PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Atentatul de la Sarajevo din 15/ 28 iunie 1914 , în urma căruia au murit

arhiducele Franz Ferdinand şi soţia lui, a servit drept pretext monarhiei austro-
ungare în declanşarea atacului asupra Serbiei la 15/ 28 iulie 1914.Acesta a
reprezentat momentul izbucnirii primului război mondial , care avea să antreneze ,
pe de o parte forţele aliate ale Antantei ( Anglia, Rusia, Franţa), iar pe de altă parte
Puterile Centrale ( Germania, Austro-Ungaria, Italia).
Poziţia României faţă de acest conflict a fost stabilită în Consiliul de Coroană
din 21 iulie 1914, care a hotărât neutralitatea statului român, neutralitate care se
menţine timp de doi ani.
Pe parcursul neutralităţii , în ţară au avut loc intense dezbateri politice privind
tabăra la care era bine să se alieze ţara, precum şi o pregătire în vederea intrării în
război.
La 14 august 1916, România intră în război la presiunea Antantei şi a atitudinii
proantantiste a noului său rege , nepotul lui Carol I, Ferdinand ( 1914-1927). Fără
ajutorul promis din partea Antantei , România îşi începea ofensiva în Transilvania ,
care însă a fost stopată prin înfrângerea suferită la Turtucaia
( 24 august 1916).
Ocuparea Bucureştiului de către trupele Puterilor Centrale a determinat
retragerea autorităţilor , guvernului , armatei şi a unei părţi a populaţiei în Moldova
( 12 noiembrie 1916 ) , oraşul Iaşi devenind a doua capitală a ţării.
Situaţia populaţiei din Moldova a fost foarte grea în perioada 1917-1918 ,
deoarece resursele erau insuficiente pentru o populaţie de două ori mai numeroasă
decât înainte.
În 1917, armata română , reorganizată şi bine înarmată cu ajutorul unei
misiuni militare franceze , reuşeşte să stopeze înaintarea germană prin victoriile
strălucite obţinute la Mărăşti , Mărăşeşti şi Oituz.
Revoluţia din Rusia ( octombrie 1917) şi armistiţiul încheiat de aceasta cu
Puterile Centrale au obligat România, rămasă fără muniţii şi sprijin militar aliat , să
capituleze şi la rândul ei să încheie o pace dezavantajoasă .Prin tratatul de la
Bucureşti ( 24 aprilie 1918), România devenea dependentă economic şi politic de
Puterile Centrale , fiind obligată să cedeze Dobrogea şi regiunea munţilor Carpaţi ,
să concesioneze petrolul, grâul şi pădurile.
La 28 octombrie 1918, România reintră în război de partea Antantei , dar
ostilităţile încetează în ziua următoare prin armistiţiul încheiat de Germania cu
Antanta la Compiegne .Acest armistiţiu punea capăt primului război mondial.
9.7 Formarea statului naţional unitar.

S-a realizat într-un cadru extern favorabil , în condiţiile victoriilor repurtate de

Antantă asupra Puterilor Centrale la sfârşitul primului război mondial .La aceasta se
adaugă schimbarea de regim politic din Rusia în urma revoluţiei din 1917 , precum
şi proclamarea principiului autodeterminării popoarelor şi dezintegrarea monarhiei
austro-ungare.

Unirea Basarabiei cu România

Prima provincie care s-a unit cu România a fost Basarabia.Unirea a fost

favorizată de mai mulţi factori:1. dispariţia Rusiei imperiale a creat condiţii
favorabile proclamării autodeterminării Basarabiei. 2. la iniţiativa Partidului
Naţional Moldovenesc, Basarabia se proclamă autonomă ( octombrie 1917) şi îşi
alege ca organism conducător Sfatul Ţării.
La 2 decembrie 1917 , Sfatul Ţării proclamă Republica Democratică
Moldovenească , menţinând-o deocamdată în cadrul Federaţiei Ruse.În ianuarie
1918 Republica îşi declară independenţa iar la 27 martie 1918 era votată la Chişinău
unirea Basarabiei cu România.Drept răspuns la opţiunea exprimată de români , Rusia
a rupt legăturile diplomatice cu România şi a sechestrat întreg tezaurul românesc,
încredinţat spre păstrare guvernului rus în 1917 de teama ca acesta să nu cadă în
mâna Puterilor Centrale care înaintau către Moldova.

Unirea Bucovinei cu România

A doua etapă în formarea statului naţional unitar român a constituit-o unirea

Bucovinei cu România. În condiţiile în care Bucovina era revendicată atât de
habsburgi cât şi de ucranieni la 14 octombrie 1918 se constituie la Cernăuţi , sub
conducerea lui Iancu Flondor , Consiliul Naţional Român. La 28 noiembrie 1918 se
întruneşte Congresul General al Bucovinei care decidea unirea provinciei cu
România.

Unirea Transilvaniei cu România

Într-o ultimă încercare de a salva Imperiul Habsburgic , împăratul Carol I

lansa manifestul „ Către popoarele mele credincioase ” prin care susţinea ideea
federalizării monarhiei.În aceste condiţii , PNR răspunde printr-o declaraţie de
autodeterminare ( 29 septembrie) prezentată în Parlamentul de la Budapesta de
Alexandru Vaida Voievod.
În octombrie 1918 se formează Consiliul Naţional Român Central
( C.N.R.C) , alcătuit din 6 reprezentanţi ai PNR şi 6 ai PSD, care preia treptat
controlul provinciei , extinzându-l asupra întregii Transilvanii.
C.N.R.C va organiza o Mare Adunare Naţională la Alba Iulia la 1 decembrie
1918 , la care vor participa 1228 delegaţi şi 100.000 participanţi , care se vor
pronunţa pentru unirea cu România.
Se va constitui Marele Sfat Naţional ( ca parlament provizoriu) şi Consiliul
Dirigent ( ca guvern provizoriu )condus de Iuliu Maniu.
Unirea a fost recunoscută în perioada 1919-1920 prin tratatele de pace
încheiate cu : Austria ( Saint Germain, septembrie 1919), Neuilly ( Bulgaria ,
noiembrie 1920), Trianon ( Ungaria, iunie 1920).
Prin actul de la 1918 se asistă la înfăptuirea obiectivului naţional al românilor
: unirea tuturor teritoriilor româneşti într-un singur stat, dar şi la dublarea suprafeţei
teritoriului şi a populaţiei precum şi a capacităţii industriale.

Studiu de caz
Rezoluţia de la Alba Iulia

Prin cei 1228 de delegaţi care au participat la ea , Adunarea de la Alba Iulia a

fost o adunare reprezentativă a întregii populaţii româneşti din Transilvania . Ea a
decretat unirea cu România fără vreo influenţă externă , armata română intrând în
Alba Iulia abia la 19 decembrie 1918.
Rezoluţia Adunării conţinea 9 articole:
Art.I decreta unirea cu România , dar art.II stabilea o autonomie provizorie , adică
o conducere de sine stătătoare a Transilvaniei până la deplina ei contopire cu ţara
mamă.
Art.III proclama principiile fundamentale ale noului stat , libertatea naţională ,
confesională , regim democratic , libertatea presei , de asociere şi conştiinţă , reforma
agrară radicală , ca şi o legislaţie muncitorească înaintată .Erau principiile pe care
Adunarea voia să întemeieze statul rezultat din unire.
Art.IV-VIII prezentau concepţia privind noua aşezare a lumii după sângerosul război
care tocmai se terminase .
Art.IX declara constituirea Marelui Sfat Naţional ce trebuia să fie un parlament
provizoriu al Naţiunii Române din Transilvania.
A doua zi , Marele Sfat Naţional compus din 250 persoane a ales Consiliul
Dirigent ( alcătuit din 15 persoane ) organul său executiv care a guvernat
Transilvania timp de 496 de zile.
Studiu de caz
România la Congresul de pace de la Paris- Versailles

Conferinţa de pace de la Paris ( 18 martie 1919-21 ianuarie 1920) a fost

convocată de puterile victorioase în primul război mondial ( SUA, Marea Britanie ,
Franţa , Italia , Japonia- în total 27 de state printre care România ) pentru elaborarea
tratatelor de pace cu ţările învinse.
Conferinţa s-a finalizat cu semnarea următoarelor tratate :
1. Tratatul de la Versailles cu Germania ( 28 iunie / iulie 1919)
2. Tratatul de la Saint Germain cu Austria ( 10 septembrie 1919)
3. Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria ( 27 noiembrie 1919)
4. Tratatul de la Sevres cu Turcia ( 10 august 1920)
5. Tratatul de la Trianon cu Ungaria ( 4 iunie 1920).

Tot acum s-a creat şi Liga Naţiunilor , organizaţie ce trebuia să vegheze asupra
păcii mondiale postbelice. România şi statele mici considerate cu interese speciale
nu au putut participa la şedinţele care discutau problemele lor.
Tratatul cu Germania stabilea cu privire la România cota de 11% din
reparaţiile de război germane .
Tratatul cu Austria prevedea dreptul României asupra Bucovinei.
Tratatul cu Bulgaria decidea ca hotarul dintre România şi Bulgaria să rămână cel
fixat în 1913.
Tratatul cu Turcia , fără o importanţă deosebită pentru România semnat în 1920 va
fi aplicat însă după un acord negociat la Lausanne în 1923.
Tratatul de la Trianon a hotărât că Transilvania făcea parte din România.