântecul privighetorii øi doina teøti foarte importante în alte priviri, dar nu în cele estetice”41.
øi unde soarele ardea mai aprins decât în alte pærfli, dar totul era Octavian Goga îl determinæ sæ°øi amendeze serios opiniile de pânæ
scældat în lacrimi, „multe, multe, acolo de unde pleca Oltul, fratele atunci. Poezia lui era a neamului românesc din Transilvania, ame-
„plânsetelor noastre / øi ræzvrætirii noastre frate”, care cu atât mai ninflat în existenfla sa. Øi era atât de ræscolitoare, încât ræsturna
tare îl atrægea pe poet, cu cât valurile lui duceau „spre flærmurile orice opinie preconceputæ. Premiul i°a fost øi acordat lui Goga la
binecuvântate ale României libere”. 21 martie 1906. Vestea i°o anunflæ Ion Bianu, alt transilvænean
La Bucureøti, îndatæ ce primeøte volumul, T. Maiorescu îl invitæ care contribuise atât la consfinflirea Academiei Române ca un for
pe poet, ca sæ°l cunoascæ. Încântat de a fi „în apropierea celui mai tutelar al culturii române din întreg teritoriul limbii române:
admirat din depærtare”, Goga îi scrie: „voi veni”. Øi se duce, fiind „Societatea întreagæ de dincolo øi de dincoace de Carpafli, de literafli
primit, dupæ cum îøi amintea, „cu foarte multæ bunævoinflæ”. Acelaøi øi de amatori, clasele de sus øi mai de jos, øi peste toate øi peste
om, Titu Maiorescu, grabnic în a sprijini o valoare, atunci când tofli, Academia, prin glasul lui Maiorescu îfli zic bine ai venit!”42.
dædea peste ea, care pe atâflia îi susflinuse øi le favorizase cariera
în cultura românæ. Îi scria la 11/23 martie 1906: „Ce leafæ ai pe
lunæ? Mai primeøti ceva de la Societatea Transilvanæ de aici? Ai
vreun venit de acasæ? Sau ai, din contræ, sæ te îngrijeøti de alfli
membri ai familiei øi de câfli? Era vorba sæ mergi la Paris pe un
VIII VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 125

UN INTERMEZZO: Craiova (30), Galafli (30), ø.a.1 Revistele economice apæreau toate
ZIARISTICA LA ÎNCEPUT DE VEAC în douæ øi trei limbi. Tirajul, cu excepflia „Universului” øi
„Adeværului”, era restrâns. Multe publicaflii erau efemere, mai cu
seamæ cele social°politice. Partidele politice guvernante creau mai
în fiecare centru douæ°trei ziare pentru apærarea intereselor lor.
De obicei, ele erau ocazionale. Chestiunea fondurilor era foarte
importantæ. Ziarele nu puteau depæøi preflul de 5 bani (atât costau
Edouard°René de Laboluay, publicistul francez care credea în toate ziarele principale), cæci, din start, n°aveau vânzare. Siste-
marea putere a presei, scria în 1883: „Spunefli°mi câte ziare apar mul de abonamente funcfliona cu dificultate. Oameni puøi de
într°o flaræ øi væ voi spune gradul de civilizaflie la care a ajuns”. administrafliile publicafliilor, un fel de comis voiajori ai presei, læsau
Desigur, o exagerare a unui element cantitativ într°o epocæ sau trimiteau ziarele la adrese anume alese sau la întâmplare.
pozitivistæ. Contau mai mult valoarea ziarului øi tirajul lui. Dar Reluau itinerariul la apariflia urmætoare. Dar prea puflini din cei
nu°i mai puflin adeværat cæ numærul avea însemnætatea sa. Crea care primeau „foia” trimiteau øi banii la redacflie. „Primim, citim
ziariøti, forma condeie øi, pânæ la urmæ, dædea øi valori. În øi nu plætim!”, exclama revoltat, mai târziu, Gh. Cotescu, direc-
România de atunci, presa era factorul cel mai sesizant al epocii torul „Gazetei Tribunului” în deceniul patru2. Aceasta dupæ
înnoitoare pe care românii o træiau de la unirea de la 1859 încoace. numeroase înøtiinflæri publice cu numele acelora care n°o fæcuseræ.
Un ziarist occidental venit în regiuni dunærene se simflea ca acasæ. Øi nu lipseau nume sus°puse. Øi nu era singurul care recursese
Întreg sistemul informaflional al Occidentului fusese adus øi la acest procedeu. În anii ’80 ai veacului trecut. Al. Macedonski
localizat øi în vechea Românie. Inteligenfle spontane, românii avea mari greutæfli financiare cu „Literatorul”. Recurge la contri-
creaseræ repede o øcoalæ de ziariøti, reporteri, administratori ø.a. buflii benevole. Nu°i uitæ însæ pe cei care nu voiseræ sæ plæteascæ
foarte pricepufli, unii adeværate talente. Pe urmele lui C.A. Rosetti, abonamentul. Îi citeazæ deopotrivæ cu cei care refuzau sæ încura-
Eminescu fæcuse foarte mult pentru a impune în flaræ, încæ la jeze revista. „Iatæ acum øi persoanele din aristocraflie care au
sfârøitul veacului al XIX°lea, o ziaristicæ vie, oricând în stare sæ refuzat sæ se aboneze la «Literatorul» sub cuvânt cæ citesc ziare
susflinæ o idee publicæ de larg interes, sæ îmbræfliøeze o inifliativæ stræine øi cæ nu se ocupæ cu literatura româneascæ: prinflul Bibescu,
generoasæ, sæ sprijine efortul cultural, sæ fie oricând capabilæ de Lascær Catargiu, Profesor Danielopol, Mihail Balø, Gr. Vulturescu,
replicæ. Sunt scriitori, cum ar fi Vlahuflæ, de pildæ, care erau mai Dr. Brândzæ, Menelas Ghermani, colonel Lahovari”. Urmau îndatæ
cunoscufli atunci din articolele lor de presæ decât din poezie alflii, care „stræini de literatura româneascæ, sunt øi contra prospe-
(Eminescu însuøi træise aceeaøi stare). Mai mult, dacæ poezia, sæ rærii ei”. Între ei, Panæ Buescu, Eugen Stætescu, An. Stolojan, Al.
zicem a lui Vlahuflæ, øi°a diminuat valoarea prin vreme, ziaristica Giani, M. Pherekyde, C. Robescu ø.a. Într°unul din numerele
se impune øi astæzi prin forflæ, spontaneitate øi asociaflii de idei. revistei, Macedonski îi încadreazæ pe tofli în chenar negru „ca
În flaræ apæreau, în 1908, 589 de publicaflii, ziare øi reviste. pentru veønicæ pomenire”. Øi scrie: „Trebuie, o datæ pentru tot-
Lor li se adæugau alte 69 publicaflii ale românilor din afara deauna, sæ afle flara întreagæ cæ tocmai oamenii bogafli refuzæ de
graniflelor Regatului. Erau scrise în limba românæ, dar øi în limba a citi ceea ce se scrie în literatura noastræ. Nu vroim sæ facem
francezæ (4), în germanæ (3), în ebraicæ (1), în greceøte (1), în abonafli cu sila øi dovadæ cæ nu flinem la banii celor ce ne°au refuzat
ungureøte (2). Cele mai numeroase erau cele social°politice (219). revista, este cæ le oferim de cap câte 20 de lei noi pe care°i flinem
Urmau cele economice (91), enciclopedice (37), medicale (26), oricând la dispoziflia d°lor – însæ nu este mai puflin adeværat cæ
umoristice (20), sportive (15), militare (11), pedagogice (10), ø.a. este o ruøine pentru România ca o revistæ literaræ ca a noastræ…
Capitala deflinea întâietatea numærului. Aici apæreau nu mai puflin sæ nu aibæ între 5 milioane de români, decât 1.200 de cititori!
de 250 de publicaflii, din care 17 ziare (cotidiene). Urmau Iaøii (31), Repetæm ce°am spus totdeauna: a nu voi literaturæ românæ, e a
126 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 127

nu vroi flara românæ. Mulfli ne°au criticat pentru mæsura ce am genflei sale creatoare putea fi atunci simulatæ decât realæ, dar a
luat (publicarea listelor cu cei care nu s°au abonat – n.n.)”. Dar celui de la 1900 era træitæ. Cei care citeau erau într°adevær puflini,
„din ele se va vedea în ce stare se afla societatea noastræ moralæ cei care participau activ la actul cultural øi mai puflini. Lumea
în anul 1882: se va vedea cum oameni care au 10 pânæ la 20.000 cititorilor aparflinea oraøelor. Învæflætorii øi preoflii satelor,
galbeni venit, refuzæ de a plæti 20 lei pe an pentru a se abona la funcflionarii statului din mijlocul flæranilor erau o pojghiflæ prea
mica revistæ ce apærea în Capitalæ în acel timp – se va vedea în slabæ pentru a acoperi dureroasa realitate.
acelaøi timp cæ oamenii care au sprijinit°o au fost cei særaci. Prinflii Cum se fæcea o gazetæ în acea vreme? Pe lângæ bani, trebuia
Ghica, Bibescu øi alflii, pærinflii voøtri au fost prinfli români, dar inifliere în meserie. Færæ practicæ îndelungatæ, mai cu seamæ din
d°voastræ v°afli înstræinat de flaræ. Înstræinafli sæ ræmânefli!”3 partea directorului, se pierdeau la sigur mulfli bani, iar færæ aceøtia
N. Iorga observa cæ Academia românæ a fost creatæ de stat, din urmæ, fireøte, nu se mai punea problema. Dacæ în Anglia, de
deci de contribuabili, cæ boierii, øi aceøtia puflini, i°au dæruit ceva, pildæ, la „Daily Chronicle” sau „Daily News” sau la altul, proprie-
dar… dupæ moarte; cærflile româneøti se vindeau „încæ între særaci”; tarii numeau ei directorii, la noi, cu excepflia organelor partidelor
revistele bune gæseau banul cu care se tipæreau la preofli, învæflæ- politice, directorii erau øi proprietarii ziarelor pe care le condu-
tori, care nu erau mari proprietari, la funcflionari sau la studenfli. ceau. Directorul putea sæ nu scrie un rând, dar el era sufletul
„Boierimea româneascæ nu are datoria de a conduce risipa vieflii gazetei. De cele mai multe ori venea primul la redacflie, deschidea
sociale, invectiva Iorga, ci de a sprijini din ræsputeri, cu orice jertfe, corespondenfla, o clasa øi dædea secretarului de redacflie tot ce
agonisirea prin muncæ a culturii neamului de viafla cæruia e strâns privea redacflia øi administratorului ceea ce privea administraflia.
legatæ viafla neamurilor lor”4. Directorul foileta celelalte ziare, constata lipsurile din gazeta lui,
Lipsa de solicitudine a cititorilor bogafli era, desigur, o cauzæ împærflea critici øi laude (acestea din urmæ totdeauna mai pufline).
importantæ a efemeritæflii multor publicaflii. O cauzæ mai era øi Dacæ conducea un ziar politic, directorul era acela care primea
încæ defectuoasa organizare a serviciului de abonare. Radu D. vizite, uneori numeroase, care indica redactorului principal ce
Rosetti îøi amintea, dintr°o perioadæ mai târzie, din anii interbe- trebuie sæ facæ într°o chestiune sau alta sau dædea instrucfliuni
lici, când øi presa era mai bogatæ. Procedeul curent de abonare administratorului. Acestea toate, pe lângæ hotærârile ce trebuia
era cartea de telefon. „Se ia alfabetul la rând, øi te pomeneøti, sæ le ia cu privire la publicarea unui articol sau altul pe care i le
avocat fiind, cu… Curierul Morilor; negustor, cu… Gazeta romi- aducea secretarul de redacflie. Un rol însemnat îl avea primul
lor; medic, cu…Foaia Notarilor øi aøa mai departe. Propaganda redactor (i se mai zicea uneori øi redactor øef). El ræspundea de
de dreapta, de stânga, de mijloc etc…îfli umple cutia de scrisori partea politicæ a ziarului. Øi lui nu°i ajungea sæ fie inteligent, ci
zilnic øi ele continuæ sæ soseascæ præpæd, chiar dacæ le restitui cu la curent cu tot ce se petrecea în culisele politice. Cancanurile
– «Nu, mersi, n°am timp» sau «Nu mæ intereseazæ». E drept cæ politice erau de regulæ foarte încurcate. („Din cauza marelui numær
unele au grijæ sæ fie expediate dupæ categoria profesioniøtilor, dar de nepregætifli, cari, în lipsæ de altceva mai bun, fac politicæ”, cum
øi ele sunt azi atât de numeroase, încât îi este cu neputinflæ unui se exprima „Anuarul general al presei române”). Un prim redactor
specialist sæ se aboneze la toate”5. De pe poziflia cititorului asaltat, trebuia sæ fie gata la riposte, dar færæ sæ compromitæ cauza pe
Radu D. Rosetti avea dreptate. care o apæra. Redactorii (termenul era vag, aproape tofli colabo-
Cauza principalæ a unei circulaflii mai puflin vii a presei era ratorii unui ziar se puteau numi aøa) comentau diversele întâm-
însæ la începutul veacului slaba consistenflæ a ceea ce se putea numi plæri sau traduceau articole din presa stræinæ. Aceasta când se
opinie publicæ, a acelei pæturi intelectuale øi intelectualizate, a întâmpla „câte°o chestie” øi telegramele nu ajungeau pentru a
oamenilor care „fæceau culturæ øi consumau culturæ”! Drama satisface curiozitatea publicului. Nu era redactor sæ nu øtie sau
intelectualului român din deceniul al 4°lea care acuza lipsa unui sæ nu se descurce în douæ°trei limbi. Aøa cæ din lectura unor ziare
public cititor numeros în stare sæ°i recepteze „productele” inteli- ca „Petit Parisien”, „Le Journal”, „Le Matin”, „Die Zeit”, „Neue
128 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 129

Freie Presse”, „Berliner Tageblatt”, „Daily News”, redactorul scria Cel care strângea tot materialul pentru ziar era secretarul de
un articol de câteva coloane cu multiplicarea øtirilor øi supozifliilor. redacflie. Erau ziare care apæreau într°o singuræ ediflie, altele în
La începutul veacului, la mai toate ziarele începuseræ sæ se înmul- mai multe. La toate, secretarul de redacflie era cel care dædea forma
fleascæ reporterii. De fapt, jumætate din personal, ei îl formau. Øi gazetæreascæ articolelor (atunci când acestea n°o aveau, fireøte),
ei erau tot mai cæutafli. Unii îøi petreceau ziua pe la diferite mi- compara ziarul lui cu altele, stabilea paginaflia. De obicei, la ora
nistere în cæutare de informaflii. Aceste informaflii se dædeau de 12 ediflia era gata. Uneori apærea un fapt nou, demn de reflinut
obicei de øefii de servicii sau de birouri, uneori de secretarul øi secretarul era acela care „læsa afaræ” alte materiale pentru a
general, dar reporterul trebuia sæ øtie sæ le obflinæ. Începuse chiar face loc celui nou. La ora 14, ediflia era pusæ în circulaflie øi secre-
sæ se organizeze un sistem practic de cartelare. Un reporter mergea tarul de redacflie începea sæ se îngrijeascæ de apariflia numærului
la unul sau douæ ministere, lua informaflii, se întâlnea cu alflii, de a doua zi. Øi totul era luat de la capæt.
puneau tofli informafliile alæturi øi cu ajutorul unei mici piese, Iatæ, de pildæ, „Universul”, ziarul cel mai popular. Tirajul sæu:
fæceau copii øi fiecare pleca la ziar cu øtirile sale sau ale celorlalfli. 80.000 de exemplare. Adicæ cel mai mare. Nu era ziar politic, ci
Modelul era luat de la confraflii din Paris. de informaflii. De obicei un articol de fond, un articol despre o
Alfli reporteri erau cei judiciari, de obicei mai puflini. Genul chestiune externæ trimisæ de un corespondent particular de la
acesta era mai dificil, cerea multe cunoøtinfle øi mult fler pentru Petersburg, Viena, Berlin sau Paris, o cronicæ femininæ, un articol
a alege din numeroasele procese de la Palatul de justiflie pe cele „Din Transilvania”, o traducere dintr°un ziar stræin, o corespon-
mai importante. Erau apoi reporterii de fapte diverse, les faits- denflæ judiciaræ, un fragment dintr°un roman „de mare senzaflie”,
diversiers, cum le ziceau francezii; totdeauna la 10,30°11 dimi- de obicei stræin, câteva desene. Aøa aræta numai prima paginæ.
neafla ei erau la poliflia Capitalei, cercetând faptele petrecute pânæ În a doua erau fel de fel de anunfluri, øtiri din flaræ øi din stræ-
la acea oræ în oraø, sau fæcând pe socoteala lor, anchete într°un inætate, informaflii. La fel øi în a treia, unde mai erau øi telegrame
caz sau altul, poliflia fiind, în general, curtenitoare cu reprezen- particulare ale ziarului, „Ultima oræ”, „Ecouri”. A patra paginæ
tanflii presei. Alflii erau în serviciul de noapte, aøteptând „ora cuprindea reclame. De ele se ocupa administratorul ziarului, erau
crimelor”. Ziarele mai importante aveau trimiøi speciali în pro- bine plætite øi asigurau publicafliei un venit constant. „Universul”
vincie, atunci când se întâmpla ceva care sæ merite osteneala øi nu practica deloc moda articolelor lungi. Nici „Adeværul” sau
cheltuiala unei anchete la fafla locului. Ei trimiteau la ziar note „Dimineafla” sau altele n°o practicau. „Astæzi când o gazetæ, la noi
telegrafice øi scrisori amænunflite. Pentru alte întâmplæri, sæ le chiar, este cititæ de cel puflin o sutæ de mii de inøi, dacæ nu de mai
zicem obiønuite, fiecare ziar avea corespondenfli plætifli, oameni mult, când în stræinætate, edifliile ziarelor mari se urcæ zilnic la
de meserie, care lucrau pe lângæ alflii, nenumærafli, ce trimiteau milioane de exemplare, când presa s°a ieftinit øi cade în mâna
dæri de seamæ ziarelor din Capitalæ cu diverse prilejuri. Un ziar tuturor, scria C. Mille, fatalmente øi ea a trebuit sæ evolueze øi
avea de obicei colaboratori gratuifli. Dacæ era ziar politic, numæ- sæ devie un fel de enciclopedie zilnicæ, un fel de cinematograf, în
rul acestora era desigur mai mare, din dorinfla de combatere a care publicul, pentru cinci bani (atât costa un ziar popular), sæ
adversarilor. Existau øi la noi colaboratori întâmplætori, care du- gæseascæ totul, dar absolut totul ce°l intereseazæ”. Øi Mille avea
ceau redacfliilor întâmplæri din diverse locuri pentru care øi dreptate. Ziaristica evolua spre presa de informaflii. Dar informaflia
primeau o micæ ræsplatæ. Englezii, în acea epocæ le spuneau nu putea fi totul. Trebuie o linie de conduitæ, o bazæ de principii.
acestora liners, adicæ colaboratori plætifli cu linia, cu rândul, care Adicæ ziarul „sæ vrea ceva”, sæ nu fie „un fel de afiø, færæ indivi-
nu aparflineau nici unui ziar, dar care câøtigau dând informaflii dualitate, care nu are asupra publicului absolut nici o înrâurire,
mai multor ziare odatæ. Færæ sæ fie acelaøi lucru, colaboratorii oricât ar fi citit”. Øi nu numai ziarului îi trebuia o personalitate,
întâmplætori ai ziarelor româneøti puteau fi încadrafli în aceeaøi ci øi ziaristului. „Dacæ te faci ziarist, scria C. Bacalbaøa, unul din
familie. marii gazetari ai vremii, sæ ræmâi legat de o idee, cæci ziaristul
130 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 131

care face ziarism færæ o credinflæ, este ca femeia care se apropie pe masæ revista „Convorbiri literare”, cu precizarea: „Øi luafli
de bærbat færæ sæ iubeascæ”. Øi tot el sfætuia: „Luând pildæ de la aminte, d°lor, e o revistæ literaræ, nu de culturæ generalæ”.
cei dinaintea noastræ, sæ ræmânem statornici în nobila profesiune Ziarele erau øi accesibile tuturor. Preflul lor era de 5 bani. Doar
ce ne°am ales. Dar sæ o iubim, nu atât pentru pâinea pe care am „Adeværul”, pânæ în noiembrie 1904, costa 10 bani. Dar venituri
putea°o gæsi în altæ parte, øi mai mare øi mai albæ, dar mai ales suplimentare asigurate de publicitate øi mai ales reducerea
sæ o iubim fiindcæ – chiar atunci când ne lasæ færæ pâine – ne lasæ preflului hârtiei, îi îngæduie lui C. Mille ca la 15 noiembrie 1904,
în suflet un ideal”. Sau, cum scria Nicolae Iorga: „Gazetæria nu când apare „Dimineafla”, sæ reducæ preflul. Hârtia costa în acel
e un izvor de câøtig, nici un cal de paradæ pe care sæ te vadæ lumea, moment 45 de bani kg (în 1897 era de 63 de bani kg, iar în 1911
nici o platformæ pentru a atinge situaflii politice (din pæcate, prea va ajunge la 35 de bani).
adeseori era aøa – n.n.), ci […] o datorie, o jertfæ. Cine nu e în stare Cele mai cæutate erau ziarele de informaflie, cum erau „Uni-
a o face, sæ se dea în læturi”6. versul” sau „Dimineafla”, care dupæ 1913, ajung la 12, 14 sau chiar
La începutul veacului, cotidienele de mare tiraj reuøesc sæ se 16 pagini. De aceea øi tirajul acestora era ridicat. În preajma
impunæ øi la români ca forfle reale, capabile sæ influenfleze efectiv intrærii României în primul ræzboi mondial, „Universul” atingea
viafla politicæ øi opinia publicæ. Øi câøtigurile acestor ziare încep 170.000 de exemplare, „Dimineafla” era pe aproape, puflin înainte
sæ sporeascæ. În 1904, veniturile rezultate din vânzarea zilnicæ a de 1914 având 100.000 de exemplare (depæøind atunci „Universul”
cotidienelor „Adeværul” øi „Dimineafla” se cifrau la 233.661 lei, în – 80.000 de exemplare). Prin comparaflie, „Viitorul”, oficiosul politic
al celui mai mare partid, P.N.L., avea 27.000 de exemplare.
1906 la 448.822 lei, în 1907 la 517.679 lei, pentru a ajunge în 1914
România nu era departe de cea mai mare putere mondialæ în presæ
la 1.548.913 lei7. Aproape o treime a tirajului se difuza în Capitalæ.
care era atunci Franfla, fireøte, respectând proporfliile. Cel mai
Aceste creøteri de venituri nu se datorau difuzærii prin abona-
ræspândit ziar francez, „Le Petit Parisien”, avea un tiraj de
mente, care în cazul celor douæ ziare a crescut nesemnificativ (în
1.500.000 de exemplare. De altfel, presa de informaflie din România
1904:69.389 lei – în 1914: 98.515 lei, proporflional scæzând de fapt
avea ca model cotidienele de informaflie franceze din epocæ: „Le
de la 22,8% în 1904 la 5,9% în 1914)8. Era consecinfla interesului
Matin”, „Le Petit Journal”, „Le Journal” øi mai sus citatul „Le Petit
sporit al cititorilor pentru informaflia promptæ øi rapidæ. În epoca Parisien”: precizarea evenimentelor zilei la obiect, adesea færæ
modernæ, timpul începea sæ se græbeascæ. Cititorul prefera sæ°øi comentarii, dar în aøa fel încât nimic, cât de cât important, sæ nu
cumpere ziarul îndatæ ce apærea, nu sæ°øi aøtepte abonamentul ræmânæ uitat. De aici nevoia de corespondenfli. Dupæ 1907, ziarele
acasæ. În Bucureøti, cotidienele de dupæ°amiazæ începeau sæ fie lui C. Mille aveau 47 de corespondenfli în flaræ øi în câteva oraøe
difuzate la orele 14. Vocile gælægioase ale vânzætorilor de gazete, europene: Berlin, Budapesta, Karlsbad (Karlovy°Vary), Paris,
strigând ræguøit numele ziarelor pe care le purtau sub brafl, München, Rusciuc (Russe), Sofia øi Viena. Goana dupæ prioritæfli
izbucneau dintr°o datæ, aglomerând grupuri, grupuri pe stræzi. în obflinerea unei informaflii se înstæpâneøte øi în presa românæ.
Scena se repeta în zori. Dacæ apærea în altæ gazetæ, de pildæ în „Universul”, o øtire pe care
Ziarele formau publicul øi îøi aveau cititori preferafli. La înce- „Adeværul” sau „Dimineafla” n°o aveau încæ øi o difuzau mai târziu,
putul veacului, ele aveau deja øi o tradiflie. „L’Indépendance C. Mille aplica imediat drastice sancfliuni materiale. Era un mijloc
Roumanie” apærea din 1879, „Universul” din 1884, „Voinfla naflio- eficace de a învæfla promptitudinea øi a stârni capacitæflile cores-
nalæ” la fel, „Adeværul” din 1888 (dacæ avem în vedere revistele, pondenflilor sæi. Ziarul „Dimineafla” pe care îl creeazæ C. Mille la
vechimea era øi mai mare, „Convorbiri literare”, de pildæ, apærând 2 februarie 1904 (pânæ la 5 noiembrie 1904 cu numele de „Adeværul
din 1867). Vechimea unor publicaflii vorbeøte de la sine de tradiflia de dimineaflæ”), era special destinat informafliilor de tot felul.
culturalæ a unei flæri, cum N. Titulescu mai târziu a flinut s°o Excepflional ziarist, C. Mille sesizase pulsul vremii øi gustul
demonstreze la o øedinflæ de la Liga Nafliunii, trântind pur øi simplu publicului larg. Ziarul se difuza la ora 6 dimineafla („Adeværul”
132 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 133

la ora 5 dupæ°amiazæ, apoi la ora 3, inclusiv duminica). Preflul de „Dimineafla” încep sæ foloseascæ fotografia în corpul ziarului. În
vânzare al „Dimineflii” a fost de la început de 5 bani. Færæ a fi de 1907, C. Mille aduce în flaræ, pentru prima oaræ, maøini de zefluit
valoarea „Universului”, „Dimineafla” atinge repede tiraje impre- (linotipuri), importate din Germania (Linotipe – Margen – Haler,
sionante. În el, cititorul gæsea prezentate toate marile probleme dupæ licenflæ americanæ), care înlocuiesc culesul manual (1.000
ale actualitæflii, gæsea cronici øi øtiri de spectacole, de viaflæ semne pe oræ) cu cel mecanic (4.000 de semne). Ulterior se achi-
bucureøteanæ, depeøe particulare, informaflii de la Palatul justi- ziflioneazæ noi rotative perfecflionate (de regulæ, de la fabrica Albert
fliei, ultima oræ, calendar, un roman foileton ø.a.”. Øi totul prezentat et comp. din Frankenthal), cu o capacitate de 20.000 de exemplare
„într°o formæ sentimentalæ, færæ multæ filozofie”, cum observa pe oræ (pentru transportul unei rotative erau necesare trei
N. Iorga (e adeværat, cu adresæ specialæ la „Adeværul”). vagoane). În 1912, în atelierele tipografice ale „Adeværului” lucrau
Presa începe sæ acorde atenflie mai tuturor problemelor øi sæ 250 de salariafli, în afara celor 60 de corespondenfli din flaræ øi
se adreseze diverselor categorii de cititori. „Universul” începe prin stræinætate. În 1905 se inaugureazæ linia telefonicæ Bucureøti –
a lansa fel de fel de publicaflii satelit. Îl urmeazæ „Adeværul”. C. Sofia. Fire telegrafice speciale înlesneau corespondenflele din
Mille creeazæ, de pildæ, acum, la trecerea veacurilor, pe lângæ Viena, Londra, Paris, Berlin ø.a. Prin circulaflia tot mai rapidæ a
„Dimineafla” mai sus amintitæ, „Adeværul ilustrat” (1896°1897), informafliilor, România se mai simflea din ce în ce mai vædit o flaræ
„Adeværul de joi” (1898°1899), „Moda ilustratæ” (din 1897), „Revista nu la marginea Europei, ci în Europa însæøi.
modei” (din 1911), Almanahurile „Adeværul” øi „Dimineafla” (din La Expoziflia Naflionalæ din 1906, ziarul „Adeværul” (acelaøi
1898), „Adeværul la sate” (dupæ 1901), „Belgia Orientului” întreprinzætor øi remarcabil om de inifliative în ziaristicæ, care era
(1903°1907), „Nea Ghiflæ” (1908°1909), „Duminica”, supliment C. Mille) îøi construieøte propriul sæu pavilion, chiar lângæ intrarea
literar (din 1905), „Viafla literaræ” (1905°1908), „Facla” (din 1910), principalæ, în dreapta, dupæ planurile arhitectului Victor
„Rampa” (1911°1915). Sunt apoi reviste care apar în tipografia Øtefænescu. Aici, în acest pavilion, se organizeazæ tipærirea în fafla
„Adeværului” ca „Medicina popularæ” (din 1905), sau cærfli editate publicului, a unui ziar al Expozifliei: un atelier de compoziflie,
în Editura „Adeværul”. În aceste publicaflii øi°au væzut publicate stereotipia, o rotativæ Albert care tipærea între 12.000 øi 24.000
scrierile numeroøi scriitori ai vremii: Øt. O. Iosif, D. Telescu, de exemplare pe oræ. Operafliunea de imprimare avea loc zilnic,
Tr. Demetrescu, Radu Rosetti, H. Sanielevici, Al. Macedonski, între orele 10°12 øi 15.°16. Mulfli vizitatori, de fapt cei mai mulfli,
I.A. Bassarabescu, Cincinat Pavelescu, Elena Farago, C. Moldo- au væzut atunci pentru prima oaræ cum se tipærea un ziar. Dupæ
veanu, V. Eftimiu, Elena Væcærescu, L. Rebreanu, G. Coøbuc, ce îl vedeau cum apare, îl luau øi citeau veøtile zilnice din Parcul
I. Minulescu, Eugeniu Speranflia, D. Naum, Ilarie Chendi, I. Gorun Filaretului. „Adeværul la expoziflie” a apærut în 99 de numere, în
øi mulfli, mulfli alflii. La „Adeværul ilustrat” øi°a fæcut debutul patru pagini, de la 9 iunie la 16 septembrie 1906. Numeroøi
literar, la 7 octombrie 1896, Gala Galaction, cu schifla Pe terasæ, transilvæneni, bucovineni, bænæfleni, basarabeni sau aromâni venifli
adresatæ personal lui Mille, „ocrotitorul tinerilor cu iluzii literare”. la Expoziflie din satele øi oraøele lor sub stæpânirea altora, au dus
Tot la publicaflii ca acestea se formau tineri ziariøti, condeiele acasæ nu numai amintirea øi gândul încærcat de bucurie de fi væzut
presei române de mâine, se remarcau pictori øi graficieni ca Iser, munca øi prosperitatea fraflilor, dar au dus øi o mærturie, scrisæ
Øirato ø.a., se dezvoltau talentul øi priceperea tipografilor. Lumea sub ochii lor, povestea unei zile într°un ziar ad°hoc10.
presei devenea treptat o lume trepidantæ, plinæ de viaflæ, cu Ziarele erau un factor eficace al polifliei naflionale. Nu era nici
inifliative care curgeau de peste tot. Ea era fermentul culturii øi o zonæ locuitæ de români în centrul cæreia sæ nu aparæ un ziar
începea sæ fie o forflæ în viafla politicæ øi socialæ, în dezvoltarea øi românesc. În provinciile asuprite, ele se bucurau de sprijinul
susflinerea inifliativelor economice de tot felul. material øi moral al românilor liberi. Când un ziar ca „Poporul
Industria tipograficæ încearcæ øi în bunæ mæsuræ reuøeøte sæ român”, care apærea la Budapesta, scria la 12 mai 1906 în termeni
flinæ pasul cu tehnica nouæ. În 1906, „Universul”, „Adeværul” øi cum erau cei de mai jos, nu putea sæ nu aibæ efect. Era vorba de
134 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 135

acei români care, în loc sæ voteze candidaflii P.N.R., votau candidafli de gazetele naflionalitæflilor. Mai cerea Huszár ca redactorilor de
ai vreunui partid maghiar: „În acest numær începem sæ publicæm la gazetele româneøti sæ nu li se mai acorde permise de cælætorie
numele acelor nenorocifli care, în alegerile de deputafli actuale, s°au liberæ pe calea feratæ, øi de câte ori scriau despre oraøe, comune,
fæcut trædætorii neamului nostru prin faptul cæ au votat împotriva munfli, râuri øi, în general, de orice denumiri geografice, sæ folo-
candidaflilor partidului naflional. Facem acest lucru, pentru ca sæ seascæ denumirile în limba maghiaræ, nu în limba românæ ø.a..
øtie tofli românii cine sunt aceøtia øi sæ se poarte cu aceøti vânzætori Ca sæ propui atâtea pentru a combate presa românilor ardeleni
aøa cum meritæ”. Øi ziarul propunea sæ nu se stea de vorbæ cu ei, însemna, færæ îndoialæ, cæ ea avea un rost important. Cultiva
sæ nu fie salutafli øi sæ nu li se ræspundæ la salut, sæ nu li se calce sentimentele naflionale, næzuinflele øi aspirafliile, flinea treazæ
pragul, sæ nu fie primifli în casæ ø.a.11. Numele n°au fost publicate. conøtiinfla naflionalæ. Presa era, altfel spus, ceea ce trebuia sæ fie:
Cenzura maghiaræ n°a acceptat. Dar øi ameninflarea era suficientæ. o armæ, un sprijin øi o nædejde.
Ziarele erau în Ardeal sau Bucovina purtætoarele de cuvânt ale
aspirafliilor naflionale, flæcærile ce întreflineau vie conøtiinfla de
neam, elementele de rezistenflæ.
De aceea în Transilvania, Huszár Antal, autorul aceleia atât
de cunoscute cærfli A magyarországi románok, propunea mæsuri
drastice contra presei române de aici. Insinuant, el le învæluia în
haine legale. De pildæ, luând în consideraflie situaflia materialæ
mai dificilæ a românilor, el cerea mærirea considerabilæ a caufliu-
nii gazetelor politice. Se afectau, desigur øi gazetele maghiare, dar
merita sacrificiul. Pentru cæ redactorii erau adeværaflii „agitatori”,
li se pretindea o anumitæ calificare. Fireøte, aceste mæsuri „legale”
se îmbinau cu altele, tot „legale”, dar directe. Procuraturile legale
autorizate trebuiau sæ treacæ la o supraveghere strictæ a publi-
cafliilor româneøti. Dupæ toate probabilitæflile, din necunoaøterea
limbii, controlul de pânæ atunci (1907) fusese „indulgent”. Faptul
era probat de procesele de presæ care, mai toate, fuseseræ intentate
de Ministerul regal de Interne. Se propunea ca un funcflionar
maghiar, care cunoscând pe deplin limba românæ, sæ controleze
sever øi cu toatæ conøtiinciozitatea ceea ce se publica de cætre
români. Amenzile, care se scædeau din caufliunea gazetelor respec-
tive, trebuiau considerabil mærite, în aøa fel încât ele sæ înghitæ
întreaga caufliune øi sæ se facæ astfel imposibilæ apariflia ziarelor.
Acesta fusese cazul „Tribunei” din Sibiu care, din cauza amenzilor
continui, în lipsa caufliunii, a fost silitæ sæ°øi suprime apariflia în
1903. Pedeapsa cu închisoarea urma sæ fie fæcutæ nu în temniflele
de stat, øi nu ca deflinufli politici, ci de drept comun. Huszár Antal
mai propunea înfiinflarea, la Budapesta, a unui ziar scris în
maghiaræ øi în românæ, care sæ exprime punctul de vedere maghiar
øi sæ combatæ articolele scrise „greøit, cu rea voinflæ øi tendenflios”
IX VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 137

LA NOI, ÎN TRANSILVANIA Adeværul era cæ nu exista flaræ în lume care sæ fi avut un mai mare
numær de minoritæfli, depæøind numærul populafliei „majoritare”,
ca în Ungaria. Legea din 1868 proclamase în Ungaria o singuræ
nafliune, nafliunea maghiaræ, „una øi indivizibilæ”. Numai limba
proprie aveau dreptul s°o întrebuinfleze supuøii maghiari de altæ
origine etnicæ. Dar cum? Numai în limitele permise de „unitatea
statului øi întru cât este necesaræ pentru administraflie øi justiflie”.
Problema românilor transilvæneni era marea problemæ de care Procesele verbale din districte øi municipii urmau a fi redactate
românii legau viitorul lor întreg. Cæci dacæ statul român nu putea în limba statului (recte maghiaræ), dar puteau fi redactate øi în
decât sæ se gândeascæ la acea Dacie politicæ, realizarea ei fiind alte limbi, dacæ o cincime din numærul membrilor consiliului
în funcflie de împrejuræri general°europene, el nu putea, pe de altæ comunal sau judeflean o cerea. Acelaøi lucru cu corespondenfla.
parte, sæ se dezintereseze de soarta românilor de dincolo. „Avem Toate aceste prevederi din 1868 – øi aøa foarte uøor de interpretat
noi, românii din România dunæreanæ, cel mai mare interes ca fraflii – cu timpul devin iluzorii. La Conferinfla de pace de la Paris, din
noøtri de peste Carpafli sæ træiascæ øi sæ înfloreascæ, pentru cæ din 1919°1920, delegaflia maghiaræ dædea un tablou al funcflionarilor
viafla lor se întæreøte însæøi a noastræ viaflæ; pentru cæ înflorirea judefleni din Hungaria. Din 5.202 funcflionari, 4.769 erau
lor umple de miresme grædina întregului neam – scria A.D. maghiari, 181 saøi, 58 slovaci, 170 români, 34 sârbi øi un rutean;
Xenopol în septembrie 1911. Noi flinem ca sæ ræmânæ români øi iar în 6.826 comune rurale nemaghiare, erau numifli doar 647
pentru a°øi apæra firea øi limba lor øi le trimitem de peste munfli secretari comunali nemaghiari2.
toatæ ininimarea ce ne stæ în putere”1. Ludovig Mocsáry scria la 8 iunie 1904, într°un articol din
Or, care era soarta românilor de dincolo? Politica vexatorie la „Egyetértés”: „Dupæ treizeci de ani de legislaflie maghiarizatæ,
adresa lor, ca øi a altor naflionalitæfli din cuprinsul Ungariei regale maghiarizarea naflionalitæflilor este o imposibilitate, o halucinaflie
continuæ. Mai potolitæ sub guvernul lui Széll Kálmán (febr. 1899 care nu face decât sæ aflâfle mereu adânca nemulflumire a naflionali-
– iunie 1903), ea revine duræ sub succesorii sæi, Tisza István (nov. tæflilor nemaghiare”. Iar Gustav Beksics, un aprig susflinætor al
1903 – iunie 1905) øi, mai ales sub guvernul de coaliflie al partidelor maghiarizærii øi un ideolog al ei, constatæ la 18 mai 1904 în
constituflionale, popular, „de la 1848” øi „al Independenflei”, condus „Budapesti Hirlap”: „Stæpânirea limbii nu face pe nimeni maghiar
de Wékerle Sándor (apr. 1906 – ianuarie 1910). La conducætorii când acesta nu simte în acelaøi timp o dragoste adeværatæ pentru
unguri de atunci intervine un sentiment de teamæ pentru statul patria maghiaræ (…). Clasele culte ale slovacilor øi valahilor
ungar. Epoca modernæ trezise nu numai conøtiinfla naflionalæ a vorbesc, în general, limba noastræ. Cu toate acestea, ele nu s°au
ungurilor, ci a tuturor celorlalte nafliuni încadrate Ungariei istorice. alæturat, din pæcate, cauzei naflionale maghiare”. Toate acestea
Confruntarea era inevitabilæ. Întæririi sentimentului etniei pro- puteau duce la concluzia inutilitæflii operei de maghiarizare?
prii la români, slovaci, sârbi, croafli, germani ø.a. conducætorii Nicidecum. Acelaøi Beksics, în øedinfla Camerei din 10 ianuarie
unguri îi ræspund printr°o politicæ reprimatorie din ce în ce mai 1890, fæcând elogiul guvernærii de zece ani a lui Coloman Tisza,
accentuatæ. Constituflia imperiului dualist din decembrie 1867 øi declara: „dacæ se va gæsi cineva care sæ conteste rezultatele în
legea naflionalitæflilor din 6 decembrie 1868, care formal declaraseræ aceastæ direcflie (ale maghiarizærii – n.n.) ale guvernului Tisza,
egalitate în drepturi pentru toate naflionalitæflile øi toate limbile pe acela îl întreb; Nu sub regimul Tisza au fost închise øcolile
vorbite în imperiu, sunt treptat desfiinflate prin legile maghiare secundare antipatriotice, ale minoritæflilor? Nu sub regimul Tisza
din 1870, 1883, 1891, 1893 ø.a. „Nu se gæseøte flaræ în lume, în au ajuns la un numær disperant de mic øcoalele secundare mino-
care minoritæflile sæ se bucure de o mai mare libertate decât în ritare faflæ de numærul mereu în creøtere al øcoalelor maghiare?”
Ungaria” – se spunea în mai toate declarafliile oficiale maghiare. Øi Beksics nu vorbea cu ironie! Efectele maghiarizærii (mai ales
138 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 139

a numelor) se væd în creøterea numærului populafliei maghiare în románok (Românii din Ungaria)*, semnatæ de Huszár Antal. O
comparaflie cu cea nemaghiaræ (desigur, dupæ statisticile oficiale carte care n°avea decât 25 de exemplare, cæci urma sæ fie doar
de la Budapesta). Între 1880°1910, populaflia maghiaræ creøte de pentru uzul guvernului, „spre întrebuinflare confidenflialæ”, dupæ
la 6.404.070 locuitori (46,6%) la 9.944.627 (54,5%), în vreme ce cum se øi preciza pe fiecare din exemplarele tipærite. Autorul ei,
nemaghiarii sporesc de la 7.345.533 (53,4%) la 8.319.906 (45,5%). maghiarizat din Herskovits Antal, era funcflionar (translator) la
Desigur, în calculul acesta trebuie avute în vedere øi miøcærile Ministerul de Interne; era originar din Beiuø øi øtia bine româ-
demografice ale germanilor din Ungaria (sporul lor în 30 de ani neøte. El øi°a reflinut un exemplar. Dupæ moartea lui, în timpul
a fost doar de 1,7%, cu 30,6% sub sporul general al flærii), plecarea primului ræzboi, exemplarul, cu însemnarea lui autografæ, a fost
unora din ei spre Germania øi mai ales emigrærile în America moøtenit de soflia sa, de la care l°a primit profesorul Petru Fodor,
(majoritatea celor care plecau erau nemaghiari). Dar sporirea care în 1919, l°a dat lui Roman Ciorogariu. Acesta a dat cartea
demograficæ a maghiarilor ræmâne vizibilæ, cel puflin la oraøe. Dupæ spre folosinfla Comisiei de delimitare a graniflelor din vest, care°øi
calculele lui Oszkár Jászi, populaflia urbanæ a Ungariei a sporit avea atunci reøedinfla la Oradea. Comisia a øi folosit°o în comba-
între 1787°1912 cu 502,8%; maghiarii cu 432%, nemaghiarii cu terea unor argumente ale Comisiei similare maghiare. Apoi Roman
10,4%. Deci sporul demografic urban al maghiarilor a fost cu 130% Ciorogariu a dat°o Ministerului Instrucfliunii Publice øi al Cultelor
peste media sporului general, iar al nemaghiarilor cu 200% sub ca sæ fie tradusæ în limba francezæ „pentru luminarea stræinætæflii
aceastæ medie3. Sporul nu s°a datorat unei înmulfliri naturale asupra diabolicei organizaflii de stat pentru distrugerea tuturor
neobiønuite a populafliei, ci stabilirii în oraøe a funcflionarilor, institufliunilor româneøti øi maghiarizarea tuturor arterelor vieflii
intelectualilor de tot felul, avantajærii pæturii mijlocii maghiare noastre naflionale”5. Folositæ øi de Onisifor Ghibu într°un articol
ø.a. Deci unei întregi politici. Centrele urbane însemnau sistem din „Revue de Transylvanie”.
de muncæ burghez øi o puternicæ influenflæ exercitatæ asupra Cartea semnatæ de Huszár Antal nu prezintæ politica de
satelor. De regulæ, sporirile populafliei urbane se datorau pætrun- maghiarizare, ci tendinflele acesteia. Adicæ pânæ unde se putea
derii populafliei rurale. În acest caz însæ, sporul ar fi trebuit sæ°l merge. Autorul, în fapt autorii, Huszár nefiind decât redactorul
dea românii. Dar nu era aøa. De pildæ, judeflul Bistrifla°Næsæud. ei, analizeazæ factorii cei mai de seamæ care „aprind zi de zi øi tot
În 1910 avea o populaflie de 126.442 locuitori, din care maghiarii mai intens în poporul român sentimentele øi næzuinflele îndreptate
erau 10.737, români 87.564, germani 25.609. În capitala judeflului, contra statului ungar øi care se ascund sub numele de conøtiinflæ
oraøul Bistrifla, maghiarii au sporit în 30 de ani (1880°1910) cu naflionalæ”. Mai întâi, øcolile româneøti susflinute de bisericæ (toate
390,2%, iar românii cu 111,4% øi germanii cu 14,4%. Sau judeflul øcolile în limba românæ din Transilvania erau în întreflinerea
Fægæraø: în 1910 avea o populaflie de 95.174 locuitori, din care bisericii, ortodoxe sau greco°catolice). Ele erau „tot atâtea cuiburi
maghiari 6.466, români 84.436, germani 3.236. Populaflia oraøului calde ale politicii ultranaflionaliste române care pune în primejdie
Fægæraø a sporit însæ, tot în 30 de ani, astfel: maghiarii cu 93,5%, integritatea naflionalæ”, iar limba, românæ, „arma cea mai puter-
românii cu 20,5%. La fel în mult alte oraøe transilvænene, centre nicæ contra maghiarizærii”. Biserica era øi ea „un motiv de adâncæ
ale unor regiuni nemaghiare. Sporurile demografice maghiare sunt îngrijorare”, deoarece cultiva „næzuinfla de unire a românilor”, cu
peste tot ridicate: 156,5%, 188%, 293%, 620,3% ø.a. Prin compa- atât mai mult cu cât era dependentæ de mitropolia ortodoxæ de
raflie, în zonele unde maghiarii erau majoritari, sporul demografic
în oraøele de reøedinflæ a fost mult mai scæzut: 17,1%, 59,1%, 62,3% * Titlu complet: Românii din Ungaria. Pentru folosinflæ confidenflialæ,
ø.a. Oraøele jucau rolul de pioni implantafli în mijlocul ne- elaboratæ cu concursul colaboratorilor. Scrisæ de Huszár Antal, tradu-
maghiarilor4. cætorul Ministerului regal de Interne maghiar (Se menfline dreptul de
Guvernul maghiar avea o secflie politicæ la Ministerul de autor privind orice formæ de publicare a prezentei lucræri). Budapesta,
Interne. În 1907, aceastæ secflie tipæreøte cartea A magyarországi 1907. Tipæritæ în tipografia de stat regalæ maghiaræ.
140 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 141

la Bucureøti. Øi numele acesteia din urmæ nu era Mitropolia luptei românilor pentru drepturi politice. Fireøte, studenflii alese-
Ungro°Vlahiei? Faptul aræta „unitatea religioasæ a tuturor româ- seræ acest nume nu de florile mærului øi refuzaseræ sæ°l transcrie
nilor”. Institufliile culturale româneøti erau øi ele surse de îngri- pe marele învæflat cu grafia Maior Péter (ridicolæ pretenflie).
jorare. Presa româneascæ, la care colaborau numeroøi oameni de Societatea publica un „Anuar”, de o aleasæ flinutæ intelectualæ øi
litere, istorici, publiciøti din regatul român, era øi ea „un activ øi româneascæ. Membrii ei erau într°o strânsæ legæturæ cu colonia
eficient factor al politicii naflionale româneøti”. Institufliile de credit românilor din Budapesta.
øi financiare româneøti, mai ales bæncile, prin legæturile lor, con- Societatea avea membri onorifici din Transilvania øi din multe
stituiau „un mecanism complex al miøcærii naflionale” (cu atât mai alte pærfli locuite de români. Între ei, Coriolan Brediceanu, avocatul
mult cu cât la 16 iulie 1907 se înfiinflase Societatea „Solidaritatea”, din Lugoj øi cunoscutul om politic, Partenie Cosma, directorul
cu scopul întæririi activitæflii economice româneøti). general al „Albinei” din Sibiu, Gheorghe Pop de Bæseøti, marele
Ce propuneau autorii cærflii? „Energie care sæ nu cunoascæ nici proprietar, Paul Rotariu, avocatul din Timiøoara, generalul Traian
un fel de tocmealæ”. Înlocuirea în toate øcolile a limbii române, Doda ø.a. Tofli aceøtia nu aveau merite „pe tærâmul literaturii
ca limbæ de predare, cu limba maghiaræ; control sever al tuturor naflionale româneøti”, cum prevedea paragraful din statutul refe-
activitæflilor desfæøurate de aøezæmintele øcolare øi culturale româ- ritor la alegerea membrilor onorifici. Aveau însæ însemnate merite
neøti (muzee, coruri, orchestre ø.a.), dizolvarea „Astrei” øi a în lupta naflionalæ a românilor transilvæneni. Membru onorific era
bibliotecilor sæteøti organizate de ele, sporirea masivæ a taxei øi Ioan Slavici, considerat în 1907 de Huszár Antal drept „cel mai
plætite pentru editarea ziarelor øi revistelor româneøti, condam- fanatic duøman al statului ungar øi al nafliunii maghiare”. Øi care
narea gazetarilor români la temniflæ ordinaræ în locul celei politice; træia la Bucureøti.
în sfârøit, dizolvarea Partidului Naflional Român. O societate româneascæ cu vie activitate naflionalæ era „Socie-
Ce se intenfliona era limpede, instaurarea unei opresiuni a unei tatea pentru fond de teatru român”. Dupæ exemplul „Astrei”, ea
mase de peste 3.000.000 de români (statistica întocmitæ de biserica îøi flinea adunærile sale generale, serile de conferinfle, concertele,
ortodoxæ românæ în 1900 dædea cifra de 3.029.534 români, faflæ reprezentafliile teatrale, banchetele, rând pe rând, în alte centre
de 2.799.479, cât indica statistica oficialæ maghiaræ) nu era un ale flinuturilor locuite de români în Transilvania øi Ungaria.
fenomen care putea fi „limitat”, „îngrædit” sau „distrus”, de parcæ Menflineau astfel treazæ atenflia românilor øi le ofereau prilejul
nici n°ar fi existat. Consecinfla logicæ nu putea fi decât o întærire sæ se întâlneascæ mai în voie cu românii din Regat. În septembrie
a sa, cum istoria Transilvaniei sub dualism o dovedise pânæ atunci. 1895, Societatea îøi mutæ reøedinfla de la Budapesta, unde
Studenflii români din Budapesta se adunau la un loc în cadrul activitatea ei era energic controlatæ, la Braøov, adicæ mai aproape
asociafliei lor separate, „Petru Maior”, societate de lecturæ, înfiin- de regatul român. Ea edita, pe cheltuialæ proprie, piese de teatru
flatæ în 1872. Pentru activitatea ei, aceastæ societate a fost sus- româneøti (hotærârea Adunærii generale flinutæ la Oræøtie în iunie
pendatæ pe øapte luni în 1895. I s°a imputat de la început cæ 1897), organiza reprezentaflii, mijlocea difuzarea pieselor ø.a. Dupæ
nutrind tendinfle naflionale separatiste, era un precedent primej- 1899, øi°a înmulflit numærul de filiale øi de membri. În unele centre,
dios, dædea exemplul celorlalfli studenfli, slovaci, sârbi, germani în locul filialelor, Societatea numeøte împuternicifli cu îndatorirea
ø.a. din universitatea budapestanæ sæ se întruneascæ øi ei pe baze de a îndemna intelectualitatea româneascæ sæ organizeze repre-
naflionale. Chiar numele pe care øi l°a luat era o sfidare. Petru zentaflii de amatori, sæ ræspândeascæ larg piesele româneøti, sæ
Maior, în a sa Istorie pentru începutul românilor în Dachia afir- recruteze noi membri. Mai peste tot aceøti împuternicifli erau
mase idei în opoziflie cu istoriografia maghiaræ, ridicase în rang fruntaøii locali ai politicii naflionale. De pildæ, dr. Aurel Lascær la
de principiu fundamental necesitatea unei egalitæfli depline în Oradea, Miron Cristea la Sibiu, Alexandru Bordia la Abrud, Ilie
drepturi ale românilor din Transilvania, în calitatea lor de nafliune Dæianu la Cuj, Sergiu Median la Sebeø, Augustin Nicoaræ la Deva
autohtonæ, cu nafliunea maghiaræ øi ideile sale erau un sprijin al ø.a. Era însæ o formæ organizatoricæ de a împleti miøcarea culturalæ
142 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 143

cu aceea pentru drepturi politice. Pentru cæ ele, aceste miøcæri, mândru de originea sa de român ortodox øi o aræta ori de câte ori
totdeauna erau mânæ în mânæ6. se ivea ocazia. Gojdu era un cald sprijinitor al cultiværii limbii
La Adunarea Societæflii flinutæ la Sebeø, la 28°29 august 1903, române: „scopul meu este sæ trezesc flacæra patriotismului […]
a fost adoptat un regulament pentru înfiinflarea unui teatru pentru cultivarea limbii române” – îi scria el lui Damaschin
românesc. Îøi propunea sæ acorde burse pentru calificarea unui Bojinca. A susflinut Biblioteca lui Zaharia Carcalechi. În 1829 se
numær corespunzætor de actori, care sæ prezinte în centrele locuite adresa boierilor fiærii Româneøti øi Moldovei „sæ ajute scrierea øi
de români piese româneøti adecvate necesitæflilor româneøti, sæ tipærirea cærflilor în limba patrioticeascæ […] Aceasta e cea mai
participe la serate de recitæri øi concerte organizate de asociafliile învæpæiatæ a mea naflionalæ dorire” Dând expresie acestei
româneøti din flinutul respectiv, sæ editeze piese originale øi „decizii”, el acordæ sprijin lui Øtefan P. Neagoe pentru tipærirea
traduceri, cærfli øi lucræri, sæ acorde ajutor tuturor asociafliilor „Calendarului românesc”, cu începere din 1829. În 1861, în era
teatrale care vor invita artiøti români pentru participare. constituflionalæ a imperiului, a fost prefect al judeflului Caraø,
La Adunarea Generalæ din 21°22 August 1905, dr. Iosif „unicul…ridicat din popor øi încæ din rândurile poporului român”,
Popovici, profesorul particular de limbæ øi literaturæ românæ de cum scria el la Viena. În aceastæ funcflie, a introdus limba românæ
la Universitatea din Budapesta, a fost însærcinat sæ înregistreze, în administraflie øi a pus bazele unui fond pentru întreflinerea unei
cu ajutorul unui fonograf cumpærat de Societate, diferitele dialecte øcoli secundare româneøti. Casa lui Godju era „casa românilor”.
ale limbii române øi toate cântecele din flinuturile locuite de ro- Erau totdeauna bine primifli øi sprijinifli. Aici au discutat în 1868
mâni. Tot atunci øi°a propus ca la „Casa Naflionalæ” de la Sibiu, deputaflii români din Dieta din Pesta proiectul de lege al naflio-
sæ preia permanent o salæ pentru reprezentafliile teatrale. nalitæflilor øi øi°au pregætit ei luærile de cuvânt. La 4 noiembrie
Nu toate aceste inifliative s°au putut realiza. Bunele intenflii 1869, Emanuil Gojdu îøi dæruieøte averea „acelei pærfli a nafliunii
n°au fost totdeauna susflinute financiar, iar autoritæflile maghiare române din Ungaria øi Transilvania care aparfline la confesiunea
au împiedicat orice activitate de amploare. orientalæ ortodoxæ”. Nobil gest. Din aceastæ avere, erau acordate
„Asociaflia (…) sub pretextul obiectivului ei, procurarea fon- 152 burse elevilor cadeflilor din institutele militare, studenflilor
dului necesar pentru înfiinflarea teatrului naflional român, prin øi doctoranzilor români. Emanuil Godju credea cu sinceritate cæ
piese de teatru româneøti, scrise øi editate în scopul educafliei e cu putinflæ o înflelegere între românii transilvæneni øi unguri, øi
politice a poporului român øi prin reprezentaflii teatrale organizate n°avea nici o încredere în Viena øi „bunævoinfla” acesteia faflæ de
de o trupæ teatralæ ambulantæ întreflinutæ de ea în centrele români. Avea dreptate, numai cæ ungurii, e vorba de conducætorii
flinuturilor româneøti, cu actori calificafli de ea în România øi unguri de atunci, fireøte, priveau aceastæ posibilæ înflelegere prin
saturafli de ideile unui stat cu totul stræin, a devenit cel mai asimilarea românilor øi desfiinflarea lor naflionalæ. Øi atunci…
primejdios factor al sentimentelor, stræduinflelor øi aspirafliilor La sfârøitul anului 1906, Fundaflia Gojdu avea o avere de
separatiste ale poporului român din flaræ (Ungaria – n.n.)”, scria 6.403.054 coroane øi 73 filleri. Øi prin creøterea neîncetatæ a
în 1907 Huszár Antal, acest infatigabil urmæritor al românilor, preflului acfliunilor de la „Elsö hazai takarékpénztár”, averea
al tuturor miøcærilor lor naflionale7. Fundafliei sporeøte în ritm rapid în anii urmætori7 bis.
Un mijloc de susflinere a luptei naflionale îl oferea Fundaflia La începutul veacului, cea mai mare parte a studenflilor români
Gojdu, creatæ în 1869. Creatorul ei era Emanuil Gojdu, næscut la de la Budapesta erau bursieri ai Fundafliei. La fel erau mulfli alfli
21 februarie 1802 øi mort la 3 februarie 1870. Era orædean de elevi øi seminariøti din oraøele transilvane. În 1898, reprezentanfla
origine. Îøi fæcuse studiile la Oradea, Bratislava øi Budapesta. La Fundafliei a cerut aprobarea guvernului ungar pentru a construi
Universitatea din acest din urmæ oraø îøi luase diploma în drept la Budapesta un internat pentru 50 de elevi øi studenfli. Autori-
(tot aici trece øi examenul special de notar cambial). Foarte dotat, tæflile maghiare au fost de acord, dar numai cu o strictæ, riguroasæ
ajunge repede unul din cei mai buni avocafli budapestani. Era supraveghere. Refuzând acest amestec prea direct, Fundaflia a
144 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 145

renunflat la intenflie. În fiecare an, în duminica urmætoare zilei la realizarea lor în cadrul acesteia, recunoscându°i autoritatea de
de 22 februarie (ziua de naøtere a lui Emanuil Gojdu), se flinea for øtiinflific naflional (ezitærile în adoptarea ortografiei noi din
un recviem pentru fondator øi se acordau 200 de coroane bursi- partea lui Barifliu øi a altora nu trebuie luate ca rezistenfle, ci mai
erilor. Totdeauna aceste întâlniri erau foarte aøteptate. Huszár curând ca o cæutare a celor mai potrivite forme). Limpede øi°a
Antal, în cartea lui despre românii ardeleni, propunea guvernului delimitat Asociafliunea sfera ei de activitate la începutul veacului
ungar sæ le interzicæ, pentru cæ în ele veneau øi alfli români, nu al XX°lea. Nu se neglijeazæ sprijinirea, îndrumarea øi valorificarea
numai studenfli, øi se flineau cuvântæri øi toasturi agitatoare. activitæflii øtiinflifice, culturale øi artistice a membrilor sæi, dar
Cea mai puternicæ societate, adeværatæ academie culturalæ øi prioritatea e acordatæ hotærât propagærii culturii în rândul maselor
politicæ a românilor din imperiul austro°ungar era „Asociafliunea largi. Andrei Bârseanu o spunea cu claritate la Adunarea generalæ
Transilvanæ pentru literatura românæ øi cultura poporului român”, de la Braøov din 1906: „Asociafliunea nu este o Academie, o
cunoscutæ pe toate meleagurile româneøti, în toate casele româ- societate de oameni învæflafli, ci numai o însoflire de oameni doritori
neøti, cu numele ei prescurtat de ASTRA. În 1895, la Congresul de învæflæturæ (…), o însoflire pentru popularizarea øtiinflei øi pentru
de la Lugoj, ea eliminæ din titulaturæ termenul de „Transilvanæ”. creøterea sentimentelor bune; cu alte cuvinte, ea nu va face
Era asociaflia tuturor românilor, nu doar a celor din Transilvania. literaturæ øi øtiinflæ, ci numai va sprijini literatura øi øtiinfla”8.
Era cea mai proeminentæ asociaflie de culturæ din spafliul româ- Când a fost la Sibiu în 1905, N. Iorga a afirmat øi el ideea cæ
nesc øi chiar una din cele mai puternice din Europa. Importanfla „Astra” nu era o Academie ca aceea de la Bucureøti, Budapesta
ei pentru românii din imperiul dualist era enormæ. Prin filialele sau de aiurea, „nu este, nu trebuie sæ se creadæ a fi øi nu trebuie
øi agenfliile sale de pe tot cuprinsul românesc al imperiului, era, sæ ajungæ niciodatæ”. În Asociafliune nu erau øi nu trebuiau sæ fie
cum o numea Huszár Antal, care îi consacræ un întins capitol în „tovaræøi în munca øtiinflificæ, aleøi puflini øi cu scumpætate, ci
cartea sa, „factorul cel mai puternic atât al tendinflelor separatiste tovaræøi cu tragere de inimæ pentru învæflætura româneascæ, culeøi
ale românilor din flaræ (Ungaria – n.n.), cât øi al politicii naflionale în snopi îmbeløugafli prin toate flinuturile neamului”9.
româneøti”. Membrii ei nu erau doar dintre românii din imperiul Prin biblioteci (cea mai însemnatæ a fost cea de la Sibiu, în-
dualist. Erau øi arædenii din Vechea Românie, erau øi G. Sion, fiinflatæ o datæ cu „Asociafliunea”; în 1863, bibliotecile „Astrei”
Al. Odobescu, C.A. Rosetti, Nicolae Ionescu, Mihail Kogælniceanu, aveau doar 344 de cærfli, în 1871, 1.248, în 1895, 3.214 opere în
Titu Maiorescu, fraflii Scriban, Petrache Poenaru, Scarlat Rosetti 4.654 volume, 1918, 18.024 opere în 22.158 volume), publicaflii
sau C. Hurmuzaki ø.a. Øi încæ din primii ani de constituire, proprii: „Transilvania” (1868°1945), „Analele Asociafliunii” (1880,
creatorii „Astrei” – øi cei mai importanfli au fost G. Barifliu, I. 1902°1908), „fiara noastræ”, editatæ în 1907, „Biblioteca poporalæ
Puøcariu, T. Cipariu øi mitropolitul A. Øaguna – cei care i°au ela- a Asociafliunii” ø.a. prin øcolile sale (Øcoala civilæ de fete de la Sibiu,
borat øi statutele, nu se voiau singuri – cærturari øi români – într°o înfiinflatæ în 1886, de exemplu), prin organizarea de expoziflii
lume stræinæ øi asupritoare. Ei creau o societate pentru toatæ individuale, agricole, etnografice (1861, 1881, 1905), prin prelegeri
suflarea româneascæ øi acesteia i s°au adresat de la început, chiar øi conferinfle, acordarea de stipendii øi organizarea de cursuri,
dacæ, desigur, chemarea ei s°a auzit mai tare în mijlocul româ- cicluri de expuneri, concursuri de tot felul. „Astra” a fost, færæ
nilor ardeleni. îndoialæ, un mare focar de culturæ româneascæ în imperiul
„Astra” nu era o academie. E drept cæ la început îøi fixase, Austro°ungar10.
printre deziderate øi stabilirea unei ortografii unice, adoptarea Dupæ 1895 a avut „o epocæ de expansiune”. Activitatea sa s°a
alfabetului latin, unificarea limbii, editarea unui dicflionar ø.a., îmbogæflit øi intensificat, dar s°a øi extins în Banat, Maramureø
care flineau de o instituflie academicæ. Dar dupæ crearea Societæflii øi zonele din estul Transilvaniei. Institufliile øi bæncile româneøti
Literare Române (Academia Românæ) de la Bucureøti, când aceste au început a fi mai „darnice” decât fuseseræ, situaflia materialæ a
sarcini øi altele au fost preluate de ea, cærturarii ardeleni contribuie Asociafliunii ameliorându°se substanflial. Revista „Transilvania”
146 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 147

a început sæ°øi regleze cât de cât apariflia, pânæ atunci prea în voia este cel mai puternic arsenal cu care un popor îøi apæræ originea,
hazardului. A putut apare revista „fiara noastræ”, redactatæ de individualitatea øi tot ceea ce a moøtenit de la stræmoøii sæi”. În
Octavian Goga. Alt stil, altæ concepflie decât „Transilvania”, altæ cadrul secfliei etnografice a expozifliei organizate la Sibiu, condu-
forflæ de comunicare. Plutea peste ea duhul talentului, a unei cætorii „Asociafliunii” au avut intenflia sæ expunæ hærfli cu toate
personalitæfli de excepflie. În februarie 1895, sub redacflia unui teritoriile locuite de români. În secflia istoricæ au voit sæ expunæ
comitet condus de Cornel Diaconovici, a început scrierea „Enciclo- memorii øi tot felul de mærturii ræmase din vremea revolufliei lui
pediei româneøti”, cu colaborarea învæflaflilor români de pretu- Horea sau a aceleia din 1848. S°au opus autoritæflile ungare pentru
tindeni. Opt ani de muncæ øi prima enciclopedie româneascæ vedea cæ au simflit intenflia românilor de a se prezenta tuturora ca o
lumina tiparului. Realizæri importante au fost construirea unei nafliune etnicæ unitaræ, într°o continuitate fireascæ øi o coeziune
case naflionale la Sibiu øi înfiinflarea unui „muzeu naflional al ce ignora graniflele geografice. Câte o relicvæ de pe vremea lui
românilor ciscarpatini”. Ambele sunt inaugurate în august 1905, Horea sau Iancu tot s°a mai expus însæ, færæ a fi numitæ, dar øtiutæ
cu prilejul întrunirii anuale a Asociafliunii, „cea mai splendidæ de tofli românii.
særbætoare culturalæ ce au ajuns°o pânæ acum românii din flærile „Asociafliunea” era desigur un for cultural de mare valoare. Dar
Coroanei ungare”, cum o aprecia „Transilvania”. era øi „un aøezæmânt al rezistenflei sufletului românesc faflæ de
Nicolae Iorga le vede pe amândouæ aceste însemnate realizæri. încercærile înstræinærii”, cum o numea Vasile Goldiø, o instituflie
„Casa Naflionalæ” îi apare ca „o mare zidire trainicæ, ce°øi înalflæ care a ajutat „la pæstrarea specificului românesc øi la întærirea
cele trei rânduri gospodæreøti øi cam bætrâneøti în marea ei
solidaritæflii naflionale”, cum preciza øi Onisifor Ghibu. Cultura
tinereflæ, færæ însuøiri øi færæ defecte în ceea ce priveøte arta” (N.
însæøi, pe care „Astra” se stræduia pe toate cæile s°o propage în
Iorga era într°o perioadæ în care privea în jurul lui cu maximæ
pæturile adânci ale neamului românesc, era o forflæ. Pe urmele lui
exigenflæ). Românii ardeleni nu voiseræ sæ facæ operæ de artæ
Andrei Øaguna, Timotei Cipariu o exprima limpede: „numai
(n°aveau posibilitæflile statului român care trecuse la înælflarea
cultura øi efectele ei nobiliteazæ pe om øi popor øi numai nafliunile
oraøelor flærii de la sud øi ræsærit de Carpafli). Ei voiseræ sæ ridice
care au înaintat în culturæ au meritat øi susflinut numele de
cu banul lor un reazem al culturii øi rezistenflei lor culturale în
locuri unde alflii erau stæpânitori. onoare…”. La fel cu ei, tofli învæflaflii ardelenilor o afirmau. Dar…
Expoziflia îl impresioneazæ øi pe N. Iorga, cum impresionase dezvoltarea culturalæ nu era privitæ în sine, nici nu se putea altfel
pe toatæ lumea: vechi tipærituri, icoane de demult împodobite cu în epoca modernæ, ci ca mijloc de afirmare a identitæflii noastre
îmbræcæminte de argint, manuscrise de prin timpuri, antimise naflionale româneøti12.
întipærite pe mætase sau pânzæ, numeroase obiecte de artæ laicæ La 16 mai 1906, ziarul „Universul” de la Bucureøti informa
øi bisericeascæ øi cu deosebire splendoarea flesæturilor, cusæturilor asupra preocupærilor „Astrei” de a gæsi cæile cele mai potrivite de
øi podoabelor din secflia etnograficæ „E interesantæ øi lumea care a fline treazæ în rândurile românilor transilvæneni conøtiinfla
vine sæ vadæ – observæ N. Iorga. Foarte multæ flærænime în naflionalæ. Øi menfliona pe aceea a legæturii directe cu poporul de
veøminte de særbætoare. Øi e o plæcere sæ vezi portul viu cum se la flaræ. Studenflii români de la Universitæflile din Budapesta øi
apropie de portul mort, haina mlædiatæ dupæ liniile frumoase ale Cluj au plecat prin satele româneøti. S°au dus în numele øi sub
trupului de rasæ alæturându°se de aceeaøi hainæ înflepenitæ pe adæpostul „Astrei”, au flinut conferinfle, au organizat petreceri
lemnul øi cârpele pæpuøei. Expoziflia a fost îndoitæ, înfrumuseflatæ româneøti. În jurul Clujului, au adus øi un cor. „E de închipuit ce
øi fæcutæ vie”11. influenflæ au avut din punct de vedere naflional românesc aceste
Expoziflia e organizatæ nu doar ad°hoc, ci a luat un caracter excursii asupra poporului român de la flaræ!”. Era, desigur, o cale,
permanent, în cadrul „Muzeului istoric øi etnografic românesc”, pe care o foloseau nu doar intelectualii românilor ardeleni. Tofli
inaugurat cu acest prilej. Cum spunea Sterea Øulufliu: „muzeul intelectualii cu dragoste de popor o foloseau în sud°estul Europei.
148 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 149

În 1895, „Asociafliunea” ia o hotærâre importantæ: anual sæ°øi sæ cucerim sufleteøte Ardealul…”. Direcflia Cæilor Ferate Române
flinæ adunærile generale, rând pe rând, în alte centre ale flinutu- a pus la dispoziflia celor care plecau bilete al cæror prefl era redus
rilor locuite de români; chiar filialele „Asociafliunii” încep sæ°øi flinæ la jumætate. La Congresul Ligii culturale din iunie 1905, Petre
adunærile lor în mereu alte localitæfli ale districtului respectiv. Or, Grædiøteanu a cerut delegaflilor ca membrii Ligii sæ trimitæ la
toate adunærile erau însoflite de conferinfle, reprezentaflii teatrale, vreme comitetului central lista cu cei care voiau sæ participe la
concerte, banchete, excursii ø.a. Øi atunci, toate aceste locuri festivitæflile din Sibiu øi sumele de bani ce se vor strânge pentru
româneøti erau trezite la viaflæ. Avantajele oferite de adunærile coroanele de flori ce urmau a fi aøezate pe mormintele unor mari
„Astrei” erau incalculabile. Erau ocazii de reînnoire a vechilor români transilvæneni: Gheorghe Lazær, Avram Iancu, Ioan
cunoøtinfle, de statornicire a prieteniilor, de informare reciprocæ. Rafliu, Simion Bærnufliu, Gheorghe Barifliu, Andrei Øaguna, Al.
„Cu aceste prilejuri, fiecare român spune ce are pe suflet. În Papiu Ilarian, Horea. N°au reuøit însæ cei care s°au dus în Ardeal
românii adunafli se naøte pornirea nobilæ spre toate treburile sæ aøeze coroanele de flori ale recunoøtinflei lor pe mormintele
nafliunii române”. „Organizaflia Asociafliunii noastre face posibil stræbune. Au transformat coroanele în buchete, cæci s°au opus
sæ se unifice sub stindardul ei, ca o oaste bine rânduitæ, întreaga autoritæflile ungare. Comitele suprem al comitatului Sibiu primise
inteligenflæ a nafliunii române, în slujba cauzei nafliunii române” dispoziflie din partea Ministerului de Interne ungar ca sæ împie-
– spunea Iosif Øterca Øulufliu la Adunarea generalæ de la Sibiu dice „orice manifestaflii care ar fi îndreptate împotriva statului
din august 1905. ungar øi a nafliunii ungare øi care ar provoca sânge ræu unguri-
La întâlnirile „Astrei” nu veneau numai români ardeleni. lor”. Oaspeflilor din România nu li s°a îngæduit sæ flinæ discursuri
Veneau de pretutindeni, mulfli din Regat øi, de obicei, cunoscuflii în cadrul festivitæflilor. Nu s°au putut abfline însæ cu toflii. La
militanfli ai cauzei naflionale, în legæturæ directæ cu Liga cultu- banchetul „Asociafliunii”, profesorul Em. Antonescu de la Univer-
ralæ. Iatæ la Sibiu, în 1905. Vin N. Iorga, C.C. Arion, dr. C.I. Istrati, sitatea din Bucureøti spune ce gândeau tofli: „Sufletul nu are
fraflii Ion øi Vintilæ Brætianu, Em. Costinescu, numeroøi directori granifle. Durerea Dumneavoastræ este øi durerea noastræ. Bucuria
de ziar, scriitori ø.a. Vin øi coruri, cum este „Carmen”, al lui Kiriac. Dumneavoastræ este øi bucuria noastræ, Sufletul Dumneavoastræ
Øi când acesta cântæ…„ariile poporului nostru se prelungesc în este øi sufletul nostru. Un popor este ca un fluviu, a cærui putere
doiniri cu avântul nemærginit, freamætæ ca de miøcarea frunzelor poate fi folositæ, dar nu înæbuøitæ. Cei care încearcæ s°o facæ, se
codrului veønic sau saltæ în miøcæri vesele pe horæ înteflitæ”. Sau vor îneca în fluviul acesta”.
când cântæ Ræsunetul din Ardeal al lui I. Vidu, „pare cæ se coboaræ Din punct de vedere al intereselor maghiare, „Astra” era de
de°a dreptul din marile înælflimi ale idealului: Munflilor ce væ atacat pentru cæ indirect, iar uneori deschis øi færæ ocoliøuri, era
fælifli… / Astæzi mâine cine øtie?”. Era ca o strigare a nædejdii. Când un factor al politicii naflionale româneøti, sub „masca culturii”, dupæ
invitaflii fac o excursie la Sæliøte, læutarii locului se trezesc cântând un plan mærturisit, urmærind sæ creeze øi sæ dezvolte la românii
Deøteaptæ°te române! Un cântec interzis în Ardeal. transilvæneni un mod de gândire, o concepflie øi sentimente øi
Pentru festivitæflile „Astrei” din 1905 în Regat se crease un aspiraflii proprii, ca øi o sferæ de activitate øi de viaflæ socialæ
comitet la Piteøti, cu rolul de a organiza cât mai multe plecæri spre „separatistæ”. Secfliile øtiinflifice øi literare ale „Asociafliunii” erau
Sibiu. „Fiecare român din România sæ flinæ de datoria lui sæ considerate un fel de baze pentru o Academie românæ în Unga-
participe la festivitatea de la Sibiu – scria ziarul «Cronica»; pentru ria; intenflia de editare a unui dicflionar toponimic, împreunæ cu
cæ la fel cum am fost în pelerinaj anul trecut la mormântul lui societatea regalæ de geografie din Bucureøti, era privitæ ca o reacflie
Øtefan cel Mare, de la mænæstirea Putna, ca sæ îmbræfliøæm la sânul contra maghiarizærii localitæflilor; înfiinflarea unei biblioteci
nostru fraflii noøtri din Bucovina, tot aøa în acest an trebuie sæ româneøti pentru tineret, a unei preparandii româneøti pentru
ne ducem la Sibiu, ca sæ legæm cunoøtinflæ trainicæ øi personalæ învæflætoare, elaborarea unei statistici sistematice a situafliei
cu conaflionalii noøtri care gem sub jug stræin. Sæ inundæm Sibiul, economice a românilor ardeleni, înfiinflarea unei øcoli româneøti
150 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 151

de agriculturæ, dezvoltarea øcolilor economice, organizarea de bine numærul exact al d°voastræ øi pe acela al românilor, pe care
conferinfle populare în flinuturile locuite de români (pentru acestea nu i°afli cucerit øi care reprezintæ încæ trei milioane øi jumætate
fuseseræ repartizate 2.700 de coroane în 1907), editarea Ma- de cetæfleni ai statului unguresc”. Bineînfleles, Iorga era cu
nualului sanitar al flæranului român, înfiinflarea „Muzeului limbii desævârøire de pærerea lui Szabó cæ românii vor ræmâne români
române”, dorinfla de a înfiinfla internate pentru studenflii români øi „cel mai preflios colaborator al lor în aceastæ operæ de a°øi
de la Budapesta øi Cluj ø.a., toate acestea, deja înfæptuiri sau menfline øi de a°øi dezvolta naflionalitatea lor este tocmai tirania
numai deziderate, erau considerate ca periculoase, cæci întreflineau mæsurilor care se iau pentru a°i împiedica de a fi ceea ce sunt
vie conøtiinfla naflionalæ a românilor øi tendinflele lor separatiste printr°o voinflæ superioaræ voinflei lor øi a d°voastræ, adicæ prin
de statul maghiar. voinfla nestræmutatæ a lucrurilor øi prin forfla a 2.000 de ani de
Acesta era øi adeværul, dar unghiul de pornire era viciat. Nu tradiflii româneøti pe care°i reprezintæ”13.
românii transilvæneni se duseseræ peste unguri øi voiseræ sæ°i Învæflæmântul românesc din Transilvania avea în bisericæ
asimileze, ci aceøtia impuseseræ o unire forflatæ în 1867 øi voiau principalul øi singurul ei susflinætor øi organizator. În 1858 deja
acum sæ°i dea øi o temelie în realitatea istoricæ. Færæ îndoialæ cæ erau în Transilvania 981 øcoli poporale româneøti (elementare),
întâmpinau împotrivire. Nenormal ar fi fost sæ nu întâmpine. din care 600 ortodoxe, cu 33.229 elevi. Numærul acestora sporeøte
Huszár Antal gæsea cu totul revoltætor ca elevele øcolii de fete rapid în a doua jumætate a secolului al XIX°lea sub îndemnul øi
(aflatæ sub egida „Asociafliunii”) sæ facæ o vizitæ în România în 1905 directa îndrumare a lui Andrei Øaguna14. Statutul organic al
(în vacanfla de Paøti). Aici au fost sub îngrijirea lui M. Vlædescu,
Bisericii ortodoxe româneøti, elaborat de el, aprobat de congresul
ministrul Cultelor øi Instrucfliunii Publice. Directorul Teatrului
bisericesc la 7/19 octombrie 1869 øi sancflionat de împæratul Franz
Naflional, Alexandru Davila, a dat pentru ele un spectacol special.
Joseph I la 28 mai 1869, a fost o mare izbândæ a patriotului
Elevele au vizitat cele mai de seamæ locuri istorice øi culturale
mitropolit. A consfinflit autonomia bisericii ortodoxe române, recu-
ale Bucureøtiului. La pæræsirea Capitalei, li s°a cântat Deøteaptæ°te
noscutæ de legea IX din 1868. Biserica îøi putea reglementa,
române øi ele au ræspuns cu Eu te las, flaræ iubitæ. La Sinaia, ele
administra øi conduce singuræ („suprema inspecfliune” a împæra-
au fost primite de rege øi reginæ. Multe nu øi°au putut refline
lacrimile când au pæræsit Regatul. „Aceastæ excursie, scrie vajnicul tului nu constituia o îngrædire) toate problemele sale bisericeøti,
apærætor al cauzei maghiare, face cu totul neîndoielnicæ afirmaflia øcolare øi fundafliale. Numeroase øcoli iau fiinflæ în arhiepiscopia
mea cæ øcoala civilæ românæ de fete øi internatul «Asociafliunii» Sibiului, în eparhiile Bradului, Caransebeøului, în vicariatul de
îøi îndrumæ elevele, viitoare mame øi soflii române, într°o direcflie Oradea sau în eparhiile unite de la Blaj, Oradea, Gherla øi Lugoj.
øi spirit periculos din punct de vedere al politicii de stat ungare”. Manualele se tipæreau în centrele eparhiale øi erau elaborate de
În februarie 1914, N. Iorga ræspundea lui Szabó Jenó, membru obicei de profesorii de la øcolile pedagogice. Limba de predare era
al Casei magnaflilor din Budapesta, care tocmai îi trimisese româna øi faptul era consfinflit øi în legea naflionalitæflilor din 1868:
„Revista Ungariei” („Revue de Hongrie”), însoflind trimiterea cu „tofli cetæflenii patriei, de orice naflionalitate, care locuiesc în mase
o scrisoare. Ce scria Szabó Jenö? Cæ românii sunt un popor destul mai mari, se pot cultiva – în apropierea flinutului locuit de ei –
de tare în dezvoltarea lor naflionalæ pentru a nu putea fi în limba maternæ pânæ la începerea unei øcoli mai înalte,
maghiarizafli, oricare ar fi mæsurile care s°ar lua în acest scop. Dar, academice”15.
„nu e vorba de capacitatea românilor de a fi maghiarizafli, ræspunde Aøa a fost la început. Dar, dupæ 1873, încep sæ fie tot mai
N. Iorga, ci de dreptul guvernului unguresc de a întreprinde frecvente circularele Ministerului Cultelor øi Instrucfliunii din
aceastæ operæ […]. Aø vrea sæ øtiu care este teoria politicæ care Budapesta de transformare a øcolilor confesionale în øcoli comu-
permite unui stat a silui conøtiinfla unui numær dintre supuøii sæi, nale de stat. Încep discufliile în parlamentul ungar pentru o
sæ zicem un numær foarte mic, un individ mæcar, øi d°voastræ øtifli legislaflie øcolaræ care sæ favorizeze limba maghiaræ16.
152 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 153

În 1879, potrivit legii Tréfort, în toate øcolile pedagogice se învæflætorul øi, în acest caz, primeau ajutor de la stat, atunci
introducea limba maghiaræ, într°un numær corespunzætor de ore Ministerul Cultelor øi Instrucfliunii putea înfiinfla o øcoalæ de stat
în aøa fel, încât la terminarea øcolii, absolvenflii „sæ fie în stare a „sistând øcoala comunalæ sau confesionalæ”. De asemenea, dacæ
o preda în øcolile primare”17. Altfel nu obflineau diploma. Limba se produceau abateri disciplinare împotriva statului constatate
maghiaræ devenea „obiect de studiu obligatoriu în toate øcolile ca atare de o comisie administrativæ, øi doi învæflætori erau înlætu-
primare publice”. O altæ lege, în 1883, a aceluiaøi ministru Tréfort rafli succesiv din motive politice, „Ministerul avea dreptul sæ
Agoston, afecteazæ învæflæmântul secundar (românii aveau desfiinfleze øcoala respectivæ øi în locul ei sæ creeze una de stat”20.
gimnaziu la Blaj, Braøov, Beiuø øi Næsæud). În clasele VII°VIII, Apponyi Albert (1846°1933) între timp ajunge ministru al
limba øi literatura maghiaræ, obiect de studiu obligatoriu, se Cultelor øi Instrucfliunii Publice (1906°1910). El propune în Camera
predau numai în ungureøte. Ele deveneau materie de examinare deputaflilor la 21 februarie 1907, douæ proiecte de lege. Unul
la examenul de bacalaureat ø.a. 18. prevedea îmbunætæflirea salariilor învæflætorilor de la øcolile de stat,
În 1891 e votat un alt proiect de lege, a grædiniflelor de copii. iar cel de al doilea se referea la raportul de drept øi la salariile
prin care copiii între 3 øi 6 ani erau obligafli sæ frecventeze grædinifle învæflætorilor de la øcolile comunale øi confesionale. Ce voia Apponyi
ce urmau a se înfiinfla peste tot, dar limba care se folosea acolo cu proiectele sale – o spune chiar el în cuprinsul paragrafului 17:
era „limba statului”. Doar ea øi nu alta. Desigur, modernizarea „Fiecare øcoalæ øi fiecare învæflætor, færæ considerare la caracterul
avea cerinflele ei peste tot, dar în Ungaria de atunci, prin moder- øcolii øi la împrejurarea cæ beneficiazæ de ajutor de la stat sau nu,
nizare, curgea prea mult exclusivism naflional19. se îndatoreazæ a dezvolta øi întæri în sufletul elevilor spiritul de
Ministrul Cultelor øi Instrucfliunii, Csáky Albin, la 26 aprilie alipire cætre patria maghiaræ øi conøtiinfla aparflinerii la nafliunea
1893, aduce în discuflie un proiect de lege privind reglementarea maghiaræ, precum øi modul de gândire religios°moral. Punctul
salariilor învæflætorilor. Se pleca de la un principiu umanitar: acesta de vedere trebuie sæ predomine întreaga instrucfliune…”.
ridicarea salariilor învæflætorilor, stabilindu°se un minim de 300 Iar în paragraful 19 se prevedea anume: „în øcolile poporale cu
florini anual pentru învæflætorul definitiv øi 200 pentru suplinitor limbæ de propunere nemaghiaræ, ori beneficiazæ de ajutor de la
(„ajutætor” se zicea pe atunci). Lor li se adæugau locuinfla gratuitæ stat ori nu, limba maghiaræ este a se propune în toate despær-
øi o grædinæ de cel puflin un sfert de iugær. S°ar zice cæ totul pleca flæmintele dupæ un plan de învæflæmânt øi într°un numær de ore
de la grija pentru cadrele didactice. Numai cæ la mijloc era øi un înainte stabilit de Ministerul de Culte øi Instrucfliune Publicæ în
alt aspect. Potrivit legii din 1868, fiecare comunitate parohialæ coînflelegere cu autoritatea øcolaræ confesionalæ în aøa mæsuræ ca
care susflinea o øcoalæ, asigura învæflætorului o platæ potrivit posi- un elev, cu limba maternæ nemaghiaræ, dupæ terminarea anului
bilitæflilor sale materiale. Comunitæflile româneøti de obicei erau al IV°lea de øcoalæ sæ°øi poatæ exprima la înfleles gândurile în limba
særace. De cele mai multe ori, învæflætorii erau plætifli øi în naturæ maghiaræ, atât cu graiul, cât øi în scris” (subl. ns.). Proiectele
(în porumb, grâu, zile de clacæ ø.a.). Nu acelaøi lucru se întâmpla stabileau în amænunt aøezarea însemnelor maghiare în øcoli (steag,
cu învæflætorii din parohiile catolice sau protestante sæteøti, care embleme, portrete, tabele istorice), delictele disciplinare ale învæflæ-
o duceau mai bine, uneori foarte bine. Proiectul lui Csáky Albin torilor (primul era: „dacæ neglijeazæ propunerea limbei maghiare
pune pe români într°o situaflie dificilæ. Dacæ nu împlineau minimul sau dacæ nu o propune dupæ dispozifliile cuprinse…”).
cerut pentru øcolarizarea învæflætorilor lor, øcolile erau preluate Salariul minim al unui învæflætor era stabilit de 1.000 de
de stat øi, fireøte, deveneau øcoli maghiare. Ca sæ°l împlineascæ coroane pe an (færæ sporurile de gradaflii din 5 în 5 ani). În plus,
(nu era cazul pretutindeni, dar în multe comune era), ei trebuiau locuinflæ sau 200 de coroane pentru chirie øi cel puflin un sfert de
sæ plæteascæ un impozit mai mare decât pânæ atunci. Condiflia iugær de grædinæ sau echivalent. Pentru parohiile mici, era foarte
materialæ intra în conflict cu cea naflionalæ. Contele Apponyi Albert greu de împlinit o astfel de obligaflie. Øi dacæ nu reuøeau s°o facæ?
vine øi cu douæ amendamente. Dacæ parohiile nu°øi puteau plæti Atât aøtepta legiuitorul. Statul asigura întregirea salariului,
154 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 155

dar…cu condiflii. Cea dintâi era: însuøirea temeinicæ a limbii fost dupæ 1867 judecætor la tribunalul din Hotin. Era un om bogat
maghiare. O a doua cerea ca unele materii, limba maghiaræ, arit- când s°a næscut, dar bogæflia s°a priceput sæ øi°o sporeascæ singur
metica, geografia, istoria, constituflia, sæ fie predate exclusiv în foarte mult prin felul lui chibzuit øi economic. Pe toate moøiile
maghiaræ, dupæ planuri de învæflæmânt øi manuale aprobate de sale avea crescætorii de cai, vite cornute, oi øi porci. Caii lui Vasile
minister øi într°un numær de ore fixat tot de minister21. Stroescu erau cei mai cæutafli de cavaleria ruseascæ. Vitele lui øi
Greu de împlinit era øi cerinfla unui local de øcoalæ care sæ porcii plecau în trenuri întregi spre Germania. Oile îi dædeau
corespundæ capacitæflii de a°i cuprinde pe tofli copiii de vârstæ brânzeturi, lânæ øi piei de astrahan, vestite în toatæ regiunea. Peste
øcolaræ, sæ fie înzestrat cu rechizite øi material didactic, sæ fie bine tot îi organizase pe flærani în cooperative de producflie øi consum.
întreflinut. Dacæ øcoala era gæsitæ necorespunzætoare, era închisæ, N°avea administratori învæflafli øi nici vætafi nærævifli în rele. Din
aøa dupæ cum era øi dacæ, în timpul inspecfliilor, se constata øcolile øi cælætoriile sale, dobândise multe øi variate cunoøtinfle.
necunoaøterea limbii maghiare. Øtia bine germana, franceza, engleza øi italiana. Cunoøtea Româ-
Era limpede cæ vremuri grele aøteptau pe copiii nemaghiari nia øi pe românii din Ardeal, Bucovina øi chiar America cum nu°i
ai „statului naflional” maghiar. Un învæflætor din pærflile Aradului cunoøtea altul.
povestea cæ în øcoala lui, singurele cærfli româneøti erau numai Pe românii lui de peste Prut n°avea cum sæ°i ajute cu un folos
cele de citire. Celelalte erau ungureøti. „Sæ vezi numai când vine real. Se opuneau autoritæflile flariste. Øi atunci s°a îndreptat spre
inspectorul cum zâmbeøte pe sub mustaflæ, fiind totdeauna mulflu- românii din Regat øi, mai târziu, din Transilvania. A cutreierat
mit de mine”. Dar ce fæcea acelaøi învæflætor când veneau controale Regatul în lung øi în lat. În Moldova înfiinfleazæ 30 de øcoli primare.
din partea forurilor tutelare ale bisericii române? „Când aud cæ Voia sæ dea un exemplu boierilor flærii. Dar exemplul nu s°ar zice
vine protopopul, poruncesc elevilor sæ le vâre care unde poate, cæ a avut urmæri. Când viziteazæ Bucureøtiul, constatæ surprins
scoflând numai pe cele româneøti pe bancæ”. Periculos lucru dedu- cæ nu era nici o catedralæ mæreaflæ a ortodoxiei pe mæsura rolului
blarea! Ea nu forma caractere øi nu închega conøtiinfle. Numeroase bisericesc al flærilor române de°a lungul secolelor. Stroescu îøi
øcoli româneøti sunt închise sau transformate în øcoli de stat. deschide larg baierele pungii. Cu câteva sute de mii de lei, pune
Pentru a salva øcolile lor, românii fac mari sacrificii22. Darea bazele unui fond pentru zidirea catedralei, insistând pe lângæ
de 5% din impozitele directe cætre stat, care, potrivit legii din 1868, Ministerul Cultelor øi Instrucfliunii Publice sæ deschidæ o subscrip-
era destinatæ susflinerii øcolilor, este ridicatæ aproape peste tot flie publicæ pentru completarea sumei necesare. Fondul a intrat
pânæ la 50% din impozitele datorate statului. În unele pærfli chiar în administrarea Casei Øcoalelor. Nu s°a construit o catedralæ, s°au
pânæ la 180 sau 185%. Ceea ce, fireøte, era încæ o povaræ pentru construit alte øcoli. Despre românii ardeleni aflæ multe din cærflile
flæranul român. Cheltuielile fæcute de biserica românæ pentru lui Ioan Slavici, pe care tare le îndrægea. Incitat de Slavici viziteazæ
øcoalæ sporesc øi ele. În bugetul arhiepiscopiei Sibiului pe 1910, Ardealul, oraø cu oraø øi sat dupæ sat. Cælætoreøte incognito.
cheltuielile bisericeøti erau de 296.100 coroane, iar cele øcolare Întreabæ multe øi vede multe. I se pare cæ Transilvania adæpostea
de 269.070 coroane. În eparhia Aradului în 1913 se cheltuiau „cea mai viguroasæ parte a poporului român”.
91.933 pentru øcoalæ øi 64.560 în scopuri bisericeøti. Noroc øi cu La 30 martie 1910 îi scria lui Ioan Meflianu, mitropolitul
oameni de caldæ simflire româneascæ. Vasile Stroescu oferæ sute ortodox al Transilvaniei, de la Davos, în Elveflia, unde se îngrijea
de mii de lei øi salveazæ sute de øcoli. de o suspectæ boalæ de plæmâni: „Anul ista, fiind stabilit pe un
Cu totul deosebit acest om, Vasile Stroescu. Se næscuse în loc, mai de lung timp, ca sæ fiu în curent cu viafla Românilor din
flinutul Hotinului, la 11 noiembrie 1845, într°o familie de vechi Austro°Ungaria, m°am abonat la ziarele «Lupta» øi «Tribuna». Din
boieri români (tatæl lui era Gheorghe Stroescu, moøier la Trinca «Tribuna» am aflat cæ în Blaj este un Orfelinat pentru bæiefli de
Hotinului); îøi face studiile la Chiøinæu, Odessa øi apoi la învæflætori øi cæ o duc greu. Am trimis pe numele directorului un
Universitæflile din Moscova, Petrograd øi Berlin. Dupæ care pleacæ mandat poøtal. Pe mandat poøtal sæ scrie numele øi adresa celui
sæ cunoascæ lumea, colindând prin toatæ Europa øi prin Africa. A ce trimite banii. Dupæ asta s°au luat consistorul din Blaj øi mi°a
156 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 157

trimis Apelul la jertfæ pentru întreflinerea øcoalelor sæteøti din de 1.000.000 cor., ceva fantastic pe acele vremi. În curând, urmaræ
diocezæ. Am fost bucuros sæ vin într°ajutor satelor româneøti, dând øi alte daruri øi în Ardeal nu era aproape bisericæ care sæ nu fi
obolul meu. În scrisoarea mea am rugat sæ mæ înøtiinfleze despre primit de la Stroescu ajutorul cerut. Aceastæ mærinimie era atât
alte societæfli culturale din Transilvania øi Ungaria. În ræspunsul de mare øi neobiønuitæ, încât lumea cæuta sæ°øi explice în fel øi
primit au fost indicate 4 societæfli, în diferite locuri”. Din partea chip”24. „Milioanele lui Vasile Stroescu au curs într°un chip aøa
românilor unifli, ajutoarele°s concentrate într°un singur fond – de neaøteptat pentru lumea româneascæ, încât a uimit pe tofli
constata Stroescu. Øi cerea øi românilor ortodocøi sæ procedeze la politicienii øi chiar pe regele României”25. La mijloc nu era decât
fel „ca sæ fie un înfleles øi o programæ în conducerea trebilor”. o mare dragoste pentru acest neam øi pentru a face bine. Era
I. Meflianu îi satisface dorinfla. Øi boierul moldovean îi ræspunde: neobiønuit ce fæcea pentru cæ, într°adevær, atâtor øi atâtor boieri
„M°am decis sæ dau ajutor românilor ortodocøi, la Fondul lor sau parvenifli bogafli nu le trecuse prin minte cæ banii pot fi cheltuifli
cultural din Sibiu. Într°acest scop donez: a) capitalul meu depus øi altfel decât în jocuri de noroc, în speculaflii de bursæ sau într°o
la Banca Imperialæ din Berlin, în bonuri de 3%…, în suma d viaflæ de lux. Øi cine træieøte doar pentru el øi pentru ziua de azi
165.000 mærci germane, cu procentul ce se vine pânæ la 1 aprilie øi nicidecum øi pentru alflii øi pentru ziua de mâine, acela n°are
– 1.206 mærci, care fac, dupæ cursul de azi – cum se vede din amintire. Vasile Stroescu a luat cu el, când a murit (la 13 aprilie
socoteala alæturatæ – 166.210 coroane…; b) 104 obligafliuni de câte 1926, la Spitalul „Regina Elisabeta” din Bucureøti), amintirea
500 fr a 5% a Statului bulgar din 1904, depuse la Comptoir tuturor celor pe care i°a cunoscut øi ajutat.
National d’Escompte de Paris, sub recipisa cu nr. 415.243, care Ca øcolile sæ nu fie gæsite „necorespunzætoare” øi sæ fie închise,
fac 52.000 franci, plus procentul pânæ la aprilie, 1.083 fr, dupæ flæranii români øi°au dæruit munca braflelor lor, reînælflând øi refæ-
cursul de azi, aproximativ 50.555 coroane. În total, donez 216.765 când. Dar tot au fost închise multe în urma exigenflei rapoartelor
coroane. Din suma asta, 200.000 cor. se dau strict dupæ Apelul inspectorilor øcolari de stat. În protopopiatul Hunedoara, în 23
I.P.S. voastre pentru înfiinflarea øi susflinerea øcoalelor sæteøti de parohii, nu mai ræmân decât trei øcoli confesionale. Øi mai
ortodoxe din Transilvania øi Ungaria, iar 16 mii øi cât va mai înainte fuseseræ în toate. În arhiepiscopia Sibiului, din 861 øcoli,
prisosi dupæ schimb, pentru înfiinflarea de cantine øcolare, pe lângæ câte erau în 1907, mai ræmân 670 în 1912. În Hafleg, din 36 de
øcoalele sæteøti, dintr°aceleaøi localitæfli, ca sæ se deie la copiii særaci øcoli, mai ræmân doar 9. În tot Ardealul, între 1908°1910 se închid
hranæ, straie, cærfli, hârtie etc”. Boierul Stroescu nu dona pentru 420 de øcoli. Øi foarte adesea, în locul lor nu se mai construieøte
„vecinica mea pomenire”. Nu crea un fond neatacabil din care sæ nici una26.
cheltuiascæ procente (vezi Fondul Gojdu, de pildæ). El voia sæ Urmaøul lui Apponyi la Ministerul Instrucfliunii øi Cultelor,
ræspundæ „la nevoile existente”23. Zichy János, în guvernul lui Tisza István, va întæri oprimarea din
„Færæ sæ fie un mare bærbat de stat, un mare scriitor sau un legislaflia predecesorului sæu. La fel øi Iancovich Béla, urmaøul
savant, Stroescu se ridicæ prin faptele sale øi prin rarele lui însuøiri lui Tisza István. În paralel, reacflia româneascæ a devenit øi ea
sufleteøti, mai presus decât toate «mærimile» din viafla publicæ de mai puternicæ øi mai bine organizatæ prin prezenfla lui Onisifor
azi” – spunea Onisifor Ghibu în 1926. Ghibu în fruntea resortului øcolilor din arhidioceza Sibiului27.
N°avea soflie, nici copii øi prieteni avea puflini, dar buni. Unul Învæflæmântul era terenul de încercare a douæ voinfle puternice a
dintre ei era Partenie Cosma, la care adesea cerea sfat øi cu care statului maghiar, bine organizat øi mereu în ofensivæ øi a naflio-
mai în toate verile se întâlnea la bæile de la Cælimæneøti. Partenie nalitæflilor, cu instituflii nu atât de bine organizate, nu atât de
Cosma dispunea de contul deschis de Stroescu la banca „Albina” puternice øi, mai ales, nu atât de susflinute, dar cu o capacitate de
din Sibiu. „Apariflia lui avusese, pe vremuri, ceva minunat, scria rezistenflæ remarcabilæ, îmbogæflitæ de istorie øi verificatæ de ea.
Sextil Puøcariu în amintirile sale. Într°o bunæ zi, citiræm în jurnale Un domeniu important al luptei naflionale era cel al presei. În
cæ un boier basarabean oferea Asociafliunii din Sibiu o sumæ a cærei Transilvania era în vigoare øi dupæ 1867 regimul presei stabilit
mærime n°aø putea°o numi exact din memorie, dar care era cam în 1852, printr°un decret imperial, care prevedea, între altele, øi
158 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 159

responsabilitatea pentru delictele de presæ (atât pentru autor, cât aceøtia care l°afli petrecut la garæ øi afli manifestat astfel pentru
øi pentru redactor), prevedea interdicflia vânzærii ziarelor pe stradæ el, suntefli la fel de mari agitatori ca øi el”30. Avea dreptate.
sau locuri publice øi o caufliune. Un regim mult mai restrâns decât Pedepsele de acest gen creau martiri.
cel din Ungaria propriu°zisæ. Dacæ sunt ziare øi reviste româneøti Situaflia economicæ a românilor ardeleni nu era mai fericitæ
care apar la Budapesta, faptul aici îøi aflæ în mare mæsuræ dcât cea politicæ sau culturalæ. În fapt, una se lega de celelalte.
explicaflia. Nu°i mai puflin adeværat cæ øi aici, presa naflionalitæflilor Pæmântul se afla în cea mai mare parte a lui în mâinile latifun-
conlocuitoare era tot timpul supravegheatæ28. diarilor sau era aøa°zisa proprietate de „mânæ moartæ”: fidei°co-
La 9/22 martie 1908, O. Goga publica în „fiara noastræ” articolul mise, fundaflii, bisericæ. Pânæ la 1848, românii erau aproape
Generaflia nouæ29, o evocare plinæ de durere, dar øi dârzenie a complet lipsifli de avere imobiliaræ. În deceniile urmætoare, „în
copilului de „valah” din øcolile maghiare. Pentru acest articol, O. urma economisirilor øi a puflinelor noastre trebuinfle”, ei au
Goga s°a trezit arestat într°un hotel din Budapesta. A fost eliberat, cumpærat mici proprietæfli în toate flinuturile locuite de ei. Media
dar în schimbul unei mari caufliuni. La 10 noiembrie e judecat în acestor proprietæfli era de 1°5 iugære. Cumpæræturile le fæcuseræ
fafla curflii cu jurafli de la Cluj. Se apæræ cu strælucire, dar e cu mare greutate. „Bæncilor noastre […] de câtre ori sprijinæ øi
condamnat la o lunæ închisoare (o face la Seghedin) øi 600 coroane finanfleazæ vreo cumpærare ori parcelare de moøii – scrie Vasile
amendæ. Opinia publicæ progresistæ maghiaræ protesteazæ (O. Goga Osvadæ – li se pun piedici, sunt calomniate”. Statul maghiar însuøi
tradusese în limba românæ pe Petöfi øi Imre), dar bardul de la îi împiedicæ pe „valahi” sæ ajungæ în stæpânirea pæmântului. De
Ciucea ispæøeøte. Teodor Pæcæflian, redactor la ziarul „Telegraful câte ori se vindeau moøii ale magnaflilor încærcafli de datorii, în
român”, tocmai îøi publicase în 1902 primul volum din Cartea de flinuturile româneøti, statul cumpæra cu prioritate øi le vindea la
aur sau Luptele politice naflionale ale românilor de sub coroana un prefl scæzut coloniøtilor unguri. O bancæ regnicolaræ, zisæ „Banca
ungaræ (va avea 8 volume, serie încheiatæ în 1915). Aici se gæsea altruistæ”, punea la dispoziflia acestor coloniøti fondurile necesare
øi discursul lui Simion Bærnufliu de la Blaj din 2/14 mai 1848. E cumpærærii. În Chioar, Sælaj, Maramureø, Bihor, cærflile fonduare
socotit „un instrument de agitaflie împotriva ideii de stat unitar øi cadastrul nu erau deloc în ordine øi zeci de mici proprietari
naflional maghiar” øi volumul e confiscat de peste tot pe unde se români erau târâfli prin procese ruinætoare. În tot Ardealul nu era
afla (librærii, biblioteci, case particulare). Autorul e dat în judecatæ o singuræ instituflie economicæ de stat în care românii sæ fi fost
øi condamnat de curtea cu jurafli de la Cluj la 8 luni închisoare reprezentafli dupæ importanfla lor numericæ. Nici o singuræ insti-
(redusæ la 6) øi 500 coroane aur amendæ. tuflie de acest gen nu se preocupa de trebuinflele specifice românilor.
Vasile Lucaciu, acest suflet arzând pentru neamul sæu, scria Majoritatea românilor nu øtiau limba maghiaræ øi nici o instituflie
în 1890 în „Tribuna”: „astæzi a sosit timpul sæ ne ridicæm vocea economicæ nu le punea la îndemânæ sfaturi øi îndrumæri în limba
cu mai multæ putere øi sæ zicem: pe pæmântul acestei patrii voim românæ. În fiecare comitat era, de pildæ, câte un inspectorat agricol,
sæ træim øi sæ murim ca români øi numai ca români”. Scria øi altele dar n°avea angajafli români. „În felul acesta e de°a dreptul ridicol
în acelaøi gen. Va cunoaøte øi el închisorile maghiare. Øi nu o datæ. – scria acelaøi Osvadæ – când întâlneøti în satele noastre pe
Ioan Lupaø, la 1 aprilie 1907, scrie în „fiara noastræ” de la Sibiu «domnu învæflætor agricol de stat» venit sæ flinæ prelegeri în limba
articolul sæu Toate plugurile umblæ… Era durerea flæranului care°øi ungureascæ flæranilor români, care nu øtiu o iotæ ungureøte”. În
plângea ogorul nelucrat, dar øi jalea flæranilor din Regat care comisiile economice øi sociale, la reuniunile economice comitatense,
tocmai îøi værsaseræ sângele contra asupritorilor lor. E interpretat situaflia era aceeaøi. Românii n°aveau reprezentanfli nici în
ca îndemn la ræzvrætire øi autorul lui e condamnat la trei luni organizafliile de stat regionale, în Camerele de comerfl øi industrie,
închisoare (îøi executæ pedeapsa la Seghedin). Când pleacæ din în serviciul statistic, în centralele societare øi cooperative de credit,
Sæliøte spre Seghedin, toatæ comuna îl duce la garæ. Jászy Oszkár, producflie øi valorificare ø.a. Toate aveau un caracter particular
întâmplætor de faflæ, îi spunea: „Eu væd cæ în loc de un singur øi naflional unguresc øi serveau exclusiv interesele ungureøti.
agitator care a fost Lupaø, statul unguresc a fæcut sute. Cæci tofli Ajutoarele pe care statul le împærflea an de an pentru sprijinirea
160 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 161

agriculturii, creøterii vitelor, industriei øi comerflului n°ajungeau 1870, an în care înfiinfleazæ un comitet al viitorului institut de
øi în mâinile românilor. Românii greu puteau întreprinde credit øi îi redacteazæ statutele. Obfline adeziuni øi încurajæri. Øi
cælætorii de studii, greu puteau procura maøinile industriale. Pânæ aøa, în iunie 1871 se naøte banca „Albina”, cea dintâi øi cea mai
øi Banca Austro°Ungaræ era exclusivistæ în politica ei, din moment importantæ societate de credit a românilor transilvæneni. În anii
ce în comisiile ei de cenzori nu erau decât 4 români (din 300 câfli urmætori, institufliile de credit româneøti apar în toate centrele
avea în filialele din flinuturile româneøti). Mijloacele de comu- importante. În 1892 funcflionau 38. Toate îøi asumau øi sarcini
nicaflii, drumuri øi cæi ferate, erau mai prost întreflinute în zonele naflionale. Iatæ Casa de Pæstrare din Sæliøte, înfiinflatæ în 1884.
locuite de români. Øcoli de specialitate, biblioteci economice, asigu- Ea acordæ comunei Sæliøte un împrumut færæ dobândæ de 25.000
ræri de vite lipseau în satele româneøti. Nici situaflia altor popoare fl. pe care banca îi amortiza; creeazæ un fond pentru un spital
din multinaflionalul stat maghiar nu era mai rozæ. A românilor public în Sæliøte, reconstruieøte øcoala primaræ, înfiinfleazæ o livadæ
era însæ cu totul tristæ. „În astfel de situaflie excepflionalæ cum nu de puiefli ø.a.
øtim sæ mai fie la un alt neam de 3 øi jumætate milioane – scria Între 1893°1900 se constituie alte 43 bænci noi, care se adaugæ
ziarul „Românul” – e numai firesc ca acfliunile øi politica noastræ la cele 38 existente în 1892. La 12 iunie 1898, din inifliativa lui
economicæ deocamdatæ sæ se restrângæ exclusiv la satisfacerea Partenie Cosma, directorul „Albinei”, se fline øi o „Conferinflæ a
trebuinflelor ivite în sânul neamului nostru”, „de la noi prin noi bæncilor române” cu propunerea unei „conduite comune” øi a unei
øi pentru noi” circulau cu insistenflæ în presa de atunci din Ardeal. direcflii precise de urmærit. Alte 175 sunt create între 1901°1914,
Dar…„munca ce ni se impune e mai grea, rezultatele sunt mai din care 73 erau societæfli pe acfliuni øi 102 însofliri. Bilanflul din
mici øi jertfele sunt nemæsurat de mari”. Meritau însæ31. 1910 al institufliilor de credit româneøti dædea 26.579.681 coroane
O activitate economicæ româneascæ nu se putea desfæøura decât capital societar øi însoflit, 10.429.622 fonduri de rezervæ, 2.223.070
întemeindu°se pe credite. Cel dintâi, care nu numai cæ øi°a dat fonduri de pensiune, 40.827.356 rescont, 105.150.204 depuneri.
seama de acest adevær, dar a luat øi inifliative practice, este Profitul brut se ridica la 14.522.975, iar cel net la 3.624.34332.
Visarion Roman. Cu studii la Mediaø, Târgu Mureø øi Sibiu, absol- Toate cifrele acestea erau modeste. În 1910, numai la Buda-
vent al cursului teologic de aici, Visarion Roman fusese învæflætor pesta, afaræ de Banca austro°ungaræ, erau 15 instituflii de credit
la Ræøinari. Între 1857°1858 redacteazæ „Telegraful Român”, apoi al cæror capital, fond de rulment, profit net, luat separat, întreceau
„Amicul øcolii”, „Albina Carpaflilor”. Este primul bibliotecar al cu mult cifrele similare ale tuturor bæncilor româneøti. În plus,
„Astrei”. Un om întreprinzætor øi plin de idei. La 24 aprilie 1867, o bancæ maghiaræ cum era, de pildæ, „Egyesült budapesti fövárosi
el înfiinfleazæ la Ræøinari, unde era învæflætor, o societate de takerékpénztár”, care dispunea de aproximativ aceleaøi capitaluri
pæstrare øi împrumut, cu un capital din cote de câte 50 de florini. cât suma bæncilor româneøti, avea un fond de rulment aproape
„Se pot înfiinfla øi la români asemenea institute îndatæ ce vor fi dublu. Creditele acordate de bæncile româneøti aveau loc sub formæ
oameni care vor øti cum sæ se apuce de lucru” – scria V. Roman. de mici împrumuturi cambiale, în parte cu acoperire ipotecaræ øi
Oameni însæ nu prea erau. El însuøi pleacæ, se pare la Viena în împrumuturi pe obligafliuni. Doar banca „Albina” din Sibiu avea
1869, unde audiazæ câteva cursuri la Academia Comercialæ. În dreptul sæ emitæ scrisori funciare øi putea sæ acorde împrumuturi
1870 e la Bucureøti ca invitat al lui Ion C. Brætianu. Studiazæ ipotecare pe anuitæfli (pânæ în 1910, banca „Albina” acordase
statutele bæncilor sæseøti øi ungureøti. Ideea lui era sæ înfiinfleze 144.000.000 cor. împrumuturi sub aceastæ formæ).
un institut de credit pentru tofli românii. „În fafla trebuinflelor Capitalul românesc plasat în bænci trebuia sæ°øi menflinæ, ba
noastre numeroase øi ardente øi a letargiei de care poporul nostru chiar sæ°øi urce rentabilitatea øi, în acelaøi timp, sæ°øi reducæ
tot mai e cuprins, institutul înfiinflând are sæ fie compus în æst procentul de plasare.
mod ca, pe lângæ atingerea scopului sæu particular, sæ deøtepte În 1900, din totalul de 2.865 bænci câte erau în Ungaria øi
øi sæ nutreascæ spiritul de asociere în poporul nostru, færæ de care Transilvania, româneøti nu erau decât 81, adicæ 2,82%. În pærflile
el nu poate sæ aibæ viitor”. Aøa îi explica el lui Iacob Bologa în locuite de români, la 1.030 bænci existente, româneøti erau 81,
162 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 163

adicæ 7,86%. Faflæ de suma totalæ a bilanflului pe 1900, bæncile Cu un cuvânt, bæncile erau nervul economic al întregii bur-
româneøti reprezentau doar 1,18%, ceea ce demonstra mijloacele ghezii române ardelene, ajutând°o, cu mijloacele lor, sæ se susflinæ
lor mai reduse. În 1905 situaflia se amelioreazæ, din 3.771 bænci în concurenfla ei cu mai puternicele burghezii maghiare sau sæseøti.
din Ungaria øi Transilvania, 150 erau româneøti, adicæ 4% øi, Øi nu doar pe teren economic. Ele devin øi mijloacele de susflinere
respectiv, 8%. Evident, institufliile de credit maghiare se bucurau a politicii activiste româneøti. La succesul din alegerile parla-
de sprijinul statului. Ele erau centralizate, conduse fiind de mentare din 1906, când Partidul Naflional trimite în Dietæ 15
Centrala însoflirilor de credit „Országos Központi Hitelszövetkezet”. deputafli, bæncile øi°au dat contribuflia lor. În comitatul Arad, graflie
La români, bæncile aveau øi ele o organizaflie centralæ proprie, øi institufliei de credit „Victoria”, în 4 circumscripflii electorale din
„Solidaritatea”, creatæ la 16 iulie 1907, dupæ ce conferinflele din 7 au câøtigat românii, iar la Ineu, candidatul român n°a cæzut decât
1901, 1903, 1905, 1906 pregætiseræ aceastæ necesaræ acfliune (Parte- la o diferenflæ de 43 de voturi. În Caraø°Severin, „Lugojana” din
nie Cosma este sufletul ei). Posibilitæflile sale nu erau însæ mari33. Lugoj, „Oravifleana” din Oravifla, „Fægæfleana” de la Fæget au
Aøa cum erau, aparent færæ forflæ (în comparaflie cu marile contribuit la succesul în 5 circumscripflii electorale. Øi alegerea
bænci, desigur), institufliile bancare ale românilor erau cei mai lui Aurel Vlad în comitatul Hunedoara datoreazæ ceva bæncilor.
importanfli factori ai dezvoltærii lor economice sub asuprirea „Ardeleana” de la Oræøtie, „Criøana” din Brad, „Haflegana” de la
austro°ungaræ. Erau, totodatæ, reazemul de nædejde al luptei naflio- Hafleg, „Grænicerul”din Dobra ø.a. Pentru cæ la fel era pretutindeni,
nale româneøti. „Institufliile noastre bancare nu sunt, în primul orice alegere øi, mai ales, orice victorie în alegeri, presupunea
rând, întreprinderi de afaceri, ci instituflii naflionale, care au cheltuieli.
scopuri etnice” – o declaræ „Revista economicæ” de la Sibiu în Îndatæ dupæ 1906, au fost create încæ 14 bænci româneøti la
ianuarie 1906. Ele ofereau importante subvenflii pentru susflinerea Baia Mare, Sasca Montana, Panciova, Teiuø, Târnæveni ø.a. Alte
culturii române. În 1905, ele acordaseræ acestui scop 90.464 co- 14 instituflii bancare øi°au sporit cifra de afaceri: la Lugoj, Braøov,
roane. În 1907, numai banca „Criøana” de la Brad a donat 50.000 Agnita, Beiuø, Buteni, Cluj, Cernatu, Toplifla, Ineu ø.a. În septem-
de coroane pentru transformarea gimnaziului secundar din Brad brie 1906, la conferinfla de la Sibiu, s°a realizat o unitate a tuturor
într°unul mærit øi cu opt clase. Bæncile erau acelea care acordau bæncilor româneøti, sub numele de „Solidaritatea”. Izbândæ
românilor creditele necesare pentru a cumpæra pæmânturile scoase însemnatæ care læsa sæ se întrevadæ o prosperare mai pronunflatæ
la licitaflie sau vândute prin parcelæri. În februarie 1906, locuito- în anii urmætori.
rii comunei Buciumi, din comitatul Sælaj, au cumpærat moøia Dar øi o creøtere reacfliei ungureøti. În comuna Pui, din
Keszthelyi cu 130.000 de coroane. Banii îi dæduse banca „Silvana” comitatul Hunedoara, românii au înfiinflat o societate pe acfliuni
din Øimleul°Silvaniei. „Trebuie perseverat mai departe pe acest de economii øi de credit. I°au zis „Puiana”, dupæ numele locului
drum, pentru cæ puterea aparfline aceluia care este stæpânul pæ- (aøa era obiceiul). Tribunalul din Deva a refuzat s°o înregistreze
mântului” – scria presa româneascæ. Øi faptul avea, færæ îndoialæ, sub acest nume. Decizia tribunalului din 26 noiembrie 1906 este
semnificaflia lui, dincolo de interesul economic imediat. La aceste confirmatæ de Curtea de Casaflie din Cluj pentru cæ nu fusese
bænci gæseau flæranii români mijloacele de susflinere øi dezvoltare folosit numele maghiar al localitæflii, ci cel românesc, neautorizat.
a gospodæriilor lor, aici gæseau mai ales sprijin meøteøugurile, Aøadar, nu Pui, ci Puj (!).
industriile øi comerflul românilor. Ele ofereau o existenflæ siguræ „Budapesti Hirlap” øi „Magyar Villág” publicæ în martie øi iulie
øi comodæ celor aproximativ 600 de funcflionari români øi fami- 1903 violente atacuri la adresa „muncii de sobol” a bæncilor
liilor acestora (bæncile româneøti angajau, fireøte, funcflionari româneøti øi sæseøti „subminærii conøtiente” a politicii naflionale
români). Mulfli din aceøti funcflionari absolviseræ øcoli superioare maghiare. „Szegedi Hirado”, în acelaøi an, scria cæ bæncile
comerciale, academii sau universitæfli øi institufliile bancare româneøti erau subvenflionate din România (ceea ce nu era
asigurau øi astfel, în fiecare an, o creøtere a rândurilor intelec- adeværat), dupæ cum cele sæseøti primeau milioane de la bæncile
tualitæflii româneøti ardelene, øi aøa bine consolidatæ. germane. „Bæncile noastre maghiare nu pot face concurenflæ insti-
164 l ION BULEI X
tutelor de bani ale naflionalitæflilor, nici agilelor øi avantajoaselor „PASIVISM” SAU „ACTIVISM”?
bænci româneøti øi nici bogatelor bænci sæseøti”. În ianuarie 1904,
„Pesti Hirlap” scria cæ bæncile româneøti sunt periculoase, pentru
cæ „sunt cu mult mai cinstite øi mai umane decât bæncile mici
maghiare” ø.a.
În mai sus menflionata carte a lui Huszár Antal, bæncile
româneøti sunt privite ca o mare primejdie „din punctul de vedere
al politicii maghiare”. Øi atunci, el propune revizuirea statutelor „Simbolul cel mai mare al fericirii unui neam este libertatea
lor (de ex. a paragrafului care asigura bæncilor dreptul de a vinde naflionalæ cu toate atributele ei” – spunea un fruntaø al românilor
acfliunile nu numai acelor pe care era îi considera ca acflionari, ardeleni la Conferinfla naflionalæ de la Sibiu din 5 aprilie 1910.
dar øi altora). Deoarece directorii generali ai bæncilor româneøti Aceastæ libertate – posibilitatea dezvoltærii neîngrædite a fiinflei
nu træiau exclusiv din aceastæ funcflie, ci aveau altele, plætite (de lor naflionale, a limbii, datinilor øi credinflei – este tot ceea ce lipsea
obicei erau avocafli, protopopi, preofli ø.a.), propunea sæ li se românilor aflafli sub coroana bicefalæ. Pentru dobândirea ei, fiinfla
interzicæ dreptul de a ocupa øi altæ funcflie decât aceasta. Trebuia determinærii proprii avea un rol însemnat; vrerea aceea de a fi ei
sæ li se cearæ conducerilor celor douæ biserici române ca slujitorii înøiøi pe un pæmânt unde se næscuseræ ei ca popor øi încæ mult
lor sæ nu primeascæ funcflii în cadrul bæncilor. Ministerul Culte- înainte de a veni unii øi alflii cu pretenflii istorice de întâietate.
lor øi Instrucfliunii Publice urma sæ interzicæ acelaøi lucru Românii ardeleni, mai bine zis conducætorii lor, nu erau unifli. Nu
profesorilor øi învæflætorilor. Toate bæncile trebuiau sæ ia denumiri
în hotærârea de a se împotrivi asupritorilor (renegafli au fost
ungureøti, dupæ cum ungureøti deveniseræ øi numele localitæflilor
desigur, dar excepfliile, de obicei, întæresc contrariul lor), ci în calea
(legea din 1898, articolul IV, paragraful 5). Toate institufliile
de urmat. „Activism” sau „pasivism”, acestea erau opfliunile româ-
bancare maghiare, centrale øi de provincie, urmau sæ nu mai
acorde avantaje de scont bæncilor româneøti. Nici o instituflie nilor. Sæ participe la viafla politicæ a Transilvaniei anexatæ
publicæ, oræøeneascæ sau comitatensæ, nu mai putea depune spre Ungariei, recunoscând implicit øi aceastæ „unire”, sau sæ se abflinæ,
pæstrare fondurile lor la bæncile româneøti. Aceste bænci erau silite boicotând°o? Cea de a doua cale avea de partea ei mai multæ
sæ dispunæ de un capital iniflial de cel puflin 400.000 de coroane, demnitate, cea dintâi oferea însæ avantajele încercærii de a îmbu-
iar membrii comitetelor de direcflie 10.000 de coroane caufliune sau nætæfli o situaflie deja datæ. Problema s°a pus chiar de la început,
ipotecarea averilor lor imobiliare în valoare de aceastæ sumæ (se încæ din toamna anului 1865, când împæratul dizolvæ Dieta de la
sconta pe puflinætatea averilor româneøti). În flinuturile locuite de Cluj øi cere alegerea alteia, pe alte baze electorale, mai restrânse,
români, urmau a se înfiinfla bænci maghiare, care prin facilitæfli øi cu un scop øtiut: uniunea Transilvaniei cu Ungaria. Mitropolitul
de credit øi posturi bine plætite ar fi concurat bæncile româneøti Andrei Øaguna, figura centralæ a românilor în acel moment, el øi
(øi Huszár Antal stabilea amænunflit criteriile de organizare ale cercurile clericale din jurul lui øi fruntaøii români laici din Sibiu
acestor bænci). În sfârøit, propunea desfiinflarea „Solidaritæflii”, sunt de pærere sæ se participe în continuare la treburile politice,
uniunea bæncilor româneøti. sæ nu cedeze altora locul ce li s°ar fi cuvenit lor øi neamului româ-
nesc. Mulfli avocafli, profesori (dar øi oameni de afaceri øi negustori),
având în frunte pe G. Barifliu øi Ioan Rafliu, nu acceptæ o atare
cale. Li se pærea de la început o cedare øi o recunoaøtere. Øi ei
pun bazele unei noi miøcæri naflionale din rândurile conducerii
cæreia vor sæ excludæ cercurile clericale. Ei sunt „pasiviøtii”. Între
ei øi cei dintâi se duce de la început o aspræ înfruntare. Din pæcate,
spre paguba luptei comune. Divergenfla de pæreri determinæ o slabæ
166 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 167

rezistenflæ în 1867 øi 1868, când se constituie øi statuteazæ viafla de Institutul Albina, de arhidiocezæ, de „Astra” øi de lupta
dualismul. În afara actului de protest de la 3/15 mai 1868, nici o naflionalæ. A avut norocul sæ fie øi tatæl unui copil talentat, Lucia
acfliune mai importantæ. La o conferinflæ a fruntaøilor politici din Cosma, „privighetoarea Ardealului”, una din cele mai særbætorite
Banat øi pærflile vestice ale Transilvaniei (pærflile ungureøti), flinutæ soprane pe scenele operelor din Viena, Londra, Paris, Milano,
la Timiøoara la 26 ianuarie / 7 februarie 1869, se înfiinfleazæ Bucureøti. Partenie Cosma este cel care ia inifliativa unirii româ-
Partidul Naflional al românilor din Banat øi Ungaria, în frunte nilor în lupta lor politicæ. În casa lui are loc, la 17 octombrie 1880,
cu Alexandru Mocioni (1841°1909), care proclamæ ca tacticæ politicæ o consfætuire confidenflialæ cu George Barifliu øi tot aici s°a decis
„activismul”. Nu trece nici o lunæ øi la 23°24 februarie / 7°8 martie, convocarea conferinflei din mai 1881. Pæcat cæ dupæ 1884, Partenie
la o conferinflæ, la Miercurea Sibiului, fruntaøii românilor din Cosma se retrage din activitatea politicæ.
Transilvania propriu°zisæ creeazæ Partidul Naflional Român din Unirea forflelor în 1881 are efecte pozitive. Din însærcinarea
Transilvania. În fruntea lui, un comitet din 25 de persoane øi un conferinflei de la Sibiu, George Barifliu redacteazæ cunoscutul
preøedinte, Ilie Mæcelariu (1822°1891). Tactica folositæ: „pasivis- Memorial, publicat în limbile românæ (2.000 exemplare), francezæ
mul”. În consecinflæ øi un program adecvat: redobândirea autono- (750), maghiaræ (700), germanæ (600), o vie protestare contra
miei Transilvaniei øi deci nerecunoaøterea dualismului. Øi tot în dualismului: „Nafliunea românæ niciodatæ øi în nici o împrejurare
consecinflæ: la 22 martie / 3 aprilie 1869, partidul lui Ilie Mæcelariu nu se va putea împæca cu sistema dualistæ, ci va insista cu perse-
e interzis de autoritæflile maghiare, pentru cæ, dupæ legea verenflæ demnæ pentru realizarea exactæ, sinceræ øi bine garantatæ
naflionalitæflilor din anul precedent, nici o naflionalitate n°avea a programei sale, cuprinsæ în cele nouæ puncte ale programului
dreptul la „un partid naflional” propriu. partidului (stabilite în 1881)”.
Divizarea forflelor politice româneøti în douæ partide, distruge Împotriva forflei politice reunite ale românilor, autoritæflile
unitatea de acfliune, mai bine zis, consfinfleøte lipsa ei. Interesele ungureøti riposteazæ. În 1881, doar un singur deputat se alege cu
româneøti, la nivelul organelor maghiare constituite, nu sunt programul P.N.R. – generalul Traian Doda din Caransebeø, care
reprezentate decât de puflinii deputafli aleøi în Banat øi pærflile în semn de nemulflumire, îøi dæ demisia. În 1883, când Franz
ungureøti (Criøana) øi de mitropoliflii øi episcopii români, ortodocøi Joseph viziteazæ Seghedinul, cheamæ la el pe cei doi mitropolifli
øi unifli, membri de drept în Casa Magnaflilor (Casa de sus). ai bisericii române øi le face aspre mustræri pentru politica anti-
Opoziflia românilor la legea Tréfort, din 1879, nu e o opoziflie bine dualistæ a românilor. Un an mai târziu, se înfiinfleazæ societatea
organizatæ. Øi erau de aøteptat alte atacuri la adresa naflio- E.M.K.E. (Erdélyrészi magyar Közmülveladési Egyesület –
nalitæflilor. Societatea transilvanæ de culturæ maghiaræ) cu precise scopuri de
Conducætorii românilor se hotæræsc, în sfârøit, sæ se uneascæ. maghiarizare.
Între 30 aprilie / 12 mai øi 2/14 mai 1881, se fline la Sibiu conferinfla Dar jocul de reacflie°contrareacflie continuæ. Tot în 1884 apare
cercurilor electorale româneøti din Transilvania, Banat, Criøana la Sibiu „Tribuna”. Deviza ei: „Soarele pentru tofli românii, de la
øi Maramureø. 141 de delegafli. Ei decid unirea celor douæ partide Bucureøti ræsare”, dupæ fericita expresia a lui Ioan Slavici.
româneøti într°unul singur, în fruntea cæruia îl pun pe Partenie Inifliatorii „Tribunei” sunt Ioan Slavici øi prietenul sæu cu nume
Cosma (1837°1914), care pe atunci era avocatul (în curând øi germanizat, Ioan Bechnitz, nepotul unui negustor trecut în timpul
directorul) Bæncii „Albina” din Sibiu. Un om energic acest avocat revolufliei de la 1821 de la Bucureøti la Sibiu. Bechnitz, dupæ
din Beiuø. Fæcuse facultatea la Budapesta, lucrase în cancelaria mærturisirea lui Slavici, este cel care a ales numele ziarului, care
avocaflialæ a lui Em. Gojdu (øi secretar al acestuia), redactor la a hotærât formatul, literele, maniera de redactare, ortografia, care
„Concordia”, primul preøedinte al societæflii academice literare citea totul înainte de a intra în tipar, aducea informaflii de tot felul
„Petru Maior”. În 1872 fusese ales deputat în cercul Beiuøului, ø.a. Administrator al Institutului tipografic e numit Aurel Brote,
reales dupæ aceea. La Sibiu se stabileøte în 1876 øi aici îøi va lega directorul bæncii de asigurare „Transilvania”. Dificultæflile
168 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 169

„Tribunei” sunt mari øi la început øi dupæ aceea1. Sunt în primul la situafliunea românilor din Transilvania øi Ungaria”, tradus în
rând de naturæ financiaræ. Numærul de abonamente era cu totul patru limbi øi difuzat în 1.800 de exemplare. La acest memoriu,
nesatisfæcætor. Multe dintre ele erau pe nume false, fiindcæ auto- studenflii unguri vor ræspunde, færæ sæ convingæ. Acestui ræspuns
ritæflile persecutau pe cei trecufli în listele de abonafli. „Acela care îi dæ A.C. Popovici, pe atunci student la Graz (împreunæ cu colegii
øtie ce va sæ zicæ a întrefline un ziar, îøi amintea Slavici, va înflelege sæi) strælucita „Replicæ”: 180 de pagini, redactate în cinci limbi
neliniøtea d°lui dr. A. Brote, care vedea cum din zi în zi suntem (românæ, francezæ, germanæ, englezæ øi italianæ), în 12.000 de
tot mai aproape de situafliunea în care va trebui sæ lichidæm”. exemplare, scrise cu mare vigoare, înfæfliøând pe larg întreaga
„Tribuna” e o pildæ de sacrificiile pe care trebuiau sæ le facæ românii problemæ a românilor ardeleni. „Replica” s°a bucurat de un ecou
din Ardeal pentru ziarele lor. În 1884, Eugen Brote era asesor neobiønuit în Europa øi ungurii nu mai ræspund cu un alt memo-
consistorial, avea o micæ moøie lângæ Sibiu cu unele dintre cele randum, ci cu forfla. A.C. Popovici e condamnat la 4 ani închisoare
mai frumoase vite de præsilæ din Transilvania. Peste câfliva ani, øi 5.000 florini amendæ. Colegii lui la câte un an închisoare5.
era pribeag. Septimiu Albini, distins cadru didactic, a renunflat Succesul „Replicii” determinæ conducætorii luptei naflionale
la postul de director al øcolii de fete din Sibiu pentru a lua româneøti sæ acflioneze mai energic. La conferinfla P.N.R. de la
conducerea „Tribunei”, dupæ ce Slavici a intrat la închisoare. Cât Sibiu, din ianuarie 1892, se hotæræøte redactarea unui „Memo-
a dus aceastæ sarcinæ a stat øi el mai mult în temniflæ la Sibiu. Øi randum” cætre împæratul Franz Joseph. 25 de membri sunt
a ajuns øi el pribeag. Pompiliu Pipoø a ieøit din cancelaria lui Iuliu însærcinafli cu redactarea lui. Proiectul e întocmit de Iuliu Coroianiu.
Coroianu ca sæ lucreze la „Tribuna” øi în câfliva ani, s°a ruinat øi I se dæ o formæ definitivæ în consfætuirile din 25 øi 26 martie 1892.
el. Ioan Macovei, arestat pentru articolele sale un an øi jumætate, E tipærit apoi la Sibiu, în româneøte øi în câteva limbi de circulaflie.
øi°a pierdut sænætatea øi s°a præpædit. Vasile Mangra a fost Øi, la 28 mai 1892, o impunætoare delegaflie de 300 de români
suspendat din postul de profesor la seminar pentru cæ n°a vrut (avocafli, profesori, preofli, învæflætori, meseriaøi, flærani ø.a.) cere
sæ°øi înceteze colaborarea la „Tribuna”. „Noi tofli…scria Slavici, la Viena sæ fie primitæ de împærat. Prevenit de primul ministru
ne°am sacrificat carierele, am renunflat la liniøtea noastræ, ne°am al Ungariei, Szápory Gyula, Franz Joseph refuzæ s°o primeascæ
tras pâinea de la guræ øi am dat tot ceea ce e mai bun în noi ca (Carol I øtia cæ împæratul nu°i va primi pe românii ardeleni øi°i
sæ facem «Tribuna» ceea ce este”2. Dar sacrificiile n°au fost în zadar. sfætuise sæ nu se ducæ la Viena). Tot ce mai pot face românii, e
Nici un sacrificiu, niciodatæ, pentru neamul tæu øi interesul sæ predea textul caligrafiat al Memorandumului în plic sigilat
naflional nu e øi nu va fi în zadar. øefului cancelariei personale a împæratului, baronul Adolf Braun.
Cu „Tribuna” atitudinea românilor ardeleni devine mult mai Franz Joseph refuzæ pânæ øi citirea lui øi trimite plicul nedesfæcut
combativæ. Lupta naflionalæ iese din „consfætuirile intime”. „Ea e ministrului de Interne al Ungariei. Disprefl la suveran? Nu, ci
hotærâtæ (acum) de cei mulfli, care stau în continuæ atingere cu incapacitate de guvernare. Delegaflii, la întoarcere, sunt insultafli
masele mari ale poporului, pe care nu le poate stæpâni decât acela øi brutalizafli prin gæri de cætre unguri. Casa lui Ioan Rafliu de la
care fline seama de pornirile lor legitime”3. La 7 martie 1887, o Turda e atacatæ cu pietre (va fi nevoit sæ se mute la Sibiu).
conferinflæ a P.N.R. la Sibiu, hotæræøte ca pe viitor, tactica pasi- Românii suferiseræ o înfrângere? Aøa scriau ziarele maghiare.
vismului sæ fie adoptatæ de toatæ lumea, deci øi în Banat, Criøana, Nu lipseau ironiile øi jignirile. Numai cæ, tipærit în broøuræ, în
Maramureø4. Preøedinte este ales G. Barifliu, iar I. Slavici secretar. limbile românæ, maghiaræ, francezæ øi italianæ, Memorandumul
Pentru susflinerea luptei ardelenilor, în decembrie 1890 la devine cunoscut în toatæ Europa. Autoritæflile maghiare deschid
Bucureøti ia fiinflæ Liga culturalæ, care, treptat, îøi va crea filiale o anchetæ judiciaræ împotriva semnatarilor. Conferinfla extra-
pretutindeni în Regat øi în unele centre universitare de la Paris, ordinaræ a P.N.R. din mai 1893 se solidarizeazæ cu ei. Ancheta
Berlin, Roma, Londra, Bruxelles ø.a. Ea va publica în 1891 se extinde øi asupra membrilor Comitetului Central al P.N.R.
cunoscutul „Memoriu al studenflilor universitari români privitor Procesul nu se judecæ decât în mai 1894 (împrejurærile externe
170 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 171

øi interne nu erau favorabile). Judecætorii, procurorii, grefierii ø.a. La 1878, Nicolae Stævroiu propunea activismul la Conferinfla
tofli erau maghiari. Întreaga acfliune stârneøte mare vâlvæ, între- electoralæ de la Sibiu. Cum susflinea el propunerea? Pasivismul,
flinutæ cu abilitate øi încurajatæ de la Budapesta. Cauza românilor prin rezistenfla ce o presupunea, stârnea reacflia guvernelor ungare
transilvæneni devine o cauzæ europeanæ. „Ceea ce se discutæ aici împotriva românilor. „Nimeni nu poate aøtepta de la contrarul sæu
– declara I. Rafliu judecætorilor sæi de la Cluj – este însæøi existenfla de luptæ favoruri, ci numai lovituri”. Neparticiparea românilor la
poporului român”. Or, „existenfla unui popor nu se discutæ, se viafla politicæ nu°øi aræta efectele la nivelul politicii generale a
afirmæ!…”Øi mai departe: „Suntefli stæpâni pe persoana noastræ statului maghiar, pentru cæ românii n°aveau nici o aristocraflie
fizicæ, dar ceea ce væ scapæ este conøtiinfla naflionalæ a poporului puternicæ, nici o burghezie influentæ. Erau multe circumscripflii
român”. Românii transilvæneni, ei înøiøi, devin mai conøtienfli de în care alegætorii români alegeau candidafli unguri øi saøi, care
soarta lor øi de destinul lor. Autoritæflile maghiare, în loc sæ înæbuøe apoi, ca deputafli, votau în parlament „cele mai stricæcioase legi
miøcarea naflionalæ, creau martiri øi o întefleau. Drumul acuzaflilor pentru români”. De ce îi alegeau? În lipsa unui candidat român,
în proces spre Cluj a fost un marø triumfal. La Copøa, în garæ, votau øi ei pe cine gæseau, într°o completæ orbire. Øi atunci, Nicolae
10.000 de români, la Blaj, la Cluj (aici, în ziua deschiderii procesu- Stæværoiu recomanda activismul. Românii vot putea astfel sæ se
lui erau 30°40.000). „Cine n°a væzut în acea dimineaflæ mulflimea apere în parlamentul flærii în auzul tuturor. „Øi dacæ reprezentanfla
imensæ care însoflea de la hotel «Ungaria» la localul Tribunalului flærii ar ræmânea surdæ la plângerile noastre, le va auzi Europa”.
pe membrii Comitetului naflional, cu strigæte de «sæ træiascæ», cine Românii trebuie sæ ocupe locul meritat de ei øi în viafla politicæ,
nu numai în culturæ, în economie. Alegætorii români n°ar mai fi
n°a væzut mai târziu – dupæ prima øedinflæ – în grædina Bánffy,
fost „pradæ øi jertfæ corupfliunii stræine”. Se va strânge legætura
o mulflime de 20.000 de români, venifli printre toate armatele øi
dintre „inteligenfla” (recte intelectualitatea) românæ øi popor. Prin
rigorile poliflieneøti, din toate pærflile acelui flinut, aclamând
activism, s°ar recunoaøte implicit uniunea Transilvaniei cu
îmbætafli de entuziasm pe doctorul Lucaci, cine n°a væzut femeile
Ungaria øi deci, pierderea autonomiei Transilvaniei? Nu, pentru
îngenunchind øi cerând de la Dumnezeu, cu mâinile împreunate,
cæ „dacæ existenfla nafliunii române ar depinde de autonomia
redarea patriei oprimate, acela nu øtie ce înseamnæ entuziasmul
Transilvaniei, ar fi foarte trist pentru noi, românii”. Într°adevær,
unui popor”. Aøa scria ziaristul italian Roberto Fava. În astfel de românii din Transilvania nu erau nici jumætate din numærul
încercæri, conøtiinfla naflionalæ aræta cæ, într°adevær, era o prezen- românilor din Austro°Ungaria. Autonomia pentru Transilvania ar
flæ vie în mijlocul vieflii de zi cu zi a românilor. Puteau fi condamnafli fi însemnat salvarea doar a românilor transilvæneni. Ceilalfli
numeroøi fruntaøi ai românilor, putea fi interzisæ activitatea P.N.R. urmau a fi sacrificafli? „Aceastæ procedare ni se pare prea puflin
(a øi fost, prin hotærârea guvernului maghiar din 16 iunie 1894, naflionalæ, cæci are prea puflinæ considerare cætre fraflii noøtri din
pe motiv cæ partidul n°avea statute!), câøtigul pentru cauza naflio- alte pærfli” (din Banat, Criøana, Maramureø). N. Stæværoiu avea
nalæ românæ era mare. Pasivismul nu însemna, ipso facto, o mai dreptate. Chestiunea de autonomie a Transilvaniei flinea øi de
slabæ acfliune politicæ. Nu era decât o retragere din luptele parla- celelalte naflionalitæfli ce o conlocuiau, flinea de schimbarea legii
mentare – øi aceasta parflialæ. Era, cum scria Huszár Antal, de electorale øi de alte reforme. Nu se putea pur øi simplu pune
fapt „manifestarea liberæ a activitæflii politice a poporului român”6. semnul egalitæflii între ea ca øi chestiunea naflionalæ româneascæ?
Iar activismul, dupæ acelaøi, era „acea tendinflæ care are drept scop Unde era neajunsul activismului? Acolo, cæ ducea la recu-
ca politica activistæ, promovatæ sub conducerea românilor extre- noaøterea unei stæri de fapt, acea existentæ, care era total nefavora-
miøti, manifestatæ øi afirmatæ pânæ acum færæ piedici, în cadrul bilæ românilor. Activismul era unica politicæ, spunea Stæværoiu,
Partidului Naflional Român, sæ fie pusæ – în interesul alegerii „care ne°ar putea duce la complanare cu ungurii, de care suntem
candidaflilor extremiøti ai naflionalitæflii române – sub egida politicii legafli prin interese de existenflæ”. Sigur cæ „o complanare” cu
potrivnice statului ungar”. ungurii era binevenitæ, dar în ce condiflii?
172 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 173

În acelaøi an, 1878, øi cu prilejul aceleiaøi Conferinfle a sistema dominatoare øi maximalæ de stat”8. Situaflia românilor din
românilor de la Sibiu, George Barifliu motiva tactica pasivismului, Transilvania devenise din rea øi mai rea. Øi Barifliu crede cæ
a rezistenflei pasive. Douæ fuseseræ motivele adoptærii ei: desfiin- motivele pentru menflinerea pasivismului nu numai cæ n°au
flarea autonomiei Transilvaniei øi uniunea ei forflatæ cu Ungaria, încetat, dar au sporit. Românii ar fi participat la viafla politicæ dacæ
prin „cælcarea în picioare a dreptului de existenflæ politicæ a nafliunii ar fi existat o Dietæ a Transilvaniei, cum existæ în alte provincii
româneøti în acest Mare Principat”. Afirmafliei cæ un singur ale imperiului. Dar transilvænenii sunt trimiøi într°o Dietæ a
deputat din Dieta Ungariei, cu talentele øi cu genialitatea unui Ungariei, la Budapesta, unde n°au ce cæuta, øi unde, dacæ se duc,
O’Connel din Irlanda ar putea face minuni pentru nafliunea tot nu sunt luafli în seamæ.
românæ, Barifliu îi ræspunde cu întrebærile: „Unde este Magna „Pasivismul” øi „activismul” erau douæ faflete ale aceleiaøi lupte
Charta, unde Habeas Corpus, acei heruvimi pæmânteøti ai naflionale. Vremea øi împrejurærile politice din Ungaria le ceru-
libertæflii civile øi politice din Anglia?” Unde e dreptul neflærmurit sera când pe una, când pe cealaltæ, pânæ când, la începutul veacu-
de adunare (meeting) øi reuniuni, unde libertatea absolutæ a lui, activismul cucereøte cea mai mare parte a luptætorilor naflionali
presei? ø.a .Øi concluzia lui era cæ færæ toate aceste libertæfli, soarta ardeleni. Era øi o altæ generaflie. Erau oamenii care simfleau nevoia
unui O’Connel în parlamentul Ungariei nu putea fi decât unei afirmæri directe în politicæ, oameni care nu mai voiau sæ
captivitatea. „În sclavie nu încape nici un O’Connel”. S°a îndepær- accepte mijloacele tradiflionale acolo unde simfleau cæ lupta
tat intelectualitatea de popor prin pasivism? Nu, ci poporul s°a nemijlocitæ era mai indicatæ. Când generaflia lui Barifliu øi Rafliu
îndepærtat de acei intelectuali care au admis colaborarea cu ungurii s°a stins, noii luptætori naflionali au pornit pe calea unei confrun-
øi autoritæflile ungare, acceptând dualismul. În timpul alegerilor, tæri deschise. Ei vorbeau nu doar în numele unei nafliuni române
au fost destui alegætori români care au votat cu candidaflii unguri, care în Transilvania îøi cæuta sporirea identitæflii proprii øi voia
dar, dacæ aøa s°a întâmplat, de vinæ a fost marea corupflie care sæ reziste tendinflelor de asimilare ale opresorilor. Ele îøi ridicau
domnea în campaniile electorale din Ungaria (beflii plætite cu mare glasul în numele unei nafliuni foarte conøtientæ de sine øi siguræ
dærnicie de candidafli, împærflirea de mari sume de bani, presiune de posibilitæflile ei.
puternicæ îndreptatæ contra preoflilor – inclusiv aruncarea lor în Europa era, atunci mai mult ca oricând înainte, o Europæ a
temniflæ – promisiuni mincinoase de câøtigare a proceselor pen- monarhiilor constituflionale øi a democrafliilor parlamentare care
dinte, promisiuni de înaintæri în funcflii, ameninflæri de destituire aveau parlamentul în centrul vieflii politice. Pe urmele marilor
ø.a.). Nu tofli rezistau în fafla acestei avalanøe de îmbieri øi ame- popoare din Occident, românii dezvoltaseræ o viaflæ politicæ parla-
ninflæri, ceea ce era foarte adeværat. De regulæ, nu candidaflii mentaræ de valoare. Deputaflii øi senatorii din Bucureøti n°aveau
români erau cei preferafli de autoritæfli, chiar øi atunci când arætau de ce sæ se simtæ inferiori omonimilor lor din marile centre
poziflia lor „guvernamentalæ”, ci tot cei unguri. De aceea se øi europene ca flinutæ øi valoare intelectualæ a dezbaterilor, chiar dacæ
alegeau aøa de puflini deputafli români în parlamentul ungar. Øi alegerea lor în forul legislativ continua sæ ræmânæ tributaræ crite-
Barifliu avea aspre cuvinte pentru aceøti politicieni români care, riilor cenzitare. Clasa conducætoare româneascæ avea flinutæ euro-
„sub niøte pretexte mizerabile de «interese locale», spærgeau peanæ. Take Ionescu, P.P. Carp, Em. Costinescu sau D.A. Sturdza,
solidaritatea naflionalæ. ca sæ dæm câteva exemple, se miøcau în largul lor pretutindeni.
Omul politic ardelean credea cæ orice ar face românii, ei tot Aveau peste tot cunoøtinfle øi trecere øi puteau trata cu dezinvol-
„inamici ai statului” ar fi considerafli. „Curat øi ræspicat ni s°a spus, turæ orice problemæ importantæ europeanæ. Pentru ei, România
la diverse epoce, iar mai ales acum, de curând, cæ crima cea mai era limpede o flaræ a acestei Europe, atât de cunoscutæ lor, øi
mare øi mai nesuferitæ a românilor este cæ se nasc români øi ræmân împærtæøea destinul acesteia.
români, nu vreau nici sæ se germanizeze (1857), nici sæ se maghia- Luptætorii naflionali ardeleni din noua generaflie de la sfârøitul
rizeze (1843/9, 1867, 1877). Nimicirea noastræ naflionalæ o cere secolului al XIX°lea øi începutul celui urmætor, bine pregætifli
174 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 175

intelectual, cu educaflie temeinicæ de øcoalæ, nu se simfleau inferiori øi aøa færæ sorfli de izbândæ? Ræspunsul era unul singur: o mai
oamenilor politici din Ungaria. Credeau cæ mult mai bine pot apæra strânsæ legæturæ a românilor ardeleni cu cei din regatul liber.
interesele româneøti în chiar parlamentul ungar, acolo unde se „Prin satele româneøti, în multe colibe atârnæ pe perete portre-
luau deciziile. Øi discursurile lui Alexandru Vaida, Iuliu Maniu, tul regelui României, parcæ el ar fi adeværatul suveran asupra
Vasile Goldiø, A.C. Popovici, Miron Cristea ø.a. o dovedesc cu inimelor române” – scria „Budapesti Hirtop” la 5 august 1908. „De
prisosinflæ. Problemele româneøti dobândesc o nouæ audienflæ øi câte ori se face o excursie de la Curtea din Sinaia în Ardeal,
ajung a fi mai temeinic cunoscute. A scrie în presa româneascæ ospitalitatea românilor îmbracæ coloritul omagiului”9. În opinia
articole, a organiza întruniri øi a vorbi în cadrul lor, ca sæ ne publicæ a românilor de dincolo de Carpafli, conøtiinfla unei unitæfli
referim doar la aspectele aparente ale politicii, avea o mare valoare de destin cu românii liberi era nu doar un sentiment platonic, ci
în ridicarea politicæ a maselor largi româneøti. Nu se impuneau tot mai clar conturat, opfliunea viitorului. Pentru cine avea îndoieli,
însæ doar prin aceasta lumii politice europene. Românii voiau sæ°øi manifestæri ca acelea prilejuite de Expoziflia Naflionalæ din 1906
spunæ pæsul lor pretutindeni, transformând o datæ în plus cauza de la Bucureøti trebuiau sæ fie definitiv revelatoare. Guvernanflii
românilor transilvæneni într°una nu doar a lor înøile sau a statului unguri, ei înøiøi, sesizaseræ de mult pericolul, dat multora nu li
ungar øi a Imperiului austro°ungar, ci a Europei. Parlamentul de se pæruse atât de iminent pe cât a început sæ li se paræ la începutul
la Budapesta nu însemna desigur Europa, dar era încæ o fereastræ acestui veac. „Ceea ce se numea pânæ acum o cestiune a naflionali-
de pætrundere în interiorul ei. tæflilor, astæzi a pornit pe povârniøul separafliunii, servind cauza
Activismul era, în altæ ordine de idei, o formæ mai eficace de iredentismului, Chemarea conservativæ a Ungariei istorice este
conøtientizare a românilor, era o cale mai siguræ de a strânge acum sæ se organizeze întru apærarea unitæflii flærii” – scria
legæturile de solidaritate naflionalæ. Contactul direct cu masele „Budapesti Hirlap” în 190810.
alegætorilor români, ræspândirea ideilor programatice româneøti Un om politic, Bethlen Øtefan, era mai inteligent øi mai pæ-
în timpul campaniilor electorale, alegerile ca atare, care puneau trunzætor în observafliile sale. Pentru el, „chestiunea de naflionali-
sentimentele naflionale în acfliune, obligând la acfliuni de conøti- tate românæ” în Transilvania øi Ungaria avea drept primæ øi
inflæ, toate pledau pentru dreptatea cauzei activiste. principalæ cauzæ formarea Regatului independent român (Aici
La mijloc mai era øi altceva. La cumpæna veacurilor al XIX°lea greøea, fireøte, pentru cæ românii ciscarpatini nu aøteptaseræ sæ
øi al XX°lea, politica de maghiarizare a guvernanflilor de la Buda- se proclame regat liber fraflii lor de la sud øi ræsærit de Carpafli,
pesta ia amploare øi îmbracæ forme mai directe. Era o ofensivæ ca sæ°øi dea seama cæ sunt români). Nu greøea însæ când afirma:
cæreia nu i se putea riposta decât cu energie. Trebuia schimbat „cæ este imposibil sæ°øi imagineze cineva impresia psihologicæ ce
ceva în atitudinea politicæ de pânæ atunci, ca sæ se poatæ opune a putut sæ producæ acest fapt în sufletul românilor noøtri din patrie
valului de maghiarizare ce se reværsa peste naflionalitæflile din (Ungaria – n.n.). În ziua când s°a næscut regatul român […],
Ungaria. Fireøte, sub orice formæ s°ar fi dus lupta naflionalæ, ea valoarea patriei ungare s°a diminuat în ochii lor pe lângæ forma-
însemna o ripostæ. Dar de ce sæ nu fie întâmpinate legile opresoare fliunea de stat ce le°a prezentat°o România independentæ, unde
cu împotrivire din chiar stadiul de pregætire a lor øi de votare, în nafliunea nu trebuie sæ se mulflumeascæ cu o parte a drepturilor,
auzul tuturor factorilor politici ai statului ungar? De avut în vedere ci are plenitudinea drepturilor, ba încæ øi mai mult, plenitudinea
este øi un alt factor, aparent de viitor îndepærtat, dar numai puterii” øi, în mæsura în care s°a înælflat în ochii românilor din
aparent. Programatic, Partidul Naflional Român nu putea sæ mai Transilvania øi Ungaria, prestigiul României independente în
susflinæ ideea mai veche a autonomiei Transilvaniei. Pentru cæ aceeaøi mæsuræ, ei nu s°au mulflumit doar cu „un caracter agresiv
atunci, care urma sæ fie soarta românilor din Banat, Criøana, faflæ cu rasa maghiaræ”. Ce însemna aceastæ „nouæ politicæ”? Sæ
Maramureø? Se øi renunflæ la aceastæ prevedere programaticæ la creeze „în partea ræsæriteanæ a Ungariei” un teritoriu unitar din
Conferinfla de la Sibiu. Cu ce urma sæ fie înlocuit acest deziderat punct de vedere social, apoi cultural øi, pe cât era posibil, lingvistic,
176 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 177

diminuând cu totul elementul maghiar, în aøa fel, încât „la oca- opiniei publice europene în spatele cæreia politica de opresiune
ziunea favorabilæ, acest teritoriu sæ poatæ fi unit færæ primejdie, sæ ia amploare, dupæ cum a øi luat.
în Regatul independent român” („Adeværat! Aøa este!” S°a auzit Ele exprimau o realitate, intens træitæ. Un pierdut al luptei
din toate pærflile în parlamentul ungar la aceste afirmaflii ale lui naflionale, Grigore Moldovan, cæruia statul ungar îi dæduse un post
Bethlen). Øi el dæ exemple de intoleranflæ la preoflii øi învæflætorii de profesor la Cluj în schimbul loialitæflii sale øi ca prefl al acesteia
români faflæ de credincioøii sau elevii lor care vorbesc ungureøte, (orice pædure are øi uscæturi), exprima un adevær atunci când scria
aminteøte strædaniile conducætorilor români de a crea o clasæ despre programul luptætorilor naflionali români cæ el nu era altceva
mijlocie, o clasæ burghezæ care sæ ia în mâinile sale destinele româ- decât o creaflie ad°hoc menitæ „sæ ne acoperim contactul cu
neøti, citeazæ încercæri ale românilor de a intra în posesia pæmân- România øi sæ disimulæm tendinflele noastre revoluflionare”. În fapt,
turile moøierimii maghiare din Transilvania. Prin toate acestea, scria el, nimeni nu se entuziasma de idei ca „autonomia Ardealu-
trage el o concluzie, „vor sæ obflinæ, de asemenea, ca partea lui” sau „stat federalistic ungar” øi tofli aøteptau legæturile tot mai
ræsæriteanæ a flærii sæ ajungæ cu desævârøire sub supremaflia lor strânse cu regatul român”13.
nu numai socialæ øi culturalæ, dar øi economicæ!11. Prezenfla acestor deputafli ai naflionalitæflilor în parlamentul
În cartea mai sus amintitæ a lui Huszár Antal, aceastæ idee din Budapesta a provocat destule reacflii, unele violente, din partea
este amplu dezvoltatæ. majoritæflii ungare. Cæci nu veneau ca aleøi ai unui partid maghiar,
Ce voiau sæ spunæ atari aserfliuni din partea oamenilor politici ci ai unor partide naflionale, cum era Partidul Naflional Român.
Nici nu aveau aerul uøor timid, obiønuit pânæ atunci la parla-
unguri? Mai întâi cæ ele constituiau o acoperire, încæ una, pentru
mentarii de altæ naflionalitate decât cea ungaræ. Ei veneau cu
noi mæsuri în politica de maghiarizare (poate cæ nu întâmplætor
îndræzneala unor aleøi în numele unei idei øi datori s°o slujeascæ:
ele sunt mai numeroase acum, înaintea aducerii în parlament a
ideea de dreptate øi viaflæ naflionalæ a celor care nu erau unguri,
proiectului Apponyi). „Politicianul trebuie sæ aibæ calitatea indis-
dar n°aveau nici o vinæ cæ nu erau, dimpotrivæ. Conøtiinfla drep-
pensabilæ de a fi energic”, scria „Budapesti Hirlap” în 8 februa-
tului naflional, cu hotærâre afirmat, este un mare câøtig al acestei
rie 1909. Øi dezvolta ideea: „Însæ cel ce admite organizarea
generaflii de noi luptætori naflionali. Øi în afirmarea lor, ei nu
naflionalitæflilor ca naflionalitæfli øi, prin aceasta, descompunerea puteau sæ nu întâmpine o contrareacflie ungaræ. Foarte adesea,
patriei maghiare, acela nu cunoaøte nofliunea patriei ungare øi în parlamentul de la Budapesta sunt incidente. Frecvent, cauza
singur se declaræ stræin. Øi într°adevær, stræin este acela nu pentru lor e doar pretextualæ. Terenul de înflelegere între unguri øi
originea sa, ci pentru tendinflele sale” (machiavelicæ întoarcere a naflionalitæfli se îngusta vizibil.
lucrurilor, dar foarte logicæ în egoismul ei). Care trebuia sæ fie 10 ianuarie 1905. Se deschide la Sibiu conferinfla naflionalæ a
politica statului ungar faflæ de naflionalitæfli, se întreba ziarul? În românilor. Sunt prezenfli 97 de delegafli ai diferitelor cercuri
orice caz, nu concesiile. „Orice concesiune ce li s°ar acorda, nu este electorale. Scopul ei: afirmarea solidaritæflii Partidului Naflional
decât o nouæ armæ împotriva noastræ pentru izbândirea scopului prin încetarea discufliunilor în ce privea tactica electoralæ øi
lor final”. Øi aici intervenea deosebirea mare de scopuri. „Scopul adoptarea unei singure politici. Aceasta urma sæ fie: activismul.
nostru final este sæ avem o Ungarie puternicæ øi unitaræ, înteme- Apelul cætre alegætori glæsuia: „Batefli øi vi se va deschide! Ca sæ
iatæ pe fundament naflional øi pe supremaflia ungurilor”. Fireøte, câøtigæm drepturi, trebuie sæ ne folosim øi sæ ne øtim folosi de cele
nu acelaøi era scopul naflionalitæflilor, care voiau sæ træiascæ øi ele pe care le avem. Cum va fi purtarea d°voastræ la alegeri, aøa vor
o viaflæ proprie12. fi deputaflii, øi cum vor fi deputaflii, aøa se vor fæuri legile øi aøa
Aøadar, afirmafliile politicienilor unguri privind tendinflele væ va fi uøurarea!” Sau „puterea e în mâinile d°voastræ”.
separatiste ale naflionalitæflilor (nu numai ale românilor, ci øi ale Aøa era oare? La alegerile din 1905, românii obflin, într°adevær,
sârbilor, slovacilor sau croaflilor) voiau sæ creeze o perdea în ochii 15 locuri în Cameræ. Între ei, luptætorii naflionali: V. Goldiø, Al.
178 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 179

Vaida, I. Maniu, Th. Mihali, Øt. Cicio Pop, Coriolan Brediceanu, în 6, în celelalte abia ajungând la 30% din proporflie. Øi în aceste
A. Vlad ø.a. Dar øi unii aleøi pe listele guvernamentale: Petru condiflii, censul mic în oraøe nu folosea românilor.
Mihalyi, Alexandru Popp, George Øerb, Nicolae Øerban. Slovacii În comunele rurale mari øi mici din Ungaria propriu°zisæ,
trimit øi ei 7 deputafli, sârbii 4. Tofli se unesc în Grupul parlamentar aveau drept de vot tofli cei care posedau cel puflin un sfert de sesie
naflionalist, cu Th. Mihalyi preøedinte øi Milan Hodja secretar. urbarialæ (8°9 iugære). În Transilvania în schimb, aveau acest drept
Niciodatæ naflionalitæflile nu trimiseseræ atâflia deputafli în numai cei care plæteau darea de pæmânt de cel puflin 79 sau 84
parlament, mai cu seamæ cæ cei mai mulfli veneau ca reprezentanfli florini, venit curat cadastral (dupæ clase) sau plæteau o dare
ai unor partide naflionale proprii øi nu ungare. În 1907, se alege erarialæ de pæmânt, de casæ øi venit clasa a treia (în total, cel puflin
V. Lucaciu. Pærea cæ, într°adevær, activismul dædea roade, chiar 105 florini venit). În acest fel, censul în comunele rurale din
dacæ, fireøte, numærul parlamentarilor români era departe de a Transilvania era de 8°9 ori mai mare decât în Ungaria. Cum scria
fi corespunzætor, raportat la numærul lor, în „regatul apostolic” D.A. Sturdza în 1898: „censul e mic la oraøe, unde poporafliunea
românæ e disparent de micæ; e neînsemnat în comunele rurale
al Ungariei. Øi aøa în Ungaria, la o populaflie de 21.718.945
maghiare, iar în cele româneøti e de 8°9 ori mai mare”17.
locuitori (1910), din care unguri erau 10.050.575, iar neunguri
La deosebirea de cens se adæugau greutæflile izvorâte din
11.668.371 (acelaøi an), nu votau decât circa un milion, adicæ o
arondarea cercurilor electorale. În 4 comitate maghiare øi 15 oraøe,
proporflie de 5%. În flærile apusului, aceastæ proporflia varia între
era un deputat la 460 km2 øi 17.000 locuitori. În 11 comitate
12 øi 20%. La 9 septembrie 1905, ministrul de interne Kristoffy, româneøti, era un deputat la 1.000 km2 øi la 34.000 de locuitori.
chiar spunea cæ în Ungaria nu se putea vorbi de „o adeværatæ Altfel spus, ungurii aveau reprezentare dublæ faflæ de români. Erau
reprezentafliune naflionalæ. Mica proporflie a populafliei cu drept øi cercuri electorale unde 2°3.000 de unguri alegeau un deputat,
de vot i se pærea absorbitæ de chestiuni pur politice øi de mândrie pe când în altele 50.000, 70.000 sau 100.000 puteau alege un
naflionalæ, uitând chestiunile vitale, de interes pentru tofli. Din deputat. Centrele de votare erau aøa stabilite, încât erau cât mai
cei 1.048.976 alegætori în 1905, 56,2% erau unguri, 12,7% germani, aproape de localitæflile maghiare øi cât mai departe de cele
11,4% slovaci øi abia 11,2% români. Dintre alegætori, 80,1% øtiau româneøti.
sæ scrie øi sæ citeascæ, iar 19,9% nu, dar votau totuøi. Din cei care Cum prevedea Take Ionescu, ungurii nu erau dispuøi sæ lase
øtiau sæ scrie øi sæ citeascæ, doar 63,6% o fæceau în ungureøte. Dacæ în parlamentul de la Budapesta decât atâflia reprezentanfli ai
se lua în consideraflie populaflia Ungariei de peste 20 de ani, ea naflionalitæflilor, câfli voiau ei sæ lase.
se ridica la 4.322.960, din care 52,3% erau unguri. Pe locul doi În alegerile din 1910, românii nu mai izbutesc decât în cinci
urmau românii, cu 17,4%. Dacæ se accepta lærgirea dreptului la circumscripflii electorale. În alte douæ câøtigæ slovacii. Ce puteau
vot la tofli cei care øtiau sæ scrie øi sæ citeascæ, avantajele românilor face ei într°o Cameræ de 354 de deputafli? Ce puteau ei schimba?
nu sporeau în cadrul sistemului electoral ungar. Ei erau pe locul Ce se mai alegea din clubul parlamentar naflionalist de la Budapesta?
doi ca numær de populaflie, dar abia pe al 4°lea ca numær de øtiutori Activismul, ca øi pasivismul, nu puteau rezolva problema
de carte (consecinflæ a asupririlor trecute øi prezente). Situaflia nu naflionalæ a românilor din Transilvania øi Ungaria. Aducea însæ
era mai bunæ ca în cazul censului de avere. Oricum însæ, era de mai multæ energie în apærarea drepturilor româneøti øi cores-
sperat o îmbunætæflire a reprezentærii naflionalitæflilor16. pundea mai curând epocii. Pregætea, în orice caz, mai bine conøti-
Dreptul la vot în Ungaria øi Transilvania era reglementat de infla naflionalæ pentru încercærile ce urmau sæ vinæ.
legea XXXIII din 1874. În oraøe aveau drept de vot tofli cei care
deflineau case cu cel puflin 3 încæperi sau aveau pæmânt supus la
dare de minimum 6 florini venit curat. Censul era mic, dar din
30 de oraøe din Transilvania, românii nu aveau majoritate decât
XI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 181

ÎN fiINUTUL BUCOVINEI excelentiam» politicæ a poporului român în viafla politicæ a


Bucovinei”, sunt cuvintele „Patriei”. La 3/15 august 1898, sub
preøedenflia lui Iancu Lupul, Partidul Naflional fixeazæ tactica de
urmat în alegeri øi stabileøte mæsuri concrete. Alegerile se desfæ-
øoaræ într°o atmosferæ de confruntare deschisæ. Sistemul alegerilor
indirecte dæ posibilitatea guvernatorului Bucovinei sæ facæ tot felul
de presiuni asupra alegætorilor. Listele de alegætori sosesc cu mare
În rândurile românilor bucovineni, conøtiinfla naflionalæ îøi fæcea întârziere, abia în ziua alegerilor, ca în mai multe comune din
loc printre compromisuri cu guvernarea habsburgicæ a unora dintre districtul Suceava. Fruntaøii comunelor, în majoritate membri
liderii lor politici øi printre neînflelegerile de partide øi grupæri1. P.N.R., nu sunt trecufli pe aceste liste. În capitala provinciei,
Dar tot îøi fæcea. În iulie 1897, apare ziarul „Patria”, al cærui electorii sunt sechestrafli în grædina Gruft øi ameninflafli cæ dacæ
director era, færæ sæ fie menflionat, talentatul ziarist bænæflean nu voteazæ candidatul guvernamental, li se vor mæri obligafliile
Valeriu Braniøte. Era o publicaflie ce apærea de trei ori pe sæptæ- cætre stat. Sunt apoi încolonafli øi duøi de jandarmi în localul unde
mânæ, tipæritæ fiind de Societatea tipograficæ bucovineanæ din au fost puøi „sæ aleagæ”. „Grædina lui Gruft, pæzitæ de jandarmi,
Cernæufli. „Patria” este de la început o tribunæ a redeøteptærii a fost mormântul libertæflii electorale” – scria Valeriu Braniøte în
naflionale: „Nu din graflia guvernanflilor, ci din voinfla nestræmutatæ editorialul lui, pentru care ziarul „Patria” a fost confiscat. „Cæpi-
a poporului, bazafli pe drept øi dreptate voim sæ øtim conduce tanul districtului s°a flinut de cuvânt øi a «ales», împlinind vorba
interesele nafliunii româneøti pe pæmântul Bucovinei”. Ziarul este cu «ciomagul», un candidat clandestin care nici astæzi nu øtiu
purtætorul de cuvânt al Partidului Naflional Român Radical, «alegætorii» sæi cine este øi ce este. În colegiile comunale, Partidul
înfiinflat în aprilie 1897 øi mai concret, al unei noi generaflii de Naflional Român obfline patru importante succese prin alegerea
lideri politici români în frunte cu Iancu Flondor øi George Popovici. lui Iancu Lupul, George Popovici, Modest Grigorcea øi Tudor
„Cu moliciune øi chibzuialæ mocoøitæ nu vom ajunge departe – scria Flondor. În colegiile I øi II ale marilor proprietari, se aleg alfli
Ioan Dosoftei. Nouæ ne trebuie oameni energici, gata a pæøi în orice români, între care Iancu Flondor øi George Vasilco, reprezentanfli
moment în luptæ”. La 3 august 1898, Nicolae Mustaflæ îøi dæ ai „generafliei active”. Nu lipsesc nici guvernamentali: arhi-
demisia din conducerea partidului român. Politica sa „øovæitoare mandritul Em. Ciuntuleac, consilierul de tribunal Ilarie Onciul
øi puflin naflionalæ” paraliza acfliunea românilor. O datæ cu el se (oamenii îøi plæteau funcfliile, nu°øi apærau convingerile, dar prin
retrage øi moderatul Eugeniu Stârcea. În locul lor sunt aleøi aceasta nu cauzau mai puflin ræu luptei naflionale).
Gheorghe Vasilco, deputat în parlamentul din Viena, acela care Din cei 31 deputafli ai Dietei, 14 erau români. Formau grupul
în primævara lui 1897, în delegaflie la Budapesta, ridicase chesti- cel mai numeros, dar majoritatea o avea guvernul din deputaflii
unea asupririi flæranilor transilvæneni øi Gheorghe Popovici, tot celorlalte naflionalitæfli øi a acelora dintre români aleøi pe listele
deputat, în acel moment cel mai popular om politic român bucovi- guvernamentale. Când noua Dietæ îøi deschide lucrærile în decem-
nean. Partidul îøi dæ un nou program axat pe ideea scoaterii brie 1898, nota caracteristicæ o dau românii, prin manifestarea
politicii româneøti din Bucovina de sub tutela guvernului convingerilor lor naflionale. Contrar obiceiului de pânæ atunci,
habsburgic2. Alegerile pentru Dieta Bucovinei din 22°26 septembrie oratorii români øi°au început discursurile în limba românæ, numai
1898 oferæ prilejul necesar confruntærii politice a noii opfliuni. „Tofli dupæ aceea continuându°le în limba germanæ. Gh. Popovici, Gh.
românii, atât cei din marea proprietate, cât øi cei din oraøele øi Vasilco øi I. Flondor insistæ asupra rolului însemnat ce se cuvenea
comunele rurale, trebuie sæ se grupeze în jurul unui singur stin- nafliunii române în Bucovina øi atacæ cu violenflæ – pânæ atunci
dard, programul naflional, cæci tocmai solidaritatea românilor færæ puflin obiønuitæ în parlamentul Bucovinei, mai liniøtit ca altele –
deosebire de clasæ øi cerc de interese constituie importanfla «per guvernul local pentru ingerinflele în alegeri. Cer invalidarea mai
182 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 183

multor deputafli partizani ai guvernului (Fireøte, cererea ræmâne 16 martie 1900, membrii clubului dietal român øi deputaflii din
færæ urmæri). Românii formau în Dietæ grupul cel mai compact øi parlamentul imperial hotæræsc sæ pactizeze cu guvernul. Eudoxiu
mai energic. Nu mai aveau majoritatea pe care de regulæ o avu- (Doxuflæ) Hurmuzaki, Nicodim Mustatzæ, Ilarion Onciul øi George
seseræ pânæ atunci, dar în comitetul Dietei ei aveau trei membri Vasilco sunt însærcinafli sæ trateze împæcarea cu baronul
din cinci. Øi faptul era important, pentru cæ Dieta flinea øedinfle Bourguignon de Bamberg (primul ministru al Austriei, Körber,
trei sæptæmâni pe an, în vreme se comitetul ales de Dietæ, era sugerase se pare înflelegerea). Împotriva tuturor acelora care îi
permanent øi avea atribuflii însemnate, nu numai financiare, dar atacau pentru hotærârea lor, aveau un ræspuns: imposibilitatea
øi administrative. Românii pierduseræ un vot în Dietæ, dar îøi de a duce o îndelungatæ luptæ de opoziflie, lipsa unor mijloace
pæstraseræ poziflia în comitetul ei. Øi aceasta în condifliile în care corespunzætoare de acfliune contra aparatului administrativ.
afirmaseræ clar un program naflional. Manifestarea mai hotærâtæ „Pacifiøtii” creeazæ „Partidul Conservator” øi prin ziarul oficios
a convingerilor naflionale era de preferat compromisurilor politice. „Timpul” declaræ cæ vor lupta pentru susflinerea românilor bucovi-
Aceasta voiseræ sæ impunæ tinerii oameni politici români bucovi- neni pe cæile de mai înainte, prin înflelegeri cu administraflia.
neni. Øi reuøiseræ. Iancu Lupul, cæpitanul Bucovinei în acel mo- Candidaflii Partidului Conservator izbutesc în alegerile din vara
ment, declara în Dietæ cæ, deøi a fost numit în aceastæ funcflie de anului 1900. Între timp, gruparea naflionalæ a „românilor tineri”
împærat, el este øi va ræmâne înainte de toate român øi nu°øi va creeazæ în august 1900, Partidul Poporal Naflional Român. George
træda neamul. Ideile „generafliei active” prinseseræ øi læsau urme. Popovici este ales preøedinte, iar dupæ plecarea sa în regatul
„Patria” scria: „Noi, românii, trebuie sæ flinem neclintit la raportul român, locul lui e luat de Iancu Flondor. Programul noului partid
de pânæ acum. Noi suntem elementul bæøtinaø în flaræ; de existenfla îl rezuma oficiosul „Deøteptarea”: „trebuinfla vieflii poporului
noastræ este legat caracterul flærii, noi suntem elementul cel mai românesc, a vieflii cu conøtiinfla de sine, trebuinfla ca sæ træim ca
puternic øi nouæ ne compete majoritatea în guvernul flærii”3. aceea ce suntem øi nu sæ ne pierdem în noianul stræinismului ce
Dar stæpânitorul habsburgic veghea. O prea mare afirmare ne°a copleøit, ci sæ ne apæræm”. Numeroase prevederi practice –
naflionalæ româneascæ deranja. La 10 aprilie 1899, guvernatorul unele asemænætoare cu acelea ale Partidului Conservator –
Bucovinei, baronul Bourguignon, anunfla în Dietæ mæsuri aspre detaliau aceastæ orientare. Activitatea P.R.N.R. e vie øi energicæ.
contra românilor. Eusebiu Antonovici, Emanoil Antonovici, Deputaflii sæi în Dietæ atacæ deschis guvernul pentru starea econo-
Adrian Deseanu øi Sluøanschi, studenflii care luaseræ o atitudine micæ øi socialæ a Bucovinei øi susflin ferm interesele românilor (mai
violentæ contra mitropolitului Arcadie (cu totul guvernamental), cu seamæ Iancu Flondor, foarte activ)4. În noiembrie 1901, comite-
sunt aspru pedepsifli de rectorul Universitæflii din Cernæufli, Arthur tul partidului înainteazæ guvernului un memoriu împotriva politi-
Skedl. Ziarul „Patria” începe sæ fie tot mai des confiscat øi amenzile cii de deznaflionalizare a românilor prin sistemul de învæflæmânt
asupra lui curg una dupæ alta. „De o sæptæmânæ încoace, ni se (încercarea de desfiinflare a catedrei de limba românæ de la gim-
confiscæ ziarul aproape numær dupæ numær. Redacfliunea øi naziul superior de stat din capitala provinciei).
tipografia sunt asediate de o droaie de detectivi […]; localurile Pentru apærarea intereselor românilor se pronunflau, desigur,
publice, unde convin românii, sunt îndesite de astfel de indivizi øi membrii Partidului conservator. Dar despærflifli în partide dife-
care pândesc orice cuvânt…” ø.a. La 9/22 mai 1899 se întruneøte rite, acfliunile românilor nu erau coordonate. În plus, liderii
conducerea Partidului Naflional Român øi redacteazæ un protest Partidului conservator se conving cæ fægæduielile guvernamentale
contra execufliilor. În Dietæ, deputaflii români – øi cei guverna- ræmæseseræ cel mai adesea simple vorbe. Øedinfla Comitetului
mentali – dau un vot de neîncredere guvernului. Contrareacflia e Executiv al acestui partid din ianuarie 1902 o declaræ limpede:
puternicæ. Valeriu Braniøte este expulzat. La 21 aprilie 1900, ziarul „pactul (cu guvernul – n.n.) este desfiinflat, fiindcæ mai multe
„Patria”, al cærui director fusese, îøi înceteazæ apariflia. Dezbinarea postulate din el nu au fost îndeplinite de guvern”. Simptomatic,
pætrunde din nou în rândurile fruntaøilor politici ai românilor. La la øedinflæ participæ øi reprezentanfli ai Partidului Poporal
184 l ION BULEI XII
Naflional. Legæturile dintre cele douæ partide se strâng în vara POLITICA EXTERNÆ ØI REALITÆfiI
anului 1902. Mai multe øedinfle ale conducerilor lor perfecteazæ ETNO°ISTORICE
un acord, ratificat la 3 iulie 1902. Se creeazæ un comitet dirigent
al ambelor formafliuni cu Eudoxiu (Doxuflæ) Hurmuzaki preøedinte
øi Iancu Volcinschi, vicepreøedinte. În Dietæ, ia fiinflæ comisia
parlamentaræ a clubului dietal român. Un program complet con-
sfinfleøte înflelegerea: înfiinflarea unei bænci ipotecare pentru flærani,
înmulflirea øcolilor rurale øi medii (mærirea gimnaziului român Pentru europeanul acelei vremi, Peninsula Balcanicæ nu era
din Suceava, înfiinflarea unui gimnaziu la Câmpulung Moldo- altceva decât o zonæ geograficæ øi politicæ de înfruntare a marilor
venesc), crearea de tribunale de ocol øi a unei curfli de apel în puteri. În istoria modernæ – øi nu numai – întâlnim adesea astfel
Bucovina, a unei direcflii de exploatare a cæilor ferate bucovinene de zone în care jocul influenflelor se dezlænfluie. Diplomaflia se
ø.a. Premisele reluærii luptei naflionale în front unit erau regæsite confruntæ în calcule øi intervenflii în cæutarea unor vaduri proprii
øi speranflele erau multe. Dar…din 1902, Aurel Onciul, un om bine de manifestare a intereselor statelor. Subtilitatea øi inteligenfla
pregætit (era doctor în drept øi economie), inteligent, dar færæ nuanflatæ merg adesea mânæ în mânæ cu mijloacele de exprimare
scrupule, începe o vie agitaflie pentru o miøcare flærænistæ demo- fæfliøæ øi brutalæ; unele procedee erau înlocuite cu altele, dupæ
cratæ. Convingeri naflionale n°avea Aurel Onciul, avea însæ ambiflii, poziflia celui care le folosea.
dorinflæ de parvenire. El se face unealta lui Körber, primul ministru
În Balcani, Turcia continua sæ fie nu o mare putere, cæci vremea
austriac, øi a lui Conrad Hohenlohe, care nu vedeau cu ochi buni
ei apusese, ci expresia geograficæ a fostei mæriri. Nu era „nici un
politica naflionalæ revendicativæ a românilor. În februarie 1903,
stat, nici un popor”. Amiralul Halil°Paøa avea toatæ dreptatea sæ
Onciul constituie societatea politicæ „Unirea”, care sta la baza
Partidului fiærænesc Democrat. Un larg program social avea spunæ încæ în 1830: „Eu devin din ce în ce mai convins cæ dacæ
menirea de a îndepærta lupta politicæ de la obiective naflionale. noi nu ne vom græbi sæ imitæm Europa, va trebui sæ ne resemnæm
În vara anului 1904, Onciul creeazæ Toværæøia fiæræneascæ, o a ne întoarce în Asia”. Încercærile de reformare ale imperiului prin
înflelegere politicæ cu alte naflionalitæfli bucovinene øi câøtigæ hatiøerifurile din 1826, 1839, prin actul de la 1856 sau constituflia
alegerile pentru Dietæ. Partidul Poporal Naflional se autodizolvæ din 1876 eøuaseræ. Pentru cæ nu era vorba de simpla imitare a
în urma înfrângerii. Crearea Partidului Naflional Român în iulie Europei occidentale, ci de modernizarea statului dupæ criterii
1905 (cu „Glasul Bucovinei” oficios), a Partidului Apærærist în 1903, comune celor occidental°europene. Or, aceasta presupunea, ceea
cu membrii fostului Partid Poporal, reanimæ activitatea politicæ ce Turcia nu avea, o bazæ socialæ internæ. Burghezia, clasa purtæ-
româneascæ. Dar ea ræmâne færæ unitate. toare a modernitæflii, era extrem de slabæ. Practic, aproape cæ nu
exista. Øi apoi, toate încercærile de reformæ erau legate de tot felul
de factori øi influenfle externe. Sultanul turc se afla cu totul sub
tutelæ stræinæ. Pe stræini, îi întâlneai la Constantinopol pretu-
tindeni: ofifleri germani în înaltele consilii ale Statului Major, ofifleri
italieni în anturajul padiøahului, funcflionari de toate nafliona-
litæflile în toate branøele administrafliei. Øi tofli erau remunerafli
din beløug. Tofli se bucurau de prerogative de care turcii erau
privafli. Toate verigile economiei erau în mâna stræinilor. Øi atunci,
orice bunæ intenflie era condamnatæ sæ se împotmoleascæ din chiar
momentul enunflærii ei.
186 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 187

Aøa cum era, Turcia continua sæ deflinæ o bunæ parte din poziflie strategicæ de însemnatæ valoare, ci puternice interese
Peninsulæ, întârziind emanciparea naflionalæ a popoarelor de aici (Franfla era, de pildæ, primul creditor al imperiului).
øi racordarea lor unor realitæfli ale noilor vremuri. Necontenita Care era politica României în zona atâtor contradicflii?. Intere-
stare de revoltæ a celor asuprifli øi amestecul marilor puteri sant de urmærit corespondenfla personalæ a regelui Carol I, preocu-
caracterizau Imperiul. Era criza orientalæ intratæ în ultima ei fazæ. pat cum nu se putea mai mult øi constant de tot ce se petrecea
Amestecul Germaniei agravase ceea ce øi aøa era complicat øi în Balcani. La 10/23 noiembrie 1902 îi scria fratelui sæu Fritz:
teribil de greu de rezolvat. Vorbele lui Wilhelm al II°lea de la „... Dar cel mai interesant eveniment al acestei toamne a fost vizita
Damasc din octombrie 1898: „– Împæratul Germaniei este prie- mea în Bulgaria care a fost pentru toatæ Europa cu totul neaøtep-
tenul celor 300 milioane de musulmani împræøtiafli pe pæmânt”1 tatæ. De aici a fost dimpotrivæ bine pregætitæ øi încæ øi mai bine
– iau forma concretæ a intervenfliei germane în treburile turcilor. executatæ øi va aduce cele mai bune roade. Ferdinand al Bulga-
Pânæ în pragul secolului XX, rivalitatea anglo°rusæ domina pro- riei mi°a pregætit o primire extrem de cælduroasæ pentru care
blema orientalæ. Dupæ pætrunderea germanilor, ea este înlocuitæ Filip/fratele lui Ferdinand/, vechiul meu prieten de Universitate,
de rivalitatea anglo°germanæ. În acelaøi timp, vechea politicæ a a venit special de la Viena; bulgarii mi°au exprimat un entuziasm
lui Bismarck, de pæstrare a echilibrului între Rusia øi Austria în la care niciodatæ nu m°am aøteptat. Intrarea mea în Plevna a fost
Balcani, este pæræsitæ de Wilhelm al II°lea øi consilierii sæi. Dupæ însoflitæ de cea mai cælduroasæ demonstraflie; am fost acoperit de
1900, diplomaflia de pe Wilhelmstrasse, „nu mai vedea în flori øi cununi, mi°au fost înmânate adrese, poeme etc. peste tot
se ridicau arcuri de triumf, strada mare a primit numele meu.
monarhia habsburgicæ doar un aliat care sæ fereascæ Berlinul de
Plevna m°a særbætorit ca învingætor øi eliberator. A fost o zi
intervenflia Rusiei într°un eventual conflict armat franco°german,
frumoasæ, înælflætoare; vizitarea câmpului de bætælie (a durat trei
ci un partener în întærirea pozifliei germane în sud°estul Europei”2.
ore) a fost dimpotrivæ cutremurætoare: este un mare cimitir cu
Øi, fireøte, în aceste condiflii, Germania sprijinea tendinflele expan-
nenumærate monumente funerare. Avem o frumoasæ capelæ în care
sioniste ale Austro°Ungariei în Balcani. Dubla monarhie era pionul
mitropolitul de Vrafla a flinut slujba religioasæ øi mi°a adresat o
ei avansat cu care încerca tæria adversarului øi îøi pregætea
emoflionantæ cuvântare. În fafla capelei, care poate fi numitæ
penetraflia în Orient. Inevitabil, rivalitatea austro°rusæ în Balcani bisericæ aproape, stætea o gardæ de onoare care s°a prezentat foarte
devine o sursæ potenflialæ de conflict armat generalizat. Cæci Rusia bine; categoric armata este demnæ de respect, mi°a fæcut o impresie
nu putea ceda pasul în fafla Austriei, færæ a°øi ameninfla statutul foarte favorabilæ. Ofiflerii au flinutæ militaræ, materialul este
de mare putere. Mai cu seamæ dupæ înfrângerea suferitæ în excelent, caii buni.
Extremul Orient, în fafla Japoniei. O altæ rivalitate risca sæ Ferdinand al Bulgariei s°a purtat natural de data asta, a avut
complice situaflia. Italia începe øi ea sæ ridice pretenflii în zonæ. cea mai tandræ atenflie pentru mine, am discutat deschis proble-
Voia Albania øi deci stæpânirea strâmtorii Otranto. Într°o atare mele politice øi a apreciat foarte mult vizita mea, la fel miniøtri
situaflie, Austro°Ungaria se simflea ameninflatæ. Marea Adriaticæ sæi cu care am avut discuflii lungi øi mulflumitoare. Cabinetele
putea fi închisæ pentru flota øi comerflul ei. Între cele douæ puteri, europene îmi sunt recunoscætoare pentru vizita mea, flara mea se
ambele cuprinse în aceeaøi alianflæ, domnea o rivalitate surdæ. bucuræ cæ am pecetluit jubileul celor 25 de ani pe câmpul de bætælie;
Italia, partenerul mai slab, nu°øi putea permite sæ iasæ din Tripla prin aceasta cælætoria mea a devenit un eveniment istoric”. Dupæ
Alianflæ, dar nu se va sfii sæ cocheteze cu Franfla, Anglia øi Rusia. aceastæ laudativæ prezentare a vizitei sale în Bulgaria, el prezintæ
Acordul italo°rus de la Raconigi din 1908 e o dovadæ. situaflia din Balcani: „... În Peninsula Balcanicæ este în prezent
În cealaltæ constelaflie de mari puteri, Anglia øi Franfla urmæ- liniøte øi înfiorætoarea crimæ (asasinare) a perechii regale sârbeøti
reau sæ preîntâmpine, cu concursul Rusiei, dominaflia austro°un- /2/15 iunie 1903/ nu va produce complicaflii; noul rege /Petru/ va
garæ în Balcani. Aveau de apærat în Imperiul otoman nu doar o fi recunoscut de toate statele færæ øovæire øi este prevæzut cæ el
188 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 189

îi va læsa nepedepsifli pe criminalii care vor arunca pentru tot- fericire Turcia s°a putut înflelege cu Bulgaria ceea ce pentru o
deauna o patæ de ruøine pe armata sârbeascæ. M°am græbit sæ refuz vreme este o garanflie a pæcii. Acum turcii au timp øi liniøte ca sæ
proprietatea asupra regimentului meu sârbesc, ceea ce a provocat aplice reformele care de fapt sunt foarte antipatice sultanului”.
consternare la Belgrad; dimpotrivæ la St. Petersburg øi Viena a Surorii sale, Maria de Fiandra, ii scria, in aprilie 1904::”În
fæcut cea mai bunæ impresie. În armata germanæ erau convinøi peninsula Balcanicæ este din nou liniøtea asiguratæ pentru câtva
dinainte de acest pas”. Tot lui Fritz îi scrie la 14/27 decembrie timp; buna înflelegere dintre Bulgaria øi Turcia este cea mai bunæ
1903: România are acum rolul conducætor între flærile balcanice garanflie pentru viitor. Rusia vrea sincer sæ evite orice complicaflie
asupra cærora influenfla noastræ este în creøtere. Cu Grecia øi în vecinætatea noastræ deoarece ræzboiul din Extremul Orient îi
Bulgaria stæm foarte bine øi cu Serbia nu mai stæm ræu; o parte face griji enorme øi înghite sute de milioane. fiarul Nicolae al II°lea
a armatei de acolo a priceput foarte bine cæ eu am avut toate este foarte abætut ca urmare a pierderilor însemnate ale flotei sale
motivele când am depus funcflia de proprietar al unui regiment care astæzi nu mai poate juca nici un rol în fafla japonezilor. Vor
sârbesc. În peninsula Balcanicæ, în care România nu poate fi în mai trece încæ luni de zile pânæ când se va ajunge la o mare bætælie
nici un fel consideratæ, liniøtea se va menfline în mæsura în care în Manciuria; pânæ atunci ruøii pot sæ°øi aducæ armata la acelaøi
se va ajunge la o înflelegere; agitatorii îøi vor continua într°adevær nivel cu cea a japonezilor, care este într°o excelentæ condiflie. Øi
tulburærile, dar pânæ la urmæ faute de combattants et d’argent eu am trimis doi ofifleri pe teatrul de operafliuni; le°am spus cæ
se vor risipi. acolo bolile sunt mai periculoase decât gloanflele. Lacul Baikal este
Relafliile mele cu Ferdinand al Bulgariei sunt dintre cele mai un focar de ciumæ care pricinuieøte vara mari pustiiri”. „România
bune, el a afirmat în mod repetat cætre reprezentantul meu la Sofia are un interes de prim ordin pentru ceea ce se petrece în Orient
cât de preflioase îi sunt sfaturile mele”. – declara I.I.C. Brætianu, la 8 august 1909, ziarului german «Neue
Tot fratelui sæu, la 10/23 aprilie 1904, îi marturisea cæ „vrem Freie Presse», dar ea nu este nici geograficeøte, nici moraliceøte,
sæ facem cu toflii o excursie pe Dunære de la Porflile de Fier pânæ un stat balcanic. Nu suntem din punct de vedere geografic un stat
la Sulina (900 km) care va dura 8 zile. Vreau sæ væd din nou toate balcanic, fiindcæ flara noastræ este situatæ în nordul Dunærii. Nu
locurile istorice ale ræzboiului de la 1877. Nu demult am flinut o suntem moraliceøte un stat balcanic, pentru cæ noi nu luæm parte
conferinflæ la Academie despre ræzboiul la Dunære, în special despre la nici una din efervescenflele øi dezordinele care tulburæ aproape
Nicopole care va apare curând în traducere în ziarele germane. în permanenflæ popoarele din Peninsula Balcanicæ. Punctul de
Øederea la Abbazia se amânæ cæci Camerele lucreazæ încæ pentru vedere al României este cel al marilor puteri: echilibrul forflelor.
a vota tariful /vamal/ ca bazæ pentru convenfliile comerciale“ Noi flinem la pace øi la statu quo”3. Într°adevær, micul regat
Intuieøte exact valoarea ræzboiului ruso°japonez pentru Peninsula dunærean nu era propriu°zis un stat balcanic. Geografic, peninsula
Balcanicæ: „Ræzboiul din Asia de ræsærit este o adeværatæ calami- se oprea la Dunære. Dar economic øi politic, marele fluviu nu putea
tate pentru Rusia care va ieøi din el slæbitæ moral, dar mai ales sæ nu fie depæøit. Mai ales dupæ unirea Dobrogei øi construirea
financiar. Marina, care este lovitæ de ghinioane, este într°o stare podului de la Cernavodæ. Færæ liberæ circulaflie pe Marea Neagræ
mulflumitoare; în plus la Petersburg au fost surprinøi de ostilitæfli øi prin strâmtori, comerflul României ar fi fost cu totul sufocat,
cu totul nepregætifli. fiarul Nicolae al II°lea øi guvernul sæu au iar apærarea Dobrogei presupunea o atentæ urmærire a
lucrat sincer pentru pace, în vreme ce guvernatorul de la Port schimbærilor politice øi teritoriale din Balcani. Take Ionescu,
Arthur a fæcut totul pentru a declanøa ræzboiul al cærui sfârøit într°un interviu acordat revistei engleze „Monthly Review”, dædea
nu se poate prevedea astæzi. øi un alt motiv interesului românesc la sud de Dunære. Veacuri
De la complicafliile extrem asiatice peninsula Balcanicæ s°a întregi, fiærile Române au fost un refugiu pentru flærile creøtine
liniøtit, agenflii panslaviøti nu îndræznesc sæ mai instige în acest din Peninsulæ, care pe pæmânt românesc øi°au pregætit renaøterea
moment øi bandele nu mai au bani ca sæ lupte mai departe. Din lor. Apoi, organizarea vieflii creøtine din Balcani era în bunæ
190 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 191

mæsuræ, opera românilor. În aceste condiflii, România avea un lângæ ei, erau grupuri mai mici în munflii Rodope, în Tracia, pe
drept moral sæ°øi spunæ cuvântul4. Se mai adæuga un alt aspect. litoralul Mediteranei, în Novi°Bazar7.
În Peninsulæ locuiau aromâni, o ramuræ deosebit de vivace a Mai cunoscutæ era împærflirea românilor sud°dunæreni în trei
neamului românesc. În a doua jumætate a veacului trecut, ei træiau ramuri. Mai întâi, aromânii sau macedo°românii, aøezafli în sudul
„a doua renaøtere”. O energie care se trezea o datæ cu românii de Peninsulei Balcanice (termenul de macedo°români era impropriu,
pretutindeni øi care nu voia øi nici nu trebuia sæ se piardæ. deoarece majoritatea locuiau de fapt în afara graniflelor Mace-
„Comitetul macedo°român”, creat la Bucureøti în 1860, devenit în doniei), renumifli pæstori, neîntrecufli meøteri în fabricarea obiec-
1879 „Societatea de culturæ macedo°românæ”, îøi propunea: dobân- telor din filigran, în sculpturæ în lemn, în arhitecturæ, în lucræri
direa dreptului de autonomie culturalæ øi bisericeascæ pentru de giuvaergii øi cizelæri. Ei întemeiazæ oraøe înfloritoare, dintre
aromânii din Imperiul otoman øi afirmarea limpede a identitæflii care cel mai cunoscut fusese Moscopole, cu cca 60.000 locuitori în
lor cu poporul român, la a cærui prosperitate istoricæ ei se simfleau secolul al XVIII°lea. La sfârøitul acestui secol, Ali°Paøa din Ianina,
datori sæ°øi aducæ o cât mai marcatæ contribuflie5. O datorie reciproc distrugându°le centrele lor prospere, foarte mulfli au emigrat în
împærtæøitæ de altfel, pentru cæ statul român de dupæ 1859 øi 1877 Transilvania, Austria, Ungaria. Din rândul acestor colonii de
nu putea sæ nu fie expresia tuturor celor de acelaøi neam. Øi în aromâni s°au ridicat numeroase valori culturale øi tot din rândul
fapt era centrul spre care gravitau cu toflii. Aromânii au deter- lor a pornit o acfliune de renaøtere naflionalæ; a doua ramuræ era
minat note specifice politicii României în Balcani; faflæ de Imperiul o istro°românilor (cunoscufli øi sub numele de vlahi, mavrovlahi,
Otoman, dar øi faflæ de celelalte state balcanice. Cum puteau fi morlaci, dupæ natura izvoarelor care îi menflionau). Era ramura
ajutafli aromânii? În 1903, Take Ionescu declara, sintetizând o cea mai îndepærtatæ a românilor sud°dunæreni, erau cei mai puflini
politicæ întreagæ: „nici un om politic nu aspiræ sæ anexeze Macedo- la numær øi træiau la poalele lui Monte Magiore din Istria, ocu-
nia, nici sæ fondeze acolo un stat român. fiinem însæ ca nafliona- pându°se mai ales de cultivarea viflei de vie øi vânzarea cærbuni-
litatea românilor din Macedonia sæ fie pæstratæ øi ei sæ aibæ lor. A treia ramuræ era cea a megleno°românilor, care atunci mai
garanflia cæ vor putea sæ se cultive în limba lor în toatæ libertatea”6. locuiau în nordul Salonicului, în regiunea numitæ Meglen (Caragiova,
În februarie 1904, D. Olænescu°Ascanio publica un rezultat al în turceøte), în dreapta râului Vardar, buni agricultori øi pæstori,
cercetærilor sale asupra aromânilor. Olænescu°Ascanio, cu studii cultivatori ai viermilor de mætase, apicultori, fierari, olari.
în Franfla, Germania øi Belgia, cu titlul de doctor în drept øi øtiinfle În Regat, aromânii erau cunoscufli øi sub numele de macedo-
administrative øi politice, fusese prim secretar la Legaflia românæ neni, pentru cæ aceia cu care se intrase în contact mai strâns, erau
din Constantinopol øi ministru plenipotenfliar la Atena. Dupæ el, din Macedonia (Monastir, Cruøevo, Clisura, Nevesca ø.a.) Cum
erau atunci cca 500.000 aromâni (atâflia dædea øi consulatul italian constata Gustav Weigand, numele acesta nu putea fi generalizat,
din Bitolia). Împræøtiafli în toatæ Peninsula, ei puteau fi împærflifli, pentru cæ masa principalæ a românilor sud°dunæreni se afla în
dupæ diplomatul român, în øapte grupuri: græmoøtenii, de pe Pind, adicæ în Thesalia øi Epir. În plus, în Macedonia nu erau
muntele Gramosta, pæstori, dar øi meseriaøi, fârøeroflii, pæstori numai aromâni (numærul bulgarilor era mult mai mare, de pildæ).
aflafli mai pretutindeni, numifli øi „sarea Macedoniei”, arnæukenii Oricum, unui popor trebuia sæ i se dea numele pe care el însuøi
øi crescætorii de vite din Albania, negustori øi meøteøugari, vestifli øi°l atribuia (în dialect, armâni, armæni). Aromânii mai erau numifli
croitori de haine împodobite, meøteri de arme artistic încrustate, øi „flânflari”, poreclæ provenind din pronunflarea prea ascuflitæ a
argintari øi aurari cæutafli, moscopolenii, comercianfli, arhitecfli, numærului „cinci”. Tot poreclæ era øi denumirea de „cauflovlahi”
artiøti, epiroflii, pæstori øi meøteøugari, cei care au jucat un rol (vlahi øchiopi), datæ de cætre greci. Românii sud°dunæreni nu erau
important în luptele pentru independenfla Greciei, dându°l pe eroul – sau nu mai erau – în grupuri etnice compacte. Amestecul lor
Markos Batsaris, meglenii, apicultori, dar øi ræzboinici, olimpianii, cu grecii, bulgarii, sârbii, albanezii, turcii, era foarte pronunflat.
negustori, dar øi meøteri pricepufli în meøteøugurile casnice. Pe Ei participaseræ activ la lupta de eliberare antiotomanæ a
192 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 193

popoarelor balcanice. Suferiseræ, inevitabil, un proces de grecizare un prinfl german). O soluflie la fel de neviabilæ însæ, pentru cæ i
øi era de aøteptat ca acest proces sæ continue, ba chiar sæ se se opuneau statele balcanice.
intensifice. O lege istoricæ funcfliona færæ greø: toate popoarele trebuiau
Gustav Weigand cita mai multe cauze pentru care soarta sæ asigure unitatea conaflionalilor lor øi, pânæ când aceasta devenea
aromânilor, ca entitate aparte, era serios ameninflatæ. Un popor posibilæ, trebuia încurajatæ naflionalitatea proprie. Spre deosebire
în epoca modernæ, nu se putea susfline decât dacæ locuia un teri- de statele de la sud de Dunære, care urmæreau în Macedonia unirea
toriu în masæ compactæ. Or, aromânii erau foarte ræsfirafli în cu conaflionalii lor, România, la sute de km distanflæ, nu°øi putea
munfli, în locuri unde nu puteau practica agricultura, ci numai propune un astfel de obiectiv. În altæ parte, peste Carpafli, zburau
pæstoritul, negoflul sau diverse industrii. Ocupafliile acestea îi sileau gândurile øi intenfliile unificatoare.
sæ øtie mai multe limbi, în dezavantajul propriei limbi. Aromânii „De multæ vreme noi subvenflionæm învæflæmântul øi cultul” în
nu aveau o culturæ în dialect propriu. Religia lor ortodoxæ îi fæcea rândul cuflovlahilor – îi spunea regele Carol I lui Henry, ministrul
supuøi ai Patriarhului de la Constantinopol øi al episcopilor greci. Franflei, la 7 decembrie 1903, dar acfliunea noastræ, care se
Sprijinul regatului român nu putea sæ opreascæ procesul dez- limiteazæ a forma câfliva preofli øi institutori, e lipsitæ de stabili-
naflionalizærii. Cel mult sæ°l întârzie. Popoarele grec, bulgar, sârb tate øi are un caracter provizoriu. Vrem sæ construim […] øcoli øi
sau albanez erau în plinæ luptæ pentru desævârøirea unitæflii lor sæ avem astfel stabilimente care sæ dea impresia de definitiv. Nu
naflional°statale øi eliberarea teritoriilor cu aceeaøi populaflie de se va alarma nimeni, presupun, de intenfliile noastre, care nu pot
viza cuceriri în Balcani, Rodope øi Pind; noi credem însæ cæ românii
sub stæpânire stræinæ. Întinse zone geografice, la limita dintre
din Macedonia […] sunt în drept sæ uzeze pentru ei øi cu concursul
aceste popoare, aveau o populaflie flinând de douæ sau trei etnii8.
nostru de libertæflile normale pe care Europa înflelege sæ le asigure
Ivirea unor neînflelegeri sau conflicte în vremea aceea, cu greu s°ar
pentru tofli, færæ distincflie”. Øi regele læuda discursul ministrului
fi putut preveni. Øi altæ soluflie decât aceea a desævârøirii unitæflii
de externe francez, Delcassé, care în Camera Deputaflilor ceruse
popoarelor balcanice, incluzând øi aceste zone geografice, n°avea
„pacificarea Macedoniei” prin „Ameliorarea simultanæ a tuturor
viabilitate. Aøa, de pildæ, în primævara lui 1903, izbucneøte o ræs-
raselor, færæ a exclude pe turci, øi nu prin dizolvarea exclusivæ a
coalæ antiotomanæ în Macedonia. Ea e înæbuøitæ în sânge de uneia din ele, implicând opresiunea øi slæbirea celorlalte”10. Era,
armata turcæ. Marile puteri intervin, ca ræzboiul sæ nu se extindæ. de altfel, în spiritul acordului austro°rus de la Mürszteg, din 2/15
Ele impun o forflæ militaræ la Salonic, cu misiunea de a menfline octombrie 1903. România chiar voia sæ fie consideratæ, într°un
ordinea øi a supraveghea introducerea unui program de reforme, anume fel, o mandataræ a Europei în menflinerea statu°quo°lui în
acceptat øi de autoritæflile otomane. În mai 1904, regele Carol îl zona Balcanilor. „Berliner Tageblatt” scria în august 1903, dupæ
primeøte pe ministrul Angliei la Bucureøti, John Kenedy. Chesti- obiønuita întâlnire de la Ischi a suveranilor Austriei øi României:
unea balcanicæ este în centrul discufliei. Ambasadorul britanic „Înflelegerea austro°rusæ, privind chestiunile balcanice, a asigurat,
observæ cæ dacæ reformele vor eøua în Macedonia, Puterile vor fi færæ îndoialæ, un rol important unei flæri care poate fi consideratæ
nevoite sæ cearæ stabilirea unei provincii autonome cu un guverna- ca avangardæ paønicæ a intereselor occidentale. În caz de compli-
tor creøtin. Regele Carol respinge o astfel de soluflie: „Un guverna- caflii, România va fi chematæ sæ liniøteascæ elementele turbulente
tor creøtin va fi færæ forflæ ca sæ reuøeascæ. Va fi sub presiunile øi eventual sæ le reflinæ”. Ziarul „Le Temps” scria øi ei în iulie 1902:
contradictorii ale Puterilor øi a acfliunilor confuze øi revoluflionare „Între toate popoarele din aceastæ regiune, România s°a distins
ale naflionalitæflilor; el va fi victima predestinatæ a unui atentat”. prin respectul scrupulos al tuturor angajamentelor; tânærul regat
Regele propune stabilirea unui principat independent, cu un este, în Europa Orientalæ, un element serios de stabilitate”. René
principe stræin9 – (diplomaflii englez, francez øi rus s°au gândit Pinon, în 1911, mergea øi mai departe, afirmând: „Viitorul Turciei
cu toflii cæ suveranul României nu putea avea în vedere decât pe depinde, în mare parte, de atitudinea guvernului de la Bucureøti.
194 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 195

Nici o transformare importantæ nu se va face în Europa Occiden- Tombazis, reprezentantul Greciei la Bucureøti a reacflionat la
talæ færæ ca România sæ nu aibæ cuvântul sæu de spus sau partea acordarea creditului extraordinar pentru aromâni (øi creøterea cu
sa de luat. Puterile Europei nu o ignoræ; diplomaflia lor este foarte 65.000 franci a creditului Ministerului Instrucfliunii øi Cultelor
preocupatæ de a avea øi dezvolta bune relaflii cu România”11. pentru øcolile aromâne. El considera aceastæ creøtere de susflineri
„L’Indépendance Roumaine”, într°un articol intitulat pur øi simplu finaciare ca un act ostil la adresa Greciei, deoarece trezea senti-
La Roumanie et L’Europe scria: „din toate pærflile, atenflia se mentul naflionalitæflii lor la cuflo°vlahi, dintre care mulfli, îi spunea
îndreptæ spre santinela latinæ postatæ în pragul Orientului. România ministrul grec lui Beccaria, cu o educaflie øi culturæ greacæ, se
e desemnatæ în chip natural pentru un rol de avangardæ”12. considerau drept eleni øi erau privifli ca atare de Grecia. Tombazis
În bunæ mæsuræ, afirmaflii de acest fel aveau o acoperire. Criza îi spune øi lui Brætianu cæ el øi guvernul sæu interpretaseræ
balcanicæ din 1912°1918 o va dovedi. Dar conducætorii României reducerea bugetului pentru aromani drept o dovadæ cæ România
aveau suficient simfl al proporfliilor. „Nu speræm, nicidecum, la rolul se dezintereseazæ de românii din Turcia. Ministrul român îi declaræ
ridicol care ni se atribuie, fæcând din noi campionii Europei øi diplomatului grec, ceea ce îi spun acestuia øi reprezentanflii Italiei
atribuindu°ne o sarcinæ care, pentru moment, aparfline Turciei”13 øi Austrio°Ungariei la Bucureøti, øi anume cæ în Grecia s°a înfleles
– îi spunea Carol I ministrului Franflei la Bucureøti la 3 septembrie greøit politica României, cæ aceasta nu va renunfla nicidecum la
1903. România Veche nu era decât un stat mic, aflat la conflu- susflinerea celor de aceeøi etnie din Turcia øi cæ renunflarea la
enfla intereselor marilor puteri vecine øi supus evolufliei acestora. subvenflii a fost cu totul temporaræ øi determinatæ exclusiv de criza
Dar, din aceastæ cauzæ, nu se oprea în drum în a°øi afirma cu tærie finaciaræ în care s°a gæsit România.14a Guvernul conservator, la
dreptul la existenflæ øi prosperitate. Dupæ cum era un ajutor în inifliativa lui Take Ionescu, mæreøte subscripflia øcolilor cu 110.000
fapt øi mai cu seamæ potenflial în lupta românilor din lei. Din aceeaøi inifliativæ, Banca Naflionalæ începe sæ studieze în
Austro°Ungaria, tot aøa, chiar dacæ nu cu aceeaøi perspectivæ, februarie 1905 posibilitatea creærii unei sucursale la Salonic (cu
înflelegea sæ nu uite de existenfla românilor sud°dunæreni14. o subsucursalæ la Monastir), al cærui personal, în afara directorului
Ajutorul bænesc al statului român pentru românii sud°dunæreni general, sæ fie format exclusiv din macedoromâni15.
era în decembrie 1903 de 600.000 de lei, destinafli construirii de În general, conservatorii sunt mai activi în politica sud°dunæ-
øcoli româneøti în vilaetul Monastir (e vorba de o cifræ oficialæ, reanæ. Ei încurajeazæ emanciparea religioasæ øi civilæ a aromânilor
care nu include ajutoarele provenind din activitatea unor socie- de sub patriarhatul oecumenic de la Constantinopol, acfliune
tæfli sau persoane private). Când proiectul de deschidere al acestui începutæ în anii 1900°1901. Succesele nu se lasæ aøteptate. Mai
credit este adus de ministrul de finanfle, Em. Costinescu, în mult de 60 de preofli aromâni, trecând peste excomunicarea
Cameræ, el e primit „cu mare fervoare” de întreaga adunare. patriarhului Ioachim al III°lea, au început sæ oficieze în dialectul
Opoziflia conservatoare n°aduce critici. Observæ doar fluctuafliile macedoromân, acolo unde mai înainte slujba se fæcea în limba
guvernului liberal, care dupæ ce aproape suprimase ajutorul acor- greacæ. La sate fusese mai uøor, dar foarte greu într°un oraø ca
dat (e vorba de anii de crizæ, când, într°adevær, guvernul Sturdza Monastir. Cu ajutorul legafliei României de la Constantinopol, au
redusese substanflial ajutorul bænesc pentru øcolile aromânilor) cumpærat o clædire pe care au amenajat°o. În decembrie 1904, voiau
øi fæcuse din acest abandon condiflia unei apropieri de Grecia sæ oficieze deschiderea. Dar, în fafla protestului violent al Patri-
(acordul de la Abbazia), risca acum sæ se certe cu acest stat, dând arhiei, soldaflii turci împiedicæ pe aromâni sæ se ducæ la slujbæ,
un caracter senzaflional reluærii unei politici pe care, dacæ ar fi iar øeful polifliei din Monastir, acuzat de a fi favorizat acfliunea
continuat°o, ar fi prezentat în 1903 condiflii mai puflin provocatoare româneascæ, este destituit. Iatæ însæ cæ intervine hotærât legaflia
øi mai eficace. Într°adevær, dincolo de împrejurærile de excepflie României de la Constantinopol. Alexandru Em. Lahovari, ministrul
ale crizei din 1899°1901 øi ale consecinflelor sale, guvernul lui D.A. României în capitala Turciei între 1902°1906, post pe care îl preia,
Sturdza a manifestat în politica naflionalæ, fluctuaflii regretabile. dupæ ce anterior, între 1893°1899, reprezentase flara la Roma
196 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 197

(ulterior o va reprezenta la Viena, Paris øi din nou la Roma), era În intervenfliile diplomatice române la Poartæ, se aduceau în
încæ un diplomat tânær (împlinea 50 de ani în 1905), øi plin de prim plan øi argumente care flineau de politica internæ a României,
energie. Îøi fæcuse la Constantinopol numeroase øi utile relaflii, care aveau însæ deschidere cætre lumea balcanicæ. Recensæmântul
pe care înflelegea sæ le foloseascæ din plin în sprijinirea aromâ- din 1899 constata la o populaflie de 5.956.690 locuitori prezenfla
nilor, chestiune pentru care fæcuse o adeværatæ pasiune. La øi a 44.732 mahomedani, adicæ 0,7%. În Constanfla øi Tulcea aveau
intervenflia energicæ a lui Lahovari, care øtie sæ mobilizeze lumea 2 muftii, 214 moscheie øi geamii cu 116 hogea, 100 imami, 85 hotipi
diplomaticæ din Constantinopol, øeful polifliei din Monastir este øi 86 muzini. Moschei în înflelesul cel mai potrivit al cuvântului
readus douæ zile dupæ revocare, persoanele arestate în timpul erau 11, 5 la Constanøa øi 6 la Tulcea. Øi toate erau întreflinute
tulburærilor sunt eliberate øi o scrisoare viziralæ autorizeazæ pe de stat. Tot statul construia în acel moment o mare moscheie la
macedoromâni sæ se reuneascæ în læcaøurile lor religioase øi sæ°øi Constanfla, iar la Babadag un seminar (terminat în 1901, semi-
oficieze slujba în limba lor. La 22 ianuarie, læcaøul de slujbæ din narul va fi mutat mai apoi în Medgidia, într°o zonæ mai centralæ.
Monastir este deschis. „Grupul cuflovlahilor din Monastir se gæseøte Seminarul avea la început 8 cursuri cu limbæ turcæ øi arabæ pentru
acuum în situaflia de a træi au grand jour, alæturi de comunitæflile tot ce se referea la religie øi cu alte cursuri de limba românæ pentru
greacæ øi bulgaræ”16, scria, nu færæ admiraflie, Bopst, însærcinatul istorie øi geografie. În 1906 seminarul avea 73 de elevi. Recrutæri
cu afaceri francez la Constantinopol, în corespondenfla sa cætre pentru armatæ în Dobrogea se fæceau rar øi recruflii de religie
Delcassé, la 12 februarie 1905. musulmanæ erau organizafli în companii separate, cu uniformele
Era, într°adevær un succes, care se cerea însæ consolidat, pentru lor care pæstrau fesul øi turbanul. În acelaøi timp, la Tulcea øi
a fi øi de duratæ. În fapt, încæ la începutul anului 1903, guvernul Constanfla erau tribunale mahomedane care judecau în confor-
român trimite o circularæ cætre reprezentanflii sæi diplomatici din mitate cu legile øi uzanflele musulmane, erau formate din cadii
marile capitale ale Europei, prin care aduce la cunoøtinflæ punctul localitæflilor øi doar hotarârile lor trebuiau traduse øi în limba
sæu de vedere faflæ de situaflia din Macedonia (tocmai se înæbuøea românæ. Cu alte cuvinte, România demonstra o politicæ foarte
în sânge ræscoala antiotomanæ). România nu putea ræmâne liberalæ faflæ de cetæflenii ei de etnie turcæ. Øi era îndreptæflitæ sæ
indiferentæ faflæ de problemele balcanice, se spunea în circularæ, cearæ acelaøi tratament øi pentru etnicii români din Turcia.17a
deoarece ele „intereseazæ viitorul unei populaflii numeroase de Nu lipsesc øi argumente de comportament al cuflovlahilor faflæ
neam român øi echilibrul politic în Peninsulæ)”. Marile puteri, în de autoritæflile otomane. Ei nu lau parte la agitafliile antioromane.
intenflie lor de a îmbunætæfli situaflia naflionalitæflilor din Turcia Dimpotrivæ, sunt unii dintre cei fideli supuøi ai Sultanului. Øi cu
(în realitate, amestecul lor era dictat de interese proprii), nu se toate acestea cererea Bucureøtiului de a se crea un episcopat al
puteau mærgini doar la raporturile dintre musulmani øi creøtini, românilor sud-dunæreni nu a gæsit ræspuns favorabil. Din cauza
ci erau datoare sæ îmbræfliøeze „deopotrivæ raporturile de egalitate opozifliei Patriarhiei greceøti de la Constantinopol, crede Beccaria,
ce trebuie sæ existe între diferite naflionalitæfli creøtine”. Øi, într°un ministrul Italiei la Bucureøti, într°o telegramæ din 8 iunie 1903
atare context, Marile puteri øi Turcia nu puteau sæ nu admitæ trimisæ ministrului sæu de atunci Costantino Morin. O opoziflie
aromânilor dreptul de a se situa pe picior de egalitate cu celelalte susflinutæ de Rusia. În telegrama sa Beccaria îi scris ministrului
naflionalitæfli din imperiu. La Constantinopol, demersul guvernului sæu de la Roma cæ I.I.C.Brætianu, ministru de Externe în guvernul
român a fost primit cu înflelegere, atât de Tevfik°Paøa, ministrul Sturdza, a cerut sprijinul Italiei în susflinerea intereselor Româ-
de externe, cât øi de Ferid°Paøa, marele vizir. La 1 martie 1904, niei la Constantinopol. Cererea e fæcutæ diplomatic. Brætianu
România deschide un consulat la Ianina, cu Al. Podeanu consul sugereazæ ca marchizul Malaspina, reprezentantul Italiei pe lângæ
general. Era un pas înainte, dar problema aromânilor tot nerezol- Poartæ sæ accepte stabilirea unor relaflii „mai intime” între el øi
vatæ ræmânea, cæci continuau sæ nu fie recunoscufli ca naflionalitate Al. Em. Lahovary, reprezentantul României în capitala de pe malul
de sine stætætoare. Bosforului, în aøa fel încât, în împrejurærile în care o putea face
198 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 199

„færæ înconveniente pentru interesele øi politica Italiei øi în limitele de grava atingere a prestigiului flærii. Purtarea valiului de la Ianina
pe care le crede necesare” sæ susflinæ demersurile diplomatului era profund jignitoare – scria el – øi dacæ România nu obflinea
român. Beccaria susfline cererea lui Brætianu, considerând imediat satisfacflie de la guvernul otoman, întreg prestigiul øi
România „singura putere din Peninsula Balcanicæ a cærei simpa- acfliunea sa de pânæ atunci în susflinerea intereselor aromânilor
tie pentru Italia poate fi luatæ serios în calcul”17b. se næruiau19. Øi Bucureøtiul reacflioneazæ. Gæseøte chiar ocazia
Tergiversærile privind drepturile aromânilor ar fi continuat potrivitæ pentru a da o rezolvare oficialæ problemei aromânilor.
dacæ nu intervenea ceea ce s°a numit incidentul de la Ianina17. Ministru de externe era gen. Iacob Lahovari. Nu prea era el omul
Abia venifli în vialetul Ianina, în calitate de revizori ai øcolilor potrivit în acest post. De fapt, ajunsese aici din întâmplare. Se
române de aici, Nicolae Tacit øi Andrei Balamace, aromâni supuøi opusese cumpærærii de artilerie de la Uzinele Krupp, propunând
otomani, se pomenesc convocafli, la 20 aprilie 1905, de cætre un acceptarea unei oferte franceze. Or, contractul cu Krupp se
funcflionar de la Instrucflia Publicæ din Ianina, care le pune în încheiase sub guvernul liberal. Pentru a nu fi periclitat acest
vedere „sæ nu ieøifli prin comune ca sæ revizuifli øcolile româneøti, contract, se considera de preferat la Ministerul de Ræzboi celælalt
sæ nu venifli în contact cu comunitæflile româneøti øi sæ nu mai general din guvernul conservator, G. Manu. Lui Lahovari i°au
frecventafli consulatul român”18. Ordinul venea de la Osman°Paøa, revenit, aøadar, Externele, pe care le°a acceptat cam færæ voia lui,
valiul din Ianina, care, de la început, nu væzuse cu ochi buni gæsind cæ locul sæu era la armatæ øi nu în dezlegarea chestiunilor
înfiinflarea øi activitatea consulatului român. Cu alte cuvinte, cei diplomatice. Nu prea avea ceea ce se cheamæ simflul mæsurii,
doi revizori erau chemafli sæ nu°øi facæ datoria. Ei îl informeazæ calmul øi ponderea necesare unui atare post. Era øi o fire impulsivæ
numaidecât pe Al. Podeanu. Acesta cere explicaflii lui Osman°Paøa. øi prea dintr°o bucatæ. În familia Lahovari, cel care avusese toate
Valiul îi declaræ cæ el nu recunoaøte vreun drept nici consulatului calitæflile pentru a fi un mare ministru de externe fusese Alexan-
român, nici României, de a se amesteca în afacerile øcolare sau dru, fratele generalului øi al lui Ion Lahovari, a cærui moarte
de a avea vreo înrâurire asupra lor, deoarece atât øcolile, cât øi prematuræ în 1897 era regretatæ de tofli. Defunctul fusese øi cel
profesorii øi elevii erau supuøi otomani. Atunci consulul român îi mai înzestrat dintre frafli, o necontestatæ valoare politicæ. Gene-
aminteøte cæ øcolile române din Turcia erau întreflinute de statul ralul Iacob (i se mai zicea øi Jacques) Lahovari, în calitatea sa de
român øi cæ cei doi revizori erau recunoscufli ca atare prin ordinul nou øef al diplomafliei române, urma sæ se descurce cum va putea.
viziral nr. 97 din 12 februarie 1905 øi prin dispoziflia Ministerului Îl avea oricum alæturi pe Take Ionescu, colegul sæu de la Finanfle,
Instrucfliunii Publice al Imperiului, care trebuia sæ soseascæ în a cærui capacitate politicæ, energie øi putere de muncæ fuseseræ
curând prin poøtæ. Valiul îi declaræ cæ în vialetul Ianina nu au de mult dovedite. În problema românilor sud°dunæreni, Take
valoare decât ordinele lui øi, folosind ca pretext unele tulburæri Ionescu se considera sufleteøte cu totul implicat. În timpul
din comuna Bæiasa, nu departe de Ianina, îi acuzæ pe cei doi guvernærii liberale nu încetase cæ critice pe D.A. Sturdza pentru
revizori de instigaflie øi la 23 aprilie, îi aresteazæ împreunæ cu slabul interes arætat macedoromânilor. Vorbise în parlament, în
George N. Gogu, profesor de limbæ turcæ, Ioan D. Manachia, întruniri publice. În vacanfla de Paøte din 1905, puflin înainte de
maestru de desen la Øcoala comercialæ românæ din Ianina øi øase incidentul de la Ianina, se dusese la Constantinopol anume pentru
fruntaøi aromâni din Bæiasa. a discuta cu oficialitæflile otomane chestiunea aromânilor. Nu
Cum era de aøteptat, Al. Em. Lahovari, ministrul României fusese însæ mulflumit de primirea care i se fæcuse. Îl primise doar
la Constantinopol, reacflioneazæ imediat. El trimite un protest marele vizir, iar sultanul pretextase un doliu în familie. Motivul
marelui vizir øi Ministerului Afacerilor Externe otoman, descriind ar fi fost plauzibil, dacæ în acea zi chiar, sultanul n°ar fi acordat
cele întâmplate øi arætând cæ, dacæ lucrurile nu se vor îndrepta o audienflæ ambasadorului Germaniei20. Când s°a întors la
de urgenflæ, se va vedea nevoit sæ cearæ Bucureøtiului rechemarea Bucureøti, foarte nemulflumit, l°a convocat pe ministrul Turciei
sa. În acelaøi timp, informeazæ Ministerul de Externe din Bucureøti în capitala României øi l°a întrebat, spre nedumerirea acestuia,
200 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 201

dacæ la ei, la turci, când e zi de doliu e toatæ ziua sau numai pânæ operaflii. Diferendul României cu Turcia este expus lui Tittoni,
la amiazæ. Ministrul român de finanfle se considera aøadar personal ministrul de Externe italian, de cætre consilierul legafliei, Duiliu
angajat în rezolvarea chestiunii românilor macedoneni. Zamfirescu. El cere sprijinul Italiei, pentru cæ „dacæ nu urmærim
În urma informærii sale asupra celor petrecute la Ianina, la scopuri politice, avem chiar datoria de a ne ocupa de dezvoltarea
27 aprilie / 10 mai. Alex. Em. Lahovari primea o telegramæ de la etnicæ a acestor latini din Peninsula Balcanicæ […] Toate celelal-
Bucureøti care°i cerea „sæ facæ sæ se øtie la Poartæ cæ noi vom da te populafliuni tind a se alipi cætre cineva, bulgarii cætre o Bulgarie
acestui fapt urmærile cele mai grave, dacæ nu ni se va acorda mare, sârbii cætre Serbia, grecii cætre regatul grec. Numai albanezii
completæ satisfacflie”21. România voia: 1. Punerea în libertate øi cuflo°vlahii nu næzuiesc cætre nimeni, ci aspiræ unii la o inde-
imediatæ a revizorilor arestafli; 2. O despægubire pentru pagubele pendenflæ mai mult sau mai puflin probabilæ, ceilalfli la o culturæ
ce le suferiseræ prin arestarea lor; 3. Scuzele valiului øi, ceea ce, øi dezvoltare idealmente româneascæ”. Tittoni fægæduieøte spri-
de fapt, era esenflial: „noi pretindem, de asemenea, ca o iradea jinul sæu. Ziarul „Il Messaggero” din 2/15 mai 1905, susfline cauza
imperialæ sæ regleze de o manieræ definitivæ situaflia aromânilor României. La 6/19 mai, deputatul Roberto Galli interpeleazæ
din Macedonia, recunoscându°le aceleaøi drepturi de care se bucuræ guvernul în parlament. Subsecretarul de stat Fuginato ræspunde
celelalte naflionalitæfli din Imperiul otoman”. A doua zi, la 28 cæ guvernul italian „acordæ României sprijinul întregii sale
aprilie / 11 mai, Al. Em. Lahovari remite ministului de Externe influenfle la Constantinopol”, iar Camera italianæ îøi declaræ public
turc, Tevfik°Paøa, nota guvernului român. În zilele urmætoare, se simpatia pentru România23.
duce o intensæ corespondenflæ între Ministerul Afacerilor Externe Se asiguræ astfel sprijinul Germaniei, Italiei øi Rusiei.
de la Bucureøti øi legafliile României din Berlin, Viena, Petersburg, Austro°Ungaria primeøte situaflia cu destulæ indiferenflæ. La fel
Roma, Londra, Paris, Constantinopol. Peste tot, reprezentanflilor øi Anglia. Dar Franfla? Încæ din septembrie 1904, la o cerere de
României li s°a cerut sæ comunice guvernelor flærilor pe lângæ care sprijin adresatæ de Alex. Em. Lahovari ministrului Franflei la
erau acreditafli demersurile româneøti øi sæ solicite sprijinul. Constantinopol, acesta ceruse instrucfliuni la Paris. I se ræspunde
Guvernul german, regretând pentru moment lipsa baronului de la Quai d’Orsay cæ Franfla n°are nici un interes direct în
Marschall, ambasadorul Kaiserului la Constantinopol, de la postul chestiune. Dacæ ar da sprijin, ar face°o numai pentru a fi agreabilæ
sæu, ræspunde imediat øi favorabil, declarând cæ va face cunoscut României. Dar…„acum n°avem nici un motiv pentru a ne aræta
sultanului „cæ era în contra propriilor sale interese de a rupe faflæ de ea cu deosebire binevoitori”24. Alex. Em. Lahovari nu se
relafliile cu singurul stat (din Balcani, n.n.) politiceøte sincer aratæ surprins øi mulflumeøte însærcinatului cu afaceri francez
favorabil menflinerii statu°quo°ului”. La Viena, lui Emil Ghika, pentru sinceritate. I.I.C. Brætianu, în acel moment ministru de
reprezentantul României, i se comunicæ din partea contelui Externe, priveøte faptul cu mult mai multæ tristefle. Regretæ parcæ
Goluchovski, ministrul de Externe austro°ungar, cæ i se va cere vremurile lui Napoleon al III°lea øi ale tatælui sæu, când Franfla
baronului Calice, ambasador la Constantinopol, sæ uzeze de întrea- era altfel. La 7 octombrie 1904, el îl primeøte pe Grimault, însær-
ga lui influenflæ pentru a ajuta România. Dar, la 29 aprilie / 12 cinatul cu afaceri francez øi îi spune cæ, de la venirea la guvern,
mai, Al. Em. Lahovari îl întâlnea la Constantinopol pe Calice: „el preocuparea sa constantæ a fost de a întæri bunele relaflii cu Franfla,
mi s°a pærut indiferent ca de obicei øi mi°a zis cæ nu are instruc- dar de cele mai multe ori a fost „mis en échee” de tendinfla fran-
fliuni. În rest, el pleacæ mâine în concediu pentru 15 zile”22. Cu cezilor de a lega bunele relaflii de afaceri. O fæcuseræ mai înainte
alte cuvinte, din partea aceasta nici o nædejde. La Petersburg, cu afacerea Mallier, o fæceau atunci cu afacerea Dames de Sion,
contele Lamsdorff, ministrul de externe, cæruia i se expune cererea de ordin pur intern (un pension catolic de la Iaøi), cu afacerea Gros,
României, fægæduieøte tot sprijinul, inclusiv pentru „publicarea de naturæ privatæ. Or, demersul reprezentantului român de la
unei iradele recunoscând naflionalitatea românæ”. La Roma, Constantinopol se referea la interese generale ale politicii
ministrul român N. Fleva era imobilizat la pat în urma unei româneøti. Nu mai øtia Franfla sæ priveascæ în perspectivæ, dincolo
202 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 203

de un interes oarecare? I.I.C. Brætianu prefera sæ°øi arate din nou Baronul Marschall îl anunflæ pe Alex. Em. Lahovari cæ a cerut
sentimentele sale de prietenie pentru Franfla øi tot ceea ce însemna o audienflæ la sultan la 6/19 mai în sprijinul revendicærilor
ea, nelegând la rândul lui, politica de afaceri25. În aprilie 1905, româneøti. El se aratæ optimist, dar „cum cu turcii trebuie sæ te
când N. Ghika înmâneazæ ministrului de Externe francez o aøtepfli la orice”, îl sfætuieøte pe Lahovari ca guvernul român sæ
scrisoare referitoare la incidentul de la Ianina solicitând sprijinul fixeze o datæ pentru a da un ultimatum care sæ fie adus la
Quai d’Orsay°ului, acesta consideræ pânæ la urmæ cæ se poate da cunoøtinfla Porflii. Altfel lucrurile se vor tærægæna la nesfârøit.
satisfacflie României (øi dupæ asigurærile de dezvoltare a chestiunii Lahovari îi comunicæ ministrului de Externe la Bucureøti cæ cea
Dammes de Sion din partea noului guvern român). Ambasadorul mai potrivitæ datæ ar fi 9/22 mai, adicæ în preziua særbætorii naflio-
Franflei la Constantinopol primeøte o notæ de la Paris, autori- nale a României, când legafliile româneøti, cea de la Constantinopol
zându°l sæ se alæture Rusiei, Germaniei øi Italiei în chestiunea y compris, organizau recepflii în capitalele flærilor de reøedinflæ.
aromânilor. Se dæ øi o explicaflie: „ar fi mai bine sæ nu paræ cæ ne Oficialitæflile acestor flæri trimiteau, potrivit protocolului, felicitærile
dezinteresæm de o chestiune în care alte mari puteri s°au lor prin mijlocirea unor înalfli demnitari øi funcflionari. Dar Iacob
emoflionat”. Lahovari e de altæ pærere. El propun data de 16/29 mai, când la
Dintre Marile Puteri, dupæ cum se vede, doar Germania, Rusia Constanfla se inaugura un nou cablu telegrafic, care lega
øi Italia sprijinæ deschis øi din capul locului România. Cea dintâi Constanfla de Constantinopol, ocazie cu care, cum îl anunflase deja
era, cum scria Al. Lahovari, „singura în poziflia de a ne ajuta eficace pe Kiazim bey, Turcia va fi cu totul omisæ din protocol. În privinfla
recepfliei de la 10 mai, el propunea ca la Constantinopol sæ se
astæzi, atât prin prestigiul sæu cât øi prin situaflia personalæ a
închidæ porflile legafliei28.
baronului Marschall pe lângæ sultan”. Øi într°adevær, Marschall
Guvernul român îl însærcineazæ pe Al. Beldiman, reprezen-
a fost un sprijin eficace pentru demersul diplomatic al României.
tantul sæu de la Berlin, sæ întrebe oficial, dacæ în cazul ruperii
Un demers care nu se face numai la Constantinopol, ci øi la
relafliilor diplomatice cu Turcia, ambasada germanæ putea prelua
Bucureøti, unde Kiazim bey, bonomul ambasador al Turciei, are
reprezentarea intereselor româneøti la Constantinopol.
aproape zilnic de suportat presiunile guvernului român26.
Între timp, prin Zinoviev, ambasadorul rus la Constantinopol,
Deja la 3/16 mai, acfliunea României sprijinitæ de Marile Puteri, se obflin noi concesii de la turci în privinfla aromânilor. Dar nu încæ
începe sæ aibæ urmæri. Tevfik°Paøa îl cheamæ pe Alex. Em. iradeaua mult aøteptatæ. Oricum, guvernul român avea dreptate
Lahovari øi îi face cunoscut cæ au fost date dispoziflii ferme pentru bætând fierul cât era cald. În 9/22 mai, gen. Iacob Lahovari face
a se îngædui aromânilor din imperiu sæ uzeze de limba lor în øcoli cunoscut lui Kiazim bey cæ România aøteaptæ un ræspuns la nota
øi biserici øi valiul din Ianina „va explica” incidentul. Deocamdatæ adresatæ lui Tevfik°Paøa la 12/25 mai29.
erau doar concesii verbale. Guvernul român, îi spune Lahovari, A doua zi, ziarele din Constantinopol publicau textul iradelei
îøi menfline integral punctul de vedere. Aflând de concesiile lui imperiale prin care se recunoøtea naflionalitatea românæ din
Tevfik°Paøa, Goluchowski se græbeøte sæ°l felicite pe Emil Ghika, Imperiul otoman. Comunitæflile aromânilor se bucurau de aceleaøi
reprezentantul român la Viena. Numai cæ o notæ a gen. Iacob drepturi ca øi ceilalfli supuøi nemusulmani ai Porflii: îøi puteau
Lahovari de la Bucureøti, pe care Emil Ghika o înmâneazæ lui alege muhtiul lor, erau primifli în consiliile administrative, auto-
Goluchowski, îl face pe acesta din urmæ sæ°øi dea seama cæ gestul ritæflile imperiale trebuiau sæ înlesneascæ profesorilor numifli de
lui a fost pripit: „guvernul român pretinde ca o iradea a sultanului comunitæflile aromâne inspectarea øcolilor øi deschiderea de noi
sæ consacre definitiv recunoaøterea naflionalitæflii române din aøezæminte øcolare, limba românæ era liber folositæ în biserici øi
Turcia. Atâta vreme cât aceste cerinfle nu vor fi satisfæcute, noi øcoalæ. O „teøcherea” e adresatæ Patriarhului oecumenic de cætre
nu acceptæm nici o soluflie a conflictului øi vom merge pânæ la Ministerul de Culte al imperiului: „færæ a schimba nimic din
ruperea relafliilor diplomatice”27. dependenfla aromânilor faflæ de Patriarhatul oecumenic, aceøtia
204 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 205

nu trebuie sæ mai fie împiedicafli de a°øi celebra slujba religioasæ vaporul „România” pentru linia maritimæ Constanfla°Constan-
prin preoflii lor proprii øi în limba lor naflionalæ, nici de a se sluji tinopol, dar øi Smirna øi Pireu…Vaporul era primul dintr°o serie
de aceastæ limbæ în învæflæmânt”. Revizorii øcolari arestafli la Ianina (urmætorul va fi „Împæratul Traian”) în încercarea de a extinde
sunt reintegrafli în funcflii. Valiul Osman°Paøa primeøte ordin linia maritimæ românæ spre Egipt31.
imperial ca în ziua de 10 mai sæ meargæ la consulatul român din Simplæ curiozitate. În 1906 spre Pireu plecau douæ curse de
Ianina sæ dea explicaflii øi sæ cearæ uitarea incidentului. cælætori, joia la 23 1/2 , sosirea vineri, 11 _ øi sâmbæta la orele 10,
Satisfacflia României era deplinæ. La Cameræ, gen. Iacob sosirea duminicæ, orele 8. Spre Smirna, duminicæ orele 23 1/2,
Lahovari e întâmpinat cu aplauze îndelung repetate: „Simte, D°lor, oprire în Constantinopol øi Mitilene øi sosire marfli la orele 14.
oricine, declara el, cæ faptul întâmplat la Ianina atingea adânc Vapoarele aveau trei clase de cælætori. Færæ hranæ pânæ la Pireu,
interesele statului român, cæci lovea în prestigiul acfliunii noastre costa 110 lei la cls. I, 65 lei cls. II°a, 18 lei cls, III°a, iar pânæ la
faflæ de populafliunea de acelaøi neam, acfliune pe care o exersæm Smirna, 88 lei cls. I, 56 a II°a øi 14 a III°a. Preflul se încadra
cu autorizafliunea Sublimei Porfli. Când aceastæ autorizaflie era tarifelor europene; la fel øi viteza de navigaflie32.
violatæ de un înalt funcflionar otoman, chiar demnitatea statului La Constanfla, la ceremonie, e prezent øi regele Carol. Amba-
român era atinsæ”. Or, acum „conflictul de la Ianina este complet sadorului german, care venea de la Constantinopol, i se face o
rezolvat”. Mai mult, „cerinflele Regatului român, urmærite de 25 primire „excepflionalæ” de cætre suveran. Ulterior va fi invitat la
de ani, au fost realizate. Naflionalitatea românæ este recunoscutæ Peleø. Toasturi cælduroase închinate împæratului Wilhelm.
în mod definitiv, cu toate drepturile civile, pe picior de egalitate
Recunoøtinflæ øi reconfirmarea unor bune relaflii.
cu toate naflionalitæflile creøtine din Imperiul otoman!”. I.I.C.
Prin contrast, cu toate cæ vaporul „România” era construit la
Brætianu se alæturæ satisfacfliei generale, în numele opozifliei
St. Nazaire, pe Loire, øi directorul øantierelor Loire era de faflæ,
liberale. La fel Al. Marghiloman, în numele opozifliei junimiste:
regele nu i°a adresat decât o scurtæ øi banalæ frazæ de bun sosit,
„eu, adversarul hotærât al d°lui general Lahovari, sunt vesel cæ
færæ cea mai micæ aluzie la evenimentul ce motiva prezenfla sa la
îl pot felicita cæ a avut fericirea sæ fie ministru al României în
Constanfla. La mijloc era øi voinfla regalæ de a da særbætorii carac-
momentul când politica naflionalæ a flærii primeøte o consacrare
atât de mare”. Desigur, g-ralul Lahovari culegea roadele unei terul exclusiv aproape al unei manifestæri în onoarea Germaniei
politici pe care nu numai el o dusese, ci øi alflii, înaintea lui, cum øi de a celebra doar realizarea româno°germanæ, care apropia
observa øi liberalul B. Iepurescu. La fel de bine puteau fi aplaudafli Berlinul de Orient, raliind telegrafic Constanfla de Bucureøti.
Take Ionescu, I.I.C. Brætianu, Alex. Beldiman øi, fireøte, Alex. Em. Sprijinul german era, desigur, interesat. Bænci germane tocmai
Lahovari. Dar…cel care încheie o øtafetæ câøtigætoare, simte mai participau la conversiunea unei pærfli din renta românæ øi deci era
tare aplauzele30. neapærat de dorit un succes al guvernului de la Bucureøti, care
Guvernul român trimite mulflumirile sale tuturor Puterilor care sæ°i consolideze renta. Apoi, guvernul german urmærea rezolvarea
îl sprijiniseræ, mulflumeøte sultanului pentru încrederea arætatæ favorabil a tratativelor legate de concesionarea terenurilor petro-
øi fægæduieøte tot sprijinul sæu în îmbunætæflirea situafliei musul- liere grupului financiar reprezentat de Deutsche Bank. Ulterior,
manilor din România (în acest context se construieøte frumoasa când România adoptæ o altæ atitudine în problema petrolului,
moschee de la Constanfla). Sentimentul de recunoøtinflæ pentru sprijinul german nu se mai oferæ, cu toate cæ a fost cerut în mai
baronul Marschall este exprimat øi în alt chip. El este invitat la multe rânduri, ca sæ determine Patriarhatul oecumenic de la Con-
Constanfla, la 16/29 mai, când se inaugureazæ cablul Constanfla- stantinopol sæ nu se mai opunæ aplicærii iradei din 9/22 mai 1905.
Constantinopol construit, de altfel, cu sprijin financiar german øi Viena se arætase rezervatæ pentru cæ voia sæ evite alte
care era menit sæ concureze pe cel englez, Odesa°Constantinopol. complicaflii în Balcani. Nu dorea sæ°øi strice raporturile cu Grecia,
Tot acum se inaugureazæ øi o staflie telegraficæ færæ fir øi se boteazæ cæci prin ea încerca sæ contracareze activitatea comitetului
206 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 207

macedo°bulgar. Ulterior se va apropia de Sofia. Øi într°un caz øi româneascæ în comunæ øi grecii, prin preoflii lor øi prin consulul
în celælalt, nu mai putea încuraja Bucureøtiul. grec, erau aflâflafli contra aromânilor35.
Succesul diplomatic al României nu apare altfel decât în com- Sunt în aceøti ani sute øi mii de incidente de acestea sau de
plexul luptei de emancipare a popoarelor sud°dunærene. Recunoaø- alt gen (refuzul de a se face slujba de înmormântare, sau de botez,
terea naflionalitæflii aromânilor fusese pregætitæ de consacrarea persecutarea învæflætorilor, închiderea øcolilor ø.a.)
identitæflii naflionale a altor popoare balcanice, la care, nu°i mai În iunie 1908, consulul român din Egipt informa cæ sirienii
puflin adeværat, øi ei contribuiseræ. Ea se înscrie ca un fapt firesc creøtini din Cairo au adresat o cerere patriarhului grec din
într°un întreg. Era un drept care nu venea în detrimentul celorlalte Alexandria, de a li se permite sæ construiascæ o bisericæ ortodoxæ
naflionalitæfli, ci completa fericit o imagine, aceea a unei Peninsule la Cairo øi a oficia serviciul religios în limbæ proprie. Patriarhul
Balcanice în care rostul turcilor nu putea fi în nici un fel acela al nu numai cæ le°a dat imediat consimflæmântul, dar le°a øi promis
asupririi altora. Pentru aromâni a fost o mare bucurie. Ei au sprijinul financiar la construirea bisericii. Or, cum era de explicat
început sæ°øi desemneze primarii lor (muktarii), reprezentanflii în cæ ceea ce era acordat cu cea mai mare bunævoinflæ, de aceeaøi
consiliile administrative. Trimiøi din Regat, în buni termeni cu bisericæ ortodoxæ, devenea nepermis, neadmisibil øi chiar schis-
autoritæflile otomane, desfæøoaræ o acfliune foarte energicæ. La matic atunci când era vorba de aromâni? Datoritæ neînflelegerilor
Monastir se deschide o a doua øcoalæ secundaræ aromâneascæ. Se aromânilor cu Patriarhatul øi a confruntærilor adesea deschise din
fac înlesniri bæneøti pentru pærinflii care dæduseræ copiii la øcolile Macedonia câfliva ani, dupæ 1906, relafliile româno°greceøti au avut
greceøti pentru a fi aduøi la cele în limbæ proprie. Ziarele dædeau de suferit, spre paguba ambelor pærfli, de altfel36.
o statisticæ a øcolilor secundare aromâne din Macedonia: 26, cu În fond, succesul miøcærii aromânilor depindea de echilibrul
1.064 elevi øi 43 profesori. Aceasta în anul øcolar 1903°1904. politic din Balcani, care nu era însæ decât aparent. Acordul
Numærul lor sporeøte dupæ 1905. ruso°austriac din 1903 n°a dat rezultatele aøteptate. Fiecare parte
Pentru micul regat dunærean, succesul era o sporire de nu putea sæ nu°øi urmeze pânæ la urmæ o politicæ proprie. Au
prestigiu33. Era un act de energie izvorât din deplina conøtiinflæ contribuit la aceasta øi schimbærile din conducerea diplomafliilor
de sine. Statul român nu numai se simflea reprezentantul româ- ruse øi austriace, care, coincidenflæ curioasæ, au loc în acelaøi an,
nilor de peste tot, dar øi acfliona în favoarea menflinerii naflio- 1906. În Austro°Ungaria, prudentul øi puflin aventurosul
nalitæflii lor. El era întocmai ceea ce trebuia sæ fie øi ceea ce tofli Goluchowski, fostul reprezentant al Dublei Monarhii la Bucureøti,
românii aøteptau de la el. este înlocuit cu baronul Aehrenhal, diplomat îndræznefl, care ardea
Dar, ca întotdeauna, importanfla unui fapt n°are valoare decât de dorinfla de a se distinge. Ieøit din øcoala acelor oameni politici
în context. Iradeaua din mai 1905 are desigur însemnætatea sa. care îøi închipuiau cæ Austria e o mare putere øi cæ vremea
Dar ea e mai mult diplomaticæ. Prea puflin practicæ. În bunæ mæ- cuceririlor ei teritoriale încæ n°a trecut, acestea fiindu°i chiar nece-
suræ, din cauza opozifliei Patriarhului de la Constantinopol, de care sare pentru o continuæ întærire, Aehrenthal nu putea înflelege cæ
aromânii depindeau religios. Acesta refuzæ recunoaøterea comu- Monarhia nu mai era în stare de noi expansiuni. Aproape în acelaøi
nitæflilor aromâneøti øi e împotriva folosirii limbii române în timp la Petersburg, contele Lamsdorf, bolnav øi obosit, e înlocuit
bisericile øi øcolile macedoromânilor. cu ambifliosul Izvolski. Antecedenflii imprimaseræ politicii statelor
În unele sate, în care slujba se fæcea în limba greacæ, la sfârøitul lor o rezervæ puternicæ. „Succesorii lor, mai strælucifli øi mai agitafli,
slujbei, preotul trebuia sæ spunæ în româneøte: „s°a isprævit, acum nu erau mulflumifli de aceastæ stare politicæ. Nenorocirea a fæcut
putefli pleca”. Neînflelegând nimic în greceøte, credincioøii români cæ activitatea lor ambiflioasæ a cæutat sæ se desfæøoare asupra
nu øtiau când sæ plece34. aceluiaøi teren, în Balcani”. Între cei doi era øi o rivalitate
În comuna Ramna, au fost aruncate afaræ din bisericæ tævile personalæ. Se întâlniseræ la Petersburg øi nu se acceptaseræ deloc.
cu colivæ ale femeilor române. Tocmai se deschisese o øcoalæ „Suprema lor preocupare era sæ se învingæ unul pe altul”, scria
208 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 209

mai târziu I.G. Duca. Izvolski era stæpânit de visuri de mærire øi cæ revoluflia de la Constantinopol avea douæ urmæri pentru
dominaflie ale Rusiei la Constantinopol øi în Balcani, de întærirea România: „ne scapæ, pentru o vreme cel puflin, de una din grijile
tuturor popoarelor slave øi dezvoltarea lor sub oblæduirea care tulburau mai mult întreaga noastræ viaflæ politicæ. Aceastæ
tutelaræ a flarilor. El era convins cæ Rusia, pentru moment, nu grijæ era redeschiderea chestiunii Orientului øi dacæ renaøterea
trebuia sæ se mai ocupe de Extremul Orient (reacflie fireascæ în Turciei poate, pentru un timp cel puflin, sæ înlæture din grija
urma înfrângerilor din partea Japoniei), ci sæ acorde toatæ atenflia noastræ redeschiderea chestiunii Orientului, cu corolarul ei cel
Orientului apropiat. Aehrenthal, la rându°i, voia sæ profite de însemnat, stæpânirea Constantinopolului, de care stæpânire se
slæbirea momentanæ a Rusiei în urma ræzboiului ei cu japonezii leagæ atâtea interese ale noastre, atunci, d°lor, desigur cæ nu poate
øi Austro°Ungaria sæ preia inifliativa în Balcani37. fi flaræ mai fericitæ pentru renaøterea Turciei decât România”” Øi
În ianuarie 1908, Aehrenthal anunflæ intenflia Austro°Ungariei a doua urmare: „e pentru noi cea mai bunæ dezlegare a chestiunii
de a construi o cale feratæ care sæ lege frontiera de sud°est a românilor din Macedonia”40. (într°adevær, dupæ iulie 1908,
acesteia cu Salonicul, ceea ce ar fi fost un obstacol în calea unirii pentru aromâni pare a începe o vreme mai bunæ. Doi reprezentanfli
Serbiei cu Muntenegru øi i°ar fi deschis drum Austro°Ungariei ai lor, dr. Filip Miøa øi N. Baflaria, intræ în parlamentul otoman;
cætre Marea Egee. Inifliativei lui Aehrenthal îi ræspunde Izvolski, apare un ziar aromânesc „Deøteptarea”, la Salonic ø.a.). Speranflele
propunând construirea unei linii ferate care sæ uneascæ Dunærea puse în revoluflia „junilor turci” nu s°au confirmat decât cu totul
(desigur, dupæ ce pæræsea teritoriul Austro°Ungariei) cu un port øi cu totul parflial. Problema orientalæ nu numai cæ nu s°a închis,
la Marea Adriaticæ. Or, aceastæ intenflie tæia drumul monarhiei dar, de fapt, s°a redeschis. Øi nu din cauza revolufliei „junilor turci”,
austriece în Balcani øi deschidea calea influenflei Rusiei pânæ la ci din pricina aceluiaøi amestec al Marilor puteri pe care „junii
Adriatica38. turci” cæutau sæ°i îngrædeascæ. La 5 octombrie 1908, Austro°Unga-
Reluarea amestecului mai activ al Austro°Ungariei øi Rusiei ria hotæræøte anexarea Bosniei øi Herflegovinei, provincii care îi
în Balcani coincide cu o schimbare politicæ în Turcia. La 3 iulie fuseseræ date spre administrare prin Tratatul de la Berlin. Într°o
1908, începe miøcarea „junilor turci”, cu intenflia de a aduce interpretare localæ, faptul voia sæ fie un fel de cadou pentru Franz
imperiul pe calea modernizærii, prin transformarea lui într°un stat Joseph, care, la 2 decembrie 1908, împlinea 60 de ani de domnie.
de facturæ europeanæ, øi a°l scoate, mæcar parflial, de sub tutela Øi domnia lui n°avusese parte de cuceriri øi anexæri. Dimpotrivæ!
dependentæ de marile puteri europene. Pentru acestea din urmæ Dintr°o datæ, aceastæ inifliativæ pune sub semnul întrebærii
cu deosebire, revoluflia junilor a fost o mare surprizæ. Pentru cæ, echilibrul balcanic øi, prin implicafliile sale, însuøi echilibrul
aøa cum scria ziarul francez „Le Temps”, pânæ atunci, în problema european. E adeværat, Alexandru Izvolski propusese omologului
orientalæ, „singurul factor de care nu se flinea cont era poporul sæu austriac, în memoriul din 2 iulie 1908, anexarea celor douæ
turc”. Regimul instaurat de junii turci pærea mult mai solid decât provincii, dar cere în compensaflie acordul Austro°Ungariei pen-
cel al despofliei sultanului39.În discuflia mesajului tronului din tru modificarea regimului Strâmtorilor în sensul dorit de Rusia.
parlamentul flærii, I.I.C. Brætianu declara în decembrie 1908: Or, Austro°Ungaria ocupa, færæ sæ°i acorde ceva Rusiei!41 Anexarea
„reforma, renaøterea, pot zice, a Imperiului otoman, nu numai cæ lovea în prevederile Tratatului de la Berlin øi deschidea o etapæ
nu ne poate da nici o grijæ, dar, din contræ, naøte în sufletele nouæ în problema orientalæ. Austro°Ungaria violase tratatul, færæ
noastre, ale tuturor, adeværate simflæminte de mulflumire øi de sæ se fi consultat în prealabil cu puterile semnatare (cu excepflia
simpatie” øi aceasta pentru cæ „suntem mai tare interesafli decât Germaniei). Mai mult, ea ignorase cu totul miøcarea de eliberare
oricine ca în regiunile acestea sæ domneascæ ordinea øi liniøtea naflionalæ a popoarelor balcanice. Pur øi simplu, pentru ea aceasta
øi este o garanflie mare în cele ce s°au întâmplat în imperiul turcesc pærea cæ nici nu existæ. Cele douæ provincii anexate aveau o
cæ se va putea întrupa un regim de ordine”. Iar Take Ionescu, populaflie în majoritate sârbæ, fæceau parte din vatra naflionalæ a
principalul reprezentant al opozifliei, afirma øi el, cu acelaøi prilej, acestui popor, aveau pentru Serbia, cum scria profesorul Cvijité,
210 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 211

importanfla pe care o avea pentru Rusia regiunea Moscovei sau nu suntem un stat balcanic, declara I.I.C. Brætianu în decembrie
pentru Franfla øi Germania pærflile lor cele mai pure franceze sau 1908, nu este mai puflin adeværat cæ nimeni, dar nimeni, nici mare,
germane. Atunci când guvernul sârb trimite o notæ Marilor puteri, nici mic, nu este mai de aproape interesat la tot ce se întâmplæ
considerând anexiunea o catastrofæ naflionalæ øi totodatæ, gene- în Peninsula Balcanicæ, nici Austro°Ungaria, nici Rusia, nici o
ralæ, ameninflând pacea în Balcani, la Viena, nota nici n°a fost putere mare nu poate sæ urmæreascæ cu interes mai viu øi mai
primitæ, lui G. Simic, reprezentantul Serbiei la Viena, declarân- legitim ceea ce se întâmplæ în aceastæ peninsulæ. Øi care este
du°i°se cæ Serbia n°avea nici un drept sæ facæ judecæfli de valoare punctul nostru de vedere în politica Peninsulei Balcanice? Noi
în aceastæ problemæ, iar la Berlin, secretarul de stat Schön afirmæ suntem în primul rând interesafli la liniøtea øi la echilibrul ei; voim
cæ nu vede ce interese øi drepturi sârbeøti erau lezate prin anexa- echilibrul pe baza statu°quo°ului teritorial øi voim paønica ei
rea Bosniei øi Herflegovinei. În Serbia se mobilizeazæ armata. La dezvoltare færæ jignirea nici unui interes øi nici unui drept legitim
sfatul Rusiei, guvernul sârb cere unele compensaflii Austro°Unga- al nostru”43. Prezentat astfel, cam exagerat øi retoric, punctul de
riei. Aceasta le respinge, cæci se simflea øi chiar era atunci stæpânæ vedere românesc nu era mai puflin adeværat. Chestiunea era în
pe situaflie øi ameninfla cu invadarea Serbiei. A fost nevoie de ce mæsuræ el era øi luat în seamæ de cætre Marile puteri, care ele,
intervenflia flarului Rusiei pentru a modera planurile belicoase ale în primul rând, cum s°a væzut øi în 1908, dictau în Peninsulæ.
lui Aehrenthal. „Dupæ toate cel ce°mi parvin, scria flarul lui Franz Øi dictau cam în acelaøi raport ca mai înainte de 1908. Rusia
Joseph, guvernul tæu ia mæsuri militare de o asemenea amploare, fæcea eforturi pentru a câøtiga prietenia Turciei. În decembrie
care par sæ indice cæ el se pregæteøte de un apropiat conflict cu
1908, „Novoe Vremia” din Petersburg cerea o alianflæ cu Înalta
vecinii tæi sud°balcanici. Dacæ un asemenea conflict se produce,
Poartæ. „Surai Inmmet”, oficiosul „junilor turci”, comenta: „Expri-
el va avea ca revers o mare efervescenflæ nu numai în Peninsula
marea ziarului «Novoe Vremia» prin vorbele «precum Rusia a
Balcanicæ, dar øi în Rusia, øi tu înflelegi situaflia cu totul dificilæ
încheiat un acord intim cu Anglia, care a fost de secole inamica
în care mæ aflu plasat. D°zeu sæ ne fereascæ de o asemenea
Rusiei, tot asemenea trebuie sæ încheie un acord øi cu Turcia, cu
eventualitate care va pune capæt oricærei posibilitæfli de bune
care s°a aflat în aceeaøi stare øi pozifliune» este, dupæ credinfla
raporturi între Rusia øi Austro°Ungaria øi ar putea aduce Europei
un ræzboi general”42. noastræ, conformæ cu interesele ambelor flæri”. „L’amitié n’est pas
În 1908, un ræzboi e prevenit. Dar mai târziu? Era limpede, venue et la défiance subsiste”, cum scria consulul Franflei la
ocuparea Bosniei øi Herflegovinei tensiona foarte mult situaflia Therapia, Bombard, la 27 septembrie 1910. Dar Anglia øi Franfla,
politicæ din Balcani. Ea se va dezvolta ulterior din ræu în mai ræu care s°au opus anexærii Bosniei øi Herflegovinei, însæ færæ o prea
øi trecând prin ræzboaiele balcanice, din 1912°1913, va duce la mare convingere, au fost aplaudate la Constantinopol øi°au primit
primul ræzboi mondial. „aclamaflii entuziaste”. Dupæ un an, n°a mai ræmas nimic din aceste
Schimbærile acestea continui din Balcani, necontenita demonstraflii. Între timp însæ, Germania, la început stânjenitæ în
ameninflare a tulburærii echilibrului øi statu°quo°ului, vor fline miøcærile sale, pentru cæ era aliata Austro°Ungariei, dar avea øi
mereu treazæ diplomaflia românæ. Nu erau la mijloc numai aro- mari interese în Turcia, øi nu voia sæ piardæ nici într°o parte, nici
mânii, desigur. Regatul român voia sæ evite o prea mare creøtere în cealaltæ, revine øi practic regleazæ cum îi convine conflictul
a vreunuia dintre statele balcanice în defavoarea celorlalte, ceea european provocat de anexarea celor douæ provincii sud°slave. „În
ce ar fi perturbat echilibrul de forfle din Peninsulæ. Aceastæ nici o parte ca în Turcia, scria acelaøi consul francez cu destulæ
orientare a diplomafliei române era încurajatæ øi de Puterile amæræciune, forfla nu este flinutæ la un aøa mare prefl øi în nici o
Centrale, care voiau o diversiune pentru a o îndepærta de preocu- parte ca în Turcia nu e mai înrædæcinatæ convingerea cæ forfla îøi
pærile transilvænene. Fapt e cæ la începutul veacului, Regatul are sediul la Berlin. În ochii turcilor, Germania este însuøi simbolul
român se gæsea amestecat în complicafliile politicii balcanice: „Dacæ forflei, cum Franfla este al eleganflei øi al bogæfliei. Reputaflia noastræ
212 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 213

ne dæ un oarecare prestigiu, dar de un alt ordin øi de o cu totul la Petersburg, unde foarte mulfli îi contestau eficacitatea øi cæ la
altæ tærie ca aceea de care beneficiazæ vecinii noøtri”. Constantinopol, politica celor douæ puteri era adesea contradictorie.
În ce mæsuræ Marile puteri aveau în vedere interesele României În replicæ, ministrul francez constata slaba calitate a cores-
depindea øi de capacitatea ei de a øi le apæra cu inteligenflæ în pondenflei diplomatice româneøti de la Paris, Petersburg øi
mijlocul alianflelor de stat europene. Acum, la începutul veacului, Constantinopol. Mai ales a aceleia provenind de la Petersburg,
ea ræmâne încadratæ grupului Puterilor Centrale. Încearcæ însæ de la Rosetti°Golescu (Georges). În plus, diplomaflii români din
sæ schimbe condifliile încadrærii. În aprilie 1901, Alex. Beldiman afaræ, scrie el, „cunosc tendinflele regelui øi ale oamenilor politici
înmâneazæ cancelarului german Bülow un memoriu insistând care°l înconjoaræ øi cautæ færæ îndoialæ mai mult sæ placæ decât
asupra introducerii unei clauze care sæ extindæ condiflia de casus sæ informeze exact”. Rosetti°Golescu nu era, într°adevær, ceea ce
foederis øi pentru împrejurarea unui conflict la sud de Dunære. s°ar putea numi un diplomat dotat. El aparflinea însæ, prin
În acelaøi timp, cere în viitor încheierea unor tratate separate cu cæsætorie, într°un fel, societæflii aristocratice a Petersburgului øi
Austro°Ungaria, Germania øi Italia, ceea ce transforma Triplicea este de presupus cæ transmitea în flaræ ceea ce afla în cercul sofliei
în Quadruplæ. Regele Carol era cel care îndemnase demersul. El sale. Øi nu era puflin. În orice caz, alianfla ruso°francezæ preocupa
se sprijinea pe Italia, ale cærei interese în Peninsula Balcanicæ foarte mult la Bucureøti. La ultimul concurs de la Ministerul de
deveniseræ mai susflinute. Berlinul respinge propunerile României Externe, pentru posturile de ataøafli, din 1902, subiectul temei
tocmai pentru cæ ar fi creat un precedent ce ar fi dat Italiei mai scrise era intitulat: „Consecinflele politice ale voiajului flarului la
multæ inifliativæ în intenfliile sale faflæ de Albania øi ar fi mærit Paris”45.
fricfliunile dintre Roma øi Viena. Totodatæ, sprijinind cererile Relafliile cu Puterile Centrale continuæ la începutul veacului
României, s°ar fi dat o prea mare libertate guvernanflilor români cu ritualul de mai înainte. În fiecare varæ, regele øi regina plecau
în fafla monarhiei habsburgice, favorizând „iredenta româno°tran- în Austria øi Germania (regina se ducea de obicei la castelul de
silvæneanæ”, cum se exprima subsecretarul de stat german von Wied, dæruit de mama ei, decedatæ în 1902). Regele se oprea la
Mühlberg44. Regele e susflinut de P.P. Carp øi D.A. Sturdza, Ischi, unde era totdeauna oaspetele împæratului Franz Joseph,
succesiv prim°miniøtri, care în vizitele lor la Viena øi Berlin, cer apoi la Gastein, la Rogott, Sigmaringen, München (aici era fratele
alte condiflii de alianflæ. Rezultatul n°a fost cel aøteptat. Alianfla lui, general în retragere din armata prusacæ). Uneori la Ischi regele
româno°austro°ungaræ se reînnoieøte la 4/17 aprilie 1902, în aceiaøi era însoflit de unii oameni politici români în funcflie (cum se
termeni ca mai înainte. La ea aderæ, ca øi în trecut, Germania, întâmplæ în 1903, când îl însofleøte D.A. Sturdza øi gen. Coandæ,
la 12/25 iulie, øi Italia, la 30 noiembrie / 12 decembrie 1902. secretar general øi de fapt, conducætorul efectiv al Ministerului
Un diplomat ca Henry, ministrul Franflei, aude la Bucureøti de Ræzboi, la care titular era Sturdza). La Ischi, familia regalæ
destule critici la adresa regelui øi puflinæ încredere în Tripla se ducea în fiecare varæ. În 1903 pleacæ færæ sæ mai aøtepte
Alianflæ. Unii chiar aveau pærerea cæ era mai bine pentru flaræ sæ naøterea unui nou copil al principesei Maria.
imite exemplul altor state mici øi sæ°øi declare neutralitatea. Dar Nu°i mai puflin adeværat cæ nici n°avea relaflii prea calde cu
Henry era interesat sæ audæ aøa ceva. În practicæ, politica externæ, aceasta din urmæ. Foarte sever cu eticheta, respectând cu strictefle
în orientarea cæreia regele avea un rol foarte important, era regulile morale ale funcfliei sale, regele cerea celor din casa regalæ
condusæ cu multæ abilitate prin meandrele unei lumi europene acelaøi respect al formelor øi uzanflelor instituite. „Dupæ ideile mele
care începea sæ se tulbure. În primii ani ai secolului, la Bucureøti mai libere de viaflæ, scria Maria, mai târziu, când era reginæ, regele
nu se credea prea mult în træinicia alianflei franco°ruse. I.I.C. bætrân avea puflinæ înflelegere a simflului adeværat al vieflii de flaræ;
Brætianu îi øi spunea lui Henry în februarie 1902 cæ alianfla aceasta pentru lucrurile neprevæzute, pentru capricii ori gusturi mai
prezenta, dupæ pærerea lui, simptome „de relachement et de deosebite el n°avea înflelegere, plæcându°i mai bine de ce se fæcea
lassitude”, cæ ea nu se bucura de popularitate nici la Paris, nici în fiecare zi exact în aceeaøi ordine. Era un fel de mæreflie solemnæ
214 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 215

în datinele de la Sinaia, care mæ supæra puflintel câteodatæ, în care provenea dintr°o familie româneascæ øi avea o mosie la
tinereflea mea”. Øi regina nu se opreøte la a mærturisi: „În ciuda Fântânele, lângæ Bacau, era o muzicianæ talentatæ øi o femeie plinæ
splendorii lucrurilor care mæ înconjurau, aveam uneori ca un simfl de inteligenflæ øi farmec. Ideea din 1913 cu familia de Wied pe
cæ ar trebui sæ°mi deschid aripile øi sæ zbor într°o mai vastæ lume, tronul Albaniei s°a næscut din aceastæ regalæ prietenie, cæreia Take
în zæri mai largi, unde mai mult drum s°ar deschide fanteziei”. Ionescu s°a priceput sæ°i dea haina diplomaticæ europeanæ. Pe
Maria, frumoasæ, inteligentæ dar øi foarte tânæræ, era o fire lângæ Wilhelm de Wied vin øi alfli nepofli ai reginei, „niøte tineri
spontanæ, avea „un fel mai aprins de a înflelege lucrurile”. Când foarte plæcufli care vorbeau englezeøte cât se poate de bine”, cum
s°a mæritat, avea 17 ani. L°a cunoscut pe Ferdinand într°o vizitæ îi întâmpinæ în Memoriile ei regina Maria, cu flerul ironic la ea
la Berlin. A primit uøor sæ se despartæ de tot ce îndrægise pânæ chiar felul ei de a fi. Maria chiar se împrieteneøte cu Victor de
atunci, pentru a încerca o viaflæ nouæ, pentru cæ îi surâdea Wied, care era diplomat. În aprilie 1910 va veni la Peleø regele
imaginafliei øi o ispitea ca o depærtatæ aventuræ orientalæ. „Stræin Gustav al II°lea al Suediei, vær primar cu Elisabeta, mamele lor
el pânæ ieri fli°a fost, / Dar el îfli dæ azi adæpost, / Øi Tu°i dai lui fiind surori øi înrudit øi cu principesa Maria, deoarece fiul lui se
splendoare” – o întâmpinæ George Coøbuc într°o poezie de cir- cæsætorise cu Margaret, veriøoara ei primaræ, fiica mai mare a
cumstanflæ. Fire nestatornicæ øi prea tânæræ, ea nu se va acomoda ducelui de Connaught. La Sinaia vine øi regina mama a Olandei,
cu noua°i situaflie decât cu trecerea anilor øi foarte adesea în con- Emma, øi ea veriøoaræ primaræ cu Elisabeta øi cu care se øi ase-
flict cu øeful familiei regale, care era regele Carol. Viafla perso- mæna „nefiresc de mult”, cum crede Maria, altfel cele douæ regine
nalæ a regelui pærea corectitudinea însæøi. Niciodatæ nu întârzia fiind complet deosebite ca fel de a fi. Regina Emma, o fiinflæ cu
de la o întâlnire stabilitæ. Când oferea daruri de Cræciun, între spirit practic øi obiønuitæ sæ dojeneascæ pe toata lumea dezaproba
ele nu lipsa un ceasornic. Voia sæ aducæ aminte øi astfel celor din firea visætoare a Elisabetei øi imaginaflia ei. La Peleø vine øi sora
prejma sa cæ punctualitatea era o regulæ de viaflæ øi nu un „moft principesei Maria Duchy. Apoi vin øi cele douæ surori Sandra øi
al neamflului”. Când primea vizitatori la Peleø, øi primea mulfli, Baby Bee. De aceasta din urmæ îi placea lui Carol I pentru
el le vorbea de îndatoriri, de viaflæ modestæ46. zburdælniciile ei atât de næstruønice, dar øi atât de fireøti!. Ani
Reginei nu°i îngæduia vreun amestec în treburile politice. De în øir vine la Peles, Charley veriøoara principesei Maria,
alfel, Elisabeta nici nu se pasiona dupæ astfel de treburi. cæsætorita cu Bernard, principele moøtenitor de Saxa-Meiningen,
Preocupærile sale de artæ popularæ româneascæ, de muzicæ øi mare iubitor de chestiunile militare øi care se pierdea în discuflii
literaturæ îi absorbeau tot timpul. Salonul ei de la Peleø avea care nu se mai terminau cu Carol I, øi el îndrægostit de lumea
mereu oaspefli. La øezætorile organizate erau totdeauna chemafli militarilor din care fæcuse parte øi mai fæcea øi dupæ 1866, doar
valoroøi cærturari. Øi adeseori oaspefli stræini. Sunt mai cu seamæ cæ de la altæ înælflime. Alfli oaspefli de obârøie regalæ nu fac atâta
oaspefli regali sau princiari. Dupæ vizite ca aceea a lui Franz Josef plæcere regelui Carol, cum era marele duce Boris, mare iubitor
de la 1896 (cu apartament special pregætit, cu multele ei serbæri de petreceri øi de cælærie. El, ca øi fratele Mariei Alfred, era încântat
rustice øi botezul stâncii care domina Sinaia øi poartæ numele de România, o flaræ unde ei puteau face tot de felul de nebunii care
împæratului) sau a reginei Elisabeta a Austriei, în 1887 (cu plimbæri le treceau prin minte. Taraful lui Ciolac, cel mai talentat taraf al
în „Poiana reginei” øi lectura poemului lui Carmen Sylva „Die Here” epocii a început sæ°øi facæ veacul la Castel mai cu seamæ prin capri-
(vrajitoarea), împæræteasa fiind fermecatæ de glasul atât de muzical ciile lui Boris øi Alfred: În octombrie 1907 vine la Sinaia Marele
al reginei), la jubileul de 40 de ani vine principele de Wied. Dupæ Duce Vladimir Alexandru al Rusiei, unchiul flarului, însoflit de
aceea va veni de mai multe ori în România cu soflia sa Sophia, marea ducesæ øi de copiii lor. În mai multe rânduri vine la Castel
næscutæ prinflesæ de Schoenburg. Sophia va deveni una din prinflul Ferdinand al Bulgariei, fie cu prima lui soflie Marie Louise,
apropiatele prietene ale reginei, care, dupæ tristul episod cu Elena næscutæ Bourbon Parma, o femeie inteligentæ øi plinæ de tact, fie
Væcærescu, ræmæsese tânjind dupæ o prietenæ adeværata. Sophia, de a doua soflie, Eleonora de Reuss, hotarâtæ øi decisæ sæ°øi impunæ
216 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 217

punctele de vedere. Principesa Maria de Fiandra, sora regelui Schönnbrunn. Apoi cinci convorbiri oficiale cu contele Goluchowski.
Carol I, mama regelui Albert al Belgiei, vine øi ea în câteva rânduri Marea Cruce a ordinului „Steaua României” este acordatæ acestuia.
la Peleø. Era sora iubitæ de Carol øi cæreia îi încredinfleazæ multe Despre ce vorbeau cei doi suverani în întâlnirile lor cel puflin
din gândurile sale într°o bogatæ corespondenflæ. anuale øi totdeauna foarte cordiale? La 3 mai 1910, regele Carol
Carol I avea o anume dibæcie în a purta o conversaflie cu oas- îi spunea lui Müntz, de la „Neue Freie Presse”, care°i lua un
peflii sæi, în a o dezvolta prin întrebæri øi întorsæturi îndemânatice. interviu, cæ de fiecare datæ se bucuræ sæ°l vadæ pe Franz Joseph,
Îi dædea interlocutorului o senzaflie de bine, cæci putea face o pe care°l respectæ. Dar nu e cazul sæ se dea prea mare importanflæ
conversaflie plæcutæ din subiecte în aparenflæ puflin interesante øi întâlnirilor dintre monarhi – adaugæ el. „Suveranii…ca simpli
nu trecea græbit de la o chestiune la alta. Cel mai mult îi plæceau muritori, vorbesc între ei simplu øi omeneøte, schimbæ idei færæ
discufliile de naturæ politicæ. Ele, de fapt, nu lipseau niciodatæ din nici o pauzæ. Nu iau atitudini istorice”. Mai înainte îi vorbise
conversaflia sa. Chiar dacæ pornea discuflia cu impresii personale, ziaristului de faptul cæ la vârsta lui, fiecare an pe care°l mai avea
cu diverse povestiri øi amintiri din cælætoriile sale, tot la politicæ de træit era un dar de la Dumnezeu; cæ nu mai mergea pe cal, cæ
ajungea, mai ales la politica externæ. Aici era într°adevær la el se menaja, eliminând cafeaua, ceaiul øi aproape cu totul carnea48.
acasæ. Mulfli diplomafli stræini în Bucureøti au profitat de Cu alte cuvinte, îi dædea de înfleles cæ sænætatea era unul din
convorbirile cu el, dezvoltându°øi înflelegerea problemelor balcanice subiectele preferate ale discufliei celor doi monarhi, amândoi
sau europene. Goluchowsky, Aehrenthal, Bülow, Kinderlen- oameni în vârstæ. Puteai sæ nu°l crezi?
Wachter au ajuns mari la ei acasæ poate øi pentru cæ la Bucureøti Alianfla cu Puterile Centrale ræmânea în continuare secretæ.
au gæsit un mediu adecvat de formare. Motivul pentru care s°a Secretul funcfliona pæcælind øi pe reprezentaflii diplomatici ai
implicat el prea tare în politica externæ a flærii a fost cæ guvernele României în exterior, care, cu excepflia lui Al.Beldiman de la Berlin,
se schimbau prea des øi era dificilæ opera de continuitate. Era mai nu øtiau de tratat. În ianuarie 1909 se petrece chiar o scenæ
mult un pretext. Voia de fapt ca ea sæ meargæ pe un drum care°i comentatæ cum se cuvine de diplomaflii europeni în cunoøtinflæ de
convenea. Era iritat din cauza Ungariei øi a politicii ei. De aceea cauzæ. Catargi, ministrul României la Londra, din însærcinarea
voia totdeauna ca drumul României spre Viena sæ ducæ prin Berlin. guvernului sæu, declaræ guvernului britanic, cæ, România nu e
Când a primit bastonul de mareøal rus, a surâs: „orice lucru are legatæ de Austria øi nici de o altæ putere prin nici un tratat de
douæ laturi!“ alianflæ øi ea are toatæ libertatea de acfliune. Ba chiar a adus astfel
Felul de a fi al familiei regale fæcea sæ se creadæ – regele o øi conversaflia anume pentru a face aceastæ afirmaflie. Ori, scrie Di
declaræ în mai multe rânduri – cæ Hohenzollernii aveau un rol San Giuliano, ambasadorul Italiei la Londra, cætre ministrul sæu
civilizator în România, un rol pe care ei øi°l asumaseræ. Reacflia de Externe, Tittoni, „Excelenfla Voastræ, øtie, din aceleøi motive
româneascæ n°a lipsit. Când Iorga e chemat øi el sæ contribuie la pe care le øtiu øi eu, cæ faptul nu e adeværat”. A mai afirmat Catargi
educaflia principelui Carol, primul næscut al moøtenitorului cæ el crede cæ „opinia publicæ va trage România în tabæra opusæ
tronului, acesta fline trei conferinfle pentru viitorul rege „ca sæ aceleia în care se gæsea Austro°Ungaria”, din cauza Transilvaniei.
învederez, spune Iorga, ce nu i se spusese lui Carol I: cæ aici nu I.I.C. Brætianu, devenit prim ministru, e obligat sæ dezmintæ zisele
e o mânæ de barbari care sæ trebuiascæ a fi ridicafli de o dinastie lui Catargi. Dar un dubiu stæruie. Nu cumva noul prim ministru,
energicæ øi inteligentæ la rangul nafliunilor civilizate, ci un vechi a vrut el, de fapt, sæ tulbure apele aøa pentru a vedea reacfliile?
øi nobil popor care°øi are locul, deøi pe nedrept nerecunoscut, în Pentru cæ era o diferenflæ între vechiul øef al liberalilor øi al
istoria lumii47. Într°adevær, lecflia era necesaræ. guvernului, D.A.Sturdza, øi noul øef I.I.C.Brætianu, care a la long
În 1904, regele Carol I øi regina Elisabeta pleacæ la Viena. La puteau produce schimbari neprevæzute. Scrie ministrul Italiei la
douæ ore de la sosire, Carol primeøte o lungæ vizitæ a lui Franz Bucureøti, Em.Beccaria, cætre Tittoni, la 9 februarie 1909: „în timp
Joseph. Seara se dæ în onoarea sa un dineu de galæ în ce Sturdza, educat în Germania, nutreøte nu doar o mare admiraflie
218 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 219

dar o specialæ simpatie pentru tot ceea ce este german, øi deci øi României general-feldmareøal al armatei germane, înmânându°i,
pentru Austria (nu øi pentru Ungaria, care numai de simpatie nu prin fiul sæu, însemnele gradului cel mai înalt din armata germanæ
se bucuræ aici), Brætianu, în schimb, care øi°a fæcut studiile în øi pe care nu°l avea în afara graniflelor Germaniei decât împæratul
Franfla, va continua sæ cultive cu cele douæ imperii relaflii de Franz Joseph. În scrisoarea trimisæ, Wilhelm al II°lea îl numeøte
strânsæ intimitate, dar nu din sentimente personale ci exclusiv pe Carol I „puternice principe, scumpe vær øi frate”, îi trimite
acflionând în interesul României. Eu am mari îndoieli cæ va fi felicitærile lui „cele mai cælduroase øi cele mai sincere”. Carol I se
dispus sæ se înfeudeze Austriei ca Sturdza øi cred cæ se va fline declaræ „foarte fericit øi nespus de surprins” de rara distincflie,
mai independent de Viena. De asta am un nou indiciu acum câteva aruncæ o privire nostalgicæ la anii tinereflii când a învæflat arta
zile, când, conversând familiar øi trecând în vedere diverse militaræ la regimentul de gardæ al Prusiei, ceea ce l°a ajutat în
probleme existente între Italia øi Austro°Ungaria øi între acestea 1877°1878 sæ ducæ armata românæ la victorie. În seara de 7/20
øi România, el, færæ a fi venit vorba, îmi spune de identica situaflie aprilie, oaspeflii asistæ la o reprezentaflie de galæ, la Teatrul
în care se gæsea prima øi a treia dintre aceste Puteri faflæ cu a Naflional. Apoi o seratæ la prinflul Øtirbey. În zilele urmætoare,
doua”. (47a) Øi Beccaria, în post în România din mai 1895, cunoøtea oaspeflii viziteazæ Vatra Luminoasæ, institutul Diaconeselor, apoi
foarte bine pe cei doi oameni politici øi atmosfera de la Bucureøti. fac excursii la Buftea, Slænicul Prahovei, Comarnic, Buøtenari øi
O dovadæ a relafliilor strânse dintre Puterile Centrale øi Constanfla. La 11/24 aprilie pæræsesc flara prin Predeal.
România o dau manifestærile prilejuite de împlinirea a 70 de ani Vizita Kronprinflului german l°a bucurat foarte mult pe
de viaflæ ai regelui Carol, la 8/21 aprilie 1909. De fapt, mai curând Carol I, dar dincolo de vorbele frumoase, necesare în astfel de
o dovadæ a prefluirii de care se bucura Carol I la Berlin øi la Viena. ocazii, dincolo de importanfla ce s°a acordat acestei vizite la palatul
La 6/19 aprilie, soseøte la Bucureøti principele Friedrich Wilhelm, regal, ea nu s°a bucurat de o atenflie specialæ din partea românilor.
moøtenitorul tronului Germaniei. Împæratul german a flinut sæ Populaflia Bucureøtiului i°a primit cu curiozitate, nu cu o verita-
acorde acestei vizite o strælucire specialæ pentru a face sæ se uite bilæ simpatie. Nu s°au auzit strigæte de întâmpinare. Doar la sosirea
la curtea regalæ românæ indiferenfla pe care o arætau lui Carol încæ la palat, câfliva „ura!” au salutat venirea°i. Vizita lui Friedrich
de la venirea sa pe tron (cu Wilhelm I relafliile fuseseræ mult mai Wilhelm lua forma unei vizite de familie øi nu pe acea, mult mai
cordiale, dar Wilhelm al II°lea se supærase pentru unele scrisori importantæ, a reprezentantului unui popor cætre reprezentantul
ale lui Carol ce°i judecau aspru comportarea din tinerefle faflæ de altuia. Regele se declara însæ foarte mulflumit: El îi scria surorii
tatæl sæu). Prinflul german a venit însoflit de o numeroasæ suitæ, sale la 4/17 mai 1909: „... În timpul când mi°am særbætorit cea de
între care generalul von Schenk, generalul baron Marschall, a øaptezecea aniversare starea sænætæflii mele a fost puflin mulflu-
colonelul Helnecius, colonelul von Roedern, lt. col. Von Oppen. La mitoare øi am fost silit sæ mæ abflin de la multe lucruri care erau
gara de Nord sunt primifli de regina Elisabeta, de prinflesa prevæzute în program. Vizita de 6 zile a tânærului prinfl moøte-
moøtenitoare Maria, de autoritæfli militare øi civile. Regele, suferind nitor /al Germaniei/ a avut loc cu toate acestea spre deplina sa
de câteva zile, l°a aøteptat la Palat. Capitala era împodobitæ cu mulflumire øi numeroasa lui suitæ a fost frapatæ de ceea ce a væzut
drapele naflionale øi germane, cu arcuri de triumf øi flori. Chiar øi a træit aici. Prin impresionanta atenflie a împæratului german
în prima zi, oaspeflii germani viziteazæ Parcul Expozifliei de la /care i°a conferit bastonul de feldmareøal/ aniversarea celor 70 de
Filaret, de unde se face o retragere cu torfle, øi seara asistæ la ani ai mei a devenit un eveniment istoric, ce a fost salutat cu
concertul orchestrei simfonice la Ateneu. În ziua urmætoare, asistæ bucurie de toatæ flara care mi°a dat miøcætoare dovezi de iubire
la defilarea trupelor øi Kronprinflul e foarte plæcut impresionat de øi devotament. Prinflul moøtenitor are în el ceva extrem de cuceritor
flinuta ireproøabilæ (ar fi fost de mirare ca prinflul moøtenitor german øi a câøtigat aici toate inimile, s°a simflit la noi ca în familia sa.
sæ nu semene cu tatæl sæu øi sæ nu fie sensibil tocmai la un aspect Deoarece eu din cauza prea marilor solicitæri a trebuit sæ zac douæ
militar). Cu ocazia vizitei, împæratul Wilhelm l°a numit pe regele zile în pat el a stat ore în øir cu mine øi a renunflat la excursia la
220 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 221

Constanfla doar ca sæ nu mæ lase singur o zi întreagæ; nu l°am putut arcuri de triumf øi cu drapele româneøti øi austriece. Coruri de
convinge nici mæcar sæ vadæ podul de peste Dunære. A spus cæ a învæflætoare øi de eleve salutæ pe oaspefli. Regele îl conduce pe Franz
venit ca sæ învefle de la mine sæ se orienteze în problemele politice. Ferdinand în træsuræ, la dreapta sa, aøa dupæ cum face øi regina
Carlo øi Nando øi suita s°au dus la Marea Neagræ. Remiterea cu ducesa de Hohenberg, næscutæ Sofia Chotek, soflia principelui.
bastonului de feldmareøal a realizat°o în modul cel mai graflios Era pentru prima oaræ într°o vizitæ în afaræ, alæturi de soflul ei,
cu putinflæ, înconjurat de strælucitul sæu stat major printre care øi tot pentru prima oaræ era tratatæ potrivit rangului ei. Cu ocazia
comandanflii fostului meu regiment [regimentul în care Carol I unui bal la Curtea de la Viena, prinflesa fusese nevoitæ sæ°øi facæ
nu a putut sæ obflinæ gradul de cæpitan!] Ceremonia, despre care intrarea în urma tuturor prinfleselor moøtenitoare, pentru cæ nu
am scris øi tatælui sæu a fost într°adevær emoflionantæ øi foarte se gæsise nici un domn care sæ°i ofere braflul. Ea nu era deloc bine
solemnæ, toatæ familia mea era de faflæ. Prinflul moøtenitor a dat væzutæ la curtea vienezæ øi soflul ei trebuie sæ suporte destule
citire mai întâi frumoasei scrisori a împæratului øi mi°a înmânat mustræri øi critici pentru cæ o alesese tocmai pe ea. În România,
apoi bastonul învelit în catifea albastræ øi bætut în argint. Am prinflesa de Hohenberg a fost cu adeværat soflia arhiducelui.
mulflumit pentru aceastæ raræ distincflie øi am aruncat o privire Ceremonialul nu s°a sinchisit de originea ei49.
asupra vremurilor de odinioaræ øi a strânselor mele relaflii cu Seara s°a dat în cinstea oaspeflilor o masæ de galæ la castel. A
armata prusianæ a cærei dezvoltare am træit°o sub trei împærafli. doua zi, oaspeflii au asistat la un Te Deum la Capela catolicæ, iar
Cuvintele mele trebuie cæ au fæcut o impresie profundæ asupra dupæ°amiazæ au plecat în træsuri pe Valea Prahovei, la Poiana
auditoriului care nu øi°a ascuns emoflia øi tofli cu Kronprinflul în fiapului, Buøteni øi Azuga. Coruri de elevi øi eleve, cântând cântece
frunte mi°au særutat mâna iar eu i°am îmbræfliøat pe domni. Dupæ naflionale, i°au întâmpinat (se øtia cæ arhiducelui îi plæceau foarte
aceastæ solemnitate ne°am dus la Mitropolie unde s°a oficiat Te mult cântecele øi dansurile populare româneøti). Seara, la
Deum øi dupæ aceea în sala cea mare am primit felicitærile. Peliøor (reøedinfla principelui moøtenitor al României),
Încheierea a constituit°o parada. Kronprinflul øi°a citit frumoasa reprezentaflie de galæ cu opereta Insula Tulipatan de Offenbach
øi mægulitoarea cuvântare, vocea sa suna foarte simpatic. Dupæ øi piesa Ingenua de Halévy, în care rolurile au fost jucate de
aceea a fost reprezentaflie teatralæ, dar eu am ræmas acasæ cæci persoane din „înalta societate” (nu te aøteptai de la astfel de
abia de mai mæ puteam fline pe picioare øi eram færæ grai. persoane sæ introducæ în repertoriu øi o piesæ româneascæ).
... Am regretat nespus cæ nu l°am putut însofli pe Kronprinz A treia zi, arhiducele primeøte în audienflæ pe miniøtrii I.I.C.
la Sinaia, de unde el a plecat spre casæ. Øi°a luat ræmas bun de Brætianu øi V.G. Morflun. Apoi o delegaflie a românilor de peste
la mine la cæpætâiul meu øi a promis sæ revinæ împreunæ cu soflia munfli, stabilifli în Regat. A. Popovici, I. Scurtu øi N. Mircea
lui, pentru cæ s°a simflit aøa de fericit în mijlocul nostru; acelaøi înmâneazæ moøtenitorului austriac o adresæ omagialæ. Asistæ în
lucru l°a scris øi împæræteasa Elisabetei.” urmæ la o serbare popularæ pe platoul Sinæii. Multe dansuri
În condiflii asemænætoare se desfæøoaræ øi vizita altui prinfl naflionale (ostaøii danseazæ Banul Mæræcine, Hora, Tæruøelul,
moøtenitor, de data aceasta a lui Franz Ferdinand al Austro°Unga- Brâul, Chindia). În ultima zi, Franz Ferdinand asistæ la exercifliile
riei. El vine în flaræ la 27 iunie / 10 iulie 1909. O vizitæ anunflatæ de ræzboi ale batalionului 3 vânætori øi seara pleacæ prin Predeal.
în mai øi care se înfæptuia abia acum. Vine însoflit de soflia sa øi Cel mai mult l°au impresionat dansurile øi cântecele româneøti,
de o micæ suitæ. La gara Sinaia sunt întâmpinafli de regele Carol frumuseflea costumelor øi a chipurilor øi, foarte plæcut, prefluirea
øi regina Elisabeta, de un grup de peste 800 de români øi românce acordatæ lui øi sofliei sale (regele øi regina îi særutæ la venire øi la
din Ardeal, îmbræcafli în costume naflionale (sugestivæ inifliativa plecare, ceea ce nu fæceau decât foarte rareori).
româneascæ!). Desigur, de muzicæ militaræ, de onorurile unei com- Ca øi în cazul vizitei principelui german øi aceasta a avut un
panii militare din regimentul Prahova; de demnitari ai statului, caracter de intimitate. Recepfliile oficiale au lipsit. Cea mai mare
de ofifleri superiori. Curtea castelului Peleø era împodobitæ cu parte a ziarelor considerau vizita ca o consacrare a bunelor
222 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 223

raporturi øi mai ales a prieteniei ce uneau de mai multæ vreme nu e totuna cu A.C. Popovici øi acesta din urmæ era atunci la
pe regele României de împæratul Franz Joseph. Se reproduc cu Karlsbad øi deci nu putea fi øi la Sinaia, dar presa maghiaræ nu
satisfacflie articolele publicate la Viena care fæceau elogiul po- recunoaøte greøeala. „Budapesti Hirlap” scria la 16 iulie un articol
porului român, „unul din factorii cei mai maturi øi din punct de foarte dur la adresa monarhiei.
vedere intelectual, cel mai avansat dintre popoarele Europei Un incident presupus toarnæ øi mai tare gaz peste foc. O øtire
Orientale”. Dar se simflea cæ, în ciuda cuvântului de ordine de la publicatæ în presa maghiaræ, relevatæ apoi øi comentatæ mai multe
curte øi de la guvern, „majoritatea nafliunii este departe de a zile în øir, afirmæ cæ la Sinaia, studenflii români au insultat
împærtæøi øi sentimentele care animæ suveranul vizavi de drapelul maghiar, cælcându°l în picioare. Guvernul român a
partenerul sæu vecin”, cum observa Blondel, ambasadorul francez. dezminflit faptul. Dar campania din presa maghiaræ continuæ.
Prea multe divizau pe români de vecinii din vest, pentru a fi Ziarele din Bucureøti ræspund ironic cæ dacæ arhiducele n°a vrut
primitæ færæ rezerve demonstraflia unei prietenii care nu era în sæ se opreascæ la Pesta în drumul sæu spre Sinaia, e treaba lui øi
mæsuræ sæ impunæ ungurilor un alt comportament faflæ de românii românii trebuie læsafli în pace.
din Transilvania. În fapt, presa maghiaræ atacæ direct øi indirect pe arhiducele
Vizita arhiducelui Ferdinand, ale cærui proiecte de federalizare Ferdinand. Acesta dæ mai multe dezminfliri cæ n°a încurajat lupta
iritau foarte tare la Budapesta, este mai curând revelatoare în naflionalæ a românilor ardeleni prin primirea unei delegaflii din
sens invers, al evidenflierii, o datæ în plus, a contradicfliilor dintre partea acestora. În august, telefoneazæ însæ prin secretarul sæu
România øi Austæo°Ungaria. În preajma vizitei, o circularæ a
ziarului „Fremdenblatt” pentru a împiedica o nouæ dezminflire,
Ministerului Instrucfliei Publice de la Budapesta interzice studen-
dând ca argumente mai întâi faptul în sine care era exact (adicæ
flilor români din Ungaria sæ participe, sub pedeapsa exmatriculærii
a primit o delegaflie) øi apoi cæ era inutil sæ se depunæ atâtea
din Universitate, la congresul internaflional universitar de la Iaøi.
eforturi pentru a calma susceptibilitæflile ungureøti. Franz Ferdi-
O mæsuræ care a ridicat violente proteste în toatæ România. La
nand scrie el însuøi în acest sens lui Aehrenthal. Acesta gæseøte
Bucureøti, acelaøi viu protest. Presa e dezlænfluitæ. Alte fapte vin
în gestul arhiducelui o nouæ dovadæ a antipatiei sale cunoscute
sæ înræutæfleascæ øi mai mult lucrurile. Tot înaintea vizitei,
autoritæflile maghiare opresc intrarea în Ungaria a numeroase cærfli faflæ de unguri.
øi ziare româneøti; chiar øi un ziar al românilor din America este Mai multe ziare publicæ textul adresat în limba românæ de
oprit. În ziua plecærii arhiducelui, contele Apponyi, ministrul preøedintele clubului parlamentarilor români din Bucovina prin
Instrucfliunii Publice, adreseazæ directorilor liceelor øi colegiilor care se mulflumeøte arhiducelui pentru dovezile de stimæ pe care
din Ungaria o circularæ, invitându°i sæ previnæ pe elevii români le°a arætat poporului român, Øi, totodatæ, ræspunsul lui F.
cæ „cei care vor asista în aceastæ varæ la cursurile de vacanflæ Ferdinand: „Væ mulflumesc foarte cordial, la fel tuturor membrilor
organizate în România despre istoria românilor, nu vor mai fi comitetului, pentru manifestarea loialismului dvs. patriotic øi de
admiøi la întoarcere în stabilimentele øcolare de stat”. asemenea pentru dovezile de devotament ale românilor din
Ostilitatea merge øi mai departe. La Sighiøoara se aruncæ cu Bucovina pentru patrie, care mi°au fæcut mare plæcere”50.
pietre în trenul care ducea pe Franz Ferdinand în România. Poliflia La toate acestea se mai adaugæ mai dinainte cunoscuta legæ-
a fæcut o anchetæ, dar…fireøte, n°a gæsit vinovaflii. La întoarcere, turæ a lui Franz Ferdinand cu unii conducætori ai miøcærii naflio-
s°au auzit øi împuøcæturi. Iaræøi anchetæ færæ rezultat. Primirea nale a românilor din Transilvania, mai cu seamæ cu Al. Vaida,
unei delegaflii a românilor ardeleni de cætre arhiduce este Corespondenfla acestuia din urmæ cu cancelaria arhiducelui e
interpretatæ violent de presa maghiaræ. S°a susflinut cæ cei primifli foarte activæ în aceøti ani øi va fi øi în cei urmætori. Ideea unei
erau „exilafli” din Transilvania”, în frunte cu A.C. Popovici, autorul federalizæri a imperiului o stræbate de la un cap la altul, aceasta
unor cærfli confiscate în Ungaria. S°a dovedit apoi cæ D. Popovici fiind la baza programului politic cu care voia sæ vinæ Franz
224 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 225

Ferdinand, îndemnat øi de soflia sa, o cehæ, dar îndemnat înainte precaufliunea, ca sæ nu afle contrarii øi sæ strice – vederile mele;
de toate de o situaflie realæ øi de o nevoie de schimbare51. deci sæ persevereze øi sæ aibæ nædejdea cæ se va îndrepta situa-
Ambasadorul Franflei la Viena scrie lui Pichon, ministrul sæu fliunea, mi°oi da toatæ silinfla sæ se schimbe starea de azi”. Cuvintele
de Externe, la 12 august 1909: „disensiunea dintre unguri øi erau amabile. Cei doi clerici ræspund bunævoinflei prin simpatie.
români este foarte profundæ. În toate zilele, incidente penibile Discuflia continuæ în jurul politicii de maghiarizare pe care cei doi
dezvoltæ ostilitatea”. Ferdinand, principele moøtenitor al României, români o condamnæ prin manifestærile ei în øcoalæ, în armatæ, în
în drum spre Coburg, nu obfline viza de la funcflionarii maghiari alegeri. Franz Ferdinand le vorbeøte de simpatia sa pentru
ai drumurilor de fier ca vagonul lui sæ fie ataøat de un tren care naflionalitæfli: croafli, români, slovaci. „Iubesc românii. Sunt un
mergea direct spre Germania, sub motiv cæ drumul e într°o stare popor frumos øi brav. Iubesc aceøti flærani frumoøi øi sænætoøi, care
foarte proastæ. Ferdinand s°a væzut nevoit sæ se întoarcæ øi sæ plece locuiesc în munfli øi nu cunosc boli. Portul frumos, pærul lung øi
la Coburg prin Rusia, „Incidentul nu dovedeøte decât supærarea frumos, jocurile deosebite”. „Am participat în România la o nuntæ
perpetuæ øi reciprocæ în care se desfæøoaræ færæ încetare raporturile româneascæ øi le°am væzut. Øi limba e frumoasæ øi melodioasæ.
dintre România øi Ungaria”52. Regret cæ nu pot vorbi româneøte. Însæ, când citesc mai multæ
Erau reale „sentimentele filoromâne” ale lui Franz Ferdinand? vreme într°un ziar românesc, înfleleg mult. E ca latina øi italiana”.
Alexandru Vaida°Voievod se duce de mai multe ori în audienflæ Le spune apoi de cât de frumos i s°a pærut Ardealul, de partidele
la el. fiine chiar o strânsæ corespondenflæ prin maiorul Alexander lui de vânætoare de la Deva, Reghin øi Gurghiu. Vorbele øi per-
Freiherr Brosch von Aarenau, aghiotantul arhiducelui. Øi alfli soana arhiducelui dovedeau o simpatie impresionatæ de aparenfle,
români merg în audienflæ la el. Ni s°a pæstrat relatarea desfæøu- amintiri frumoase, de ce nu øi de dorinfle de mai bine. (I. Rusu°Abru-
rærii uneia: aceea a lui Miron Cristea, înaintea alegerii sale ca deanu nu uitæ sæ aminteascæ, printre motivele simpatiei, øi pe o
episcop de Caransebeø øi a lui Augustin Bunea, canonicul frumoasæ româncæ din Ardeal). Ele læsau sæ se întrevadæ speranfle
greco°catolic de la Blaj. Audienfla are loc la 15/28 martie 1908, la øi cei doi clerici români îi mulflumesc cu vorbe care sæ°i facæ plæcere
propunerea lui Al. Vaida°Voievod, care, de fapt, o øi mijloceøte (îi viitorului împærat. Când, în 1910, Miron Cristea e ales episcop
scria lui Miron Cristea scrisori conspirative cu pseudonimul Fidus, de Caransebeø împotriva voinflei guvernului ungar, el a simflit de
pentru cæ arhiducele voia ca audienfla sæ ræmânæ secretæ). unde venea cedarea guvernului de la Budapesta øi i°a mulflumit
Alexander Brosch Freiherr von Aarenau îi introduce pe cei doi arhiducelui pentru bunævoinflæ prin acelaøi Alexander Brosch
clerici în cancelaria sa din palatul de la Belvedere pe o uøæ lateralæ. Aarenau53.Cel care se credea cæ va fi viitor împærat îøi pregætea
Maiorul discutæ cu ei „despre chestiile polifliei din Ungaria”. Dupæ terenul øi oamenii. Ar fi schimbat el ceva în organizarea imperiu-
_ oræ, îi invitæ arhiducele, care°i primeøte în uniformæ de general. lui, dacæ ar mai fi træit øi imperiul ar mai fi dæinuit? Timpul istoric
Începe prin a le spune: „Væ mulflumesc cæ din depærtæri mari afli uneori s°a græbit øi supozifliile n°au mai avut rægazul sæ se verifice.
venit øi mæ bucur cæ îmi dafli ocaziunea de a væ spune – ceea ce În iunie 1909 are loc congresul medicilor la Budapesta. Medicii
am mai spus øi la alflii – cum cæ eu cunosc bravul øi loialul popor români nu participæ. În declaraflia lor, ei reproøeazæ autoritæflilor
român, precum øi necazurile øi suferinflele lui îndelungate din ungare politica represivæ contra românilor transilvæneni, urmæ-
partea maghiarilor”. Le vorbeøte de rolul românilor la 1848°1849, rirea celor care apærau limba românæ, frecventele condamnæri.
declaræ cæ a auzit de bravura regimentelor româneøti din armata Tocmai fusese condamnatæ d°na Vlad, soflia deputatului Vlad,
imperialæ. „Am interes faflæ de poporul român øi dorinfla adâncæ vinovatæ de a fi sfætuit pe copiii de øcoalæ sæ nu neglijeze studiul
a sufletului meu este ca sæ°l pot ajuta, când mi°o fi cu putinflæ, limbii lor materne. O petiflie semnatæ de circa 10.000 de români
dar acum nu pot sæ fac mult. V°am chemat ca sæ væ spun acestea, din România liberæ este trimisæ primului ministru ungar. Presa
cæ cunosc toatæ starea dvs., cæ avefli toatæ simpatia mea; øi ca sæ ungaræ a comentat nefavorabil refuzul medicilor români de a
avefli în orientærile dv. øi [ale] poporului – dar fireøte, cu toatæ participa la congresul de la Budapesta. Øi°a ascuns amæræciunea,
226 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 227

declarând cæ la cei 6.000 de participanfli lipsa medicilor români ajutoare. Ofiflerii, de multe ori, au arætat simpatia lor pentru
nu va fi resimflitæ. Franfla. Când au fost turiøtii din L’Ille de France, ofifleri din
Prevost, însærcinatul francez cu afaceri la Bucureøti, la 25 garnizoanæ au venit în corp, cu muzicæ øi drapele în frunte,
august 1909, din Sinaia, relata øi el alte incidente care întreflineau primindu°i cu Vive la France! A auzit øi ofifleri vorbind de insufi-
violente polemici de o parte øi de alta. Autoritæflile maghiare cienta instrucflie în Germania (sic!) øi temerea lor ca pregætirea
interziseseræ reprezentanflilor presei române din Transilvania sæ fæcutæ acolo sæ nu fie, de fapt, insuficientæ. Generalul Cræiniceanu,
depunæ la mormântul unui ziarist român o coroanæ, ornatæ cu douæ (care°l înlocuise pe Al. Averescu la Ministerul de Ræzboi), într°un
panglici în culorile româneøti. Institutorilor români li se interzice articol (nesemnat), scrie cæ în caz de conflict între Rusia øi Austria,
sæ subscrie pentru un monument ridicat memoriei unuia de°ai lor România ar avea tot de pierdut dacæ ar lua partea celei de a doua.
ø.a. Toate sunt comentate cu indignare de presa românæ øi Rusia nu va ezita sæ debarce trupe pe litoralul Mærii Negre øi
guvernele celor douæ flæri cautæ aplanæri pentru a menfline acordul luarea Constanflei øi Sulinei ar fi însemnat o lovituræ mortalæ
între România øi Austro°Ungaria. Dar, evident, lucrul era greu. pentru români, indiferent de rezultatul luptelor din alte pærfli.
Sugestivæ informarea lui Blondel cætre Pichon din 5 martie Concluzia lui era cæ dacæ România nu ar fi aliata Rusiei, atunci
190954 : „De când am venit în aceastæ flaræ, am urmærit cu prea mæcar sæ pæstreze neutralitatea. Pentru Blondel, træsæturile poli-
multæ atenflie evoluflia politicii româneøti pentru a mæ teme sæ ticii externe româneøti erau: prietenie cu tofli cei care îi doresc
afirm cæ dacæ mai mulfli ani cele mai multe guverne care s°au prietenia, libertate completæ de acfliune, neutralitate absolutæ în
succedat au cæutat inspiraflia lor numai la Viena øi Berlin, nu mai caz de conflict. Se înøela diplomatul francez în pærerile sale? Doar
e acelaøi lucru astæzi. Conøtientæ de situaflia ei, aø zice chiar de cæ observa mai mult perspectivele, decât o realitate imediat
forfla ei, România dezleagæ puflin câte puflin legæturile pe care le°au palpabilæ. Blondel iubea sincer România. Era în relaflii cu toatæ
strâns în jurul ei Puterile [Centrale] care o trateazæ en tutelle. Din lumea politicæ. Øi era øi cæsætorit cu fiica lui Jean Cæmæræøescu.
sentimentul progreselor ei foarte reale i s°a næscut dorinfla unei Stanislas de Buyer, consulul francez de la Iaøi, era de altæ pærere.
reale independenfle”. Pânæ øi regele, comenta Blondel, în ciuda Pentru el, influenfla germanæ în România era precumpænitoare.
originii sale, în ciuda prieteniei ce°l leagæ de Franz Joseph, nu mai Cele mai multe mærfuri stræine în flaræ erau fie germane, fie austri-
poate rezista, cum o fæcuse pânæ atunci, manifestærii opiniei ece. Comandantul corpului de armatæ de la Iaøi îøi trimisese fiul
publice în favoarea unei apropieri de Franfla, de Italia sau de Rusia, în Germania øi venise îmbræcat în uniformæ prusacæ. Sigur cæ
sau în favoarea unei emancipæri, a unei Românii libere de orice atunci când venea un francez la Iaøi, era primit cu cea mai mare
angajament politic. Øi diplomatul francez relevæ mai multe fapte simpatie, dar faptul era efemer. Dacæ ræmânea, simpatia se
care lui i se par cæ demonstreazæ suficient dorinfla românilor de diminua treptat (de Buyer era doar cetæflean francez, nu francez
a rupe færæ bruschefle cu „rætæcirile trecutului”. Pe Franz de origine, øi faptul se øtia la Iaøi).
Ferdinand, poporul l°a primit cu curtoazie, dar færæ entuziasm øi Pæreri øi pæreri. Nota subiectivæ nu putea lipsi. Dupæ vizita
vizita lui, ca øi a principelui moøtenitor german, a fost o vizitæ lui Friedrich Wilhelm, Kronprinflul german, ziarul francez „Le
privatæ. Din contræ, de cu totul altæ primire s°a bucurat un grup Temps” (numærul din 24 aprilie 1909) scria cæ România e cu totul
de turiøti francezi din L’Ille de France (octombrie 1909), la înfeudatæ Germaniei. Presa românæ reacflioneazæ. În „L’Indépen-
Bucureøti øi peste tot pe unde au fost, manifestaflii de cea mai mare dance Roumanie”, articolul e dictat de I.I.C. Brætianu. Dacæ
simpatie la care s°au asociat regele, guvernul øi autoritæflile. Tot Germania dobândise superioritate pe plan comercial øi industrial
în octombrie a venit o delegaflie de ofifleri ruøi, care a fost primitæ în România, aceasta nu însemna cæ a acaparat øi sufletele româ-
cu o cælduræ pe care de mult timp Rusia n°a mai provocat°o”. Cu nilor øi influenfla ei a devenit færæ rival. „Le Temps” se înøela
ocazia inundafliilor din Paris, din 1909, regele, guvernul, muni- crezând cæ bunele raporturi cu germanii nu pot exista decât în
cipalitæflile, dar øi diverse societæfli, presæ, particulari, au trimis detrimentul Franflei. Aceastæ manieræ de a vedea lucrurile nu
228 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 229

corespunda nici realitæflii faptelor, nici situafliei regatului român Berlin, poziflia reprezentantului francez Barrére, în Comisia
vizavi de Europa. România nu era un teren de conflict, nu era un Europeanæ a Dunærii øi mai ales afacerea Hallier, care a uimit
client pe teritoriul cæreia sæ se ducæ lupte de influenfle contrarii. inutil România. Erau de menflionat apoi pozifliile franceze în
„Avem pretenflia legitimæ de a întrefline relaflii prieteneøti cu tofli rezolvarea incidentului de la Ianina, în tratativele privind campa-
cei care respectæ interesele noastre øi nu agraveazæ legitimele nia de gaz a Bucureøtiului øi, în genere, un egoism prea exagerat.
noastre susceptibilitæfli […] România este un bæiat destul de mare Evident, fiecare stat duce politica intereselor sale, pe cât cu putinflæ
pentru a avea dreptul de a privi amical toate statele care îi aratæ færæ sentimentalisme øi punând în faflæ realitæflile. Pentru
sentimentele lor de prietenie”. Limbajul folosit de „Le Temps” era Franfla, România era în tabæra cealaltæ, în cea germanæ, øi atitu-
de un „anacronism regretabil”. Mândræ punere la punct. dinea ei nu putea sæ nu fie influenflatæ de aceastæ realitate. În
Ziarul conservator „Patria”: „Nu e om de lume în România, corespondenfla diplomaticæ francezæ, existæ numeroase supoziflii
intelectual, a cærui bibliotecæ sæ nu fie 1/2 francezæ, nu e român care asupra existenflei sau nu a unei convenflii militare între România
sæ nu fi simflit pentru Franfla o irezistibilæ simpatie, care n°a cæutat øi Puterile Centrale. Cæpitanul de Thomsson, ataøatul militar
sæ se impregneze de spiritul francez, de cultura francezæ”. Øi ziarul francez de la Bucureøti, credea în 1908 cæ o astfel de convenflie
recunoøtea cæ unii, din „buna societate”, au mers pânæ acolo, încât s°a încheiat încæ în 1901 (øtirea o dæduse øi „Adeværul” din 10 iulie
øi°au uitat propria lor patrie øi uneori propria lor limbæ pentru 1901, preluând o øtire din „Magyar Orszag”), când, în varæ,
Franfla. „Viitorul”, ziarul Partidului Naflional Liberal, ræspundea feldmareøalul austriac Beck, însoflit de 40 de ofifleri, vizitase Sinaia.
ziarului francez cæ românii nu sunt nici germani, nici francezi, ci Thomsson folosea øi o broøuræ a colonelului austriac Schneider,
pur øi simplu români, stæpâni pe sentimentele lor. Øi aceste
care fusese ataøat militar la Bucureøti, înainte de a fi la Paris øi
sentimente pentru un stat sau altul nu însemnau deloc înfeudare
în care erau detaliate planuri de cooperare ale armatelor austro°un-
faflæ de unul din ele. E absurdæ ideea cæ regatul român n°ar avea
garæ øi românæ. Folosea øi confidenflele colegilor sæi rus øi bulgar,
o viaflæ proprie, caracterul, aspirafliile øi interesele sale, ci ar fi
din care reieøea cæ schimburile de vederi între statele majore
un câmp liber pentru competifliile din afaræ. „Conservatorul”
austriac øi român au continuat în 1902°1903, ducând la o înflelegere
considera cæ „Le Temps” fæcea o realæ greøealæ de perspectivæ. Nu
era adeværat cæ România era o flaræ ingratæ, care uita serviciile completæ, sancflionatæ de regele Carol înaintea vizitei sale la Ischi,
pe care i le fæcuse Franfla în trecut, dar, în viafla internaflionalæ, în 1903. Øi ataøaflii militari rus øi bulgar, cum precizeazæ
unei flæri mici ca România nu°i era îngæduit sæ facæ sentimentalism, Thomsson, aveau la dispoziflie servicii de informaflii bine organi-
ci trebuia sæ urmeze politica pe care i°o impuneau interesele. zate55. Øi Girondon, ataøatul militar francez la Viena, auzise de
„Simpatiile româneøti din clasa românilor cultivafli au ræmas o convenflie militaræ scrisæ între Austria øi România. I°o spusese
neschimbate pentru Franfla, dar politic, România trebuie sæ fie un secretar al legafliei României de la Viena (nu se precizeazæ care,
alæturi de puterea care poate cel mai bine sæ°i garanteze existenfla”. la Viena fiind 3 secretari de legaflie: Dim. Ghica, C. Argetoianu
Într°adevær, deocamdatæ pærea lucrul cel mai înflelept. Un stat øi N. Ghermani). Acesta îi dezvæluise cæ ea fusese semnatæ doar
mic era nevoit totdeauna sæ urmæreascæ conjuncturile internaflio- de Carol I øi D.A. Sturdza, iar ministrul de Ræzboi de atunci nici
nale øi sæ flinæ seama de ele. Øi apoi, de ce trebuia orientatæ politica nu øtiuse de ea (de fapt, Sturdza era øi ministru de Ræzboi). Ne-
României doar cætre Franfla? „Republica francezæ n°acordæ nici o øtiind de acest secret, Beck îi vorbise de convenflie maiorului Mihail
atenflie pentru poporul latin de la gurile Dunærii”, scria „Viitorul”, Schina, ataøatul militar al României la Viena. Schina se arætase
oficiosul liberal, în 1909. „Dimpotrivæ, ne judecæ dintr°un unghi neîncrezætor øi atunci von Beck îi pune textul convenfliei sub ochi56.
strâmt øi fals øi n°a pierdut nici o ocazie ca sæ ne punæ piedici în Toate nu erau decât supoziflii. În realitate, o astfel de convenflie
mersul nostru înainte, în timp ce, în aceastæ vreme, România gæsea militaræ româno°austro°ungaræ nu e atestatæ documentar nici în
un sprijin puternic øi constant la Puterile din centrul Europei”. 1901, 1902, 1903 øi nici ulterior. Acorduri verbale în legæturæ cu
Ziarul „Patria” amintea atitudinea Franflei la Congresul de la o eventualæ cooperare militaræ da, dar nimic scris57.
230 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 231

Atât îi interesa pe francezi cu directæ privire la România: ce fi înmulflit. Se putea fructifica mai bine capitalul francez în
loc ocupa ea în sistemul de alianflæ al Germaniei. Sæ atragæ micul plasamentele de petrol (deja de circa 35 milioane de franci), în
regat dunærean în sistemul sæu de alianfle nu preocupa deocamdatæ industriile României încurajate de guvern. Crede cæ ar fi nece-
Quai d’Orsay°ul. Øi nici sæ se implice mai activ în relafliile saræ øi o bancæ, exclusiv cu capital francez, la Bucureøti, „împotriva
comerciale ale României. În 1909, Blondel nu ezitæ sæ reproøeze bæncilor germane, aici atotputernice”. Blondel atrægea atenflia:
guvernului sæu øi compatrioflilor sæi dezinteresul. „Nu mæ tem deloc „Germania va lupta, færæ nici o îndoialæ, pentru a cuceri influen-
sæ afirm cæ din punct de vedere al influenflei morale, Franfla e fla moralæ alæturi de cea economicæ øi o øi câøtigæ, puflin câte puflin.
departe de a fi pierdut teren, cum vor sæ creadæ cei care, necu- E timp încæ de a opri aceastæ evoluflie. Vom fi ajutafli de marea
noscând suficient starea de spirit a claselor conducætoare din majoritate a nafliunii, de oameni politici influenfli, care nu aprobæ
România, cred într°o diminuare a simpatiei pentru noi, constatând tendinflele germanofile ale cercurilor de la Curte”58.
creøterea preponderenflei comerciale a Germaniei”. Însæ observa Øi Blondel, ca øi alfli diplomafli, în ciuda væditei sale simpatii
øi el cu reproø cæ Franfla, din punct de vedere comercial, a pierdut pentru români, nu se poate dezbæra de obiceiul de a trata flara în
constant øi în locul ei, s°au infiltrat tot mai asiduu pe piafla românæ care era acreditat ca o arenæ a confruntærilor de influenfle. Numai
Germania, Austria, Belgia chiar. Lucrul era într°un fel inevitabil, cæ flara nu era niciodatæ, nu putea fi, un obiect inert sau o fiinflæ
cele trei flæri fiind øi cele mai importante cumpærætoare ale pasivæ ce putea fi manevratæ într°o parte sau alta. Era mai înainte
produselor agrare româneøti. Dar Blondel atribuie faptul „inerfliei, de toate ea însæøi. În august 1901, un comerciant german se duce
apatiei øi rutinei de care comercianflii noøtri au fæcut adesea dovadæ la Kiderlen°Wüchter, ministrul Germaniei la Bucureøti, øi se
în luptæ cu concurenflii lor, cu o înflelegere mai exactæ a nevoilor plânge de un avocat român. Kiderlen merge la D.A. Sturdza, care
øi aspirafliilor flærii”. El primea numeroase cereri de informæri era prim°ministru, øi°i face cunoscutæ plângerea. D.A. Sturdza,
comerciale. Ræspundea la ele „de mon mieux”, dar nu erau folosite totdeauna prompt când era vorba de germani, a crezut cæ trebuie
læmuririle sale. Cele mai multe cereri sunt de nume de repre- sæ adreseze Baroului avocaflilor o scrisoare cu un blam pentru
zentanfli care ar putea sæ se ocupe în România cu plasarea mærfu- avocatul incriminat. Baroul îi ræspunde: „având în vedere starea
rilor lor. Dar majoritatea reprezentanflilor comerciali sunt de slæbiciune intelectualæ manifestatæ de autorul notei (primul
germani sau de altæ naflionalitate øi nu°øi pæræsesc compatrioflii ministru, nota bene!), o claseazæ pur øi simplu færæ urmæri øi færæ
lor, cærora le pot impune øi condiflii mai oneroase. De aceea, Blondel ræspuns”. Ræspunsul e publicat în presæ, lumea a fæcut haz øi
solicitæ trimiterea în România de agenfli francezi activi, capabili incidentul n°a mai avut altæ urmare. Iatæ însæ cæ „Monitorul
sæ înfleleagæ gustul clientului român. El nu°i de acord cu felul cum Imperial” de la Berlin publicæ o notæ: „În cursul ultimului an,
procedeazæ unele case de comerfl franceze. Sunt rugate sæ trimitæ comercianflii germani care au afaceri în România s°au plâns în mai
cataloage cu produse øi ele ræspund cæ o fac, dar cheltuiala multe rânduri cæ avocaflii români n°au destulæ solicitudine pentru
trimiterii în fond micæ, vor s°o suporte cel care cere. Comercianflii afacerile încredinflate de clienflii germani, cæ adesea, avocaflii nu
germani, spre deosebire, distribuie peste tot cataloage ilustrate, fac nimic, cu toate cæ onorariile le°au fost plætite înainte. Øi demer-
traduse în mai multe limbi. Au mulfli agenfli activi, cu eøantioane surile pentru a obfline satisfacflie au ræmas færæ succes. fiinând
de tot felul, gata mereu sæ schimbe modelul dupæ dorinfla clientului. cont de aceastæ situaflie, se recomandæ cu insistenflæ comercianflilor
În fafla solicitudinii germane, clientela vede intransigenfla øi rutina germani ca înainte de a se adresa unui avocat român, sæ cearæ
francezæ øi, în ciuda trecerii de care se bucuræ mærfurile ce vin informaflii asupra lui la consulatele din Bucureøti, Iaøi øi Galafli,
de la Paris, nu ezitæ. Multe case de comerfl franceze au reuøit în care recomandæ interesaflilor avocafli din circumscripfliile lor demni
Germania, Italia, Austria. De ce nu se ia exemplul lor? Guvernul de încredere”. Avocaflii români, de data aceasta, riposteazæ.
ar trebui sæ încurajeze øi el inifliativele, mai ales cæ Franfla era Consideræ ofensatoare reclamafliile diferitelor case de comerfl
în 1909 cel mai mare cumpærætor de petrol românesc. Se putea germane. La fel øi nota din „Monitorul Imperial” øi, reunifli la
instala un serviciu maritim regulat øi, inevitabil, schimburile s°ar Bucureøti, hotæræsc: 1. Nici un avocat nu va accepta pe viitor o
232 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 233

afacere cu o casæ germanæ færæ avizul øi autorizaflia consiliului pentru factorii politici de decizie de la Bucureøti – înclinarea
de disciplinæ al Baroului; 2. Avocatul care, contrar acestei decizii, balanflei de forfle spre Antantæ. În 1883, România se alæturase
intræ în relaflii cu casele comerciale germane, acceptând vreo Centralilor de teama Rusiei flariste. În 1908 însæ, s°a putut vedea
afacere direct sau indirect, prin consulatul german, va fi denun- cæ Austro°Ungaria se purta cu o la fel de mare dezinvolturæ
flat într°o reuniune publicæ dispreflului colegilor øi urmærit în fafla cuceritoare faflæ de micile state. Bosnia øi Herflegovina sunt pur
consiliului de disciplinæ pentru nedemnitate vizavi de Copul øi simplu anexate; færæ menajamente. Un stat mare aræta limpede
avocaflilor din care fæcea parte59. cæ îøi putea permite oricând sæ împiedice dreptul de a fi al altora.
Românii nu erau deloc insensibili la manifestæri arogante. Pânæ Impresia pe care o lasæ la Bucureøti un astfel de act samavolnic
øi regele Carol era nemulflumit de procedeele germane la e detestabilæ. Se adæuga la aceasta øi teama de eventualele
Bucureøti. Mai ales de Kiderlen era nemulflumit. Nu°i putea uita modificæri ale statu°quo°ului de la sud de Dunære. Anexarea celor
amestecul brutal în ultima crizæ de guvern, cu insistenflele sale douæ provincii se fæcuse în acelaøi timp cu proclamarea indepen-
de a fi menflinut P.P. Carp. Regele a vorbit multora de „lipsa de denflei Bulgariei øi dupæ un acord prealabil între principele
flinutæ” a diplomatului german. Cu atât mai mult, cu cât îøi Ferdinand al Bulgariei øi guvernanflii monarhiei habsburgice. Se
instalase o prietenæ la Legaflie øi, când era la Sinaia, îi tæia în iveøte posibilitatea unui ræzboi bulgaro°turc øi a unei alianfle a
fiecare zi suveranului drumul prin parc, având alæturi aceastæ noului regat bulgar cu Viena61. La 5/18 octombrie 1908, Carol cætre
companie nenormalæ. Maria: „Situaflia este gravæ deøi un ræzboi este exclus. Existæ mai
În vizita în România, ziaristul de Muntz, de la „Neue Freie multæ indignare faflæ de Austria decât faflæ de Bulgaria, ceea ce
Presse”, îl întreabæ pe regele Carol dacæ politica externæ a flærii regret foarte mult pentru prietenul meu Aerenthal care este un
e condusæ øi influenflatæ direct de el. „Nu contest, ræspunde regele, cap politic; din toate pærflile el este fæcut responsabil de provocarea
cæ politica internaflionalæ pe care o urmæm nu ar ræspunde gustului dificultæflilor care cu greu pot fi depæøite; îi este fatal faptul cæ
meu. Ea e însæ singura rezonabilæ”60. evenimentele bulgæreøti /proclamarea independenflei/ au coincis
Într°adevær, micul regat dunærean ducea o politicæ externæ cu anexarea Bosniei /øi Herflegovinei/; asta a venit cu totul
potrivitæ interesului sæu esenflial: apærarea existenflei øi asigurarea neaøteptat la Viena. Ceea ce s°a întâmplat nu mai poate fi revocat
liberei dezvoltæri. Deocamdatæ, apropierea de Puterile Centrale øi Turcia se va gæsi în fafla unui fapt împlinit. Avem simpatie
continua sæ fie consideratæ soluflia cea mai bunæ pentru satisfa- pentru proclamarea independenflei Bulgariei, dar nu putem sæ
cerea acestui interes. Dar tot timpul e vorba de o atitudine plinæ recunoaøtem aceasta faflæ de marile puteri ceea ce am pus sæ i se
de nuanfle. Aceluiaøi ziarist, de Muntz, regele îi ræspundea la spunæ lui Ferdinand”. Ulterior regele adæuga: „Este extrem de
întrebarea dacæ între România øi Austro°Ungaria e un tratat de regretabil cæ domneøte în flaræ un curent extrem de ostil împotri-
alianflæ: „Cred cæ tratatele scrise sunt inutile acolo unde dicteazæ va Austro°Ungariei øi îøi gæseøte ecoul în Parlament. Cauzele sunt
interesul bine înfleles. N°avem nevoie de Tratate pentru a ne multiple: mai întâi incorporarea Bosniei, deøi pe noi nu ne priveøte
apropia de Austro°Ungaria. Suntem apropiafli de Austro°Ungaria deloc, dar se consideræ aici o brutalæ încælcare a tratatului /de la
prin caracterul imperios al intereselor noastre øi printr°o Berlin/ apoi declaraflia baronului Arenthal cætre delegafli cæ Serbia
încredere reciprocæ”. În ræspuns trebuie sæ vedem refuzul regelui ar putea fi despægubitæ printr°un loc în comisia dunæreanæ, unde
de a dezvælui existenfla tratatului secret cu Austro°Ungaria øi nu doar noi singuri øi marile puteri sunt reprezentate øi în final
reala lui necesitate. Pentru cæ, mai cu seamæ dupæ 1907, 1908, nemaiauzita lege electoralæ a Ungariei prin care, dacæ se voteazæ,
aceastæ necesitate începe sæ nu mai fie væzutæ de mulfli. În Europa cu greu de mai poate ajunge vreun român în Camere. Ungurii ca
se creeazæ un nou sistem militar øi politic opus Triplicei. Alianfla vecini sunt absolut insuportabili øi nu au nici o consideraflie faflæ
franco°ruso°englezæ repune în alfli termeni echilibrul european. de nimeni. Jubileul de 60 de ani de domnie ai împæratului Franz
Este elementul care se poate opune cu succes Germaniei øi aliaflilor Josef a fost særbætorit aici mai mult decât la unguri; în oraøele
ei. Alæturarea Angliei la înflelegerea franco°rusæ însemna – inclusiv lor dacæ a fost arborat vreun drapel. Actuala situaflie politicæ pe
234 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 235

care a creat°o baronul Aerenthal, cu care mæ aflu în relaflii de prohibiflia importului de vite româneøti prin punctele de frontieræ
prietenie, îngreuneazæ enorm relafliile noastre cu imperiul vecin, cu monarhia habsburgicæ, care dæinuia din 1881. Ea afectase serios
ceea ce eu regret cu atât mai mult cu cât împæratul /Fr. J./ mai valoarea exportului românesc de vite de la 19.093.000 lei în anii
ales în ultima vreme, a fost foarte atent cu mine: mai întâi primirea 1880, la 589.583 lei în 1906, respectiv în contravaloarea din
deosebitæ a lui Nando la Viena, apoi numirea mea ca general Austro°Ungaria, de la 9.869.000 lei, la 205.297 lei. In altæ parte
austriac, o onoare pe care în afaræ de împæratul german mi°au decât în Austro°Ungaria, România n°avea unde sæ vândæ prisosul
fæcut°o doar flarul Alexandru al II°lea øi /regele/ Albert al Saxoniei. vitelor sale, fiind nevoie de o piaflæ de desfacere apropiatæ. Marii
Situaflia nu se va clarifica prea curând deoarece sunt prea multe latifundiari unguri øi cercurile agrariene austriece se opuneau însæ
interese în joc øi la Viena sunt încæpæflânafli; cercurile de acolo øi importului acestui articol din România. De aici multæ dezbatere
mai ales din Ungaria sunt puflin încântate de politica austriacæ pasionatæ în presæ, în parlament, tensionate contracte diplomatice.
ceea ce eu înfleleg prea bine”. În sânul guvernului român, toate sunt N. Iorga îi scria la 11 ianuarie 1909 lui Francisc Bellegarde,
comentate cu îngrijorare. Prin anexare se dædea o lovituræ mortalæ conte austriac. Acesta îi declarase cæ îi iubeøte pe români øi le øtia
miøcærii de emancipare øi unitate statalæ a sârbilor (cele douæ limba (îi øi scria, de altfel, în româneøte). „Dar, îi ræspunde Iorga,
provincii anexate aveau o populaflie în majoritate sârbæ øi fæceau dv. suntefli austriac, dv. simflifli øi gândifli ca austriac. Îmi vefli
parte din vatra naflionalæ a sârbilor). Evenimentul putea modifica îngædui sæ simt øi sæ gândesc ca român, eu care sunt român!” Øi
alianflele zonale (ceea ce de fapt s°a øi întâmplat). De acum înainte, ce gândeøte Iorga? „Se pare cæ iredentism înseamnæ a îndemna
Serbia, cu drumul blocat spre est se va orienta ferm spre Mace- pe românii neliberi sæ încerce a°øi smulge libertatea, atunci când
donia în vederea unei sporiri de teritoriu øi va strânge raporturile ei nu au puterea s°o facæ øi când noi, din libera Românie, n°avem
cu Rusia, iar Bulgaria, care se crede îndreptæflitæ sæ spere teritorial puterea de a°i ajuta. Dacæ e aøa, n°am fæcut niciodatæ politicæ
pe seama otomanilor se va orienta spre blocul Centralilor. Rapoar- iredentistæ. Politica pe care o reprezint øi o propag are un crez
tele diplomatice austro°ungare semnaleazæ posibilitatea ca mai simplu øi care e în domeniul realitæflii: a ni pæstra oriunde
guvernul român sæ cearæ dublei monarhii de a opta între România fiinfla etnicæ, neatinsæ […] øi, prin muncæ, a ni aøtepta ceasul care
øi Bulgaria. Nu se merge pânæ acolo, cum regele Carol îl asiguræ va veni, dându°ni tot ce e al nostru øi nimic mai mult”. Afirmafliei
pe øeful delegafliei austro°ungare, Schönburg, la 19 martie 1909. cæ flæranii din Bucovina stæteau mai bine decât în România liberæ,
Dar poziflia României în timpul crizei bosniace a avut o linie N. Iorga îi replica: „Se poate. Dar «unde°i bine, acolo°i patria» e
proprie. Ea a susflinut necontenit Serbia, opunându°se pe toate un principiu pe care nu l°au avut vremurile sænætoase øi, câtæ
cæile diplomatice tendinflelor ofensive ale Vienei øi recomandând vreme avem loc în coliba noastræ, am avea dreptul sæ chemæm la
moderaflia la Belgrad*. Totul în intenflia de a se ajunge la un modus dânsa pe fraflii noøtri din cele mai strælucite palate stræine”. Øi
vivendi. Nonconformismul politicii României faflæ de politica adaugæ în post scriptum cum cæ nu e duøman al Austriei: „În
Triplicei e accentuat de divergenflele pe marginea noii convenflii politicæ – nu e aøa? nu se face sentimentalism. Prietenie înseam-
comerciale româno°austro°ungare. România voia sæ înlæture næ concordanflæ de interese. Cine poate face ca interesele Austriei
sæ meargæ alæturi de ale României… O Austrie care sæ respecte
* Vezi sugestiile diplomafliei române fæcute la Viena asupra dezvoltarea noastræ economicæ, o Austrie care ar crufla pe ai noøtri
eventualitæflii ridicærii la luptæ a tuturor slavilor din imperiu în cazul ce se aflæ în mâinile ei, o Austrie care ar înscrie mæcar în testa-
atacærii Serbiei øi recomandærile fæcute guvernanflilor sârbi de a se mentul ei drepturile ce avem asupra pæmântului nostru înstræinat
mulflimi cu unele compensaflii economice oferite de Aehrenthal în N. Iorga, – ni°ar putea fi prietenæ. E întrebarea dacæ poate exista. Altfel,
Comment la Roumanie s’estdétachée de Triplice, în „Revue historique de ni pæstræm toatæ prietenia pentru noi”.
sud°est européen”, IX (1932), nr. 7°9, p. 236; La place des Roumains dans N. Iorga fæcea parte dintr°o nouæ generaflie care credea cæ
L’Histoire universelle, vol. III, Buc. , p. 159. sorocul imperiului dualist s°a apropiat. Cum credea tânærul stu-
236 l ION BULEI XIII
dent I. Petrovici, care°i scria lui T. Maiorescu de la Viena, la 22 O AMINTIRE ISTORICÆ
noiembrie 1905, comunicându°i impresia sa cæ Austro°Ungaria se
apropia cu paøi repezi de descompunere øi præbuøirea nu venise
încæ pentru cæ moøtenitorii sæi nu se înfleleseseræ asupra pærflii
de pradæ ce urma sæ revinæ fiecæruia. Maiorescu îi ræspundea la
5/18 ianuarie 1906 (meticulos în tot ce fæcea, T.Maiorescu nu numai
cæ nu uita sæ°øi dateze totdeauna corespondenfla, dar o fæcea de
fiecare datæ în ambele stiluri): „Eu aud acest cântec de vreo 50 Iulie, 1904. 400 de ani de la trecerea în posteritate a lui Øtefan
ani øi am de mult experienfla cæ cea mai zadarnicæ îndeletnicire cel Mare. Un nume simbol. O mare aniversare. Øi sentimentul viu
este proorocirea istoricæ pe o scaræ mai întinsæ. De abia pofli cæ românii au o istorie. Øi nu una oarecare. Guvernul flærii nu
prevedea pe un an°doi câteva dezlegæri parfliale în læuntrul unui numai cæ nu se dæ deoparte, dar este inifliatorul øi organizatorul
stat”. Cel care vedea profetic era Petrovici. Dar nu vedea decât manifestærilor. Henry, ministrul Franflei la Bucureøti, scria la Paris
propria°i dorinflæ, realitatea fiind totdeauna mai greu de descifrat cæ Øtefan cel Mare, între altele, fusese victorios øi asupra ungurilor
øi înfleles. Dacæ abcesul austriac nu s°ar fi spart în 1918, ci în 1848 øi manifestærile din România vor trezi în Ungaria impresii foarte
sau 1859 – cum de fapt ar fi trebuit – multe s°ar fi schimbat în vii, cu ecou în presæ øi parlament. Va fi dificil sæ se evite
Europa. Germania nu s°ar fi constituit ca stat unitar, ceea ce era imprudenflele øi provocærile. Øi într°adevær, nici nu sunt evitate.
„fatal”, decât într°un ritm lent, dar mai sigur øi mai paønic. Øi mai Guvernul de la Budapesta interzice tuturor supuøilor maghiari
ales, cum credea inteligentul diplomat italian Sforza, „færæ a crea sæ ia parte la ceremonialul de pomenire de la Putna. De aici,
la germani impresia cæ aspiraflia lor spre unitate avea un duøman polemici foarte vii între jurnalele celor douæ flæri, cu ecouri în
ireductibil: Franfla”. Un probabil ræzboi european sau mondial n°ar parlamente. „Afacerea n°are urmæri pentru moment – scria mi-
fi fost ca acela din 1914°1918, un ræzboi pentru succesiunea nistrul francez, dar a permis sæ se constate o datæ în plus natura
Austriei. Numeroase probleme naflionale s°ar fi rezolvat în perioada sentimentelor care existau între români øi unguri, în ciuda
luptelor naflionale de pânæ la mijlocul veacului al XIX°lea øi nu înflelegerilor care unesc Viena de Bucureøti”.
s°ar fi impus Europei pânæ în veacul urmætor. Dar…împæræflia Hotærârea guvernului maghiar era previzibilæ. În a doua
Habsburgilor a dæinuit cu toatæ dorinfla multora, foarte multora jumætate a lunii aprilie, ministrul de Interne al Ungariei trimi-
(dar, din pæcate, neacflionând în front comun) de a se præbuøi. Øi tea tuturor prefecflilor o circularæ, anunflându°i de særbætorile ce
istoria trebuie luatæ aøa cum e. Iar oamenii politici, înainte de a intenflionau a se face în România cu ocazia comemorærii lui Øtefan
fi vizionari, trebuie sæ fie realiøti. Øi T. Maiorescu prefera sæ fie cel Mare. „Nu este exclus, preciza în circulara sa, dimpotrivæ, e
omul politic al unei flæri mici øi nu profetul istoriei europene. foarte posibil cæ aceste festivitæfli vor prilejui øi manifestæri îm-
potriva ideii de stat ungar, care ar putea fi – flinând cont de larga
miøcare pornitæ atât de devreme – de proporflii mai mari øi cu un
caracter mai periculos”. Øi atunci, nu°i aøa? cerea tuturor prefec-
flilor sæ urmæreascæ „cu o atenflie cât mai treazæ” orice miøcare øi
sæ se îngrijeascæ de mæsuri preventive. Prima mæsuræ o øi luaræ
autoritæflile ungare împotriva studenflilor români de la Budapesta.
Aceøtia flinuseræ la începutul lui 1904 o consfætuire la care
hotærâseræ o cât mai masivæ participare a lor la Putna, iar în
prealabil, sæ desfæøoare o vie propagandæ în jurul personalitæflii
marelui voievod. Autoritæflile, nevæzând în aceste manifestæri decât
238 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 239

„o nouæ dezvoltare a ideii naflionale române”, au oprit°o pe cea poporul român. Tirajul ei fusese de 40.000 de exemplare (cele mai
dintâi øi au supravegheat°o strict pe cea de a doua. multe difuzate prin secfliunile Ligii). Iorga însuøi adusese cu el
La Putna, mænæstirea, curtea, locurile dimprejur, înflesate de un extras despre Øtefan cel Mare din Istoria Românilor în limba
lume. Fruntaøii românilor din Bucovina la un loc cu fruntaøii din germanæ, „pe care l°am împræøtiat gratuit øi aceøti flærani chiar
regatul român, P. Poni, Flondor, Hurmuzaki, N. Filipescu, Øt. întindeau dupæ dânsul asprele lor mâini lacome”. Cu o zi înainte,
Øendrea, I. Grædiøteanu, V.G. Morflun, V. Brætianu, gen. G. Anghe- amintirea eroului românilor fusese omagiatæ la Suceava, proce-
lescu ø.a. folosesc inifliativa Ligii Culturale de a organiza la Putna siune cætre ruinele cetæflii. Mii de oameni din toate treptele sociale.
un pelerinaj a mii de flærani øi intelectuali români de peste tot. Buciumaøi pe ruine anunflau sosirea cortegiului. Un timp splen-
Tricolorul fâlfâie alæturi de steagurile austriece. Mitropolitul Repta did a dat manifestærii încæ øi mai multæ mæreflie særbætoreascæ.
oficiazæ; predica e miøcætoare. La fel de înælflætor discursul lui Gr. Lui Vladimir Ghica, nepotul fostului domnitor Grigore Ghica
Tocilescu, care vorbeøte adânc emoflionat. Aplauze neîntrerupte. al Moldovei, ucis de turci în 1775 pentru cæ se opusese actului silnic
„Am ascultat discursuri dintre care, cele mai multe, erau foarte de cedare a unei pærfli din flara sa, papa îi trimite o telegramæ (Vl.
prudente, îøi aminteøte N. Iorga, dar cine putea opri valul de foc Ghica era catolic øi îl încunoøtiinflase pe papæ de serbærile din flaræ):
al lui Tocilescu care, suit pe un butoi, catehiza pe pletoøii sæteni”. „Le Saint Pére part à la fête qui rappelle la gloire de votre grand
De faflæ erau prinflul Hohenlohe, guvernatorul Bucovinei, mare- héros national, surnommé, par le pape Sixte IV, l’athlète du Christ
øalul Lupul, consulul român C. Kogælniceanu. Peste 5.000 de flærani et il accorde de tout coeur à ses nobles fils de la Roumanie sa
bucovineni. „Înfæfliøarea lor e mândræ. Cæutætura lor înflæcæratæ, bénédiction apostilique en faisant des voeux pour leur bonheur
atitudinea lor bærbæteascæ” – scria corespondentul „Epocii”. Co- et pour prospérité de votre illustre nation”.
roane multe øi de pretutindeni. La banchetul prezidat de mitro- Særbætorirea marelui voievod la Iaøi. Încæ de la 28 martie se
politul Bucovinei, vorbeøte guvernatorul Hohenlohe, care laudæ crease un comitet de organizare a serbærii. S°au cæutat øi s°au gæsit
sentimentele de recunoøtinflæ de care sunt animafli românii pentru cunoscætori în arta, costumele, armele din urmæ cu 400 de ani.
eroii lor (curios de ce nu se întreba øi ce cæutau austriecii pe S°au fæcut invitaflii pretutindeni. Încæ de la 7 dimineafla, balcoa-
pæmântul unde sælæøuiau eroii altora). Øt. Øendrea mulflumeøte nele øi ferestrele tuturor caselor din stræzile pe unde avea sæ treacæ
pentru cælduroasa primire pe plaiurile Bucovinei a românilor venifli procesiunea øcolaræ øi cortegiul istoric sunt împodobite cu
la Putna „cælæuzifli de sentimentul de pietate pentru apærætorul steaguri øi flori. Stræzile dintre Copou øi Palatul administrativ sunt
creøtinætæflii”. Toasteazæ la fel N. Filipescu (se simte în vibrarea înflesate de lume. Apelul lansat de C. Climescu, în numele comite-
glasului emoflia înælflætoarei amintiri naflionale, dar øi dorinfla de tului de organizare, vorbea în termenii: „Noi, tofli cei cu inimæ
a se stæpâni, de a nu spune de faflæ cu înalflii oaspefli austrieci românæ, sæ ne deøteptæm în numele Marelui Voievod Øtefan, sæ
gândul ræzvrætitor contra nedreptæflii). Ce nu se rosteøte faflæ de dæm zilei de 2 iulie însemnætatea ce o are pentru întreg neamul
austrieci la acest banchet al mærimilor, se spune la masa datæ românesc, pentru a spori ræsunetul numelui voievodului Øtefan
pentru studenflime øi pelerini (500 de tacâmuri) øi, mai cu seamæ, din Nistru în Tisa øi din Carpafli în Pind”. Øi apelul nu putuse sæ
la multele, nesfârøitele mese populare din jurul Putnei. Guvernul nu aibæ urmare. Pe tæpøanul de la Copou se formeazæ un cortegiu
austriac afectase 10.000 de coroane din fondul religionar întru sub privegherea membrilor din Comisia serbærii. La 8, cortegiul
cinstirea evenimentului (gest de mærinimie al stæpânilor øi o pleacæ, în frunte cu muzica regimentului 13, în spre statuia lui
metodæ politicæ în care austriecii erau experfli). Øtefan cel Mare. Tot timpul se executæ marøul lui Øtefan. Fanfarei
La Putna, „Liga Culturalæ” difuzeazæ o medalie comemorativæ, militare i se alæturæ fanfara liceului internat. Aranjamentul
popularizând efigia învingætorului de la Baia (nu întâmplætor muzical, marøul, cântecul „Hai, frafli!” aparflineau lui Th. Burada.
tocmai aceastæ victorie era comemoratæ). Tot aici (dar nu numai Cortegiul trece printr°o mare mulflime de oameni îmbræcafli în
aici) este difuzatæ cartea lui Iorga Istoria lui Øtefan cel Mare pentru haine de særbætoare: 24 de arcaøi (4 în fruntea cortegiului), 6
240 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 241

buciumaøi, 6 trâmbiflaøi, 6 gorniøti, 8 toboøari, 40 coriøti, 20 copii Ureche (celebra descriere a domnitorului). Pe o altæ laturæ,
de casæ, 1 vel logofæt, 6 pârcælabi, 1 portar de Suceava, 1 stegar, versurile lui Eminescu.
4 fustaøi, 6 boieri velifli, 20 curteni, 1 hotnog, 50 plæieøi, 1 cæpitan, fiara întreagæ s°a simflit solidaræ cu amintirea marelui erou.
100 soldafli ø.a. Impresia e admirabilæ. Procesiunea øcolaræ e øi Øt. O. Iosif îi închinæ poemul istoric Din zilele mari. Octavian Goga
ea la înælflime. Fiecare øcoalæ aduce o coroanæ pe care o depune scrie în „Luceafærul” poezia De la noi, de un înælflætor fior patriotic:
la picioarele statuii. Elevele confecflionaseræ frumoase costume øi „Noi suntem drumeflii piticelor vremi, / Pitici în putinflæ øi vrere, /
multe, multe steaguri de toate mærimile. Mitropolitul Moldovei Copii færæ sprijin ne scurgem viafla / Din dar øi din nemângâiere. /
oficiazæ slujba la Mitropolie. La serviciul divin asistæ ofiflerii A noastræ moøie, frumoasæ nespus, / Grumazul øi°a°ntins spre
garnizoanei Iaøi, cu generalul Iarca în frunte øi toate oficialitæflile. pierzare, / Cæci braflele noastre azi spadæ nu strâng / Øi steag flara
La sosirea cortegiului, slujba era terminatæ. Mitropolitul oficiazæ noastræ nu are…/ Mæria°Ta! Suntem bætufli de nevoi, / La noi în
un trisaghion, îngenunchind o datæ cu întreaga asistenflæ. Momen- zadar aræ plugul, / Cæci holdele noastre cu spicul de aur / Stræinul
le furæ beløugul / Mæria°ta! Toate stræinii le duc / Øi numai cu
tul e emoflionant. Sub soarele verii, urmaøi ai marelui voievod îøi
lacrimi ne lasæ”. Nu e o elegie plângæreaflæ, ci un îndemn la revoltæ.
coboaræ frunflile, înælflându°øi gândurile cætre el øi speranflele cætre
Cum autoritæflile ungare interziseseræ românilor sæ se ducæ la
neamul întreg. Niciodatæ istoria nu pare mai vie decât când
serbærile marelui voievod de la Putna sau din Regat, dar inter-
coboaræ în suflete într°un moment de proslævire a unui mare
dicflia nu se aplica øi pe teritoriul Ungariei, foarte mulfli români
înaintaø. Fapta stræbunæ devine atunci clipæ prezentæ, prilej de ardeleni l°au comemorat la ei acasæ. Cum au fæcut sæliøtenii, de
mândrie øi îndemn de træire naflionalæ. pildæ, care au organizat o øedinflæ comemorativæ de patru ore,
O særbætorire asemænætoare la Bucureøti, la 2 iulie, ziua lui ascultând lectura materialului istoric øi literar apærut prin reviste
Øtefan cel Mare. Ministrul Cultelor, Sp. Haret, V.G. Morflun de øi broøuri øi încheind serbarea cu versurile lui O. Goga din
la Interne, cu ajutorul pictorului Costin Petrescu, care a lucrat „Luceafærul”.
sub îndrumarea lui Nicolae Iorga, organizeazæ la intrarea de la Serbærile pentru Øtefan cel Mare, într°o vreme de øovæire øi
øosea un cortegiu istoric închipuind intrarea lui Øtefan în Suceava, îndoialæ, erau, cum o credea øi N. Iorga, „o afirmare, una de o
însoflit de Vlad fiepeø, domnul Munteniei atunci øi care îl ajutase putere neobiønuitæ”, „un moment de cutremurare a conøtiinflei
sæ se înscæuneze. Se imitæ mormântul de la Putna chiar în tribuna naflionale”.
ministerialæ. Discursuri rostite cu înflæcærare de doi studenfli.
Defilare a trupelor din garnizoana Bucureøtiului, apoi elevii mai
multor licee bucureøtene, apoi cortegiul propriu°zis: buciumaøii,
toboøarii, ceata steagului în armuri, curtea domneascæ… (tofli erau
din regimentul 3 cælæraøi. Sergentul Boltaø, un blond chipeø din
Tecuci, interpreta rolul lui Øtefan); copiii din casæ, sfetnicii domniei,
pârcælabii, aprozii…Peste tot se vedeau scuturi, halebarde, lænci,
arbalete ø.a. Mare entuziasm.
În toatæ flara, prin decizia ministrului Cultelor øi Instrucfliunii
Publice, la 2 iulie, dimineafla, în toate øcolile, se face pomenirea
voievodului, a cæpitanilor øi ostaøilor sæi. Profesorii øi øcolarii cu
drapele. Prin excepflie, în aceastæ zi se împart premiile elevilor.
La Bârseøti, în Vrancea, s°a ridicat un monument prin sub-
scripflie publicæ. Pe o laturæ s°a înscris un pasaj din cronica lui
XIV VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 243

MANIA FRANfiUZISMULUI ØI chinuit al acestui popor”. Al. Vlahuflæ se întreba: „este vreun român,
REACfiIA CONTRA EI printre cei ce în adevær simt øi gândesc româneøte, care sæ nu
iscæleascæ aceste cuvinte?”3 Preøedintele „Ligii Culturale”, Petre
Grædiøteanu, cere în public sæ se flinæ douæ conferinfle la 13 øi 15
martie (zile programate de Teatrul Naflional pentru reprezentaflia
franfluzeascæ) asupra „primejdiei naflionale ce rezultæ din
înstræinarea claselor diriginte” øi cheamæ la ele pe tofli acei care
Luni, 13 martie 1906. Societatea de binefacere „Obolul”, una urmau a se duce la teatru. Dupæ aceea revine, aflând cæ între cele
din cele 200 câte erau atunci în Bucureøti, condusæ de soflia 4 piese ce urmau a se juca era øi una româneascæ.
liderului liberal M. Pherekyde, organizeazæ la Teatrul Naflional Sæ revenim øi noi. Orele 18, în aceeaøi zi de 13 martie 1906.
o reprezentaflie cu câteva piese franfluzeøti, în limba francezæ. De În sala Eintracht din str. Sf. Ionicæ, N. Iorga fline o conferinflæ.
ce piese franfluzeøti, e puflin important, dar de ce în limba francezæ Mesajul ei: solidaritatea naflionalæ nu poate exista dacæ nu existæ
øi încæ tocmai la Teatrul Naflional, adicæ pe prima scenæ a flærii? unitate de limbæ. În lipsa unitæflii politice, cea mai trainicæ legæturæ
„Pætura cultæ øi avutæ a societæflii noastre, declara Emil Costinescu, între oamenii din Regat øi cei din afara lui este limba românæ.
tocmai aceia care ar avea øi timpul øi mijloacele de a cultiva mai Dispreflul pe care îl aræta acesteia aristocraflia este cu desævârøire
bine limba româneascæ øi de a°i da toatæ strælucirea de care este condamnabil øi trebuie sæ înceteze. Sala Eintracht era plinæ de
primitoare, cultivæ, din contræ, o limbæ stræinæ care, oricât ne°ar lume. Majoritatea o formau studenflii, cærora profesorul Iorga le
fi de simpaticæ øi oricât am admira°o, nu trebuie sæ ne facæ sæ mai vorbise în acelaøi sens la cursurile sale. Chiar la 12 martie
pæræsim øi sæ disprefluim limba noastræ naflionalæ”1. Într°adevær, el le spunea: „Domnilor, temeiul vieflii oricærui popor este limba
aristocraflia româneascæ vorbea cu mare dezinvolturæ øi oriunde lui. Temeiul acesta al vieflii oricærui popor care se numeøte limba
limba francezæ øi prea puflin limba românæ. Doamnele din societa- a fost înfleles øi recunoscut în toate timpurile. Nu existæ o singuræ
tea „Obolul” voiau sæ facæ un gest filantropic pentru særæcimea operæ în viafla omenirii sæ nu se fi adunat în jurul cultului pentru
Bucureøtiului. Øi cum øtiau cæ „lumea bunæ” se ducea mai degrabæ limba lui cea adeværatæ”. Pentru Iorga era „forma cea mai înaltæ,
la o piesæ franfluzeascæ zisæ în limba lui Voltaire, erau øi ele la cea mai deplinæ în care se putea exprima sufletul unui popor”.
modæ. Numai cæ… Tânærul istoric, în mijlocul evocærii trecutului, træia prezentul cu
Cu o zi mai înainte, la 12 martie, N. Iorga publica în „Epoca”: efuziune øi angajare.
„O rugæminte”2. „Nu vom cere mulflimii, fie øi mulflimii studenflilor, Dimitrie Anghel ne descrie atmosfera din salæ, unde plutea
sæ se amestece. Dar rugæm – prin mine, unul din cei mulfli, roagæ ræzvrætirea, în lumina tulbure a înserærii. Când s°a væzut un brafl
trecutul øi viitorul unui neam, care nu e doar menit unei umilinfli ridicat, zgomotele au tæcut. „Un cap de mag, înfæøurat în barbæ,
øi unei batjocuri pentru toate veacurile – rugæm pe oricine simte apæru øi un glas în care vibrau toate emofliile, o precipitare de
cæ are o flaræ, pe oricine aude glasul poruncitor al sângelui sæu, cuvinte, o goanæ de propoziflii, o fantezie de fraze se dezlænflui în
pe oricine se poate gândi la moøii, la stræmoøii sæi, træifli cinstit, aer. O putere elementaræ de uragan trecea, în glasul acela, omul
în flara româneascæ, cu grai românesc, cu suflet românesc, rugæm transfigurat, ca un anahoret, ca un rætæcit din altæ lume, vorbea
pe oricine nu vrea sæ°øi arunce copiii în vælmæøagul neamurilor, fæcând procesul boierilor de astæzi”. Cuvintele lui Nicolae Iorga,
færæ sæ øtie în ce limbæ îi vor pomeni aceia care vor veni dupæ el era „anahoretul”, muøcau cu ironie arzætoare øi înælflau pe
dânøii, îi rugæm cu o cælduræ ce nu se poate coborî în cuvinte, sæ culmile ræzvrætirii „masa ceea de capete tinere, græmada aceea
nu vie la Teatrul Naflional în seara de 13 martie øi în seara de 15 de energii”. D. Anghel nu mai era tânær. Dar ar fi urmat færæ nici
martie 1906. Au luat bilete; au fæcut o faptæ bunæ pentru særaci. o clipæ de øovæire îndemnul celui care vorbea øi energia trezitæ a
Sæ nu vie la reprezentaflie, cæci ar face o faptæ rea faflæ de sufletul studenflimii bucureøtene. Elocinfla lui Iorga era „suflul puternic
244 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 245

care nu cunoaøte stavilæ, sufletul neînfrânat care te duce la În spatele lor s°au înarmat cu græmezi de bolovani pe care îi
baricadæ”4. Marele istoric n°a fæcut însæ gestul ræzvrætirii. A adunau, cu droagele de gunoi, auxiliarii, bæieflii de la prævælii øi
ræscolit sufletele tinerilor øi apoi a povæfluit domolire øi liniøtire. de la tipografii. Vorbitori înflæcærafli, suifli pe tramvaie, îndemnau
Scânteia fusese însæ aprinsæ. Cuvântarea sa e acoperitæ de aplauze tinerii, fâlfâind steaguri tricolore. Græmezi de pietre cædeau
frenetice. Apare øi Al. Marghiloman, liderul junimist care îi cere mânioase peste træsurile øi cupeurile celor care veneau la Teatru.
lui N. Iorga, în numele societæflii „Obolul”, sæ roage studenflii sæ Strigæte de „Jos ciocoii! Jos înstæriflii!” se auzeau pretutindeni. În
se împræøtie øi sæ nu tulbure reprezentaflia anunflatæ. Aduce în ajutorul forflelor de ordine sosesc douæ companii din batalionul 6
schimb promisiunea cæ de acum înainte, nu se vor mai prezenta vânætori, un batalion din regimentul 6 Mihai Viteazul. Teatrul
piese în limbi stræine pe scena Naflionalului. N. Iorga i°a ræspuns Naflional e complet înconjurat. Ofiflerii n°aveau însæ instrucfliuni
cæ ar fi mai bine sæ se renunfle chiar din acel moment øi repre- precise øi øi°au læsat oamenii expuøi loviturilor mulflimii, færæ a
zentaflia din acea searæ sæ nu mai aibæ loc5. le ordona sæ se retragæ sau sæ înainteze. De aici numærul mare
Orele 19. De la conferinfla lui N. Iorga, studenflii, în numær de de rænifli din rândurile forflei publice. Holul Teatrului Naflional e
peste 1.500, au pornit pe str. Sf. Ionicæ øi Calea Victoriei spre transformat în infirmerie improvizatæ, unde sunt aduøi jandarmii,
Teatrul Naflional. Cântau cu toflii Deøteaptæ°te române! Aici au sergenflii øi vânætorii rænifli. Victimele din rândurile mulflimii,
continuat a cânta øi a protesta contra franfluzomaniei. Câfliva numeroase øi ele erau îngrijite în farmacii, case particulare sau
studenfli pætrund în hol. Îi întâmpinæ directorul Al Davila, care la spitalul Colflea. Din toate pærflile se auzeau zvonuri cæ un student
nu se sfieøte sæ foloseascæ bastonul împotriva studentului N. sau altul ar fi murit. Ca de obicei, de câte ori erau miøcæri de stradæ
Sævescu, care°l insultæ. Sosesc jandarmii øi sergenflii de stradæ øi în Bucureøti, se anunflau øi câfliva morfli. Dar tot ca de obicei, pânæ
începe o adeværatæ încæierare. Studenfli øi trecætori de o parte, la urmæ nu era nici unul. Prefectul polifliei Capitalei, Moruzzi,
jandarmii, sergenflii øi gardiøtii, de cealaltæ. Cei dintâi folosesc anunflæ cæ reprezentaflia de la Teatrul Naflional nu se mai fline
pietrele trotuarului, ceilalfli patul puøtilor øi tesacele (baionetele). (lucru de la sine înfleles) øi cere manifestanflilor sæ se retragæ.
Strigæte, fluieræturi øi trâmbifle militare ræsunau în toatæ piafla. Studenflii nu cred øi cinci dintre ei sunt læsafli sæ pætrundæ în teatru
Ceea ce la început pærea un fel de joc, devine o veritabilæ bætælie. øi sæ se convingæ. La orele 11, studenflii anunflæ cæ nu se vor retrage
Între timp, vin jandarmi cælæri pe str. Câmpineanu, øarjând cu pânæ ce nu se va da voie tuturor manifestanflilor sæ treacæ prin
sæbiile. Mare învælmæøealæ peste tot. Publicul dæ nævalæ în beræria fafla teatrului cântând Deøteaptæ°te române! Prefectul Moruzzi
„Cooperativa”, la „Gambrinus”, la hotel Continental, prin toate admite øi un cortegiu impunætor trece cântând printre rândurile
casele din apropiere. Jandarmii øi sergenflii îi urmæresc pe oameni de soldafli, îndreptându°se prin str. Regalæ øi a Academiei la statuia
peste tot, lovind în dreapta øi în stânga, dar øi primind lovituri. lui Mihai Viteazul. De aici, manifestanflii se duc la localul
Manifestanfli sau stræini de manifestaflie, prinøi în învælmæøealæ, Prefecturii polifliei Capitalei, unde protesteazæ vehement contra
se apæræ cu scaune, pahare, talere, farfurii. În piafla Teatrului, brutalitæflilor øi arestærilor. Dupæ 11 øi jumætate, trupele se retrag.
oamenii se apæræ cu pietre øi bucæfli de cæræmidæ, punându°i pe Treptat se retrage øi mulflimea. Multe, foarte multe geamuri
fugæ pe jandarmii cælæri øi rænind pe locotenentul Ioan Moescu. sparte, pietre øi bucæfli de bastoane rupte, træsuri øi automobile
Geamurile de la hotel Continental, de la bæcænia Subænescu, stricate, vagoane de tramvai deteriorate, mai multe berærii øi
frizeria High°Life, beræriile „Cooperativa” sau cea din str. Nouæ magazine devastate ø.a. „mai aminteau groaznicele turburæri
sunt sparte. Pe str. Regalæ, lângæ „Union”, manifestanflii au oprit întâmplate, turburæri aøa cum niciodatæ încæ n°a væzut Capitala
patru vagoane de tramvai, le°au scos de pe øine øi au fæcut baricade noastræ”, cum scria „Universul”. Dupæ lista oficialæ, erau 26 de
cu ele: douæ le°au aøezat în strada Regalæ, de°a curmeziøul, unul rænifli din rândul manifestanflilor (16 studenfli) øi 111 polifliøti,
pe str. Academiei spre biserica Enei, altul pe aceeaøi stradæ spre sergenfli øi soldafli. Un comunicat ulterior, dupæ anchetæ, e mai
Ministerul de Interne. Erau cele dintâi baricade din Bucureøti. precis. Rænifli: 31 sergenfli de stradæ, 9 vânætori. 70 de pedeøtri,
246 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 247

11 jandarmi cælæri. Dintre manifestanfli, unul rænit mai serios øi va revolufliona cugetarea româneascæ øi va îndrepta acfliunea
transportat la spital øi alfli 13 cu ræni neînsemnate. 33 de noastræ, a tuturora, în altæ direcflie. În acea searæ de 13 martie,
manifestanfli sunt arestafli (între ei 12 studenfli)6. „Astfel s°a sfârøit s°a næscut conøtiinfla româneascæ”10. Îndelungi ovaflii îi însofleau
în libera Românie o tristæ luptæ pentru libertatea limbii poporului” vorbele. Nu se næscuse atunci, fireøte, acea conøtiinflæ. Dar, în acea
– scria M. Sadoveanu în „Epoca”. searæ, a arætat cæ existæ.
Onisifor Ghibu, pe atunci student la Bucureøti øi apropiat al Al. Vlahuflæ adresa la 15 martie 1906, o „Chemare” scriitorimii
lui N. Iorga (tocmai îi cataloga biblioteca) merge cu profesorul seara române pentru „unirea în acelaøi gând øi grai românesc a toatæ
târziu „la locul unde se desfæøurase bætælia”. Ce°øi aminteøte? suflarea neamului nostru”.
„Tramvaiul era încæ ræsturnat cu roflile în sus. Unii cæutau sæ Ce înseamnæ toatæ aceastæ manifestare? Unele ziare, „Acfliu-
readucæ în ordine teatrul luptelor. A dat acolo peste Vlahuflæ, care nea”, „Cronica”, „Conservatorul”, „La Roumanie”, apropiate
venise øi el sæ vadæ ce se întâmplase. Se apropie de noi „ – Dragæ guvernului conservator, oficioase chiar, acuzau opoziflia liberalæ
Nicule (N. Iorga n.n.), te felicit pentru ce°ai fæcut! – Dragul meu øi junimistæ de instigare. Toatæ miøcarea nu era decât opera acestei
Alexandru, n°am vrut aøa ceva; pentru numele lui Dumnezeu, instigæri. Altele, „Voinfla Naflionalæ”, „Epoca”, ø.a. acuzæ guvernul
n°am vrut aøa ceva! – Lasæ, cæ°i foarte bine, îi ræspunse Vlahuflæ”7. de incapacitate, nepregætire øi lipsæ de decizie, care toate au
A doua zi, 14 martie, fræmântarea studenflilor continuæ. La 10 transformat o paønicæ demonstraflie într°o sângeroasæ confruntare.
jumætate dimineafla, cca 300 de studenfli se întâlnesc la statuia Nu°i mai puflin adeværat cæ organizarea de care dæduseræ dovadæ
lui Mihai Viteazul. Vorbitorii veøtejesc fapta sævârøitæ de poliflie manifestanflii fæcea sæ se presupunæ øi intervenflia „strategilor”
cu concursul trupelor de jandarmi, infanterie øi cavalerie. În urma cetelor de alegætori”, atât de binecunoscufli în epocæ. Dupæ cum
unui tricolor îndoliat, manifesteazæ în fafla Teatrului Naflional în lipsa de energie øi deruta forflelor de ordine, în loc sæ potoleascæ,
strigæte de „Jos asasinii studenflilor!” „Jos franfluzomanii!”. În fafla au agravat dezordinea. Dar øi un fapt øi celælalt ræmân secundare.
Prefecturii polifliei se protesteazæ minute în øir øi se lasæ steagul Nu bætæuøii opozifliei øi nici deruta autoritæflilor organizaseræ
îndoliat. Delegaflii de studenfli se duc la legafliile francezæ øi englezæ, acfliunea studenflilor (øi nu numai a lor, ei fiind doar elementul
la Ministerul Cultelor øi Instrucfliunii Publice, M. Vlædescu, la inifliator). Nu, ci „necesitatea unui trai cu desævârøire românesc
prefectul polifliei Moruzzi. La Legaflia Franflei, studenflii declaræ pentru oricine se zice român øi°øi are un rost în România”, cum
secretarului legafliei cæ manifestaflia n°a fost împotriva Franflei, scria N. Iorga într°o scrisoare trimisæ ziarului „Universul” la 16
ci „a maniei de a vorbi franfluzeøte” a unei pærfli a societæflii martie 1906. Tineretul fusese împins nu de interesele meschine
româneøti8. sau coterii politice, ci de conøtiinfla naflionalæ care nu încetase sæ
La 20 martie, în sala Dacia, în fafla unui public puternic încælzit sporeascæ în spafliul øi sufletele românilor. Ea nu mai suferea sæ
de cuvintele avântate ale lui B. Delavrancea, N. Iorga înfæfliøeazæ fie jigniræ „nici în forme delicate øi cu intenfliuni de binefacere”.
telegramele primite din flaræ øi din toatæ lumea româneascæ: de Dacæ o anume protipendadæ înflelegea viafla naflionalæ în alt sens
la studenflimea românæ din Budapesta, de la A. Sulufliu, profesor decât poporul øi intelectualii sæi, rostul ei social øi politic înceta.
la Braøov, de la tinerimea bræileanæ, de la profesorii din Craiova, Preferinfla pentru o limbæ stræinæ øi dispreflul pentru limba proprie
Roman, de la numeroøi scriitori øi oameni de culturæ: I.Al. nu era „un semn de distincfliune”, ci de exagerat snobism, de
Brætescu-Voineøti, I.A. Bassarabescu, Elena Farago, I. Adam, N. incapacitate civicæ øi neînflelegere a flærii. La un neam din care o
Gane. Pânæ øi B.P. Hasdeu, cel cu care N. Iorga polemizase mult însemnatæ parte suferea prigoniri tocmai din cauza stæruinflei
în paginile „Sæmænætorului”, felicitæ studenflii øi profesorii lor. La necurmate cu care îøi apæra limba proprie, sensibilitatea într°o
fel Eugen Lovinescu øi redacflia „Vieflii româneøti”9. Cu o zi mai atare chestiune era foarte mare. Øi nici nu putea fi altfel. „Ne
înainte, la Iaøi, N. Iorga spunea; „væ aduc vestea cæ în seara zilei obiønuisem a ne considera noi înøine ca un popor de ilofli øi nu
de 13 martie 1906, în capitala României s°a ivit o faptæ mare, care ieøeam cu o iotæ din poruncile mamei Europa, spune N. Iorga la
248 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 249

15 aprilie 1906, la Teatrul Naflional. De aceea azi, miøcarea noastræ pseudonimul englezesc Claymoor în ziarul „L’Indépendance
fireascæ de solidaritate naflionalæ pare multora ca o miøcare revo- Roumanie”. Nu era altul decât Mihai Væcærescu, vær cu Theodor
luflionaræ. Dacæ Franfla este ceea ce este, lucrul acesta se datoreøte Væcærescu, fostul ministru al României la Paris, nepot cu Enæchiflæ
numai patriotismului ei øi solidaritæflii naflionale care leagæ pe Væcærescu, unchiul Elenei Væcærescu øi înrudit cu cele mai cunos-
francezi de tot ceea ce este al lor. Iatæ ceea ce trebuie sæ imitæm cute familii bucureøtene: Ghica, Cantacuzino, Bibescu, Brânco-
de la ei”. Deci nu limba lor, cu care sæ se înlocuiascæ limba proprie. veanu, Øuflu ø.a. Terminase liceul Louis le Grand din Paris. Bogat
Regina Elisabeta îi spunea lui Fonthenay, ambasadorul francez în rubedenii, era însæ særac în avere. Øi Grigore Ventura, autorul
la Budapesta, la 29 septembrie 1910: „românii sunt aøa de obiønuifli Curcanilor, îl aduce la „L’Indépendance Roumanie”, unde ræmâne
cu limba d°voastræ, cæ ei gândesc în francezæ…aøa de bine încât douæzeci øi patru de ani, din 1879 pânæ la 12 iunie 1903, când
eu, care sunt în România o prinflesæ germanæ, înainte de a deveni moare chiar pe treptele palatului ziarului. Tocmai aducea un
româncæ, a trebuit sæ devin franfluzoaicæ, ca sæ port sæ°mi înde- reportaj despre un bal din ajun.
plinesc misia în aceastæ flaræ”. Evident, regina avea în vedere Un personaj puflin comun acest Mihai Væcærescu. Mare inifliat
doamnele din înalta societate româneascæ. Ele îi formau suita øi într°ale modei – un arbitru al eleganflei bucureøtene – bun
cu ele se întreflinea. Avea în vedere øi oameni politici sau de culturæ cunoscætor al vieflii mondene øi al eternului feminin, om cult, el
pe care°i cunoøtea. Toate øi tofli vorbeau cu ea în francezæ. În ce este în cronicile sale din „L’Indépendance Roumanie”, „pictorul
altæ limbæ ar fi putut vorbi, dacæ Elisabeta nu øtia româneøte (cel øi istoricul societæflii bune româneøti din veacul trecut”, cum îl
puflin la începutul øederii ei în România), iar românii, cu multe numea Ion Procopiu, fostul preøedinte al sindicatului ziariøtilor.
excepflii, fireøte, nu vorbeau germana?11 Rubrica sa „Carnet du High Life”, imita pe cele similare din
Limba francezæ avea øi unde fi cultivatæ în lumea aceea demult „Figaro” øi „Gaulois”, dar avea savoarea ei dâmbovifleanæ. Uneori
apusæ. Balurile, celebrele baluri ale aristocrafliei de la Bucureøti, plinæ de tot hazul, ca atunci când descrie superbia d°nei Sturdza,
Sinaia, Constanfla, dupæ anotimp, seratele societæflilor de bine- soflia lui Dimitrie A. Sturdza, liderul liberal12.
facere, ceaiurile de la Broft øi Capøa øi atâtea øi atâtea reuniuni Oraøul cel mai cæutat pe lumea aceasta de mult apusæ era
mondene, serbæri, banchete, concerte, teatre sau expoziflii, toate Sinaia. Aici, dupæ 10 mai øi pânæ se deschidea parlamentul, în
erau prilejuri de „franfluzomanie”, cæci la toate se ducea „lumea noiembrie, lângæ familia regalæ venea toatæ aristocraflia vremii
bunæ”, toate erau frecventate de „societatea aleasæ”. Mai pe urmæ, øi oraøul de la poalele Bucegilor devenea un mic Versailles româ-
dupæ primul ræzboi, mai toate aceste „prilejuri” se vor duce. Cine nesc. În vecinætatea Peleøului, la sfârøitul secolului trecut øi
voia sæ danseze, mergea la localurile publice. Cercurile exclusiviste începutul secolului nostru, au început sæ aparæ vile (cuvânt folosit
vor cædea în valurile unei democraflii crescânde. Foxtrotul, conga, dupæ ræzboi). Mai întâi øi°a construit una prinflul Dimitrie Ghica
tangoul, cucaracea vor lua locul valsului, polcii, mazurcii øi cadri- (Beizadea Miticæ), primul Efor al Eparhiei Spitalelor. Apoi Nicolae
lului. Domniøoarele vor læsa acasæ pe „mamiflica” lor. Blaremberg. Dupæ el Slætineanu, Costinescu, Øtirbey, Lahovari,
În jurul lui 1900 era însæ „Epoca lui Claymoor” – „Salle fort dr. Stoicescu, V.A.Urechia, Argetoianu, Take Ionescu, dr. Urlæ-
brillante, beaucoup de beau monde dans les loges, beaucoup fleanu, dr. Anghelescu, N. Filipescu, Gh. Cantacuzino, Procopiu,
d’animation, de jolies femmes, de jolis costumes et une exhibition Luther, Bragadiru ø.a. Noua burghezie se alætura vechii aristo-
de chapeaux en forms les plus curieuses”.„M°me Pierre craflii. Vile frumoase, stiluri diferite, o ambianflæ reconfortantæ.
Gradisteano splendide en chapeau mousquetaire, orné de grandes Apoi hoteluri: Palace, Regal, Ungarth, Caraiman…La acesta din
plumes noires, M°me Grégoire Ghica, la reine du bal, en toilette urmæ trægeau miniøtrii stræini acreditafli în România. Cristache
vaporeuse d’un blanc reveur, M°me Jacques Lahovary, belle comme Ciolac distra lumea cu romanflele la modæ. Ungarth organiza în
une nymphe, M°elle Margueritte Zosimo, charmante en flots de fiecare sâmbætæ baluri. Orchestra simfonicæ a lui Dinicu nu lipsea
mouselline…” Aøa, øi încæ øi mai colorat, scria cel care iscælea cu nici ea. La palat se organizau, cu sau færæ protocol, dejunuri øi
250 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 251

ospefle. Apa Peliøorului susura în havuzul în miniaturæ din mijlocul Mare – eveniment vestesc […] / Trufandale øi conserve / Vinuri
mesei din sufrageria regalæ; cafeaua se servea în marele salon sub vechi, licheoruri fine / Premiate°n expoziflii / Indigene øi stræine /
cerul albastru, când acoperiøul luneca uøor, desfæcându°se la Marfæ proaspætæ, curatæ / Ieftinæ de necrezut, / Øi serviciu la
apæsarea pe un buton. Erau mai totdeauna invitafli de tot felul iuflealæ / Øi la cinste ne°ntrecut / sæ citeascæ lumea toatæ / minu-
în camera de muzicæ a reginei Elisabeta (unii stræini, ca scriito- natul prefl°curent / sæ°l citeascæ øi s°admire / Al patronului talent”
rul Pierre Loti, foarte adesea prezent), Mavrogheni, Poenaru, ø.a. Douæ reclame îi scrie Caragiale în acelaøi ton pe care fericitul
Bæicoianu, Zoe Bengescu, Elena Væcærescu ø.a., frumoase øi patron le semneazæ în „Moftul român”. Afluenfla vilegiaturiøtilor
îmbræcate cu gust. Se fæceau plimbæri în grædina palatului sau øi a turiøtilor la Sinaia este pentru I.L. Caragiale subiect a patru
în împrejurimi (Carol I nu întindea decât un deget celor pe care din „Momentele” sale, scrise între 1899°1901, pe care le publicæ
îi întâlnea în plimbærile sale). Toate acestea intraseræ în în „Universul” pentru 25 de lei „bucata”. În Întârziere descrie o
obiceiurile fiecærei veri. Sinaia era „locul de predilecflie al boierilor, cælætorie de la Sinaia la Bucureøti în compania unei frumoase, dar
în care mocofanii nu erau admiøi decât cel mult douæzeci øi patru cam nevricoase bucureøtence, o cælætorie cu trenul accelerat care
de ore sæ dea o raitæ prin fafla castelului øi sæ mænânce la umbræ pleca de la Sinaia la 6 øi 8 minute øi ajunge la Bucureøti la 9 øi
de brad”, cum scria Radu D. Rosetti într°o savuroasæ evocare13. 10 (în cazul de faflæ, n°ajunge la timp, pentru cæ întârzie). În Amicul
Între cei care veneau la Sinaia erau øi oameni de litere. Alecu X…prezintæ un „øuetar”, adicæ unul care vorbea vrute øi nevrute,
Urechia øi fratele sæu, Nestor, au scris încântætoare pagini despre øi care se læuda mereu cæ îi cunoøtea pe tofli oamenii publici ai
Bucegi. Scriitoarea de limbæ germanæ, Bucura Dumbravæ, la Sinaia flærii, numindu°i pe numele lor mic: Nicu (Filipescu), Barbu
scrie romanele sale Haiducul øi Pandurul. Inspirându°se din (Delavrancea), Take (Ionescu), Costicæ (Arion) ø.a. Ca eroul de mai
legenda lui Iancu Jianu øi faptele lui Tudor din Vladimiri. C. târziu al lui Lovinescu, din Memorii, „øuetarul” lui Caragiale
Dobrogeanu°Gherea, proprietarul restaurantului Gærii din termina cu replica: – „Eu i°am spus: ghenerale, nu te græbi!” Øi
Ploieøti, îøi luase øi o vilæ la Sinaia, Albulefl, numitæ astfel dupæ de ce n°am recunoaøte, indivizi de acest gen întâlnim oriunde. În
vechiul ei proprietar. Îndemnat de Gherea øi de Urechia, la Sinaia Ultima oræ, acfliunea se petrece în parcul de la Sinaia, în timpul
începe sæ°øi aducæ familia vara øi I.I.L. Caragiale, închiriind o celui de al doilea ræzboi balcanic din 1913, loc unde circulau tot
cæsuflæ de la soflii Gentilini, în cartierul Izvor. Dramaturgul îøi felul de zvonuri, care de care mai fanteziste. Un reporter aflat acolo
amenajeazæ în curtea casei închiriate un fel de cabanæ de scânduri, le dæ crezare øi se duce sæ dea o depeøæ la Bucureøti pentru rubrica
sumar mobilatæ. Dar rar când avea chef de scris aici. Lui Caragiale „ultima oræ”. Schifla este, dupæ vorba lui Øerban Cioculescu, „øarja
nu°i plæcea muntele. Spunea mereu cæ înælflimile îi dædeau cea mai spiritualæ din câte s°au scris la noi pe tema neseriozitæflii
ameflealæ. Fiica sa, Ecaterina Logardi, povesteøte cæ a mers odatæ presei de informaflie”, Schifla La Peleø înfæfliøeazæ snobismul
pânæ la Sfânta Ana, lângæ stâna regalæ. Øi aventura a fost „o dinastic. O familie e invitatæ la castel. Pregætiri peste pregætiri,
catastrofæ”. „Cu mare greutate, legat la ochi øui dus de mânæ ca presærate de leitmotivul: „unde°i dobitoaca?”, denumita astfel fiind,
un orb, a putut sæ coboare spre casæ”. Când locuia la Sinaia – vorba fireøte servitoarea. Hotærât lucru, burghezia românæ în ridicare
vine „locuia”, pentru cæ venea, îøi læsa familia øi pleca înapoi la øi°a avut în Caragiale pe cel mai inteligent øi caustic „detractor”.
Bucureøti, pentru a se întoarce seara – când era la Sinaia deci, Cea mai izbutitæ schiflæ caragieleanæ cu loc de desfæøurare la Sinaia
în vara lui 1901, „trægea” la magazinul de coloniale „Paradis”, al ræmâne însæ Tren de plæcere. Familia Georgescu – sofl, soflie, bæie-
lui Gh. Matheescu, mai târziu primar al oraøului, mare filatelist. flaøul lor de cinci ani, în uniformæ de vânætori „ca prinflul Carol”.
I°a øi fæcut acestuia reclama magazinului în versuri. La cerere, Mamiflica, coana soacræ – cu toflii ajunøi la Sinaia, se ræzleflesc.
desigur: „Dup°atâta preparare, / Magazinul «Paradis» / Al lui Apare øi un locotenent, Miøu, care o însofleøte pe tânæra nevastæ
Gheorghe Matheescu / Iatæ°n fine s°a deschis / Firmele°i plecatæ „în bandæ” la Urlætoare øi care le°a cântat „menuetul lui
multicolore / Cu mândrie strælucesc, / Publicului din SINAIA / Pederaski”. În aceastæ schiflæ, dæ Caragiale øi o descriere a oraøului,
252 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 253

destul de puflin poeticæ, s°o recunoaøtem: „Pentru cine nu e deprins viitorului, întorcându°se de abia cu ce sæ ajungæ în flaræ, pentru
sæ se caflere pe munfli, putând trece ca o capræ din Valea Prahovei a pleca din nou în iunie, ei bine […] o astfel de clasæ este o ruøine
în a Ialomiflei, Sinaia nu se poate compara mai nimerit decât cu øi o primejdie naflionalæ, ea trebuie sæ disparæ, cæci în nesocotinfla
un stomac; o încæpere mai mult sau mai puflin largæ, având douæ ei, a læsat în urmæ°i un cimitir colosal”.
deschizæturi destul de strâmte. Te°a înghiflit odatæ Sinaia, nu mai Influenfla francezæ la români, a ideilor revoluflionare, a civili-
pofli ieøi decât ori pe sus, spre miazænoapte, cætre Predeal, ori spre zafliei, a modului de viaflæ øi implicit, a limbii, fusese øi mai conti-
jos, spre miazæzi, cætre Comarnic”14. nua sæ fie mare. N. Iorga cita în „Sæmænætorul”, în 1905, un articol
High°Life°ul, franfluzit în vorbire øi cosmopolit în toate, treptat, al lui André Bellesort din „Revue des Deux Mondes”. Acesta fusese
treptat, va dispare aproape prin naturala transformare a socie- în România. Venise în Bucureøti prin Predeal, Azuga, Buøteni,
tæflii. Øi aøa era un amestec de lume cu nume øi de lume cu bani. Sinaia… Peste tot staflii, ca oriunde în Europa, conductori „în
Cea dintâi nu rezista decât în mæsura în care mai are ceea ce avea uniformæ francezæ”, ofifleri ca la Paris, reøedinfla regalæ – castel
cea de a doua, adicæ bani. Øi pânæ când moøiile mari se vor împærfli, ca în Germania; în vagonul de clasa I, pe stræzile Capitalei, la
ea mai rezistæ. Rezistæ øi în mæsura în care proprietarii mari nu cofetærii, în parc, în saloane, peste tot auzeai limba francezæ; cærfli
sunt numai „întreflinufli ai moøiilor lor”” cum îi numea cu ironie franfluzeøti peste tot. El venise pentru o culoare mai localæ øi când
Ion Brætianu, ci ai muncii lor. Adicæ în mæsura în care se fæceau colo, se simflea ca acasæ. Sigur cæ ziaristul francez trebuie sæ pri-
de folos flærii. Øi mulfli, cei mai mulfli din cei 5°6 mii de mari veascæ dincolo de aparenfle øi de prima impresie. Nu haina face
proprietari erau parazitari. Îøi arendau moøiile øi træiau din arenzi, pe om. Dar...cælætoria fusese scurtæ øi el preferase sæ nu se ducæ
pe care cel mai adesea le cheltuiau în stræinætate, socotind cæ°øi decât la „Capøa”, unde dulceflurile erau „foarte bune”16.
cheltuiau banul lor, când de fapt îl cheltuiau pe al flærii. „Cu ce În epocæ se mai zicea cæ civilizaflia mai nouæ din România nici
meritæ ei sæ deflinæ din teritoriul neamului nostru niøte parcele nu era altceva decât un transplant al celei franceze, o imitaflie pe
atât de mari? – întreba acuzator D. Dræghicescu. Nu°i vedem, cu malurile Dâmboviflei a ceea ce era pe malurile Senei. N°o ziceau
foarte mari øi onorabile excepflii, nici sacrificându°se pentru doar cei care combæteau modernitatea flærii despre tradiflionalism,
problemele mari øi arzætoare ale naflionalitæflii noastre, nu°i vedem care criticau formele noi venite prea repede øi de aiurea pe un
nici cultivând øtiinflele sau literele øi artele române, nu°i vedem conflinut impropriu, o spuneau øi reprezentanflii noului regim
nici protejând pe artiøti, pe poefli, pe oamenii de øtiinflæ sau muncæ burghez17.
naflionalæ sub orice formæ. Cel mult cronica scandaloasæ înre- La începutul veacului era la modæ înflelegerea pozitivistæ a
gistreazæ sumele azvârlite de ei în jocurile de noroc la care se dedau conceptului de „influenflæ”. Pasæmite, exista un tip ideal de civili-
în stræinætate15. zaflie. Spre el tindeau toate popoarele, urmând cæi asemænætoare
O aspræ invectivæ la adresa marilor proprietari o face dr. C.I. sau imitând aceleaøi exemple. Dintr°o atare înflelegere, Pompiliu
Istrati. Marea proprietate – scria C.I. Istrati în aprilie 1900 – Eliade scria în 1898 la Paris cartea sa De l’influence française sur
trebuia sæ ajute în flaræ „credinfla, øtiinfla øi artele” øi, fireøte, l’esprit public en Roumanie, în care compara influenfla exercitatæ
creøterea avufliei flærii. „Dacæ vor continua însæ a trata solul cu de Franfla asupra Principatelor române cu influenfla Romei asupra
braflele în mod vitreg, a stoarce cât mai mult prin arendæri, a nu Galiei (cu amendamentul lipsei unui cuceritor øi a unui cucerit)18.
ajuta în flaræ nimic […1; dacæ vor continua a pleca în stoluri ca „Spiritul public” la care se gândea la 1898 Pompiliu Eliade øi
rândunelele la apariflia primului nour prevestitor al fulgilor de încerca sæ°l surprindæ era de fapt o nofliune cu alte coordonate øi
zæpadæ øi a se întoarce în flaræ o datæ cu zilele de mai pentru a „structuri mentale” decât cele pe care le bænuia el19.
specula din nou recolte viitoare, dupæ ce au læsat în stræinætate, Lucrurile mai îmbracæ øi altæ hainæ. Faptul cæ mulfli români
de la hotar øi pânæ la Paris øi de acolo pânæ la Monaco, tot ce øtiau o limbæ stræinæ, franceza, înainte de toate, faptul cæ o vorbeau
câøtigaseræ în timpul anului sau împrumutaseræ în vederea cu plæcere ori de câte ori aveau prilejul nu însemna neapærat cæ
254 l ION BULEI XV
disprefluiau limba proprie. Øi apoi ce însemna influenfla stræinæ? „CAPITALA NEAMULUI ROMÂNESC”
Doar imitaflie? În mæsura în care era imitaflie trebuia desigur
condamnatæ. Aøa fæcuseræ M. Kogælniceanu, Al. Russo, M. Emi-
nescu øi atâflia alfli întemeietori ai culturii române care reacflio-
naseræ cu vigoare împotriva înstræinærii; aøa luaseræ atitudine øi
împotriva exagerærilor latiniste sau încercærilor italienizate ale
lui Eliade. Reacflia era fireascæ. Ridicarea unei culturi naflionale
nu°øi putea avea izvorul de inspiraflie în afara spafliului øi sufletului Marfli, 6 iunie 1906. Deschiderea Expozifliei naflionale române
românesc. De aici mulfli au trecut treptat la condamnæri în bloc din Bucureøti1. Un timp admirabil (cu douæ zile mai înainte,
a tot ceea ce era stræin. Fie cæ era bun, fie cæ era ræu. Literaturile duminica, plouase øi de aceea se amânase festivitatea). De la 7
stræine ajunseseræ la noi, cu ecouri slabe, nu totdeauna prin ceea dimineafla, o animaflie neobiønuitæ pe stræzile Capitalei. Mii de
ce aveau ele mai valoros. Cei care traduceau aceste literaturi, mulfli oameni în haine de zile mari pornesc cætre dealul Filaretului, unde
din ei, nu se puteau læuda cu un prea mare gust artistic. Ovid „ca din basme a ræsærit în câteva luni un întreg oraø românesc,
Densusianu constata nu færæ temei, cæ „slæbiciunea literaturii produs al muncii øi inteligenflei inginerilor øi arhitecflilor români”.
noastre, în multe pærfli vine, mi se pare, de acolo cæ am ræmas øi Pe strada 11 Iunie, øiruri nesfârøite de træsuri duc la serbare înalfli
ræmânem prea streini de ce au produs de seamæ alte literaturi. demnitari, reprezentanfli ai puterilor stræine, oaspefli de peste
Am cetit øi cetim prea multe lucruri færæ rost øi læsæm deoparte hotare, „lumea înaltæ” a societæflii româneøti. Pe lângæ træsuri,
ce ne°ar folosi, ce ar putea înælfla literatura noastræ”. O culturæ tramvaie pline pânæ la refuz cu oameni din toate clasele sociale.
nu se putea dezvolta izolându°se, închizându°se în „ziduri Cei care nu puteau merge cu træsura sau cu tramvaiul, mergeau
duømænoase” faflæ de altele. Totul era o chestiune de mæsuræ. Nu pe jos. Grupuri, grupuri, poporul Bucureøtiului se îndrepta spre
preluæri øi imitaflii pe de°a întregul de aiurea øi, mai ales, nu Filaret.
preluæri de orice. În incinta Expozifliei, aleile erau împodobite cu drapele
tricolore. Peste tot verdeaflæ øi flori încadrând albul pavilioanelor.
Pe stâlpi înalfli, placarde cu inscripflia „Spqr”. La „Arenele Romane”,
unde se va face inaugurarea oficialæ, scena era bogat aranjatæ cu
decoruri romane. La orele 9 jumætate, 300 de notari, primari øi
sæteni de frunte din Ilfov, îmbræcafli în costume naflionale, se aøeazæ
în fafla intrærii principale, salutând oaspeflii. Tot în fafla intrærii
era comitetul Expozifliei, în frunte cu ministrul de Domenii, Ion
Lahovari øi cu C.I. Istrati, comisarul general al Expozifliei. La
Palatul Artelor, carul societæflii „Hora”, condus de I. Movilæ, aøtepta
sosirea înalflilor oaspefli. La 10 îøi face apariflia alaiul regal. Imediat
la intrare, în câmpul Expozifliei, oaspeflii sunt întâmpinafli de sofliile
notarilor øi primarilor în costume naflionale. „Ah! Cât e de frumos!”
se aud exclamaflii. La Arenele Romane, marele amfiteatru øi toate
logiile erau pline de invitafli. Coruri øi muzici dirijate de maiorul
Mærgæritescu. Pe estrada cea mare membrii guvernului, ai corpului
diplomatic, oaspefli stræini (cel mai de seamæ e primarul Lueger
al Vienei), oficialitæfli române. Tot aici, reprezentanflii bisericii øi
sofliile demnitarilor români øi ale oaspeflilor stræini. Ministrul
256 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 257

Agriculturii øi Domeniilor, Ion Lahovari, fline discursul de trec peste orice solicitare øi obosealæ. Am fost fericit cæ am putut
inaugurare: „Am tæiat dealuri, am secat bælfli, am umplut o vale, sæ mæ urc pe cal øi sæ cælæresc de°a lungul frontului trupelor. Abia
am sæpat un lac mare øi în mai puflin de un an, am scos la luminæ am simflit vreo obosealæ deøi parada a durat mai mult de douæ
parcul øi clædirea Expozifliunii”, declaræ el cu avânt retoric. ore. În aceeaøi zi am primit øi corpul diplomatic øi am fæcut o mare
Câteva date: 57.500 metri3 de pæmânt dislocat. Construcfliile reuniune. Fiecare øef de misiune mi°a înmânat scrisori de la øeful
Expozifliei ocupau 35.000 m2 (totalul zidirilor definitive: 15.000 m2). de stat. Aceøtia øi toate flærile au salutat cu cea mai caldæ simpatie
4.000 de pomi plantafli øi peste 90.000 de brazi, copæcei, copaci de cei 40 de ani de domnie ai mei øi au arætat o sinceræ bucurie pentru
pædure mici. Prima sæpæturæ la terasamente s°a început la 15 iunie cæ sænætatea mea s°a îmbunætæflit aøa de mult... Pentru asta este
1905. În 11 luni, din care 3 luni de iarnæ, Expoziflia a fost gata. nevoie de liniøte pe care o voi afla la Peleø, deøi ca urmare a
Încæ la 22 iulie/4 august 1905, Carol I îi scria Mariei de Fiandra: expozifliei trebuie sæ aibæ loc multe primiri øi acolo Expoziflia se
”Se fac deja mari pregætiri pentru a serba în 1906 jubileul celor va putea deschide abia pe 14/28 iunie /corect 15/28 iunie/ deoarece
patruzecei de ani de domnie ai mei. În pofida tuturor rugæminflilor toate pavilioanele sunt în întârziere”.
mele de a se aøtepta 50 de ani nu pot sili flara acum sæ contraman- Dintre construcflii, I. Lahovari laudæ umila cæsuflæ flæræneascæ,
deze aniversarea øi probabil cæ are dreptate, cæci este problematic abia ieøitæ din pæmânt, de la Poradim (adæpostul lui Carol I când
dacæ voi mai apuca jumætatea de secol a domniei mele”. Cu atât a condus asediul Plevnei, reprodus la Expoziflie). „Din aceastæ
mai mult îi venea sæ scrie astfel, cu cât problemele sale de sænætate cæsuflæ de gard øi de lut a ieøit edificiul mærefl al României de sine
devin preocupante: La 24 ianuarie/7 februarie 1906 el ii scria stætætoare øi al Regatului român” – spune metaforic ministrul.
Mariei de Fiandra: „... Deoarece de luni de zile mæ simt suferind Dr. C.I. Istrati fline un discurs avântat „Din cuceririle deceni-
øi în repetate rânduri a trebuit sæ contramandez conferinflele cu ilor care s°au scurs de la 1866”, laudæ „sentimentul demnitæflii øi
miniøtrii, aceøtia s°au alarmat în aøa mæsuræ cæ færæ øtiinfla mea conøtiinfla adeværatelor cerinfli” care „s°au înfipt în inimile noastre
l°au chemat pe Dr. Örtner, un excelent diagnostician din Viena, øi cu toflii ne dæm seama de ræspunderea ce avem faflæ de neam”.
ca sæ mæ consulte. Opinia publicæ de aici a fost foarte agitatæ øi Mulflumeøte din inimæ fraflilor de peste hotare „care s°au græbit
plinæ de compasiune øi a cerut sæ afle ce probleme am. De când a aduce prinosul muncii lor alæturarea cu noi”. Regele Carol: „Cu
a apærut în Monitor buletinul semnat de doctorul de mai sus øi o adâncæ bucurie intimæ salut deci întâia noastræ expoziflie
de medicii mei, oamenii s°au liniøtit (Anexez un decupaj din „Neue naflionalæ, adeværatæ særbætoare a muncii româneøti”.
Freie Presse“ care prezintæ corect chestiunea. Slavæ Domnului Ministrul Lahovari citeøte un document pe pergament, de
momentan îmi merge mult mai bine, doar cæ mæ simt încæ obosit aducere aminte a acelei clipe. Îl semneazæ toate persoanele oficiale
øi încordat. Atâta vreme cât pulsul ræmâne neregulat nu pot fi aflate atunci pe estrada de la Arenele Romane. Este dat spre
complet vindecat. Ca sæ ajung aici mi°a fost prescris un tratament pæstrare Arhivelor Statului din Bucureøti.
pe care trebuia sæ°l urmez exact. La 15/28 februarie 1906 Carol catre sora sa Maria, 27 iunie/10 iulie 1906: „Expoziflia
revenea:”... Deøi partidele de aici se încaieræ øi se pæruiesc straønic noastræ …dæ o imagine realæ a enormelor progrese ale flærii sub
pe mine mæ cruflæ de tot ceea ce ar putea sæ°mi fie neplæcut sau conducerea mea. Sunt foarte mulflumit de toate dispozifliile acesteia
tulburætor. Oamenii sunt aøa de scoøi din fire sæ mæ øtie suferind øi impresia generalæ prin aøezarea ei pitoreascæ este uluitoare.
cæ se gândesc numai la sænætatea mea øi privesc cu dorinflæ Ceremonia deschiderii a fost minunatæ øi am fost foarte emoflionat
arzætoare spre jubileul celor 40 de ani de domnie ai mei pe care la ea. În cuvântarea mea ca øi în gândurile mele am aruncat o
aø vrea sæ°i pot serba complet restabilit...” La 10 mai participa la privire asupra trecutului îndepærtat când am pus piciorul pe
serbærile aniversative. Se simte complet refæcut: Surorii sale îi pæmântul românesc øi am væzut flara înaintea mea aøa cum am
scrie: „... Nando îfli va povesti pe larg despre aniversarea pe care gæsit°o øi ce a devenit astæzi. Dupæ deschidere Elisabeta øi cu mine
am aøteptat°o cu inima strânsæ. Festivitæflile au decurs strælucitor am vizitat zilnic Expoziflia mai multe ore øi am pæræsit°o mereu
øi au fost însoflite de un entuziasm emoflionant care m°a ajutat sæ cu regret, dar cu mare mulflumire. Indescriptibil este entuziasmul
258 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 259

pe care îl trezeøte apariflia noastræ, poliflia abia poate sæ flinæ bisericeøti øi laice (cel care se ocupase de împodobirea Culei fusese
drumul liber. fiara întreagæ este cuprinsæ de un sentiment de Al. Bellu, care øi poseda multe mærturii de acest fel). Castelul
sinceræ recunoøtinflæ øi mândræ satisfacflie pentru cele realizate”. apelor, construit în întregime din piatræ, atrægea atenflia prin turnul
Expoziflia era organizatæ pe întinsul teren al Filaretului. Intrarea lui înalt, asemænætor cu turnul lui Vlad fiepeø de la Târgoviøte.
principalæ era la sfârøitul stræzii 11 Iunie, în partea dreaptæ a Din castel se ræspândea apa în Expoziflie, se fæceau jocuri de
uzinei de gaz. Se întindea pe un teren plan, se urca în dealul lumini. Tot în dealul Trocadero era øi un „Restaurant cl. I”, o
Trocadero, terminându°se în øoseaua Øerban Vodæ. În dreapta clædire în stil românesc. În spatele „Castelului Apelor” se întindea
mergea pânæ la uzina Wolf øi se continua pânæ la Institutul un teren plan, unde se construise o „cârciuma satului”, în fafla
Meteorologic. Cum se intra în Expoziflie, pe partea stângæ, era cæreia se organizau hore, jocuri de gimnasticæ, de oinæ etc. Lângæ
Palatul Agriculturii, unde era reprezentatæ toatæ bogæflia agricolæ ea, „Casa Bucovinei”, o întreagæ gospodærie a românilor din nordul
a flærii, cu indicarea locului de unde proveneau exponatele, a regatului: camera de locuit, bucætæria, grajdul pentru vaci. În curte
proprietarilor lor. În dreapta era Palatul Industriei. Între ele un un pufl, cotefl pentru pæsæri. Lângæ aceastæ casæ, o alta a românilor
imens havuz. La micæ depærtare de Palatul Agriculturii era Palatul moldoveni. În fafla Palatului Artelor s°a amenajat o pivniflæ asemæ-
regal. Clædirea lui principalæ, la mijloc, era rezervatæ numai nætoare cu acelea de la începutul veacului al XIX°lea, o pivniflæ
obiectelor ce le expunea familia regalæ. Partea din dreapta a cu douæ caturi øi foarte întinsæ (la primul cat amenajatæ o salinæ).
palatului era rezervatæ geniului militar, cealaltæ geniului civil øi Vizitarea ei se fæcea cu ascensorul. Lângæ pivniflæ era aøezatæ
instrucfliunii. În fafla Palatului regal era Palatul Minelor. În afara „Bateria Calafat”, cea care a tras primul foc în ræzboiul indepen-
lui, între intrarea principalæ øi lac, pavilioane din inifliativæ denflei. Pe platoul dinspre Øoseaua Øerban Vodæ s°au construit alte
particularæ: al industriaøilor, al comercianflilor ø.a. pavilioane, al Eforiei Spitalelor Civile, al Închisorilor ø.a.
O atracflie principalæ a Expozifliei era lacul, întins pe 2 ha, chiar În incinta Expozifliei intra øi Parcul Filaret, la amenajarea
în mijloc, ræspândind ræcoarea necesaræ în toridele zile de varæ. cæruia se lucrase din 1904. Se fæcuseræ mari eforturi pentru
Pe lac numeroase gondole, iahtul comisariatului Expozifliei, un mic nivelarea pæmântului, plantarea de pomi øi arbuøti, construirea
vaporaø ce fæcea curse regulate de la un flærm la altul. În miniaturæ de chioøcuri, havuzuri ø.a. Pentru cæ se særbætoreau øi 1800 de
erau toate vasele marinei de ræzboi. Multe serbæri s°au dat pe acest ani de la descælecatul lui Traian, comisariatul Expozifliei, de fapt
lac în tot timpul cât a flinut Expoziflia. Pe insula mai mare a lacului dr. C.I. Istrati, s°a gândit sæ dea o idee de felul cum se desfæøurau
se construise un cazino, cu o salæ de teatru øi un restaurant. Pe jocurile øi distracfliile la romani. Øi între Institutul Meteorologic
insula mai micæ era pavilionul pescæriilor øi o cafenea turceascæ. øi biserica Cuflitu de Argint s°au construit Arenele Romane. În faflæ
În dreapta lacului se amenajase øi o cædere de apæ øi se lansau scena; de jur împrejur 40 de lojii despærflite între ele prin colonade,
bærci. În stânga erau øiruri de bærci øi se aranjase øi o grædinæ iar dedesubtul lojilor, în formæ de amfiteatru, un øir de scæri°bænci
zoologicæ. Pe dealul Trocadero era partea cea mai frumoasæ a pentru spectatori (capacitatea maximæ: 5 000 locuri). Mai jos de
Expozifliei. Clædirea cea mai impozantæ era Palatul Artelor, Arenele Romane, Ungaria øi°a construit un pavilion al ei, unde a
construit chiar în vârful dealului øi care domina întreaga Expo- expus mai ales produse industriale. Vizavi pavilionul Austriei.
ziflie (costase 600 000 lei). În fafla palatului, de pe o întinsæ terasæ, Oarecum între ele pavilionul Domeniilor Coroanei. Tot în aceastæ
se putea admira întreaga panoramæ a Capitalei. De pe aceastæ parte a Expozifliei s°a construit o bisericæ, copie a celei construite
terasæ o scaræ „monumentalæ” (termenul e al epocii) ducea la a la Iaøi în 1491 de Øtefan cel Mare (Biserica Sf. Nicolae). Piatra
doua terasæ, din mijlocul cæreia izvora un puternic øuvoi de apæ ei de temelie s°a aøezat la 19 noiembrie 1905. Nu întâmplætor se
care cæzând peste stânci pânæ în lac forma o cascadæ de toatæ alesese o ctitorie a marelui voievod moldovean. Tocmai se împlini-
frumuseflea. Lângæ palat era Cula, o clædire aproape pætratæ, seræ 400 de ani de la moartea lui.
construitæ dupæ modelul culelor româneøti din Muntenia. Aici erau Planul general al Expozifliei îl întocmise arhitectul grædinar
expuse tot felul de mærturii preflioase ale neamului, deopotrivæ francez D. Redont (cel care crease øi Parcul Bibescu din Craiova).
260 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 261

Redont a øtiut sæ punæ în valoare pânza de apæ liniøtitæ øi limpede Paza Expozifliei era asiguratæ de o companie de jandarmi rurali
a lacului øi dealul din laturile sale dinspre Calea Øerban Vodæ øi øi de un însemnat numær de sergenfli de stradæ, îmbræcafli în mare
Cuflitu de Argint. Arhitecflii Expozifliei fuseseræ Øtefan Burcuø øi flinutæ. Sunt aduøi, de asemenea, agenfli ai polifliei de siguranflæ
Victor Øtefænescu. Ei au transformat un loc pustiu øi dezolant pentru prevenirea furturilor. Un inspectorat øi un comisariat de
într°un oræøel de palate, unde eleganfla construcfliilor alterna cu poliflie îøi aveau sediul chiar în interiorul expozifliei. Ca mæsuri
podoaba stilizatæ a naturii. Øi au fæcut°o repede øi în stilul acela de ordine Expoziflia urma a se închide la orele 12 noaptea (ræ-
simplu øi elegant al noii øcoli de arhitecturæ româneascæ pe care mâneau însæ deschise anexa Expozifliei din câmpul Suter øi toate
îl punea în valoare maestrul Mincu. localurile de distracflie). Impresia generalæ læsatæ de vizitarea
Pentru primirea oaspeflilor Expozifliei Bucureøtiul fæcuse Expozifliei era aceea de bucurie. „E cu neputinflæ ca cineva, intrând
intense pregætiri. La sfârøitul lui aprilie 1906 ziarul „Universul” pe poartæ sæ nu se simtæ cuprins de o neflærmuritæ admiraflie øi
întreprinde o anchetæ: câfli vizitatori poate adæposti Capitala? În sæ n°aibæ involuntar o exclamaflie de plæcutæ surprizæ în fafla fru-
cele 35 de hoteluri (cel mai mare era „Franfla” – 90 camere, apoi museflilor ce se desfæøoaræ înaintea ochilor”. Aøa îøi rezuma impre-
„Imperial” – 85, „Dacia” – 64, „Continental” – 60, „Central” – 60 siile un ziarist de la „Universul”. „E o adeværatæ minune acest colfl
ø.a.) erau 1 459 de camere, cu 1 727 paturi. Mai erau 9 hanuri de paradis pe câmul plin de mlaøtine øi pæræsit de acum un an.”
care puteau adæposti 88 de pasageri. Se adæugau hotelurile Manu Un vizitator la Expoziflie, Iancu Cerchez: „9 iunie. Am vizitat
(în reparaflie) øi casele antreprenorilor. În total, hotelurile puteau dupæ prânz cu Sophie Expoziflia. E cu totul extraordinar cum s°a
primi 2 300 de vizitatori (cel mai scump era „Capøa”, 33 de lei o putut improviza în vreo zece luni tot ceea ce vedem (...). Doi tineri
arhitecfli, Øtefænescu øi Burcuø, sub direcflia superioaræ a unui al
cameræ, cele mai ieftine „Moscova” øi „Papadopol” – 2,50 lei). În
treilea arhitect, Berindeiu, au reuøit sæ creeze un stil român, din
Bucureøti erau însæ øi camere mobilate, circa 2 300, cu prefluri
motive de turle, de galerii de mænæstiri, de case vechi boiereøti,
de închiriere între 25 de lei øi 120. Oricum, Bucureøtiul nu putea
de streøini de øiflæ ieøite, de porfli vechi cu acoperiø. În acest stil
adæposti prea multæ lume. Cel mult 4 600 de cælætori. Ceea ce era
sunt construite atât intrarea principalæ cu diversele ghiøeturi, cât
desigur puflin øi ziarul „Universul” cerea primæriei sæ ia mæsuri
øi pavilioanele ce se aliniazæ øi de o parte øi de alta a aleilor care
pentru a suplimenta numærul de locuri. Pânæ la urmæ situaflia se mærginesc verzile portale, terenurile (neclar), lacurile øi urcæ la
va rezolva. Vor særi în ajutor societæflile de binefacere, øcolile cu Palatul Artelor, care de pe culme dominæ Expoziflia øi oraøul, având
internatele lor øi, de ce nu, garnizoana militaræ a Bucureøtiului o splendidæ priveliøte. […]. Tot pe stânga se detaøeazæ romantic
care vor pune la dispoziflia vizitatorilor spafliile lor locuibile. de pe înælflime Turnul lui fiepeø øi Cula. În aceastæ culæ, foarte
În vederea Expozifliei direcflia tramvaielor mæreøte numærul originalæ, sunt expuse cu un desævârøit gust de aranjament diverse
vagoanelor puse în circulaflie øi numærul cailor. Pentru curse tezaure artistice de biserici: evanghelii, manuscripte din sec. XV
permanente s°a adus øi un tramvai cu abur. Casa Alexandru øi XVI, altele cu îmbræcæminte în filigranæ sau în aur bætut în
Prager aduce un automobil°omnibus în care puteau încæpea 30 afaræ, o tiaræ de aur curat a unui mitropolit Cosma, o cârje de
de persoane. cristal dæruitæ de Caterina a Rusiei, cædelnifle, cruci, potire de cea
Direcflia Cæilor Ferate scade tariful normal cu 30%, apoi cu mai raræ lucrare. Sub o vitrinæ, la mijloc, manuscrise […]. Într°un
50%, ca sæ poatæ da posibilitatea tuturor românilor sæ viziteze alt etagiu, un mic paraclis are picturi de sfinfli øi domni în stil
prima expoziflie generalæ a flærii. Pentru flæranii care veneau la vechiu, bizantin pe fond de mozaic de aur, datorite artistului
Expoziflie în grupuri reducerea era de 75% în vagoanele de cl. a Verona. Pe peretele altarului Vodæ Cuza în genunchi, în hlamidæ
III°a (aveau un bilet colectiv, dus øi întors, valabil cinci zile). În domneascæ, oferæ coroanele celor trei flæri […] Dl. Alex. Øtef. Bellu,
perioada de vârf, într°o singuræ zi veneau prin Gara de Nord øi un distins amator de artæ, øi mai cu seamæ de arta româneascæ,
1 500 de oameni anume pentru Expoziflie. Veneau din toate colflu- a prezidat la alcætuirea acestui neprefluit muzeu al Culei. Am
rile flærii. vizitat de asemenea broderiile øi flesæturile flæræncilor din flærile
262 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 263

Austriei, adunate de d°na øi d°l Cozma de prin toate comunele de „Øcoala românæ”. Între ele (în manuscris) øi Dicflionarul german-
români de dincolo. Unele dateazæ de peste un secol. român°francez în 12 volume al lui Vasile Cantemir, fost cancelar
La Expoziflie se aflau øi suveranii, care în acel moment vizitau al consulatului austriac de la Iaøi în 1826. Pereflii erau ornafli de
pavilionul regal. Prinflesa cu ducele øi ducesa Kiril au prânzit chiar portrete ale tuturor bærbaflilor de seamæ ai Buovinei: Dimitrie
la restaurantul Expozifliei împreunæ cu alfli invitafli. Pavilionul Petrino, Eudoxiu Hurmuzaki, Alecu Hurmuzaki, Aron Pumnul,
Expozifliei austriece are faflada ornatæ de o frescæ øi douæ grupuri Ciprian Porumbescu ø.a. „Societatea doamnelor române din
de bronz de fiecare parte a intrærii. O serie de saloane cu mobile Bucovina” a împodobit interiorul cu numeroase obiecte de indus-
de stil foarte elegante. Cristaluri, porflelanuri, obiecte de maro- trie casnicæ: scoarfle, cæmæøi, øtergare, næframe, fefle de masæ,
chinærie øi orfevrerie foarte frumoase øi artistic lucrate. Drept perdele ø.a. Erau øi alte produse de artæ popularæ: pistoale, bice,
corolar, pe terasa pavilionului se servesc ræcituri în sunetele unei pungi de bani øi de tutun, cruci, fluiere, buzdugane. O idee inge-
excelente orchestre vieneze. nioasæ: o colecflie de pæpuøi reprezentând locuitori din Bucovina
La Pavilionul Direcfliei poøtelor am dat de o cærucioaræ cum în vechi costume moldoveneøti.
se obiønuia a se întrebuinfla încæ acum vreo 40 de ani øi de un Pavilionul Bucovinei apærea în Expoziflie ca o anexæ a pavi-
bætrân surugiu, poate ultimul care s°a mai gæsit, cu însemnele lionului austriac, fiind în imediata lui apropiere øi având dea-
fostei sale dregætorii, adicæ cu biciul în mânæ. Tot zgomotul øi supra°i drapelul austriac. În schimb, pavilionul românilor din
miøcarea, toate minunæfliile dimprejurul lui îl læsau indiferent øi Transilvania øi Ungaria a fost construit exclusiv pentru ei. Nicæieri
era nemulflumit foarte de a se vedea expus departe de cocenii lui nu se vedeau stema, drapelul, însemnele Ungariei. În locul lor
din judeflul Olt. La fiecare moment ameninfla sæ plece øi cu multæ flutura pe acest pavilion un uriaø steag românesc. Singura concesie
diplomaflie îl refline direcflia. Mi s°a spus, dar nu era de faflæ, cæ fæcutæ cererilor Ungariei a fost ca în locul inscripfliei plænuite la
s°a gæsit øi un fost cæpitan de poøte care asemeni este expus în început „Românii din Transilvania” sæ fie o alta: „Românii de peste
uniforma timpului. Tot pe înælflime se aflæ reprodusæ bateria hotare”. Exponatele au depæøit cu mult cadrul etnografic propus
Calafatului, iar în vale, lângæ Pavilionul regal, coliba acoperitæ iniflial. Catalogul lor era exclusiv în limba românæ (la pavilionul
cu olane øi înfundatæ în pæmânt în care a petrecut domnitorul iarna bucovinenilor era în românæ øi germanæ). Øi el se intitula „Catalo-
campaniei la Poradim. În faflæ, pe unul din verzile partere se aflæ gul pavilionului etnografic al românilor din Ungaria”, adicæ în
reprodusæ în miniaturæ faimoasa Plevnæ, cu toate râurile, væile, contradicflie cu inscripflia de la intrarea pavilionului: „Românii de
dealurile øi localitæflile, unde s°au dat memorabilele lupte. Liniile peste hotare”. Obiectele expuse erau grupate în opt secfliuni (etno-
roøii, spre nord, figurau taberele române øi cele albastre, spre sud, graficæ generalæ, industrie casnicæ, economicæ, bisericeascæ, istorie
ale ruøilor. øi culturæ, øcolaræ, instituflii de culturæ, instituflii financiare).
La plecare se înnoptase øi Palatul Artelor se desina cu linii Atrægeau atenflia hærflile de perete. Numele tuturor localitæflilor
de foc, iar aleile cu lampioane colorate”.2 erau în limba românæ. Un tablou istoric înfæfliøa marea adunare
Pavilionul Bucovinei era construit în forma bisericii din popularæ de la Blaj din 1848 de pe Câmpia Libertæflii. În mijlocul
Rædæufli. Un interior vast, luminos, aranjat cu gust. Între exponate tabloului, pe o tribunæ, erau conducætorii adunærii sub steaguri
fæceau impresie obiectele istorie øi odoarele bisericeøti de la româneøti øi în jurul lor poporul român. Un alt tablou reprezenta
mænæstirile Putna, Sucevifla, Dragomirna, Humor øi Voronefl; un grup al fruntaøilor naflionali transilvæneni din vremea Memo-
remarcabile prin frumusefle øi valoare istoricæ. În mijlocul sælii: randumului. Un grafic indica situaflia demograficæ a Transilvaniei,
relieful cetæflii Sucevei. Într°o altæ secfliune erau expuse documente Banatului øi pærflilor ungureøti. Din cele 4 726 comune, 2 981 erau
vechi øi manuscrise aduse de Th. Stefanelli, N. Flondor øi V. româneøti, 1 110 maghiare, 350 germane, 105 sârbeøti øi 49
Zaharovski; un album de documente vechi fotografiate, relative aparflinând altor naflionalitæfli. Între 1850°1900 românii pierduseræ
la istoria Bucovinei. Apoi peste 400 cærfli din biblioteca Societæflii 64 de comune ale lor (42 deveniseræ maghiare, 13 germane, 6
pentru cultura øi literatura românæ din Bucovina øi a societæflii sârbeøti øi 4 de alte naflionalitæfli). În schimb deveniseræ ei prepon-
264 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 265

derenfli în 309 comune care fuseseræ mai înainte maghiare, în 13 Bucovinei, în stânga lacului, în direcflia str. 11 Iunie – Calea
germane, 11 sârbeøti, în total deci în 362. Øerban Vodæ.
Iniflial, participarea românilor ardeleni a fost opritæ de guvernul Direcflia Expozifliei a împærflit exponatelor øi exponatorilor de
ungar. Dr. C.I. Istrati se dusese în 1905 la Sibiu ca sæ vadæ expo- dincolo de Carpafli 12 medalii de aur øi numeroase diplome. S°au
ziflia etnograficæ øi cultural°istoricæ organizatæ de „Astra”. El aduce bucurat de ele gimnaziile greco°catolic român din Blaj, ortodox
laudele sale pentru modul în care românii ardeleni øtiuseræ sæ român din Braøov, greco°catolic român din Beiuø, „Astra”, ca susfli-
punæ în valoare, cu ael prilej, cultura øi obiceiurile lor. Cere, nætoare a øcolii civile române de fete din Sibiu, Øcoala popularæ
totodatæ, ca „Astra” sæ organizeze, dupæ modelul expozifliei de la ortodoxæ din Sæliøte ø.a. Medalii de argint øi diplome au încunu-
Sibiu, un pavilion etnografic al românilor ardeleni în cadrul nat øcoala Asociafliei femeilor române din Sibiu, albumul de lucru
Expozifliei de la Bucureøti. Conducerea „Astrei”, fireøte, acceptæ de mânæ al domniøoarei Minerva Cosma øi multe altele. Diplomæ
cu entuziasm. Dar, la 13 martie 1906, guvernul ungar îi interzicea de onoare, cu medalie de aur, au primit „Astra”, Muzeul de istorie
Asociafliei sæ participe între expozanflii de la Bucureøti øi sæ øi etnografie româneascæ de la Sibiu, „Asociaflia femeilor române”
organizeze acolo un pavilion al românilor din Transilvania øi øi Societatea economicæ româneascæ, ambele tot din Sibiu. Aso-
Ungaria, sub pretextul cæ activitatea acestei societæfli nu se putea ciafliile de femei din Hunedoara øi Sælaj, corurile din Lugoj, Reøifla
extinde decât pe teritoriul statului ungar. La 21 martie I. Øterca Bocøa, Berzovia, Cacova, Beiuø, Oradea, Oravifla, Sânnicolau Mare,
Øulufliu, preøedintele „Astrei”, îi comunicæ lui C.I. Istrati hotærârea Sæliøte, Ocna Sibiului, Coøtei, Oræøtie, al moflilor din Abrud,
guvernului ungar, demersurile sale pentru a°l desista de la ea, øi Mitropolia greco°catolicæ românæ din Blaj, Episcopia greco°catolicæ
neputinfla participærii, „ca sæ nu expun Asociafliunea la alte neplæ- din Oradea, din Lugoj, Fundaflia Gojdu, Banca românæ „Albina”,
ceri øi îndeosebi la eventualitatea dizolværii”.3 În scrisoarea de Tipografia seminarului greco°catolic român din Blaj, Corneliu
ræspuns Istrati îøi aratæ indignarea: „gæsesc cæ guvernul ungar Diaconovici pentru „Enciclopedia Românæ”, Augustin Bunea, pen-
indispune în mod gratuit pe o parte din credincioøii sæi cetæfleni, tru lucrærile sale istorice. S°au acordat øi 75 de medalii de argint
iar pe noi ne atinge în mod inutil, dându°ne o nouæ dovadæ nu de øi diplome speciale, alte medalii de bronz.
bunævoinflæ” (cu atât mai mult cu cât guvernul ungar øtia de Numeroase medalii øi diplome au fost acordate românilor din
pregætirea Expozifliei, avea cunoøtinflæ de ceea ce fæcea „Astra” øi Bucovina, de la sud de Dunære øi de pretutindeni de unde veniseræ
„a aøteptat ultimul moment, în preziua deschiderii Expozifliunii, ei cu însemnata sau mica lor contribuflie la strælucirea acestei
a sæ zic astfel, pentru a opri acfliunea d°voastræ”). C.I. Istrati prime expoziflii generale române. Românii din Regat arætau cæ
constatæ apoi cæ nimeni nu va putea opri pe organizatorii Expozifliei învesteau în fraflii lor din provinciile asuprite o mare øi caldæ
bucureøtene de a procura obiecte „de la românii aflætori în orice prefluire, dar øi dragoste. Nu erau doar lauri dobândifli ad°hoc, erau
parte a lumii” pentru a organiza „o secfliune etnograficæ”, chiar dovezi de însufleflire øi entuziasm naflional.
dacæ ele vor trebui cumpærate. Însæ cel mai bun ræspuns la o La 23 august pleacæ din Cernæufli douæ trenuri cu români
acfliune atât de puflin binevoitoare va fi altul: „ne vom mulflumi bucovineni care veneau sæ viziteze Expoziflia. Sunt întâmpinafli
ca în secfliunea etnograficæ, acolo unde o largæ parte era læsatæ cu steaguri, flori øi urale la Burdujeni, unde se øi organizeazæ
la dispozifliunea românilor din Ungaria, sæ las locul gol øi sæ ad°hoc o caldæ manifestaflie. Filaret Doboø, preøedintele Societæflii
expunem numai, spre justificarea mea, conflinutul circulærii care Academice „Dacia”, declaræ cæ au venit pentru a°øi încærca sufletele
opreøte pe românii din Ungaria de a trimite obiecte casnice la o de o øi mai mare dragoste cætre românism. În gara Paøcani sunt
inofensivæ secfliune etnograficæ […], iar publicul vizitator sæ întâmpinafli cu Deøteaptæ°te române! La Roman, numeroøi oræøeni,
judece”. În cele din urmæ guvernul ungar revine asupra hotærârii cu prefectul în frunte le ureazæ „Bun venit!”. George Tofan ræs-
sale anterioare.4 punde în numele bucovinenilor. La Buzæu, din cele douæ trenuri
Pavilioane aveau øi românii din alte flinuturi: Basarabia, Mace- se auzea necontenit „Træiascæ unirea!”. O primire foarte cælduroasæ
donia, Banat. Toate apropiate de acelea ale Transilvaniei øi le oferæ Bucureøtiul. În numele primæriei Al. Ciurcu (era arde-
266 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 267

lean de origine) îi salutæ: „Afli venit sæ væ împærtæøifli la serbarea Trec pe Calea Griviflei conduøi cu muzica militaræ. Fac impresie
neamului øi prezenfla voastræ la noi formeazæ apoteoza acestei deosebitæ junii din Braøov. Din balcoane li se aruncau flori. Se
serbæri, særbætoarea serbærilor”. Al.D. Florescu, în numele Ligii duc la statuia lui Mihai Viteazul, la biserica Domnifla Bælaøa, unde
Culturale, vede în bucovineni „nu numai o mie øi câteva sute de s°a celebrat un Te Deum. „Øi s°a format o coloanæ uriaøæ de oameni,
români de ai noøtri, care, læsându°øi deodatæ munca câmpului øi aøa cum nu s°a mai væzut niciodatæ pânæ acum la Bucureøti! Pe
cæminurile pærinteøti au flinut sæ vinæ ca sæ°øi vadæ fraflii de la stræzi, oaspeflii sunt salutafli cu o însufleflire færæ margini; uræri
vatra casei”, ci vede pe semenii lui din flara lui Øtefan cel Mare. de bun venit øi buchete de flori au însoflit impozanta coloanæ.”
În numele românilor macedoneni Taøcu Pucerea le zice cæ „aici În septembrie au venit pe la Constanfla românii macedoneni.
în flara noastræ°mumæ vefli gæsi o dragoste fræfleascæ øi o îmbræfli- La statuia lui Ovidiu, la Constanfla, publicistul aromân Petru
øare pærinteascæ. Deie domnul sfânt ca într°o zi sæ întindem mâna Vulcan îi întâmpinæ: „fiara°mumæ øi°a pus toate speranflele în voi
fræfliei øi unirii de neam”. Emanuel Grigoroviflæ, reprezentantul care suntefli un element de ordine øi civilizafliune în imperiul
Ministerului Cultelor øi Instrucfliunii, Alex. D. Florescu, în numele Turciei”.
Ligii, flin øi ei cuvântæri înælflætoare. Le ræspund Filaret Doboø, La 16 septembrie sosesc la Bucureøti 400 români din flinutul
preøedintele Asociafliei „Dacia”, organizatorul excursioniøtilor, Fægæraøului. Întâmpinafli cu acelaøi entuziasm. Din vagoane ei
preotul Bucevschi øi flæranul Burlæ. Tofli pe „un ton cald, emoflio- strigau: „Træiascæ românii de pretutindeni!”, „Træiascæ România!”.
nant”. Øi Taøcu Pucerea, reprezentantul românilor macedoneni, Muzica flæranilor din Tohanul Vechi intona un imn triumfal. În
la fel. Øi studentul Donos Munteanu în acelaøi fior patriotic colectiv. urale, au fost duøi pe Calea Griviflei, Calea Victoriei pânæ la
biserica Sf. Gh. Nou øi apoi la Ospætæria comunalæ, unde li s°a
Trei fanfare militare i°au condus pe Grivifla øi Calea Victoriei.5
servit dejunul.7
La 26 august, o zi mai târziu, sosesc în Bucureøti, în grupuri
Din Banat veniseræ la Expoziflie vreo 150 de învæflætori. Cum
compacte, circa 2 000 de români ardeleni. Peronul Gærii de Nord
au trecut granifla au øi început a cânta Deøteaptæ°te române!,
era înflesat pânæ la refuz. Erau øi numeroøi bucovineni. Erau øi
interzis în Ungaria øi Transilvania. În Gara de Nord, protopopul
alfli ardeleni venifli mai dinainte. Coruri de bæiefli din Botoøani øi
dr. Traian Puhici: „ne°am læsat vetrele mânafli de dorul sæ ajungem
Iaøi. O nemaivæzutæ împestriflare de porturi populare. Când a în inima patriei mume”. La întrunirea românilor ardeleni sosifli
intrat primul tren în garæ a fost un entuziasm de nedescris. O la Expoziflie, dr. Dionisie Stoica exclama: „Nu simflifli cæ a sosit
îmbræfliøare generalæ de oameni care nici nu se væzuseræ pânæ ziua dærii de seamæ pentru suferinflele lungilor secole?… Nu simflifli
atunci, dar care se iubeau, cum scriau ziarele bucureøtene, fiind cæ am ieøit triumfætori din focul grozav øi îndelungat cæruia ne°a
din aceeaøi tulpinæ, din acelaøi sânge, având aceleaøi aspiraflii, supus providenfla, pentru ca sæ se pregæteascæ neamul la o viaflæ
aceeaøi credinflæ în viitor, fiind, într°un cuvânt, „frafli”. Trei muzici bogatæ øi fericitæ? Nu bate mai viu inima voastræ, când se apropie
(aøa li se zicea pe atunci orchestrelor) reunite cântau neîntrerupt cu paøi repezi serbarea cea mare a neamului nostru? […] Un cuget,
imnul jubileului øi Deøteaptæ°te române! În Piafla Gærii, Al. Ciurcu, o voinflæ în tot sufletul românesc! O nouæ viaflæ øi°a luat începutul
de pe o estradæ anume amenajatæ: „unifli în simfliri nepieritoare în sufletele noastre, o adiere de varæ fermecætoare. Serbærile anului
de legæturi de sânge, de amintiri ale trecutului, de datini, de limbæ 1906 sunt numai preludiul unei sfinte øi mari serbæri româneøti,
øi de aspirafliuni, ne dæm azi mâna cu dragoste fræfleascæ pe pæmân- pe care o pregæteøte sentimentul neprefæcut naflional ! […]; dacæ
tul binecuvântat al Patriei°Mume”. D. Dobrin, conducætorul „reuni- væ întoarcefli sub cerul mohorât al patriei voastre, îmbræfliøând pe
unilor de cântæri” din Lugoj: „Øi noi, românii de peste hotare nu fraflii ræmaøi acasæ øi pe cei ræmaøi pe pæmântul liber, sæ°i oflelifli
putem sæ nu ne mândrim de progresele României, deoarece ori- pentru anii viitori cu cele væzute în Arenele Romane øi nu uitafli
unde am træi, neamul românesc e unul øi acelaøi”. D. Comøa: „În sæ spunefli alor voøtri cæ nu existæ putere omeneascæ care sæ poatæ
ochii fiecærui ardelean, care trece hotarele flærii acesteia, stræluce împiedica unirea acelor inimi øi suflete care sunt stæpânite de
o luminæ de bucurie, cæci România e «ræsæritul românimei întregi»”.6 dorinfle øi sentimente identice øi aceasta cu atât mai puflin cu cât
268 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 269

prin ordonanfle ministeriale nu se poate opri a se împlini o Românii din fiara Bârsei, circa 600, sunt conduøi de protopopul
necesitate istoricæ øi socialæ. Iubifli oaspefli! Ducefli cu voi sufletul Voina din Braøov, care la sosire în Gara de Nord ræspundea salu-
fraflilor voøtri din Regat. Læsafli un gol în urma voastræ în Arenele turilor adresate: „Tofli am fost pætrunøi de dorinfla sæ vedem
Romane. Golul acesta numai aøa se poate umplea, dacæ între voi patria°mumæ øi am venit aici cu sufletul însetat de libertate […].
øi românii liberi øi ceilalfli frafli. […] vom întrefline legæturi vii”. Cæci domnilor, degeaba este între noi granifla, noi n°avem decât
La 24 august românii ardeleni s°au dus la Constanfla, cântând un singur suflet, care simte împreunæ pentru acelaøi cuget øi
Deøteaptæ°te române! Ardeleanul D. Comøa declaræ: „În fafla statuii pentru aceleaøi idealuri naflionale færæ nici o fricæ!”
lui Ovidiu inimile noastre bat mai repede. Va veni timpul când Discursuri de acest fel sunt numeroase. Øi nu erau doar decla-
hotarele nu ne vor mai despærfli øi atunci idealul naflional se va raflii de curtoazie. Erau dovezi de fierbinte simflæmânt naflional,
realiza.” cum toate mærturiile o confirmæ.8 Astfel de discursuri nici nu apar
Românii orædeni øi criøeni au venit conduøi de Øt. Cicio°Pop în presa românæ decât sub cea mai voalatæ formæ. Guvernul român
øi Sever Dan, fostul redactor de la „Tribuna”. La salutul de Bun ceruse presei sæ treacæ sub tæcere multe prea înflæcæratele dis-
sosit! Øt. Cicio°Pop ræspunde cæ a venit cu bucurie în România, cursuri pentru a nu stârni reacfliile autoritæflilor ungare la întoar-
cæci România este adeværata lui patrie: patria°mumæ. „Atotputer- cere. Fireøte, guvernul român nu°øi fæcea iluzii cæ toate aceste
nicul v°a dat vouæ glorie, iar nouæ suferinfle. Suferinfla noastræ ne manifestæri ræmâneau necunoscute Budapestei. Prea erau de tot
dæ însæ dreptul sæ speræm într°un viitor strælucit øi mare.” Apoi publice. Ele nici nu au ræmas. Contele Bethlen le cita aproape
s°au dus la palatul Ligii Culturale, unde au cântat imnul lui Iancu, integral în Parlamentul ungar în 1907. Huszár Antal le cunoøtea
iar în fafla palatului regal au cântat Deøteaptæ°te române! Au vizitat
øi el, cum cartea lui Românii din Ungaria face dovada. Øtia øi de
øi Constanfla. Privind marea, Øt. Cicio°Pop putea spune: „în marea
indicaflia de discreflie datæ de guvernul român presei. Un om care
aceasta sunt adunate øi lacrimi de°ale noastre, care au curs
lucra la serviciul de documentare al Ministerului de Interne nu
împreunæ cu apa Mureøului øi a Dunærii øi vor øti povesti fraflilor
putea ræmâne stræin de atari manifestæri. Voluminoasa lui carte
noøtri suferinflele noastre. Vor øti sæ povesteascæ însæ øi dorinflele
mærturiseøte o foarte bogatæ øi detaliatæ informare. Pare cæ nimic
øi aspirafliunile mari ale sufletelor noastre, la împlinirea cærora
tindem cu toatæ puterea.” nu i°a scæpat.
Fægæræøenii, conduøi de vicarul Macavei din Fægæraø, sunt Între 26°30 august se desfæøoaræ la Expoziflie „Festivalul coral”.
întâmpinafli de arhiereul Calist Botoøæneanul cu cuvintele: „Sæ O defilare de sæteni chipeøi în costumul lor naflional øi cu cântecele
dea D°zeu ca la altæ venire sæ nu trebuiascæ sæ trecefli hotarul, ci lor întærind în sufletele tuturor ceea ce aveau mai scump: fondul
sæ cælætorifli tot pe teritoriul României”. La are vicarul Macavei naflional øi etnic øi cultivarea frumosului în artæ. E prezent øi corul
ræspunde: „Au fost vremuri când lumina venea din Apus, dar a din Lugoj, al lui Vidu, cel mai vechi cor românesc, creat înainte
sosit timpul, în sfârøit, când soarele culturii române sæ ræsaræ acolo de 1850. Apoi corul „Armonia” din Cernæufli, corurile din Breaza
unde trebuie sæ ræsaræ, în Capitala României. La acest soare venim (Prahova), Dumbræveni (Botoøani), Oroiu (Iaøi). Români øi român-
noi sæ ne încælzim, sæ ne oflelim pentru lupta ce o purtæm pentru ce din Bocøa, Oravifla, Siliøtea. Deøteaptæ°te române! era cântecul
naflionalitatea noastræ øi pentru realizarea idealurilor naflionale”. care chema pe tofli cei adunafli la Arenele Romane în învæluirea
Barbu Delavrancea: „Nimic nu ne mai poate despærfli […] Nu ne sa adânc ræscolitoare. Era întâia oaræ când acest cântec se cânta
vom opri nici o clipæ în munca noastræ îndreptatæ spre unirea în public de cætre românii de pretutindeni. La 29 august cântæ,
poporului nostru. Iar în voi, românii fægæræøeni, nu særbætorim într°un mare concert, toate corurile: 800 de voci. Între cântece:
niøte oaspefli, ci ne særbætorim pe noi înøine.” Al Florescu, secre- Hai la horæ!, Pui de lei, imnul anume fæcut pentru anul jubiliar
tarul Ligii Culturale: „Sæ nu væ mirafli, cæ venirea voastræ a produs de G. Enescu øi – nu se putea altfel – Deøteaptæ°te române! Muzicile
atâta însufleflire, este venirea noastræ acasæ, cæci aøa væ place sæ militare li s°au alæturat. La fel publicul vizitator al Expozifliei (mai
numifli voi scumpa noastræ Românie”. multe mii de oameni). „A fost unul dintre spectacolele cele mai
270 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 271

grandioase øi din momentele cele mai înælflætoare. Condeiul nu o Miercuri, 12 septembrie. Al treilea concert la Arenele Romane.
poate reproduce cu viafla de atunci!” – scrie C. Bacalbaøa.9 Spectacolul s°a încheiat cu un cor al tuturor celor 25 de societæfli
Duminicæ, 9 septembrie. „Aceastæ zi ræmâne de neuitat pentru corale, cu cei 1 700 de cântærefli ai lor. Iatæ ziua triumfului, Pe°al
tofli cei prezenfli la «Arenele Romane»” – scrie diplomatul austriac nostru steag, Hai la horæ, Tricolorul, Pui de lei. 21 de salve de
la Bucureøti. Spaflioasele arene erau arhipline înainte de orele 15. tun trase d bateria Calafat au însoflit imensul cor. La sfârøit, tofli,
20 000 de oameni veniseræ sæ asiste la jocurile „Junilor” øi „Curca- coriøti øi spectatori (9°10 000 de oameni) au intonat Deøteaptæ°te
nilor” din Braøov øi sæ audæ corurile fraflilor de peste munfli. Tofli române! Mulfli martori spun cæ momentul a fost cu totul impre-
aveau pe chip bucurie øi fericire. Szópöry Lörincz e surprins sæ sionant. Peste multe, peste toate imperfecfliunile acestei Expoziflii,
constate o manifestare atât de vie a sentimentului naflional.10 peste toate improvizafliile, dar øi succesul ei, plutea acea bucurie
Jocurile vesele ale „Junilor” øi „Curcanilor” au fost întâmpinate a întâlnirilor între frafli. Ca o înfiorare øi o nædejde, ca un gând
cu ovaflii ce nu mai conteneau. S°a format apoi un cerc al dansato- de alinare øi de dor.
rilor øi la comanda preotului Saftu din Braøov a început o horæ Vineri, 14 septembrie, solii Transilvaniei pleacæ. Entuziasmului
însufleflitæ. Dr. Istrati øi generalul Vartiade s°au îndreptat cætre cu care fuseseræ primifli li s°a alæturat bucuria lor de a vedea flara,
preotul Saftu øi i°au strâns mâna cu mare cordialitate. Urale a simfli pulsul ei øi o cælduræ fræfleascæ.
nesfârøite. Între oaspeflii care sosesc pentru deschiderea Expozifliei era øi
Luni, 10 septembrie. Excursie la Sinaia. Pe tot parcursul ovaflii. Carol Lueger, primarul Vienei, un cald prieten al românilor. I se
Primifli în garæ de primarul Manolescu øi numeroøi sinæieni. Apoi face o primire maiestuoasæ peste tot pe unde trece în România:
primire la rege: preøedintele øi câte un membru din fiecare aso- la Burdujeni, Bacæu, Adjud, Mizil, Ploieøti, iar la Bucureøti,
ciaflie de coriøti (în total 60 de persoane). Suveranul i°a întrebat primarul Capitalei M.G. Cantacuzino, preotul Simeon Popescu,
pe rând din ce loc erau, s°a interesat de starea fiecæruia, de impre- din partea românilor ardeleni aflætori în Regat, Petru Grædiøteanu,
siile fæcute de vizita în Regat. A urmat defilarea coriøtilor, orân- preøedintele Ligii Culturale, îi aduc salutul lor de bun venit.
duifli dupæ asociaflii. Un cor, sub conducerea lui Chiriac, a cântat „Simpatiile popoarelor, cel puflin simpatiile unui popor ca al nostru,
marøul unirii. În sala comunalæ oficialitæflile oraøului au oferit nu sunt greu de câøtigat – scria „Universul”. Noi nu cerem mult
oaspeflilor un banchet. La întoarcerea din Sinaia au fost reflinufli de la vecinii noøtri sau de la popoarele mai depærtate; atâta le
la Ploieøti, salutafli cu calde cuvinte de primarul G.C. Dobrescu cerem, sæ ne recunoascæ øi nouæ îndreptæflirea de a træi øi a ne
øi ajutoarele sale. A ræspuns V. Braniøte, directorul „Drapelului” dezvolta potrivit cu drepturile fireøti ale tuturor nafliunilor”.11
din Lugoj. Banchet cu 2 000 de tacâmuri în piafla oraøului. Jocuri, Tot printre oaspefli (n°au asistat însæ øi la inaugurare) øi marele
cântece naflionale. duce Kiril al Rusiei, cu soflia lui Victoria Melita, sora principesei
Marfli, 11 septembrie: al II°lea concert la Arenele Romane. S°au Maria a României, mai înainte cæsætoritæ cu marele duce de Hessa.
cântat cântece naflionale româneøti de cætre moflii (voinicii) din La 15 septembrie 1906 au fost puse în vânzare mærcile poøtale
Abrud, Zlatna (ale lui Mureøianu, Vidu, Dima øi Popovici), din jubiliare ale Expozifliei: o serie de 14 valori, de la 3 bani pânæ la
Ocna Sibiului de lângæ Sibiu (Moflul la drum, Munflii noøtri aur 3 lei. Toatæ seria costa 9,50 lei. S°au tipærit 15 000 în douæ culori
poartæ). Au cântat apoi asociafliile corale Doina din Turnu Severin, cu vederi din Expoziflie. În trei zile s°au epuizat.
Hora Daciei din Bârlad, 10 Mai din Dumbræveni (jud. Botoøani), Dintre spectacolele de la Arenele Romane, unul atrægea atenflia,
corul din Breaza (jud. Prahova). Societatea coralæ bucovineanæ „Povestea neamului”, alegorie istoricæ, organizatæ de Teatrul
„Armonia” a cântat Hora dobrogeanæ (Sæ ne alæturæm umerele doi Naflional, anume de Al. Davila, directorul teatrului. Era o succe-
câte doi /, Øi va fi aøa cum vrem noi!) primite entuziast. S°a distins siune de tablouri istorice: Decebal øi Traian, barbarii, Bærbat,
din nou corul lui Chiriac cu Pe°al nostru steag, Trei culori, Pui de Litean (citeøte Litovoi), Mircea cel Bætrân, Bogdan, întemeietorul
lei. Seara la Teatrul Naflional ovaflionate frenetic corurile din Lugoj Moldovei, Øtefan cel Mare, Vlad fiepeø, Matei Basarab øi Vasile
øi Sæliøte, cu dirijorii lor, I. Vidu øi Iuliu Criøan. Lupu, Tudor Vladimirescu, Cuza, Carol I. Figuri alegorice încon-
272 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 273

jurau aceste personalitæfli istorice. Derularea lor pe scenæ se fæcea discursurile pronunflate cu prilejul Expozifliei, face cunoscute tot
în versurile lui Corneliu Moldovan, publicate mai înainte în revista felul de acfliuni comune ale românilor din vara anului 1906 sau
„Fæt°Frumos”.12 ale Ligii Culturale. Aristocratul maghiar nu°øi ascunde iritarea
La Palatul Artelor, jos, la picioarele lui, douæ poduri: podul lui constatând cæ „chestiunea ardeleanæ” era atât de puternicæ la
Traian, trecutul românilor øi podul de la Cernavodæ, viitorul lor. Bucureøti, încât ea putea ræsturna guvernele, cum se întâmplase
Înæuntru obiecte de la Al.I. Cuza, Gh. Bibescu, Alecsandri, Kogælni- în 1895 cu guvernul conservator sau, mai ales, în 1899, cu cel
ceanu, generalii Florescu øi Davila, numeroase colecflii de artæ de liberal. „În cele expuse mi°am luat voie a atrage atenfliunea Onora-
toate felurile øi de la cei mai mari colecflionari. În mijlocul sælii: tei Camere asupra pericolelor (vii øi generale aprobæri) ce ne
lupoaica romanæ. Era darul Romei. Fusese adusæ cu mare ceremo- ameninflæ patria dinspre Ræsærit, dacæ nu vom fi de pazæ. Pe de
nie øi predatæ Primæriei Bucureøtiului de cætre San Martino, o parte situaflia politicæ românæ, pe de altæ parte aici înlæuntru
ajutorul de primar al Romei. Særbætoarea primirii are loc la 7 concepflia øi ideile naflionalitæflii române. Mai departe lupta pe care
septembrie 1906, la Expoziflie. „La bucuriile voastre Roma a vrut au crezut de cuviinflæ a o porni domnii deputafli naflionaliøti aici
sæ fie de faflæ øi væ trimite acest simbol al maternitæflii ei” – declara în Cameræ øi în afaræ de Cameræ. Aceste trei împrejuræri preparæ
cu acel prilej San Martino. Ministrul I. Lahovari øi dr. C.I. Istrati terenul pentru ræspândirea ideilor iredentiste”.15
ræspund în cuvinte înælflætoare13. În urmæ lupoaica a fost N. Iorga scria cu entuziasm regæsit de „fanatica iubire” cu care
instalatæ în fafla bisericii Sf. Gheorghe Nou, unde a ræmas multe erau primifli zilnic reprezentanflii românimii libere sau de „nebu-
decenii, pânæ øi°a gæsit locul în Piafla Dorobanfli, unde este øi astæzi. na bucurie” care întoværæøea grupurile lor în mândre costume de
„Universul” scria: „Vizitele ce fraflii noøtri de peste hotare ne°au acasæ când treceau pe Calea Victoriei.
fæcut cu prilejul expozifliei, serbærile de înfræflire culturalæ ce s°au Intenfliile inifliale ale organizatorilor erau cu totul depæøite. Cæci
perindat în Arenele Romane, pe scenele de la Ateneu, øi Teatrul se pregætise ceva – un simbol, øi românii ardeleni, bænæfleni,
Naflional, toate acestea vor ræmânea desigur ca cea mai însufle- bucovineni sau de pe întinsul Regatului cântau în cântecele lor
flitoare dintre toate amintirile pe care manifestærile din zilele astea nu un trecut, ci viitorul neamului.
le vor læsa în cugetele noastre øi alte tuturor românilor”. De aici Semnificativ gestul lui N. Iorga: „În Arenele Romane eram øi
ideea de a se cæuta modalitæfli ca asemenea prilejuri sæ se repete, eu, ascultând – ascultând nu cu urechile, ci cu inima larg deschisæ.
pentru ca firul de comunicare mai strânsæ între români sæ ræmânæ Visurile mele se coborâseræ în realitate, flinta mea pærea ajunsæ”.16
neîntrerupt. Expoziflia a fost pânæ la urmæ o ilustrare vie a progresului
Doi români, mai cu inifliativæ, Ed.Th. Aslan øi C. Ioanis, trimit României moderne, o puternic propagandæ a capacitæflilor creatoa-
ziarului o scrisoare propunând intervalul de cinci ani între douæ re româneøti, un motiv de mare mândrie pentru românii de dincolo
întâlniri. Tot ei propun øi modalitæfli concrete de desfæøurare.14 de graniflele Regatului øi un nou prilej de manifestare a unitæflii
Cât de mult contribuie Expoziflia la întærirea solidaritæflii tuturor. Costul Expozifliei a fost destul de mare: 6 600 000 lei.
româneøti au recunoscut°o øi stræinii. Cei preocupafli de aceasta Veniturile: circa 1 500 000 lei, la care se adæugau însæ frumosul
în primul rând. La 10 aprilie 1907 contele Øtefan Bethlen interpela parc al Filaretului (o valoare de circa 3 000 000 lei), miøcarea
în parlament guvernul maghiar în chestiunea „iredentismului comercialæ foarte vie, ceea ce fæcuse sæ se resimtæ înviorætor sporul
român”. Între dovezile manifestærii acestuia aducea numeroasele la impozitele indirecte. Succesul moral, foarte însemnat, putea
serbæri din lunile Expozifliei „øi care serbæri, toate, au fost în trece øi el în contul „veniturilor”. Cheltuielile mari, mai mari decât
serviciul unei idei: de°a exprima unitatea naflionalæ øi de rasæ între cele prevæzute iniflial, fuseseræ determinate de prelungirea
românii din Regat øi cei din Ungaria øi a stârni în românii din Expozifliei cu aproape o lunæ de la 1 noiembrie 1906, datæ la care
patrie entuziasmul øi spiritul de jertfæ faflæ de marile scopuri trebuia sæ se închidæ, de iluminatul electric (400 000 lei), de
române”. În fafla unei Camere stârnite (tocmai vorbise Alex. construirea Peøterii celei mari de sub Palatul Artelor (cu peste
Vaida°Voevod), Bethlen citeøte din presa românæ pasaje din 100 000 lei mai mult), de completærile de construcflie de la mai
274 l ION BULEI
NOTE
toate pavilioanele, de „datoriile ospitalitæflii” atât pentru românii
din afara Regatului, cât øi pentru flæranii aduøi din toate colflurile
flærii (organizarea de trenuri, cazarea lor, circa 350 000 intræri
gratuite sau foarte reduse – 10 bani). Pânæ la urmæ cheltuielile
efective s°au evaluat doar la circa 2°2,5 milioane. Camera Conser-
vatoare, aprobând în unanimitate acoperirea lor, a aplaudat cu
efuziune cuvintele lui Ion Lahovari, ministrul Domeniilor: „Eu
cred, d°lor, cæ putem sæ fim cu toflii fericifli øi mândri de ce am
fæcut, de opera frumoasæ pe care am realizat°o øi sæ spunem: […],
n°a fost pentru flara româneascæ o cheltuialæ mare […], nici un I. Realitæflile din jur
sacrificiu disproporflionat”.17
La 23 noiembrie Expoziflia se închide. I. Lahovari aduce caldele 1. România 1866°1906, Bucureøti, 1901, p. 424 øi urm.; 2. D.A.D., nr.
sale mulflumiri Corpurilor Legiuitoare, care au acordat creditele 29 din 25 ianuarie 1906, p. 425; 3. România 1866°1906. P. 440°441; 4: I.
necesare, colaboratorilor sæi, tuturor celor care au pus umærul, Cerchez, Însemnæri din viafla mea, caiet 6, însemnare din 25 iulie 1904
„miilor de muncitori care cu braflele øi sudoarea lor au executat (arhiva C. Bælæceanu°Stolnici); 5. D.A.D. nr. 3 din 17 noiembrie 1905,
toate lucrærile”, mulflumeøte tuturor guvernelor stræine care øi°au p. 9°13; 6. Scrisorile øi discursurile lui I.C. Brætiamu, Bucureøti, 1903,
deschis pavilioane. „În cursul acestor luni am træit zile neuitate, p. 153.
am cunoscut momente de bucurie øi de mândrie naflionalæ. Am
putut constata, cu o legitimæ satisfacfliune, ce loc a øtiut sæ câøtige
printre nafliunile Europei, România de astæzi […]. Am voit sæ aræ-
tæm øi stræinilor øi românilor ceea ce a fost odinioaræ România øi II. Contribuabili, protecflionism øi schimburi
ceea ce este azi…” Lahovari vorbea cu mândrie, dar øi cu
melancolia fireascæ a lucrurilor ce iau sfârøit. Era toamnæ. Ploua 1. Vezi D.A.D., nr. 53 din 22 febr. 1906, p. 914, 937; Ibidem, p. 941;
peste Bucureøti. Peste toate ræsuna din nou, a câta oaræ?, imnul 3. M. Eminescu, Opera politicæ, ed. I. Creflu, vol. II, 1880°1883, p. 10, 12;
4. M. Eminescu, Opere, XIII, p. 150; 5. Ibidem, p. 151; 6. „Viitorul social”,
jubiliar al lui G. Enescu. Salvele de tun ale bateriei Calafatului
august 1907, p. 12°13; 7. Contribuflii în istoria capitalului stræin în
s°au amestecat cu uralele celor prezenfli. România, Bucureøti, 1960, p. 31; * Disputa din epocæ s°a prelungit multæ
Expoziflia luase pentru români proporfliile unui eveniment vreme. O regæsim øi astæzi. Profesorul de istorie economicæ, Alan Milward,
istoric. Aici, la „porflile Orientului”, cum numeau unii aceste locuri de la Universitatea din Manchester, o reia în comunicarea sa Images of
în semn de batjocuræ, o flaræ îøi særbætorea propria istorie. România industrialitation. Britain and Romania in the spectrum of Europe economic
invitase toatæ lumea nu pentru a°øi aræta orgoliul, ci pentru a development, din 1975. Dupæ el, România de dinainte de 1916 a greøit
dovedi cæ era o flaræ hotærâtæ sæ prospere. Mai mult decât atât, în dezvoltarea sa capitalistæ neacordând sectorului agricol aceeaøi impor-
Expoziflia contura o perspectivæ: „Bucureøtii din aceastæ varæ 1906 tanflæ ca øi celui industrial. „Miøcarea protecflionistæ øi naflional°liberalii
– scria Nicolae Iorga, deveniseræ într°adevær Capitala poporului nu se cælæuzeau dupæ un ghid real, ci de miraj øi iluzii”. Potrivit lui Alan
românesc.”18 Milward, liberalii n°au flinut cont cæ România trecea mai târziu la
industrializare, nu avea capital necesar øi trebuia sæ recurgæ la cel stræin,
iar concurenfla stræinæ era puternicæ. Din aceastæ cauzæ, România nu
trebuie sæ ia exemplul Angliei øi mai târziu al Franflei, aflate la alt nivel
de dezvoltare, ci al Boemiei sau Ungariei øi sæ se concentreze în sectorul
agricol øi numai dupæ o perioadæ de acumulæri sæ treacæ la industrie.
Comunicærii lui Alan Milward îi ræspunde Aneta Spiridon, demonstrând
inteligent cæ de fapt burghezia românæ n°a greøit („Revista de istorie”,
276 l ION BULEI VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 277

tom 38, nr. 6 din iunie 1985, p. 600°615); 8. D.A.D., øedinfla din 1 decembrie 20. Spiru Haret, Øcoala naflionalistæ, Bucureøti, 1907, în Lui Spiru
1900, p. 106; 9. D.A.D., øedinfla din 17 aprilie 1904, nr. 39, p. 1.292; 10. Haret…, p. 428; 21. Vezi Simion Sæveanu, Amprentele umbrelor,
D.A.D., øedinfla din 12 martie 1904, nr. 39, p. 685 øi urm. ; 11. Ibidem, Bucureøti, 1983, p. 47°48; Vezi pe larg un portret al lui Haret în Ion Bulei,
øedinfla din 20 martie 1904, nr. 46, p. 814; 12. Partidul Naflional Liberal, Lumea româneascæ la 1900, ed. a II°a, Bucuresti, 2004, p.123 si urm.22.
Politica industrialæ. Studii øi rapoarte alcætuite de secfliile economice ale „Universul”, nr. 291 din 23 octombrie 1903; 23. „Facla”, an V, nr. 91 din
Cercului Central de studii P.N.L., „Prin înøine”, Bucureøti, 1933, p. 53; 9 ianuarie 1914; 24. D.A.D., øedinfla din 2 decembrie 1909, p. 104.
13. Ibidem, p. 50; 14. Discurs rostit de d°l G°l Gr. Cantacuzino…, 16
ianuarie 1905, p. 10°12; 15. C. Gane, P.P. Carp øi locul sæu în istoria
politicæ a flærii, vol. II, p. 311°312; 16. Aperçus sur le commerce extérieur
de la Roumanie. Commerce extérieur de la Roumanie en 1906, Bucureøti, IV. Fragilitatea echilibrului social
1908, p. 30; 17. Vezi calculul lui D. Hurezeanu, Ræscoala din 1907 øi
sensurile istoriei moderne a României, în „Revista de istorie”, nr. 2, 1. N. Iorga, Starea poporului român la 1900, partea a VII°a din Istoria
februarie 1987, p. 127; 18. Aperçus sur le commerce extérieur, p. 5°6, ; poporului românesc, ed. G. Penelea, Bucureøti, 1985, p. 732; 2. Dr, N.
Ibidem, p. 7; 20. Manoilescu, Rolul øi destinul burgheziei româneøti, 1941, Jormescu øi I. Popa Burcæ, în Harta agronomicæ a României, Bucureøti,
p. 88 1907, p. 17, dædeau proporflia de 81,2% øi cifra populafliei rurale de
4.836.904 suflete. Statistica miøcærii populafliei în 1905 („Monitorul oficial”,