Episcopul martir Teodosie Chirică, din activitatea sa de misionar eparhial

Episcopul martir Teodosie Chirică s-a născut la 11 ianuarie 18661 în familia cântărețului
bisericesc2 Teodor Chirică3 din satul Varnița, jud Bender4. Potrivit altor surse, viitorul episcop s-
ar fi născut în localitatea Kondratovka, jud. Ananiev5. Ajuns la maturitate, a urmat studiile la
Seminarul Teologic din Odesa, absolvind mai târziu studiile seminariale la Chișinău6. A fost
hirotonit preot, prin anii 1890, în timpul când își făcea studiile la Seminarul din Odesa, slujind în
câteva parohii din Eparhia Hersonului7. În perioada anilor 1899-1900 a fost paroh al Bisericii
“Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Blijnii Hutor, suburbia orașului Tiraspol8.
Timp de 10 ani (1900-1910), preotul Teodosie Chirică a îndeplinit funcția de misionar
antisectar al Cercului I din jud. Herson9. A acumulat multă practică în activitatea sa misionară de
la vestitul misionar Mihail Calnev, a cărui lucrări au fost traduse în română și editate în perioada
1924-1930 de către Asociația “Uniunea culturală bisericească” din Chișinău, cu titlul
“Combaterea sectelor raționaliste”10, precum și de la alți misionari din Eparhia Hersonului.
Pe parcursul activității sale misionare din cadrul Eparhiei Hersonului, preotul Teodosie
Chirică, a locuit în orașul Nicolaev11. A desfășurat o activitate rodnică în combaterea sectelor
ștundiste, baptiste, adventiste și alte erezii. Organiza conferințe și discuții publice împreună cu
preoții Eparhiei Hersonului, arătând falsitatea religioasă a noilor erezii răspândite la acea vreme.
A colaborat cu Asociația “Frăția Sf. Andrei” din Odesa, unde deseori citea lecții antisectare 12.
Câteva dintre studiile sale au fost publicate în anul 1909 la Odesa: Istoria ivirii ioaniților în
Eparhia Hersonului și o scurtă combatere a învățăturii lor; Ioaniții și colportorii lor și altă
lucrare, Minciuna adventismului, editată în același an la Sankt-Peterburg. Multe dintre
comentariile sale antisectare au fost publicate pe paginile Revistei Eparhiei Hersonului, Revistei
Misionare și altele. Pentru merite în activitatea misionară a fost decorat cu ordinul “Sf. Ana,
clasa III-a”13. O perioadă de timp a fost și profesor de religie la Gimnaziul de băieți din

1
Новомученики, исповедники, за Христа пострадавшие в годы гонений на Русскую Православную Церковь
в XXв., Sursa: http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/db.exe/no_dbpath/koi/newmr/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6X
buIdOuYfi4ceG*cWeXUe8eU8E*, consultat,25.12.2016, ora 17.40
2
Arhimandritul Dr. Antim Nica, Vicarul Misiunii Bisericești pentru Transnistria, Viața religioasă în Transnistria,
Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Chișinău, 1943, p.67
3
Aдрес - Kалендарь и Справочная Книжка Николаевского Градоначальства на 1904 годъ, Николаевъ, 1903,
p. 74
4
Theodot Bordeianu, Episcopul Teodosie Chirică, Rev. Luminătorul, nr. 10-11-12, 1943, p. 751
5
Тригуб Олександр Петрович, Єпископ Феодосій (Кірика), У Житті Православної Церкви На Херсонщині
(1920–30-ТІ РОКИ), Збірник матеріалів Всеукраїнської науково-практичної краєзнавчої конференції
«Минуле і сучасність: Херсонщина. Таврія. Каховка» (16 – 17 вересня 2016 р.), Каховка - Херсон: Гілея,
2016, p. 164
6
Arhimandritul Dr. Antim Nica, op. cit.
7
Демьяненко Ю.Н., Законоучителя Николаевской мужской гимназии, Освіта і наука Миколаївщини і
Північного Причорномор’я в ХХ–ХХІ ст., Миколаїв, 2012, p. 5
8
М. Сташенко Церковная жизнь, с. Ближний Хутор, Ziarul Православное Приднестровье, 10 iulie 2009, p. 3
9
Aдрес - Kалендарь и Справочная Книжка Николаевского Градоначальства на 1904 годъ, p. 74; Т. Н.
Губская, Военноие духовенство и священники Николаева, Исторические Очерки Из. Ирины Гудым,
Николаев, 2006, p. 185
10
M. A. Calnev, Combaterea sectelor raționaliste, Editura Asociația “Uniunea culturală bisericească” din Chișinău,
Chișinău, Tipografia Eparhială, 1924, p. I-II
11
Aдрес - Kалендарь и Справочная Книжка Николаевского Градоначальства на 1904 годъ, p. 74; Тригуб
Олександр Петрович, op. cit.
12
Тригуб Олександр Петрович, op. cit.
13
Arhimandritul Dr. Antim Nica, op. cit.
Nicolaev14, unde director al acestei instituții era basarabeanul Alexandru Balâc (Balic[a])15.
Fratele lui Alexandru, preotul Ioan Balâc, decedat în anul 1879, fusese paroh al bisericii din
Chișcăreni, jud. Bălți, căsătorit cu Măfița, sora Arhimandritului Anatolie Chihai (Tihai),
misionar în Japonia16.
La 22 noiembrie 1910, preotul Teodosie Chirică este numit misionar eparhial al
Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului17. La doar câteva zile de la numirea sa în funcție, în
cadrul adunării anuale a “Frățimii Nașterea lui Hristos” desfășurate la Chișinău în ziua de 28
noiembrie, părintele a vorbit despre lupta în combaterea sectelor și readucerea celor rătăciți în
sânul Bisericii. Propunea ca să se organizeze pentru preoții din eparhie conferințe misionare. La
această adunare s-a convenit ca conferințele să se petreacă în fiecare cerc ale protopopiilor18.
Activitatea misionară în cadrul Eparhiei Chișinăului era condusă de “Frățimea Nașterea lui
Hristos”, iar mai târziu s-a înființat un Sfat Misionar Eparhial, președinte fiind episcopul
eparhiot, membrii sfatului fiind misionarii eparhiali. Preotul misionar antischismatic Teodosie
Volovei trebuia să poarte convorbiri cu sectanții, celui de-al doilea misionar, preotului Teodosie
Chirică îi revenea sarcina de a pregăti preoții eparhiei în lupta contra sectantismului19. Pe
parcursul anului 1911, misionarul eparhial, preotul Teodosie Chirică a vizitat toate cercurile
celor 34 de protopopii din eparhie, organizând conferințe la care le-a vorbit preoților despre
istoria, învățătura și cultul diferitor secte din eparhie și măsurile de luptă împotriva lor. La fel li
se aducea la cunoștință ascultătorilor cauzele apariției inochentismului, care lua amploare la acea
vreme. La aceste conferințe pe lângă preoții invitați, participau cântăreții bisericești și grupuri de
credincioși din parohii. În afară de conferințele organizate în cadrul protopopiilor eparhiei,
părintele Teodosie vizita des Seminarul Teologic din Chișinău, unde le citea seminariștilor lecții
de sectologie20. În activitatea sa misionară, deseori lua cuvântul la adunările ce se organizau la
Casa Eparhială, după slujbele divine oficiate în catedrala din Chișinău ș.a. A organizat în orașele
județene și în alte localități mai însemnate, cursuri de misionari pentru preoții protopopiilor21. În
ajutor activității misionare, din fiecare cerc al protopopiilor au fost aleși câte un preot capabil,
care de bună voie să primească sporul de muncă cerut pentru această lucrare. Misionarii de cerc
dădeau sfaturi și îndrumări preoților locali, îndemnându-i la luptă cu răbdare și curaj împotriva
răului semănat de sectanți. În parohiile contaminate de sectanți, în ajutor preoților, se pregăteau
din rândul enoriașilor grupuri de “râvnitori”22. La mijlocul lunii noiembrie 1911 a fost convocat
Congresul misionarilor din protopopii23. Pentru merite în activitatea misionară, la sărbătoarea Sf.
Paști din anul 1913, părintele Teodosie Chirică a fost ridicat la treapta de protoiereu24.
Și în următorii ani a ținut foarte multe conferințe publice și a colaborat cu multe publicații
teologice. Împreună cu preotul misionar Alexandru Scvoznicov a alcătuit o lucrare contra
inochentiștilor, text publicat în română pe paginile Revistei Luminătorul din 1916 și în limba
14
Дем’яненко Ю. М., Дo 150-Річчя Миколаївської Чоловічої Гімназії, Чорноморський літопис, Випуск 6,
2002,p. 179
15
Ibidem
16
Paul Mihailovici, Fapte trecute și basarabeni uitați, Ed. Universitas, Chișinău, 1992, p. 352-353
17
Кишиневскiя Епарiхиальныя Въдомости (KEB), nr. 48, 1910, p. 465
18
Idem, nr. 49, 1910, p. 1778-1779
19
Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruși, Tipografia Eparhială “Cartea
Românească”, Chișinău, 1931, p. 440
20
Отчётъ Епархиального миссионера - проповедника, свящ. Теодосия Кирика за 1911 годъ, KEB, nr. 38,
1912, p. 1-9
21
Nicolae Popovschi, op. cit.
22
KEB, nr. 10, 1911, p. 425
23
Idem, nr. 48-49, 1911, p. 1670
24
Idem, nr. 19, 1913, p. 152
rusă - în Revista Eparhiei Chișinăului din anul 191725. Ultimul material al preotului Teodosie
Chirică, din presa teologică basarabeană, a fost publicat în revista Luminătorul din februarie
191826. Părintele pleacă la Odesa, stabilindu-se la început în orașul Herson, unde a slujit la
Biserica greacă – Sf. Sofia (Nașterea Maicii Domnului)27. Mai târziu, a încercat să se întoarcă în
Basarabia, unde locuiau 2 dintre copii săi, dar n-a reușit28. În anul 1929, fiul său Andrei care
locuia la New-York, dorind să-l scoată pe tatăl său din “raiul bolșevic”, prin intermediul
consulatului SUA din Riga, îi perfectează viza de plecare, dar fără rezultat, autoritățile sovietice
nu i-au permis părintelui să plece29. Părintele Teodosie a avut 5 copii. Dintre care: Maria,
căsătorită Cerbul, locuia la Chișinău30; Alexandra, căsătorită Florescu, în perioada interbelică se
afla în Vechiul Regat; Andrei, locuia la New-York31; Vasile, fost ofițer în armata țaristă32 și
Serghie, preot în Eparhia Hersonului33.
În anul 1919, părintele Teodosie Chirică a fost atras în viața politică a orașului Herson. În
acea perioadă, în localitate se afla armata de voluntari, care făcea parte din mișcarea gardiștilor
albi. La alegerile locale, părintele a fost ales în comitetul de conducere. În următorul an, după
ocuparea orașului Herson de către armata roșie, a fost arestat, însă din lipsă de probe, peste 3 zile
a fost eliberat34. În timpul declanșării fenomenului “Bisericii vii”, grupare religioasă necanonică,
susținută de autoritățile comuniste cu scopul de a diviza Biserica Ortodoxă, părintele Teodosie a
rămas credincios Bisericii “tihoniene”35. Despre preoții care aderaseră la “Biserica vie” avea să
le vorbească credincioșilor adunați la rugăciune în catedrala din Herson: “Mulți zic că nu-i nici o
deosebire dintre preoții Sinodali și cei Tihonieni, fiindcă toți arată la fel, slujesc în aceleași
veșminte, săvârșesc aceleași servicii divine, citesc aceleași rugăciuni și predicile lor sunt la fel, în
apărarea credinței și a Bisericii Ortodoxe. Însă trebuie să vă spun că între noi există o deosebire.
Noi tihonienii suntem binecuvântați, iar ei, reformiștii, nu sunt binecuvântați. Rugăciunile
noastre Dumnezeu le primește, iar rugăciunile lor, le primește diavolul. Despre aceea că slujesc
la fel ca și noi și au aspect pios, este necesar să luăm aminte că și în viața unor sfinți se întâmpla
ca la ei să vină diavolul, luând chip de îngeri”. Astfel, părintele Teodosie îi îndemna pe
credincioși să meargă numai la bisericile “binecuvântate”36.
În luna octombrie 1932, în timpul Holodomorului (foametea organizată din Ucraina, 1932-
1933), părintele a fost arestat. Era învinuit de “activitate antisovietică”, însă din cauza lipsei de
probe peste 3 săptămâni a fost eliberat37. În următorul an, din cauza foametei și mizeriei, îi
moare soția. Rămânând văduv, părintele Teodosie intră în viața monahală. La 14 octombrie
1933, a fost hirotonit Episcop de Nicolaev și Vicar al Eparhiei de Odesa, părintele atunci avea 68
de ani38.

25
Rev. Luminătorul, nr. 8, 1916, p. 5-21; KEB, nr. 1-2, 8, 1917
26
Protoiereu Teodosie Chirică, Părințelul Inochentie a murit, Rev. Luminătorul, nr. 2, 1918, p. 38-42
27
Тригуб Олександр Петрович, op. cit.
28
Arhimandritul Dr. Antim Nica, op. cit.
29
Тригуб Олександр Петрович, op. cit., p. 166
30
Arhimandritul Dr. Antim Nica, op. cit.
31
Тригуб Олександр Петрович, op. cit.
32
Участники Белого движения в России, Sursa: http://погибшие.рф/arhiv/uchastniki-grazhdanskoj-
vojny/uchastniki-belogo-dvizheniya-v-rossii/uchastniki-belogo-dvizheniya-v-rossii-kv-kn.html, consultat,
25.12.2016, ora 20.10
33
Демьяненко Ю.Н., Законоучителя Николаевской мужской гимназии, op. cit.
34
Ibidem, p. 165
35
Arhimandritul Dr. Antim Nica, op. cit.
36
Тригуб Олександр Петрович, op. cit., p. 166
37
Ibidem
38
Theodot Bordeianu, op. cit., p. 752
 Pe parcursul păstoriei sale la Odesa, Episcopul Teodosie Chirică, s-a distins ca sârguincios
predicator. Slujbele le oficia la Biserica “Nașterea Maicii Domnului” din cartierul Slobotca,
Odesa. Locuia în casa unui român localnic, Dumitru Josanu39, pe strada Slobotca nr. 2440. La 23
mai 1937 a fost numit Episcop de Kursk și Oboiansk, iar la 13 august același an, numit Episcop
de Kostroma (Rusia)41, unde în perioada anilor 1920-1929, arhiereu titular al acestei eparhii a
fost un alt basarabean, Arhiepiscopul martir Sebastian Veste42. Peste 18 zile de la numirea sa în
fucție, Episcopul Teodosie Chirică, a fost arestat. Era învinuit de “propagandă antisovietică” și
colaborarea cu conducerea locală din Herson aflată sub stăpânirea gardiștilor albi (1919)43. La
sfârșitul lunii august fusese arestat și un preot din Eparhia Hersonului, protoiereul Mihail
Romanovski. Preotul era învinuit că organizase în trecut un prânz pentru clerici, cu ocazia sosirii
Episcopului Teodosie (Chirică) și că la această întâlnire s-ar fi discutat pe teme
contrarevoluționare, aducând laude regimului țarist și uneltind împotriva puterii sovietice . Acest
preot a fost judecat la moarte prin împușcare44.
Episcopul Teodosie a fost judecat la 18 noiembrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD
din Nicolaev, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată în
noaptea de 2 decembrie 193745. În aceeași noapte a fost executat prin împușcare și fiul său,
preotul Serghie Chirică, cleric din cadrul Eparhiei Hersonului46.

Protoiereu Ioan Lisnic

39
Arhimandritul Dr. Antim Nica, op. cit.
40
Документы Московской Патриархии: 1934 год, Rev. Вестник церковной истории, nr. 3-4, 2010, p. 199
41
Акты Святейшего Тихона, Патриарха Московского и всея России и позднейшие документы о преемстве
вышей церковной власти 1917-1943, Москва, Православный Свято-Тихоновский Богословский Институт,
Братсво во Имя Всемилостивого Спаса, 1994, p. 995
42
Protoiereu Ioan Lisnic, Arhiepiscopul Sebastian Veste – martirizat în timpul persecuțiilor sovietice, Sursa:
http://protioanlisnic.blogspot.md/2016/12/arhiepiscopul-sebastian-veste.html
43
Тригуб Олександр Петрович, op. cit., p. 166
44
Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века, Sursa: Sursa:
http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/nkws.exe/no_dbpath/css_nopanel/ans/newmr/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTcGZfSm*
s8LVse-yAru2dOiUTawkBmsmC1**, consultat, 25.12.2016, ora 17.50
45
Тригуб Олександр Петрович, op. cit.
46
Демьяненко Ю.Н., Законоучителя Николаевской мужской гимназии