UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

IASI 2016
 CUPRINS

I. Scurt istoric ................................................................................. 3

II. Componență ................................................................................ 3
Judecătorii ................................................................................. 3
Președintele ............................................................................... 4
Avocații generali și judecătorii raportori ................................. 4
Grefierul .................................................................................... 5
III. Competența............................................................................... 6
IV. Organizare internă .................................................................. 7
V. Procedura .................................................................................... 7
VI. Limba de procedură ................................................................ 9
BIBLIOGRAFIE .............................................................................. 10

2
 Tribunalul de Primă Instanță, după intrarea în vigoare a tratatului de la
Lisabona, Tribunalul, este o instanță specializată în cadrul Curții de Justiție a Uniunii
Europene, cu sediul la Luxemburg.

I. Scurt istoric

Crearea Tribunalului de Primă Instanță a fost posibilă ca urmare a semnării Actului

Unic din 1986 care a modificat Tratatul de la Roma. În temeiul dispozițiilor asupra cărora
statele au fost de acord, Consiliul a emis hotărârea din 24 octombrie 1988 pentru înființarea
Tribunalului. Tribunalul a început să funcționeze la 31 octombrie 1989, dată la care Decizia
Președintelui Curții referitoare la constatarea legalității constituirii a fost publicată
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Tribunalul a fost creat pentru a consolida garanțiile judiciare acordate persoanelor fizice
prin instaurarea unui al doilea nivel al autorității judiciare și pentru a permite Curtii de
Justitie să se concentreze asupra atribuției sale de bază, interpretarea uniformă a legislației
comunitare.

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), „Tribunalul de

primă instanță” se numește „Tribunalul”.

II. Componență

Tribunalul de primă instanță este compus din următorii membrii:

 Judecătorii

Potrivit Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE - versiunea

consolidată, publicată la 30 martie 2010), numărul judecătorilor Tribunalului este stabilit
prin Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Conform art.48 din Statutul Curții,
Tribunalul se compune din 27 de judecători care sunt aleși dintre persoane care oferă depline
garanții de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte funcții
jurisdicționale. Aceștia sunt numiți de comun acord de către guvernele statelor membre,
pentru o perioadă de șase ani. La fiecare trei ani are loc o înlocuire parțială. Membrii care
și-au încheiat mandatul pot fi numiți din nou (art.257 TFUE). Tratatul a instituit un comitet
care emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de judecător

3
și avocat general în cadrul Curții de Justiție și al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor
membre să facă nominalizările (art.255 TFUE).

Înainte de a-și exercita funcția, judecătorii depun în fața Curții de Justiție următorul
jurământ: „Jur să îmi exercit funcția cu deplină imparțialitate și potrivit conștiinței; jur să nu
divulg nimic din secretul deliberărilor.” Imediat după depunerea jurământului, judecătorii
semnează o declarație prin care își iau angajamentul solemn de a respecta, pe durata funcției
lor și după încetarea acesteia, obligațiile care decurg din această funcție, în special
îndatoririle de a da dovadă de onestitate și de discreție în acceptarea anumitor poziții sau
avantaje după încetarea funcției lor.

Judecătorii beneficiază de imunitate de jurisdicție. În ceea ce privește actele îndeplinite de

aceștia, inclusiv cuvintele rostite și scrise în calitatea lor oficială, judecătorii continuă să
beneficieze de imunitate după încetarea funcției lor. Curtea de Justiție, întrunită în ședință
plenară, poate ridica imunitatea. Consultarea Tribunalului cu privire la o asemenea problemă
este obligatorie. În cazul în care, după ridicarea imunității, se declanșează o acțiune penală
împotriva unui judecător, acesta poate fi judecat, în oricare stat membru, numai de instanța
care are competența de a judeca magistrații celei mai înalte autorități judiciare naționale.

 Președintele

Președintele Tribunalului este desemnat de judecători, dintre ei, pentru o perioadă de

trei ani, mandatul putând fi reînnoit. Președintele nu poate fi desemnat avocat general. Dacă
mandatul președintelui încetează înainte de expirarea mandatului, noul președinte este ales
pentru perioada care a mai rămas din mandat.

Președintele conduce lucrările și serviciile Tribunalului; acesta prezidează ședințele

plenare, precum și deliberările desfășurate în camera de consiliu. Președintele prezidează
Marea Cameră. Dacă face parte dintr-o cameră compusă din trei sau din cinci judecători,
președintele Tribunalului prezidează această cameră.

În situația în care președintele nu își poate exercita atribuțiile, funcția este preluată
de unul din președinții camerelor, și anume acela care are cea mai mare vechime ca
judecător. Dacă doi președinți de camere au aceeași vechime, are prioritate cel mai în vârstă.

 Avocații generali și judecătorii raportori

4
 Avocatul general are rolul de a prezenta în ședință publică, cu deplină imparțialitate
și în deplină independență, concluzii motivate cu privire la anumite cauze înaintate
Tribunalului, pentru a-l asista în îndeplinirea misiunii sale. Tribunalul nu are avocați
generali desemnați în plus față de judecători. În situația în care Tribunalul se întrunește în
ședință plenară este asistat întotdeauna de un avocat general desemnat dintre judecători de
către președintele instanței. În cazul în care Tribunalul se întrunește în cameră, necesitatea
de a fi asistat de un avocat general se determină în funcție de dificultatea problemelor de
drept sau complexitatea în fapt a cauzei. Decizia de a fi desemnat un avocat general într-o
asemenea situație se ia de Tribunalul întrunit în ședință plenară, la cererea camerei căreia i-
a fost repartizată cauza.

Pentru fiecare cauză repartizată unei camere, președintele acesteia propune

președintelui Tribunalului desemnarea unui judecător raportor.

 Grefierul

Grefierul Tribunalului este ales prin vot secret de toți judecătorii instanței. Este
declarată aleasă persoana care obține voturile a mai mult de jumătate din judecători. Dacă
niciun candidat nu obține majoritatea absolută, se organizează alte tururi de scrutin până
aceasta este obținută. Mandatul grefierului este de șase ani. După expirarea mandatului,
aceeași persoană poate fi aleasă grefier din nou. Înainte de exercitarea funcției, grefierul
depune un jurământ care are același conținut ca și pentru judecători. Tribunalul poate numi,
urmând aceeași procedură, unul sau mai mulți grefieri adjuncți care să îl asiste pe grefier.
Grefierul are următoarele atribuții:

 ține registrul în care sunt înregistrate cronologic toate actele de procedură și

înscrisurile justificative;
 primește, păstrează și transmite toate înscrisurile;
 efectuează toate comunicările prevăzute de regulament (de ex: comunicarea cererii
introductive sau a memoriului în apărare către Consiliu și Comisie când acestea nu
sunt parte în cauză);
 asistă Tribunalul, președintele și judecătorii în exercițiul tuturor funcțiilor lor;
 păstrează sigiliile;
 răspunde de arhive și se îngrijește de publicațiile Tribunalului
 asistă la ședințele Tribunalului (cu excepția deliberărilor și a situației în care
Tribunalul ascultă, în camera de consiliu, observațiile judecătorului cu privire la care

5
 Curtea trebuie să decidă dacă nu mai corespunde condițiilor cerute sau dacă acesta
nu mai îndeplinește obligațiile aferente funcției sale)
 asistat de serviciile Curții, sub autoritatea președintelui Tribunalului, se ocupă de
administrarea instanței, de gestiunea financiară și de contabilitate.

III. Competența

Tribunalul judecă:

 acțiuni directe introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor instituțiilor,
organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene (ale căror destinatare sunt sau
care le privesc în mod direct și individual), precum și împotriva actelor normative
(dacă îi privesc direct și dacă nu presupun măsuri de executare) sau, de asemenea,
împotriva abținerii de a acționa a acestor instituții, organisme, oficii sau agenții. Este
vorba, de exemplu, de o acțiune introdusă de o întreprindere împotriva unei decizii a
Comisiei prin care i se aplică o amendă;
 acțiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei;
 acțiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele
adoptate în domeniul ajutoarelor de stat, la măsurile de protecție comercială
(„dumping”) și la actele prin care Consiliul exercită competențe de executare;
 acțiuni prin care se urmărește obținerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate
de instituțiile Uniunii Europene sau de funcționarii acestora;
 acțiuni ce au la bază contracte încheiate de Uniunea Europeană, prin care se atribuie
în mod expres Tribunalului competența de judecare;
 acțiuni în materia mărcilor comunitare;
 recursuri împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene,
limitate la chestiuni de drept.

Împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunal în aceste materii se poate formula recurs

la Curte. Recursul nu poate viza decât probleme de drept și nu poate viza exclusiv taxele și
cheltuielile de judecată.

6
 Tribunalul judecă recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunalele
specializate. Hotărârile date de Tribunal în aceste cauze pot fi reexaminate de Curte numai
în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului Uniunii.

IV. Organizare internă

Tribunalul înființează în cadrul său camere compuse din trei și din cinci judecători și o
Mare Cameră compusă din treisprezece judecători și decide cu privire la repartizarea
judecătorilor pe camere. Decizia luată astfel se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene.

Unele cauze pot fi judecate de un judecător unic, dacă lipsa dificultății problemelor de
drept sau de fapt ridicate, importanța limitată a cauzei și absența altor împrejurări speciale
pot duce la concluzia că este adecvat să fie astfel judecate.

De asemenea, Tribunalul poate judeca o cauză în Marea Cameră (13 judecători) sau în
ședință plenară atunci când dificultatea problemelor de drept sau importanța cauzei justifică
această măsură.

Mai mult de 80 % dintre cauzele cu care este sesizat Tribunalul sunt judecate de camere
compuse din trei judecători.

V. Procedura

 Reguli generale

În principiu, procedura tribunalului de primă instanță cuprinde o fază scrisă și o fază

orală.

O cerere introductivă scrisă de un avocat sau de un agent adresată grefei declanșează

procedura. Aspectele principale ale acțiunii sunt publicate într-o comunicare, în toate limbile
oficiale, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Cererea introductivă este comunicată de
către grefier părții adverse, care dispune de un termen pentru a depune un memoriu în
apărare. Reclamantul are posibilitatea de a prezenta o replică într-un termen determinat la
care pârâtul poate răspunde printr-o duplică. Orice persoană, precum și orice organism,
oficiu sau agenție a Uniunii Europene care justifică un interes în soluționarea unui litigiu
aflat pe rolul Tribunalului, precum și statele membre și instituțiile Comunității pot interveni

7
în procedură. Intervenientul depune un memoriu, prin care urmărește susținerea sau
respingerea concluziilor uneia dintre părți, la care părțile pot ulterior să răspundă. În anumite
situații, intervenientul poate să își prezinte observațiile și în cadrul fazei orale. În timpul fazei
orale are loc o ședință publică. În cadrul acesteia, judecătorii pot adresa întrebări
reprezentanților părților. Judecătorul raportor rezumă într-un raport de ședință starea de fapt
expusă, argumentele fiecărei părți și, dacă este cazul, argumentele intervenienților. Acest
document este pus la dispoziția publicului în limba de procedură. Ulterior, judecătorii
deliberează pe baza proiectului de hotărâre redactat de către judecătorul raportor, iar
hotărârea se pronunță în ședință publică. Procedura la Tribunal este scutită de taxe. În
schimb, onorariul avocatului, care are dreptul să își exercite profesia în fața unei instanțe a
unui stat membru și care trebuie să reprezinte partea, nu este în sarcina Tribunalului. Cu
toate acestea, o persoană fizică poate solicita să beneficieze de asistență judiciară în cazul în
care se află în imposibilitate de a face față cheltuielilor de judecată.

 Procedura măsurilor provizorii

Introducerea unei acțiuni la Tribunal nu are ca efect suspendarea executării actului atacat.
Cu toate acestea, Tribunalul poate să dispună suspendarea executării acestuia sau să prescrie
alte măsuri provizorii.

Președintele Tribunalului sau, dacă este cazul, un alt judecător delegat cu luarea
măsurilor provizorii se pronunță asupra unei astfel de cereri prin ordonanță motivată.

Măsurile provizorii se dispun numai dacă sunt întrunite trei conditii:

1. acțiunea principală trebuie să pară, la prima vedere, întemeiată;

2. solicitantul trebuie să dovedească împrejurările care determină urgența măsurilor, în

lipsa cărora ar suporta un prejudiciu grav și ireparabil;

3. măsurile provizorii trebuie să țină seama de punerea în balanță a intereselor părților

și a interesului general.

Ordonanța are doar un caracter provizoriu și nu prejudecă fondul asupra căruia

Tribunalul se pronunță în acțiunea principală. În plus, aceasta poate fi atacată cu recurs în
fața Curții de Justiție.

 Procedura accelerată

8
 Această procedură permite Tribunalului să se pronunțe cu celeritate asupra fondului unui
litigiu în cauze considerate ca prezentând o urgență deosebită. Procedura accelerată poate fi
solicitată de reclamant sau de pârât.

VI. Limba de procedură

Oricare dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene poate fi limba de procedură.
De regulă, limba de procedură este aceea în care cererea introductivă a fost scrisă.
Dezbaterile orale sunt interpretate simultan în mai multe limbi, după necesitate. Judecătorii
deliberează într-o limbă comună care, prin tradiție, este franceza. Hotărârea redactată în
limba de procedură constituie versiunea originală a hotărârii.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.avocatnet.ro/articol_8382/Tribunalul-de-Prima-Instanta-componenta-
competenta-si-procedura.html
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Tribunalul_de_Prim%C4%83_Instan%C8%9B%C4%83

10