Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezumat: Prezenta lucrare își propune să demonstreze care este cea mai bună variantă de
leasing şi daunele interese cu privire la acesta, în legătură cu limitarea răspunderii
utilizatorului în contractul de leasing, prin modificarea O.G.51/1997 privind operațiunile de
leasing și societățile de leasing. Modernizarea întreprinderilor a ridicat totdeauna probleme
financiare deosebite, căpătând valenţe noi în ajunul celui de-al doilea război mondial, în
legătura cu necesitatea de a înlocui materialele distruse, scoase din uz sau depăşite tehnologic.
Din cauza costului ridicat al materialelor care depăşeau cu mult peste bugetul alocat de fiecare
întreprindere în parte, acestea erau interesate în obţinerea de credit de la instituţiile financiare.
Cum în ziua de astăzi, împrumutătorul-banca care deţinea dreptul de proprietate asupra bunului
cumpărat cu credit, iar împrumutatul rămânea un simplu uzufructuar al bunului cumpărat,
vânzarea în rate a fost înlocuită cu vânzarea pe credit,dând naştere contractului de leasing.
1.1. Definiţie:
Potrivit OG nr.51/1997 republicată, operaţiunile de leasing sunt cele prin care o parte,
denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă
asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită utilizator, la solicitarea
acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de
leasing locator/finanţator se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra
bunul, de a prelungi contractul de leasing., ori de a înceta raporturile contractuale. Leasingul
este o creație a sistemului anglo-american1. În sistemul common-law, în aplicarea principiului
relativ al contractului(privaty of contract), nu se recunoaște existența unui raport juridic
obligațional direct între utilizator și furnizor.
Ordonanţa 51/1997 republicată, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing,
republicată în M.OF. nr. 9 din 12 ianuarie 2000.
1.2. Terminologie:
Pentru operaţiunile de leasing6 doctrina românească a folosit următorii termeni: finanţator,
considerat prin Ordonanţa 51/1997 privind leasingul şi operaţiunile de leasing locatar (în
engleză=lessor, în franceză=le credit bailleur), utilizatorul-locatar (în engleză=lessee, în
franceză=le crédit-preneur) şi furnizorul (în engleză=supplier, în franceză=le fournisseur).
Ca operaţiune trilaterală, Convenţia UNIDROIT defineşte leasing-ul ca fiind instituţia prin
care o parte (finanţatorul) încheie, la indicaţia unei alte părţi (utilizatorul) un contract de
furnizare cu o a treia parte (furnizorul), în virtutea căruia ea dobândeşte un material în condiţiile
aprobate de utilizator, în partea care îl priveşte pe el, şi încheie un contract de leasing cu
utilizatorul, prin care îi dă dreptul să folosească materialul în schimbul unei chirii.
2.CLASIFICARE
Leasingul poate fi financiar sau operaţional.
Leasingul financiar este cel mai folosit în cadrul operaţiunilor de leasing,datorită unor
facilitate de care beneficiază utilizatorul(deducerea ratelor de leasing la nivelul cheltuielilor cu
amortizarea,precum şi a dobânzilor plătite conform contractului – Legea nr. 414/2002).
Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe
dintre următoarele condiţii:
riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra
utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare
va prezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţă) pe care acesta o are
la data la care opţiunea poate fi exprimată;
perioada de folosire a bunului, în sistem leasing acoperă cel puţin 75% din
durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă, în final, dreptul de
proprietate nu este transferabil.
Leasingul financiar are impact şi asupra echilibrelor financiare ale întreprinderii. În acest
sens, Vasile Vasilache surprinde, analizând influenţele leasingului financiar prin prisma
diagnosticului echilibrelor financiare, avantajele pe care le prezintă (pe baza indicatorilor:
situaţia netă, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă) leasingul
financiar pentru întreprindere “din analiza influenţelor condiţiilor de finanţare prin leasing
financiar asupra echilibrelor întreprinderii putem concluziona că acest produs este de natură a
oferi toate premisele necesare dezvoltării unui cadru eficient de desfăşurare a activităţii
beneficiarului de leasing” .
Leasingul operaţional este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile
prevăzute pentru leasingul financiar.
Rata de leasing reprezintă:
în cazul leasingului financiar, cota - parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii
de leasing. Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piaţa
românească;
în cazul leasingului operaţional, cota de amortizare calculată în conformitate cu actele
normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de către părţile contractante.
În înţelesul OG nr.51/1997 prin valoare de intrare se înţelege valoarea la care a fost
achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie.
Valoarea totală reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă
valoarea reziduală.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, la expirarea contractului de
leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator.
Spre deosebire de leasingul financiar,bunul este închiriat pe o perioadă mai scurtă decât
aceea a vieţii sale economice,ceea ce face că în perioada de bază(prima de închiriere) să nu
poată fi recuperate integral la preţul de producţie.
________________________________________________________________
V. Vasilache, Impactul leasingului financiar asupra echilibrelor financiare ale întreprinderii,
Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor, nr. 10, octombrie 2008, p. 50-55.
A se vedea D. Clocotici și Gh. Gheorghiu, Operaţiunile de leasing, op.cât.,p. 55.
__________________________________________________________________________
Lector univ. Dr. Elena Turcu, Contractul de leasing, Editura Tamangiu 2008
Silvia Cristea, Dreptul afacerilor, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008;
4.2 Timpul:
LF:
finanţatorul se ocupa de actele iniţiale iar după primirea autoturismului, cumpărătorul
rămâne singurul responsabil.
În cazul unui defect său accident, clientul este singurul responsabil pentru
soluţionarea situaţiei. Maşină poate ajunge în service pentru o perioadă îndelungată
caz în care tot clientul trebuie să găsească o maşină la schimb.
LO:
firma de Leasing Operaţional se ocupa de actele iniţiale, ulterioare, şi finale astfel
încât dvs. sunteţi scutiţi de toată birocraţia specifică deţinerii unui automobil.
În cazul unui defect său accident firma de Leasing Operaţional intervine pentru a
rezolva orice probleme specifice situaţiei. Reprezentanţi ai firmei se vor ocupa să vă
programeze maşina pentru revizii, service, reparaţii, etc. Pentru a vă menţine
mobilitatea tot firma de Leasing Operaţional va pune la dispoziţie o maşină la schimb
pentru continuarea activităţii cât timp autoturismul dvs. este indisponibil.
4.3 Bunul finanţat:
LF:
La sfârşitul contractului de finanţare bunul finanţat îi revine
cumpărătorului că bun personal, acesta fiind responsabil în continuare
de mentenanţa lui şi de valorificarea acestuia pentru o eventuală
revânzare.
LO:
La încheierea contractului beneficiarul are mai multe opţiuni. Poate
reînnoi contractul de leasing fără avans şi poate păstra bunul în
continuare (până la un maxim de 57 de luni) sau poate alege un bun
nou, calculându-se doar o nouă rata fixa în cazul în care este nevoie.
LF:
rata poate creşte şi se percepe un avans obligatoriu. Deoarece
autoturismul aparţine firmei, gestionarea resurselor financiare este
îngreunată de posibilitatea unor cheltuieli neprevăzute.
LO:
rata stabilită rămâne fixă de la semnarea contractului de leasing fără
avans. Autoturismul şi toate cheltuielile aferente sunt în grija firmei de
Leasing Operaţional, iar dvs. aveţi oportunitatea unei planificări
financiare mai eficientă fără să vă faceţi griji din cauza unor cheltuieli
neprevăzute, fluctuaţii de preţ său curs valutar, modificări de taxe sau
impozite.
________________________________________________________________________
Silvia Cristea şi Ionel Jianu,,Leasingul intre reglementările contabile, regulile fiscale şi
normele juridice”publicat în revistă,, Audit Financiar ’’nr.7/2010,p.36-44.
5. AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
Leasingul este de fapt o alternativă la sistemul de creditare. Este o metodă de finanţare
folosită în momentul în care se doreşte achiziţionarea unui echipament sau maşina, în special
de către o persoană juridică. Legislaţia din ţara noastră clasifica leasingul în 2 categorii:
leasing financiar şi leasing operaţional.
În continuare veţi găsi câteva avantaje şi dezavantaje ale fiecărei categorii de leasing care vă
vor ajuta să puteţi alege varianta potrivită în raport cu necesităţile de finanţare.
Leasingul financiar
Avantaje
-la finalul perioadei contractuale, puteţi achiziţiona bunul şi deveniţi proprietarul acesteia;
-nu oferiţi garanţii imobiliare;
-rate flexibile compuse din principal, dobânda şi TVA;
-bunurile se înregistrează ca mijloace fixe în contabilitatea utilizatorului, acesta deducând
cheltuielile cu amortizarea şi dobânda.
Dezavantaje
-riscul asupra dreptului de proprietate asupra activului sunt transferate utilizatorului la
sfârşitul contractului de leasing;
-avans obligatoriu;
-cheltuielile legate de întreţinerea bunului revin utilizatorului.
Leasing operaţional
Avantaje:
-avansul nu este obligatoriu;
-este recomandat în cazul în care bunurile vor fi folosite pe durata determinată;
-exista posibilitatea prelungirii contractului.
Dezavantaje:
-utilizatorul este obligat ca la sfârşitul contractului de leasing să înapoieze bunul;
-rata lunară poate fi mai mare decât în cazul leasingului financiar deoarece în cazul
leasingului operaţional nu este necesar un avans.
Concluzie