Pyrrhus din Epirus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pyrrhus din Epir (scris și Pyrrhos sau Pirus) a fost un rege al moloșilor,
populație tracică din regiunea Epir (306 - 302 și 297 - 272 î.Hr.) și al Pyrrhus din Epirus
Macedoniei (288 - 284, 273 - 272 î.Hr.). S-a remarcat ca un mare
general, cunoscute fiind mai ales luptele sale din sudul Italiei împotriva
statului roman. Chemat de orașul-stat Tarent în ajutor împotriva
expansiunii romanilor, el a obținut două victorii în luptele cu aceștia, la
Heracleia și Ausculum. Pierderile mari în rândul armatei sale din bătălia
de la Ausculum l-ar fi făcut pe rege să exclame: "Încă o victorie ca
aceasta și suntem pierduți!" De aici vine expresia "Victorie à la Pirus".
După noi lupte, care îl poartă și prin Sicilia, regele epirot este înfrânt de
romanii conduși de Manius Curius Dentatus în lupta de la Beneventum
din 275 î.Hr. și se retrage în patrie. Moare în anul 272 î.Hr. în luptele de
stradă din orașul Argos, în timp ce ducea un război împotriva Spartei și
Messenei, aliatele rivalului său la tronul Macedoniei, Antigonus al II-lea
Gonatas.
Bustul lui Pyrrhus din Epirus
Date personale
Născut 319/318 î.Hr.
Cuprins Epir
Decedat 272 î.Hr.
Ascensiunea Argos, Peloponez, Grecia
Războiul cu Republica Romană Înmormântat Demetra
Rege al Siciliei Părinți Aeacides of Epirus[*]
Phthia of Epirus[*]
Retragerea
Frați și surori Deidamia I of Epirus[*]
Moartea Căsătorit cu Antigone[*]
Bibliografie Lanassa[*]
Bircenna[*]
Legături externe
Copii Alexander II of Epirus[*]
Olympias II of Epirus[*]
Ptolemy[*]
Ascensiunea Cetățenie
Helenus[*]
Epirus[*]
Pyrrhus a fost fiul lui Aeacides din Epir și a Phthiei, verișoară a lui Ocupație om politic
Alexandru cel Mare. Când tatăl său a fost detronat în317 î.Hr., familia sa personal militar[*]
Apartenență nobiliară
a fost nevoită să se refugieze la curtea unui rege ilir, Glaukias. În 306
Titluri Împărat
î.Hr., sprijinit de Glaukias, recuperează tronul tatălui său, ocupându-l
Familie list of the kings of Ancient
pentru patru ani când va fi detronat de inamicul său Cassandru. Astfel, se nobiliară Epirus[*]
implică în războiul dintre diadohi de parte cumnatului său Demetrius I al Rege al Epirului
(Prima dată)
Macedoniei. În 298 î.Hr. este trimis ostatic la Alexandria, ca asigurare a
Domnie 307 - 302 î.Hr.
păcii dintre Macedonia și Egiptul ptolemeic, unde se căsătorește cu fiica
Predecesor Alcetas al II-lea de Epir
vitregă a lui Ptolemeu I Soter.
Succesor Neoptolemus al II-lea de Epir
Rege al Epirului
Cu ajutorul Egiptului, ocupă tronul Epirului în 297 î.Hr. În 286 ocupă
(A doua oară)
tronul Macedoniei pentru doi ani cănd va fi detronat deLisimah. Domnie 297 - 272 î.Hr.
Predecesor Neoptolemus al II-lea de Epir
 Predecesor Neoptolemus al II-lea de Epir
Războiul cu Republica Romană Succesor Alexandru al II-lea de Epir
Rege al Macedoniei cuLisimah
(Prima dată)
Domnie 288 - 285 î.Hr.
Predecesor Demetrius I al Macedoniei
Succesor Antigonus al II-lea Gonatas
Rege al Macedoniei
(A doua dată)
Domnie 274 - 272 î.Hr.
Predecesor Antigonus al II-lea Gonatas
Succesor Antigonus al II-lea Gonatas
Modifică date / text

Războiul piric cu romanii În 281 î.Hr., Roma devenise o mare putere, putând supune toată Magna Graecia,
după ce atacase Tarentul. Locuitorii orașului grec au cerut sprijinul lui Pyrrhus în
războiul anti-roman. Încurajat de oracolul din Delphi, acesta încheie o alianță cu Macedonia, ca în 280 î.Hr. să debarce în Italia cu
dorința de a edifica un imperiu.

Pentru a supune Roma, acesta a strâns o armată formată din 3.000 de cavaleriști, 2.000 de arcași, 500 de prăștiași, 20.000 de
infanteriști și 20 de elefanți de război, în timp ceEpirul era protejat de un contingent egiptean.

În 280, în bătălia de la Heraclea, îi înfrânge pe romanii conduși de consulul Publius Valerius Laevinus mulțumită superiorității
cavaleriei și elefanților de război, unde au murit 7.000 de romani și 4.000 de greci. Această victorie i-a atras de parte sa pe Lucani,
Bruttii, Mesapieni și orașele elene Crotone și Locri. Pyrrhus și-a petrecut iarna în Campania, ca în 279 î.Hr. să invadeze Apulia, unde
îi va înfrânge pe romanii conduși deconsulul Publius Decius Mus în bătălia de la Asculum.

Rege al Siciliei
În 278 î.Hr. își transferă oastea în Sicilia la rugămințiile cetăților grecești, unde se proclamă rege al Siciliei, deși putea să devină
regele Macedoniei, deoarece tronul rămâsese vacant după moartea regelui macedonean.

A avut planuri pentru fii săi, ca aceștia să controlezeSicilia și poate întreaga Italie.Cetățile cartagineze i se alătură după ce o înfrânge
pe cea mai puternică, fortăreața Eryx.

În urma negocierilor dintreCartagina și Pyrrhus din 276 î.Hr., se hotărăște ca Marea Libiei să devină graniță între greci și cartaginezi,
stabilindu-se relații de prietenie. Cetățiile grecești s-au opus acestui armistițiu, iar Pyrrhus a fost nevoit să rupă pacea și să asedieze
puternica cetate cartagineză Lilybaeum (în prezent, orașul Marsala), din vest Siciliei. După două luni de asediu nereușit, acesta se
hotărăște să blocheze portul fortăreței, cerând sicilienilor bani și forța de muncă. Cererile continue ale regelui Epirului îi
nemulțumește pe grecii de pe insulă, Pyrrhus văzându-se nevoit să instaureze o dictatură militară, plasând garnizoane în fiecare oraș
sicilian.

Aceste acțiuni nepopulare i-au obligat pe greci să facă front comun cu cartaginezii, care vor trimite o oaste împotriva dictatorului
grec, dar aceasta va fi înfrântă.

Retragerea
Acesta va părăsi Sicilia îndreptându-se spre Italia, după ce a aflat că dintre toate cetățile doar Tarentul a rămas necucerit de către
romani.

Cât timp s-a luptat Pyrrhus din Sicilia cu cartaginezii, romanii și-au refăcut oastea cu mii de noi recruți, astfel incât acum armata
romană o depășea cu mult pe cea greacă, iar după bătălia de la Beneventum din 275 î.Hr. cu rezultat nedecis, Pyrrhus decide să
înceteze campania italiană și să se întoarcă in Epir, pierzând astfel efectiv toate cuceririle din Italia. Totuși, cetatea Tarentum a rămas
sub influența Epirului.
Moartea
Deși campania sa din vest s-a soldat cu pierderi grele pentru oastea si resursele sale financiare, acesta îl atacă pe Antigonus II
Gonatas, ocupând ușor tronul Macedoniei.

Un spartan cu sânge nobil, Cleonymus, l-a rugat pe Pyrrhus să-l ajute în ocuparea tronului Spartei, iar acesta a fost de acord cu
planul, intenționând să câștige control asupra Peloponez-ului pentru el însuși. Dar rezistența neașteptat de puternică a spartanilor a
făcut imposibil acest lucru. În timpul retragerii, și-a pierdut fiul cel mare, Ptolemeu, care comanda ariergarda. Nu a avut mult timp de
jelit, căci imediat i s-a oferit o ocazie de a interveni într-o dispută din Argos. Dat fiind că Antigonus II Gonatas se apropia cu oastea,
el a intrat pe furiș cu armata sa în Argos, care era în război civil, găsind însă acolo trupe ostile. În timpul luptelor confuze de pe
străduțele orașului, Pyrrhus este prins în capcană și doborât de pe cal, afectarea șirii spinării din timpul căzăturii paralizându-l,
lovitura fatală fiindu-i aplicată de către un oștean macedonean, Zopyrus, care l-a decapitat. Antigonus l-a incinerat cu toate onorurile
și i-a trimis fiul supraviețuitor, Helenus, în Epir.

În același an, 272 î.Hr., anul morții regelui Pyrrhus, orașul Tarentum se predă romanilor, la auzul morții acestuia.

Bibliografie
Horia C. Matei, Civilizația lumii antice. Mic dicționar biografic, Editura Eminescu, București, 1983, p. 371-372;
Francois Chamoux, Civilizația elenistică,Editura Meridiane, București, 1985,vol. I, p. 98-103, 129-131 și vol. II,
p. 121.

Legături externe
Livius.org – Pyrrhus of Epirus

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pyrrhus_din_Epirus&oldid=12368290

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 6 septembrie 2018, ora 22:57.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.