IP UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIŢANU”
FACULTATEA DE STOMATOLOGIE
CATEDRA DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
ȘI IMPLANTOLOGIE ORALĂ „ARSENIE GUȚAN”

Elaborarea metodică Nr. 11

Tema: Anestezia regională (tronculară). Anestezia nervului infraorbitar.

1. Anestezia regională (tronculară). Scopuri, indicaţii, particularităţi.
Anestezia regională, zonală sau tronculară este tipul anesteziei de conducţie, unde
soluţia anestezică acţionează pe traiectul unui trunchi nervos sau la nivelul orificiilor
osoase de ieşire sau de intrare a trunchiurilor nervoase sau a ramurilor nervoase,
întrerupând conductibilitatea şi propagarea sensibilităţii dureroase şi determinînd
anestezia în zona de distribuţie la distanţă a nervului respectiv.
În anestezia regională substanţa anestezică este depozitată la distanţă de locul
intervenţiei chirurgicale şi câmpul operator nu este deformat; printr-o singură puncţie şi
cu cantităţi mici de anestezic se obţine o anestezie de bună calitate şi durată (1-2 ore)
permiţând efectuarea unor intervenţii de amploare pe teritorii întinse; durerile
postoperatorii sunt reduse.
Particularităţi: - este necesară cunoaşterea temeinică a teritoriului anatomic;
-este o tehnică exactă;
- trebuie determinat precis locul de introducere a acului şi direcţia
acestuia;
- deseori e nevoie de păstrat contactul cu osul;
- determinarea planurilor care trebuie străbătute şi locul de injectare a
anesteziei.
Indicaţii: - de-a lungul ramurilor nervilor maxilar sau mandibular;
- la ieşirea ramurilor nervilor maxilar sau mandibular prin găurile de la baza
craniului aceste tehnici definind anesteziile tronculare bazale
- în intervenţii în teritoriul ce sensibilizează nervii: infraorbital, mentonier,
alveolar inferior, superior, posterior (anestezia tuberală) şi anterior, nazopalatin,
palatin anterior, lingual, bucal, maseter, maxilar, mandibular, etc.

2. Anestezia tronculară a nervului infraorbitar – teritoriul anesteziat, indicaţii.

Teritoriul anesteziat: Nervul infraorbital, continuând nervul maxilar de la fanta sfeno-

maxilară la gaura infraorbitală, prin ramurile sale terminale, asigură sensibilitatea pleoapei
inferioare, parţial a feţei laterale a nasului, jumătăţii respective a buzei superioare şi
regiunii geniene până la o linie care uneşte unghiul extern al ochiului cu comisura labială;
prin nervii alveolari superiori şi anteriori dă sensibilitatea dinţilor frontali, parodonţiului
acestor dinţi şi porţiunii corespunzătoare a maxilarului, iar prin nervul alveolar superior şi
mijlociu, prezent în 50% din cazuri, asigură inervaţia premolarilor şi rădăcinii
meziovestibulare a primului molar.

Indicaţii: Intervenţii în teritoriul nervului infraorbitar. În intervenţii dentoalveolare,

anestezia acestui nerv trebuie completată cu anestezia palatină, iar în intervenţiile
interesând şi incisivul central este necesară completarea cu anestezia nervului nazopalatin
în canalul incisiv sau cu anestezia plexală vestibulară.

3. Tehnica anesteziei tronculare periferice a n. infraorbitar pe cale endoorală.

Repere.
Tehnica: Calea orală este cel mai des folosită. Bolnavul cu capul uşor dat pe spate
ţine gura puţin întredeschisă. Cu policele stâng se ridică şi se îndepărtează buza
 superioară şi obrazul, punând în evidenţă vestibulul superior, iar cu indexul stîng se
reperează gaura infraorbitală. Acul este introdus în fundul de sac vestibular, deasupra
apexului caninului. Se caută de la început contactul cu osul, apoi acul e împins pe
suprafaţa osului, în sus, în afară şi îndărăt spre gura infraorbitară. Întrucât nervii
alveolari anteriori şi superiori se desprind din nervul infraorbitar în canalul
infraorbitar la 6-10 mm îndărătul găurii infraorbitare, este necesar să se introducă
acul în canal, dar nu mai mult de 5 mm pentru a nu pătrunde în orbită. Soluţia
anestezică introdusă în canalul infraorbitar difuzează în lungul canalului şi la nervul
alveolar superior şi mijlociu.

Repere: marginea inferioară a orbitei, sutura maxilomalară, incizura infraorbitară,

dinţii frontali şi premolari şi pupilele, la 6-8 mm dedesubtul marginii inferioare a
orbitei, linia verticală mediopupilară sau verticala ce trece prin mijlocul marginii
inferioare a orbitei, linia ce uneşte incizura supraorbitară cu gaura mentonieră sau
care trece între primul şi al doilea premolar superior.

4.Tehnica anesteziei tronculare periferice a n. infraorbitar pe cale exoorală.

Repere.
Tehnica: Calea exoorală sau cutanată este indicată cînd o leziune împedică accesul oral
sau cînd trebuie executată o intervenţie aseptică extraorală în regiunea infraorbitară. Se
aplică indexul stâng pe marginea inferioară a orbitei, iar policele la nivelul găurii
infraorbitare. Acul introdus dedesubtul şi înăuntrul a aripii nasului, străbate părţile moi a
căror grosime este extrem de variabilă, ia contact cu osul, apoi i se imprimă o direcţie
oblică în sus, în afară şi îndărăt, spre gaura infraorbitară prin care pătrunde în canal cel
mult 5 mm

Repere: marginea inferioară a orbitei, sutura maxilomalară, incizura infraorbitară,

dinţii frontali şi premolari şi pupilele, la 6-8 mm dedesubtul marginii inferioare a
orbitei, aripa nasului, comisura labială, linia verticală mediopupilară sau verticala ce
trece prin mijlocul marginii inferioare a orbitei, linia ce uneşte incizura supraorbitară
cu gaura mentonieră sau care trece între primul şi al doilea premolar superior.

5. Anestezia tronculară periferică a n. infraorbitar. Incidente, accidente şi

complicaţii locale.
Accidente. Dacă acul este introdus în canalul infraorbitar mai mult de 5 mm, virful său
intră în orbită şi soluția anestezică este injectată în grăsimea orbitară, anesteziind ramura
inferioară a nervului oculomotor comun şi determinând diplopie tranzitorie, sau prin
trecerea soluţiei anestezice la nervul optic se poate produce lipsa temporară a vederii.
Introducerea acului mai profund de 5 mm mai poate determina:
- Înţeparea elementelor vasculare infraorbitare cu producerea de hemoragii, hematoame,
echimoze;
- instalarea diplopiilor tranzitorii la infiltrarea anestezică a nervului oculo-motor;
- apariţia unor tulburări de vedere, uneori persistente la infiltrarea anestezică a nervului
optic, etc.
 Bibliografia

1. Materialele prelegerilor.
2. Burlibaşa C. Chirurgie orală şi maxilo-facială. Bucureşti: Editura Medicală, 1997.
3. Voroneanu M., Vicol C., Gogălniceanu D., Barna M. Chirurgie orală şi maxilo-facială. Vol.1.
Iaşi: Editura Cariatide, 1994.
4. Handbook of Local Anesthesia. Stanley F. Malamed. Fourth Edition 1997 by Mosby-Year Book.
Inc.
 IP UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„NICOLAE TESTEMIŢANU”
FACULTATEA DE STOMATOLOGIE
CATEDRA DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
ȘI IMPLANTOLOGIE ORALĂ „ARSENIE GUȚAN”

Elaborarea metodică Nr. 12

Tema: Anestezia regională (tronculară). Anestezia nervilor alveolari superiori şi

posteriori (anestezia „la tuberozitate”).
1. Anestezia tronculară a nervilor alveolari superiori şi posteriori – teritoriul
anesteziat, indicaţii.
Teritoriul anesteziat: Nervii alveolari superiori şi posteriori asigură sensibilitatea
molarilor superiori (cu excepţia rădăcinii meziovestibulare a primului molar), a
paradonţiului respectiv, a gingivomucoasei vestibulare de la acest nivel şi a porţiunii
corespunzătoare a maxilarului şi sinusului maxilar.

Indicaţii: Intervenţii asupra regiunii molarilor superiori şi a sinusului maxilar. Anestezia la

tuberozitate trebuie completată cu anestezia nervului palatin anterior, iar pentru rădăcina
meziovestibulară a primului molar este necesară şi anestezia nervului alveolar superior şi
mijlociu sau anestezie plexală.

2. Tehnica anesteziei tronculare periferice a nervilor alveolari superiori şi

posteriori pe cale endoorală. Repere.
Calea orală: Bolnavul fiind cu gura puţin întredeschisă, se ridică cu degetul obrazul şi se
expune porţiunea posterioară a vestibului, reperându-se prin palpare creasta
zigomatoalveolară. Acul, introdus îndărătul crestei zigomatoalveolare, deasupra rădăcinii
molarului 2, ia contact cu osul şi păstrând acest contact este împins îndărăt, în sus şi
înăuntru pe o distanţă egală cu jumătatea din înălţimea maxilarului (1,5-2 cm). Direcţia
acului este dată astfel încât să facă cu planul de ocluzie un unghi de aproximativ 45°.
Injectarea anestezicului se face tot timpul introducerii acului, deoarece orificiile nervilor
alveolari superiori şi posteriori se află la niveluri diferite. Prin aspiraţie ne asigurăm
continuu că vârful acului nu a pătruns într-un vas.

Repere: - creasta zigomato-alveolară

-molarul doi sau la copii sub 12 ani molarul unu
-versantul postero-extern al tuberozităţii maxilare unde se găsesc orificiile osoase
prin care pătrund, în grosimea tuberozităţii, filetele nervoase ce se desprind din nervul
maxilar. Aceste orificii sunt situate la jumătatea înălţimii tuberozităţii, dar la nivelul lor
variază în raport cu vârsta (la adultul dentat sunt situate mai sus, la bătrânii edentaţi, din
cauza resorbţiei procesului alveolar se găsesc mai jos).

3. Tehnica anesteziei tronculare periferice a n. alveolari superiori şi posteriori pe

cale exoorală. Repere.
Calea exoorală sau cutanată este indicată numai când nu este accesibilă calea orală.
Bolnavul fiind cu gura închisă, se introduce acul sub marginea inferioară a malarului,
îndărătul crestei zigomatoalveolare, imediat înaintea marginii anterioare a maseterului.
Acul este îndreptat înăuntru, în sus şi puţin îndărăt. După un traiect de 2-3 cm se
ajunge pe versantul posteroextern al tuberozităţii şi se injectează 2 ml soluţie
anestezică. Un deget poate fi introdus distal în fundul de sac vestibular pentru a
împedica perforarea mucoasei şi pătrunderea acului în gură, dar cu o tehnică corectă
acest lucru nu este necesar.

Repere: creasta zigomatoalveolară şi ultimul molar sau, dacă acesta nu a erupt încă,
molarul 2; la copiii sub 12 ani primul molar. Orificiile alveolare superioare şi
posterioare sânt situate pe versantul posteroextern al tuberozităţii la întretăierea
verticalei, trecând îndărătul ultimului molar cu o linie transversală, trecând prin
mijlocul distanţei dintre marginea inferioară a orbitei şi gingie la nivelul primului
premolar, linie ce corespunde la jumătatea înălţimii maxilarului.

4. Anestezia tronculară periferică a n. alveolari superiori şi posteriori. Incidente,

accidente şi complicaţii locale.
- înţeparea plexului venos pterigoidian, când acul nu păstrează contact permanent cu
osul, cu formarea unui hematom voluminos al obrazului prin înţeparea vaselor.
Tratamentul: compresiunea imediată a obrazului asociată cu compresiune intraorală
prin intermediul unui rulou de comprese introduse în vestibulul superior; comprese reci
pe regiunea deformată, antibioterapie (pentru a preveni o complicaţie septică);

- ruperea acului de injecţie (când se folosesc ace prea subţiri, decălite prin sterilizare).
Când capătul acului este vizibil în gură, se va extrage cu pensa. Cînd acul este rămas
în groapa retromaxilară se va interveni chirurgical.

Bibliografia

1. Materialele prelegerilor.
2. Burlibaşa C. Chirurgie orală şi maxilo-facială. Bucureşti: Editura Medicală, 1997.
3. Voroneanu M., Vicol C., Gogălniceanu D., Barna M. Chirurgie orală şi maxilo-facială. Vol.1.
Iaşi: Editura Cariatide, 1994.
4. Handbook of Local Anesthesia. Stanley F. Malamed. Fourth Edition 1997 by Mosby-Year Book.
Inc.