INTRODUCERE

Pastorul lui Herma este o carte apocrifa cu referire la Noul Testament. In ea se imagineaza biserica
Domnului ca un turn. Turnul acesta, ca si toate turnurile de altfel, era construit din pietre. Este vorba
despre acele pietre care suportau o astfel de activitate si puteau fi folosite la o asemenea constructie.
Apoi se ia fiecare tip de piatra si se explica de ce a fost sau nu fost folosita la constructia turnului. Cartea
poate fi interesanta mai ales in ceea ce priveste explicatia cu privire la pietrele folosite pentru acesta
zidire. Explica de ce sunt unele pietre ciuntite, crapate, fisurate, rotunde, patrate, si aplica acestea la
viata crestinului. Insa pentru ca este o carte apocrifa, cel care o citeste trebuie sa stie sa discearna si sa
deosebeasca lucrurile bune (daca sunt ) de cele care sunt mai putin bune.

Cartea I - Vedeniile

Vedenia I

1 - Cel ce m-a crescut ma vanduse unei oarecare Rode in Roma. Dupa multi ani am cunoscut-o
iarasi si am inceput sa o iubesc ca pe o sora. Dupa catva timp am vazut-o scaldandu-se in raul
Tibru, i-am dat mana si am scos-a din rau. Vazand frumusetea ei, mi-am zis in inima : " Ce fericit as fi
daca as avea o astfel de femeie, atat ca frumusete cat si ca purtare". Numai atat am gandit,
iar nimic altceva . Dupa catva timp, pe cand ma duceam spre Cumae si slaveam pe cale fapturile lui
Dumnezeu, cat sunt de mari, de insemnate si de puternice, am adormit mergand si un duh m-a
luat si m-a dus pe un drum anevoie de umblat, pe care nici un om nu putea merge, caci era
un loc prapastios si rupt de ape. Trecand deci raul acela am ajuns la un loc ses si ingenunchind
am inceput sa ma rog Domnului si sa imi marturisesc pacatele. Pe cand ma rugam se deschise
cerul si vazui pe femeia aceea pe care o poftisem, salutandu-ma din cer zicandu-mi: “Bucura-
te Hermo!" Uitandu-ma spre ea, ii zisei :” Doamna, ce faci acolo ?“ Ea imi raspunse : "Am fost ridicata
aici, ca sa arat Domnului pacatele tale". Zic ei: " Tu esti acum acuzatoarea mea ?" "Nu", zise,
"dar asculta cuvintele pe care ti le voi spune. Dumnezeu care locuieste in ceruri si a facut din
nimic lucrurile ce sunt, si le-a inmultit si le-a facut sa creasca pentru biserica Sa cea sfanta
este suparat pe tine pentru ca ai pacatuit catre mine ". Raspunzand ii zisei: " Pacatuit-am catre
tine? In ce fel ? sau ti-am grait vreodata cuvant nerusinat ? Nu te-am socotit intotdeauna ca pe
o zeita ? Nu te-am respectat in toata vremea ca pe o sora femeie ?, pentru ce sustii impotriva mea
pe nedrept aceste fapte rele si necurate ? Ea razand imi zise " In inima ta s-a suit pofta de ceva rau,
oare nu ti se pare ca pentru un barbat drept este o fapta rea, daca se suie in inima lui pofta rea?
Este, da , pacat si inca mare, imi zise, caci barbatul drept doreste numai lucruri drepte. Cand
doreste deci lucruri drepte slava lui este bine asigurata in ceruri si Domnul se arata milostiv in
orice imprejurare. Dimpotriva, cei ce se gandesc in inimile lor la rau isi atrag moartea si robia si
mai ales aceia care cauta sa castige lumea aceasta, care iubesc bogatia si nu tin la bunurile viitoare.
Se vor cai sufletele lor pentru ca nu au nadejde ci s-au nesocotit pe ei si viata lor. Tu insa roaga-te lui
Dumnezeu si El va ierta pacatele tale si ale casei tale intregi si ale tuturor sfintilor.

2. Dupa ce vorbi ea cuvintele acestea, se inchisera cerurile iar eu eram cu totul cuprins de teama,
groaza si intristare, caci ziceam in mine, " Daca si pacatul acesta mi se scrie in cartea judecatii cum ma
voi mai putea mantui? Sau cum voi imblanzi pe Dumnezeu pentru pacatele mele savarsite cu fapta.
Si cu ce cuvinte voi rug ape Domnul ca sa imi fie milostiv?” . Pe cand cugetam si socoteam acestea in
inima mea, vad inaintea mea un fotoliu mere si alb ca zapada. Si veni o femeie batrana imbracata in
vesmant foarte stralucitor, cu o carte in maini, se aseza singura si ma salute cu cuvintele :

“Bucura-te Hermo “ iar eu plin de intristare ii zisei plangand : “ Doamna bucura-te”. Ea imi zise : “
Pentru ce esti asa trist Hermo ? erai rabdator anevoie de suparat si in toata vremea razand, pentru
ce esti acum atat de posomorat la fata si nu vessel?” . Iar eu ii raspunsei: “ Din pricina unei femei
nobile care zice ca am pacatuit catre ea”. Si ea zise “ Nicidecum nu este asupra robului lui Dumnezeu
lucrul acesta, dar in inima ta s-a suit pofta rea. Un astfel de gand poate insa sa aduca pacat asupra
robilor lui Dumnezeu caci este un gand rau si inspaimantator pentru un suflet cu totul cinstit si dovedit
ca bun, daca doreste o fapta rea si mai ales pentru tine Hermo care esti infranat si te abtii de la orice
pofta rea fiind plin de toata nevinovatia se de mare curatie.

3. Dar nu pentru aceasta este Dumnezeu suparat pe tine ci pentru ca sa intorci pe copii tai care au
pacatuit catre Domnul si catre voi parintii lor, caci in iubire oarba catre copiii tai nu ai povatuit casa ta ci
ai lasat-o sa se strice ingrozitor. Pentru aceasta este Domnul suparat pe tine. Totusi va tamadui toate
relele savarsite mai inainte in casa ta, caci pentru pacatele si nelegiuirile lor ai pierdut in afacerile tale
negustoresti. Dar milostivirea cea bogata a Domnului s-a plecat spre tine, si casa ta se va intari e
se va restabili in slava Lui, numai san u fi usuratic, ci cu inima buna, si intareste casa ta caci precum
fierarul ciocanind lucrul sau face ce voieste tot asa si sfatul cel drept repetat zilnic stapaneste
toata rautatea. Nu inceta sa sfatuiesti pe copiii tai, Caci stiu ca daca se vor pocai din toata inima, vor fi
scrisi impreuna cu sfintii in cartile vietii”. Dupa ce se sfarsira vorbele acestea al ei, ma intreba: “
Voiesti sa asculti sa iti citesc ceva ?” Voiesc Doamna ! citeste-mi . “ Fi dar ascultator, imi spuse
ea, si ia seama la maririle lui Dumnezeu”. Atunci in chip maret si minunat am auzit lucruri de care nu
pot sa imi aduc aminte, caci toate cuvintele erau ingrozitoare, asa ca nu poate cineva sa le poarte.
Numai vorbele de pe urma mi le amintesc caci erau folositoare si blande :” Iata Dumnezeul puterilor
care a creat lumea cu putere nevazuta si neintrecuta si cu mare intelepciune si a imbracat zidirea
cu frumusete prin slavita Lui vointa si cu Cuvantul cel puternic a intarit cerul si a intemeiat
pamantul pe ape si cu a Sa intelepciune si pronie a zidit biserica Sa cea sfanta pe care a
si binecuvantat-o. Iata aceasta va schimba cerurile,muntii, dealurile si marile si toate se fac netede
pentru cei alesi ai sai ca sa le implineasca fagaduinta pe care le-a facut-o cu multa slava si bucurie,
daca vor tine legile lui Dumnezeu pe care le-au primit cu credinta mare”.

4. Cand termina de citit se scula de pe fotoliu, venira patru tineri ridicara fotoliul si se dusera cu el
spre rasarit. Iar ea ma chema la sine, se atinse de pieptul meu si imi zise: “ Ti-a placut citirea mea ? “ ii
raspunsei : “ Acestea de la urma imi plac, Doamna dar cele de mai inainte sunt grele si aspre”. Ea imi
zise: “ Acestea de la urma sunt pentru cei drepti, iar cele de mai inainte pentru pagani si pentru cei ce s-
au lepadat de credinta”. Pe cand vorbea ea cu mine, se arata doi barbate, o ridicara pe brate si
plecara spre rasarit unde fusese dus si fotoliul. Vesela pleca si departandu-se imi zise :” Fii cu curaj
Hermo”.

Vedenia II

1. Mergand spre Cumae, pe aceasi vreme ca si anul trecut, mi-am adus aminte pe cale de vedenia
de dinainte si iarasi ma adpuca Duhul si ma duse in acelasi loc unde ma dusese si anul trecut.
Ajungand deci in locul acela plecai genunchii si incepui sa ma rog Domnului sis a slavesc numele Lui, ca
ma socotit vrednic sa mi-a facut cunoscute pacatele mai inainte. Dup ace ma ridicai de la rugaciune,
vazui inaintea mea pe batrana pe care o vazusem si anul trecut, plimbandu-se incoace si in colo si
citind cu glas tare pe o carte. “ Poti tu, imi zise ea, sa vestesti acestea alesilor lui Dumnezeu ?” ,
raspunsei, ” Doamna, atatea nu pot tine minte, da-mi insa cartea ca sa o copiez”. “ Ia-o, imi zise, si
sa mi-o dai inapoi”. O luai si retragandu-ma intr-un loc de pe camp, am copiat-o litera cu litera, caci
nu aflam silabele. Sfarsind de copiat cartea deodata imi fu smulsa cartea din mana, de cine nu am
vazut.
2. Dupa ce postii cinsprezece zile si ma rugai mult catre Domnul, mi se descoperi intelegerea acestei
scrieri. Cele scrise erau :” Copii tai Hermo au pacatuit catre Dumnezeu, au defaimat pe Domnul si cu
mare rautate au tredat pe parintii lor. S-au facut tradatori de parinti dar folos nu au avut de tradarea
lor ci au adaugat la pacatele lor desfranari si tot felul de rautati si astfel s-a umplut masura
faradelegilor lor. Fa cunoscut insa aceste cuvinte tuturor copiilor tai si sotiei tale care pe viitor iti va fi
ca o sora, caci nici ea nu isi pazeste limba cu care pacatuieste, dar auzind cuvintele acestea si-o va pazi
si va afla mila. Dupa ce le vei face cunoscut cuvintele acestea pe care mi le-a poruncit Stapanul ca sa
ti le descopar atunci se vor ierta lor toate pacatele pe care le-au savarsit mai inainte si tuturor sfintilor
care au pacatuit pana in ziua aceasta, daca se vor pocai din toata inima lor si vor indeparta din
inimile lor indoiala, Caci pe slava Sa a jurat Stapanul cu privire la alesii sai ca daca si dupa aceasta
zi hotarata se va mai pacatui, nu se vor mai mantui, caci pentru cei drepti pocainta are sfarsit. Zilele
pocaintei s-au implinit pentru sfinti iar pentru pagani este pocainta pana in ziua de apoi. Sa spui deci
capeteniilor bisericii ca sa isi indrepte caile pentru dreptate pentru ca sa primeasca din plin si
cu multa slava fagaduintele. Fiti deci statornici cei care savarsiti dreptatea si nu va indoiti pentru
trecerea voastra in viata cealalta impreuna cu sfintii ingeri. Fericiti sunteti toti care rabdati marea
asuprire viitoare si cati nu vor tagadui viata lor, caci sa jurat Domnul catre Fiul Sau ca cei ce au tagaduit
pe Domnul lor s-au lipsit de viata vesnici. Adica cei ce iL vor tagadui in zilele viitoare, caci celor ce L-au
tagaduit mai inainte le-a fost milostiv pentru multa Sa indurare.

3. Iar tu Hermo, sa nu pastrezi ura copiilor tai nici sa parasesti pe sora ta pentru ca sa fie curatiti de
pacatele lor de mai inainte, caci vor fi povatuiti cu povata dreapta daca nu le vei pastra ura. Ura
neimpacata duce la moarte, tu insa Hermo ai avut mari suparari personale din pricina calcarilor de lege
savarsite in casa ta, pentru ca nu ai avut grije de ei, ci dimpotriva ai trecut cu vederea si te-ai indeletnicit
cu afacerile tale cele rele, totusi iti aduce mantuirea faptul ca nu te-ai departat de Dumnezeul cel viu
precum si curatia si multa infranare. Acestea te-au mantuit, daca ramai statornic in ele si mantuiesc pe
toti care fac unele ca acestea si petrec in nevinovatie si simplitate. Acestia vor birui toata rautatea si vor
fi statornici pana la viata vesnica. Fericiti toti care savarsesc dreptatea ! Nu vor pieri in veac. Sa spui lui
Maxim: Iata vine o stramtorare, daca ti se pare ca este bine iaras tagaduieste. Aproape este Dom,nul de
cei ce se intorc catre El precum este scris la Eldad si Modat, care au proorocit poporului in pustie. Un
tanar foarte frumos mi-a facut in somn urmatoare marturisire zicandu-mi: Cine crezi ca este batrana de
la care ai primit cartea ? - Sibila. am zis eu - Te inseli, nu este ea, imi zise el - Dar cine ? intreb eu -
Biserica, imi raspunse el. L-am intrebat apoi: Pentru ce arata oare batrana ? - Pentru ca ea a fost creata
inainte de toate, fu raspunsul sau, pentru aceasta este batrana si pentru ea a fost imtocmita lumea.
Dupa aceea avui o vedenie in casa mea. A venit batrana si m-a intrebat daca am dat presbiterilor cartea.
Am spus ca nu am dat-o. "Bine ai facut ,zise, caci am sa mai adaug cateva cuvinte. Cand voi sfarsi toate
cuvintele, prin tine vor fi duse la cunostinta tuturor alesilor. Sa scri deci doua carti si sa trimiti una lui
Clement si una Graptei. Clement sa o trimita apoi cetatilor din afara, caci lui i s-a incredintat aceasta;
Grapte sa invete din ea vaduvele si orfanii, iar tu insuti sa o citesti in aceasta cetate, impreuna cu
prezbiterii care stau in fruntea biserici".

Vedenia III

1. Postind de multe ori si rugand pe Domnul ca sa imi arate descoperirea pe care o fagaduise sa mi-o
arate prin batrana, chiar in acea noapte mi se arata batrana si imi zise: Pentru ca te rogi atat de mult si ai
asa de mare ravna sa cunosti toate, vino la campul unde semeni alac, si pe la ceasul al cincilea iti voi
aparea si iti voi arata cele ce trebuie sa vezi. O intrebai zicand: Doamna, in ce loc al campului ? - unde
vrei tu - fu raspunsul ei. Mi-am ales in gand un loc frumos si retras. Mai inainte insa de a-i vorbi si a-i
spune locul imi zise : Voi veni acolo unde doresti. Asa dar fratilor m-am dus la camp, am socotit exact
ceasurile si am ajuns la locul unde hotarasem sa vin. Acolo vazui o sofa de fildes, pe sofa era asezata o
perna de in si pe deasupra intinsa o panza foarte fina de in. Cand vazui aceste lucruri asezate inaintea
mea si nu zari pe nimeni in locul acela, ramasei incremenit, groaza ma lua, parul mi se zburli si ma
cuprinsera oarecum fiorii, pentru ca eram singur. Cand imi venii apoi in fire si imi adusei aminte de
marirea lui Dumnezeu si prinsei curaj, imi plecai genunchii si incepui a marturisi iarasi pacatele mele ca si
mai inainte. Doamna veni impreuna cu cei 6 tineri pe care ii vazusem si mai inainte, se aseza putin in
urma mea si asculta la mine, cum ma rugam si imi marturiseam Domnului pacatele. Apoi se atinse de
mine si imi zise: Hermo inceteaza a te ruga intruna pentru pacatele tale, roaga-te si pentru dreptate, ca
sa primesti parte din ea pentru casa ta. Ma ridica de mana ma duse la sofa si zise tinerilor: Duceti-va si
ziditi. Dupa ce se retrasera tinerii si ramasesem noi singuri imi zise: Sezi aici - raspunsei Doamna sa se
aseze intai cei mai in varsta - Sezi zise, cand iti spun. Voind deci sa ma asez in partea dreapta, nu ma lasa
ci imi facu semn sa ma asez in partea stanga. Pe cand ma gandeam in mintea mea si eram trist pentru
ca nu ma lasase sa ma asez in partea dreapta imi zise: Esti suparat Hermo ? Locul din partea dreapta se
cuvine altora care au bine placut lui Dumnezeu si au patimit pentru numele Lui. Tie iti lipsesc multe
pentru ca sa poti sedea impreuna cu ei. Dar precum starui in curatie staruie si de aici inainte si vei sedea
impreuna cu ei ca si toti care fac faptele lor si rabda cele ce au rabdat ei.

2. Ce au rabdat ei ? , intrerupsei eu - Asculta, imi zise, lovoturi de bici, inchisori, stramtorari mari, crucea,
fiare salbatice, pentru Numele lui Dumnezeu. Pentru aceasta isi au locul in partea dreapta a altarului ca
si oricine patimeste pentru Numele Lui Dumnezeu, iar celorlalti li se cuvine partea stanga. Dar si unii si
altii, si cei ce stau la stanga si cei ce stau la dreapta, au aceleasi fagaduinte si daruri numai ca cei din
dreapta au o oarecare cinste deosebita. Tu esti doritor foarte a sedea de-a dreapta impreuna cu ei, dar
lipsurile tale sunt multe. Vei fi insa curatit de lipsurile tale si toti care nu se indoesc vor fi curatiti de
toate pacatele pe care le-au savarsit pana in ziua aceasta. Dupa ce rosti aceste cuvinte voi sa plece. Eu
insa cazui la picioarele ei si o rugai in numele Domnului sa imi arate vedenia pe care mi-o fagaduise.
Atunci ma apuca iarasi de mana ma ridica sus si ma aseza pe sofa in partea stanga iar ea sezu im partea
dreapta si ridicand in sus un toiag stralucitor, ma intreba: Vezi ceva mare? - raspunsei : Doamna nu vad
nimic - Iarasi imi zise: Iata nu vezi in fata ta un turn mare, zidindu-se pe ape stralucitoare cu cate patru
unghiuri ? - Intradevar, se zidea turnul in patru unghiuri de cei sase tineri care venisera impreuna cu ea.
Alte zeci de mii de oameni aduceau pietre, unii din adanc, iar altii de pe pamant si le dadeau celor sase
tineri, aceia le luau si zideau cu ele si toate pietrele scoase din adanc le zideau asa precum erau caci erau
potrivite si se uneau la inchietura cu celelalte pietre. Si asa de bine se imbinau unele cu altele incat nu se
observa incheietura lor iar zidirea turnului parea a fi facuta dintr-o singura piatra. Din celelalte pietre
insa care erau aduse de pe uscat, pe unele le puneau la o parte,pe altele le intrebuintau la zidit, iar pe
altele le taiau in bucati si le aruncau departe de turn. Multe alte pietre stau inca imprejurul turnului si nu
le intrebuintau la zidire, caci unele din ele aveau crapaturi, altele erau ciuntite, iar altele erau albe si
rotunde si nu se potriveau la zidire. Vedeam apoi alte pietre care erau aruncate de turn si mergeau
rostogolindu-se pe drum, dar nu ramaneau pe drum ci se rostogoleau de pe drum intr-un loc anevoie de
umblat. Altele cadeau pe foc si ardeau, altele cadeau aproape de ape si nu puteau sa se rostogoleasca,
desi ar fi vrut sa se rostogoleasca mai departe si sa se duca in apa.

3. Cum imi arata acestea voi sa plece. Ii zisei : Doamna, ce folos pentru mine ca am vazut acestea si nu
pricep insemnatatea lor ? - Iscodotor esti omule, imi raspunse ea, de vrei sa cunosti cele privitoare la
turn ! - Se poate Doamna, zisei, dar vreau sa povestesc fratilor mei ca sa se bucure si ei auzindu-le si sa
cunoasca pe Domnul in multa slava. Te vor asculta intr-adevar multi, zise ea, insa unii dintre cei ce te vor
asculta, se vor bucura iar altii vor plange, dar si acestia daca vor asculta si se vor pocai, se vor bucura.
Asculta deci asemanarile acestui turn, caci iti voi descoperi totul, dar nu-mi mai face suparare cu
rugaciunea ta pentru descopperire, caci descoperirile de tot felul acesta isi au sfarsitul lor si acum sunt
la sfarsit. Totusi tu nu vei inceta de a cere descoperiri, caci esti nerusinat. Turnul pe care il vezi zidindu-
se, sunt eu, biserica care m-am aratat tie si acum si mai inainte. Intreaba acum in privinta turnului, orice
vrei si iti voi descoperi, pentru ca sa te bucuri impreuna cu sfintii. Doamna, zisei eu, pentru ca m-ai
socotit odata vrednic, ca sa imi descoperi totul, descopera-mi ceea ce este cu putinta sa ti se descopere,
- ti se va descoperi, ma asigura ea, numai inima ta sa fie intoarsa catre Dumnezeu si sa nu pui la indoiala
ceea ce ai vazut. O intrebai : Doamna, pentru ce turnul a fost zidit pe ape ? Ti-am spus de mai inainte,
raspunse ea si totusi cercetezi cu atata ravna. Cercetand deci vei afla adevarul. Asculta acum pentru ce
turnul a fost zidit pe ape: Pentru ca viata voastra prin apa sa mantuit si se va mantui. Turnul insa este
intemeiat pe cuvantul numelui celui Atotputernic si slavit si este tinut prin puterea Domnului.

4. Doamna, exclamai eu, mare si minunat este lucrul acesta ! Dar cei sase tineri, care zidesc cine sunt
Doamna ? Acestia sunt sfintii ingeri ai lui Dumnezeu cei care au fost creati mai intai si carora Domnul le-
a incredintat toata zidirea spre a o face sa creasca, a o zidi si a stapani peste faptura intreaga, de acestia
deci va fii terminata zidirea turnului. Dar ceilalti care aduc pietrele cine sunt ? si ei sunt sfinti ai lui
Dumnezeu : Dar cei sase de mai inainte sunt mai presus decat ei. Zidirea turnului se va sfarsi si toti
impreuna se vor bucura imprejurul turnului si vor slavi pe Dumnezeu ca sa sfarsit zidirea. Am mai
intrebat-o apoi : Doamna as dori sa cunosc soarta pietrelor si puterea lor ce fel este, mi-a raspuns: Nu ca
ai fi mai vrednic decat toti ceilalti, ca sa ti se descopere aceasta, caci sunt altii mai inaintea ta si mai buni
decat tine carora ar fi trebuit sa li se descopere vedeniile acestea, dar ca sa se slaveasca numele lui
Dumnezeu ti sa facut si ti se vor face si de aici incolo descoperiri pentru cei nehotarati, cei care mereu
chibzuiesc in inimile lor, daca acestea sunt intr-adevar sau nu sunt. Spune-le ca toate acestea sunt
adevarate si nimic nu este afara de adevar, ci toate sunt tari si sigure si bine intemeiate.

5. Asculta acum explicarea pietrelor care se duc spre zidire. Pietrele cele in patru colturi, albe si potrivite
la incheieturi sunt apostoli, episcopi, invatatori sau diaconi care au vietuit dupa sfintenia lui Dumnezeu si
au indeplinit slujba de episcopi, invatatori si diaconi in curatie si sfintenie fata de alesii lui Dumnezeu.
Unii dintre ei au adormit deja, iar altii sunt inca in viata. Ei intotdeauna au lucrat in unire unii cu altii, au
avut pace intre ei si au ascultat unii de altii. Pentru aceasta se potrivesc incheieturile lor la zidirea
turnului. Ce inseamna oare pietrele care sunt aduse din adanc si sunt intrebuintate la zidire si se
potrivesc la incheieturi cu celelalte pietre deja zidite ? Acestia sunt cei ce au patimit pentru numele
Domnului. As dori sa cunosc celelalte pietre, care sunt aduse de pe uscat, ce insemneaza Doamna? Cele
ce merg la partea de jos a zidirii si nu sunt cioplite, pe acestea le-a dovedit Domnul ca bune, pentru ca au
umblat pe drumul cel drept al Domnului si au urmat poruncile lui. Cele ce sunt aduse si se pun sus la
zidire, cine sunt ? - Sunt tineri in credinta si credinciosi obisnuiti. Ei sunt sfatuiti de ingeri ca sa faca bine,
deoarece s-a aflat in ei rautate. Pe cine infatiseaza apoi cele puse la o parte si aruncate ? - Pe cei ce au
pacatuit dar doresc sa se pocaiasca: pentru aceasta nu au fost aruncate departe de turn, pentru ca vor
fi intrebuintati la zidire, daca se vor pocai. Cei ce se vor pocai deci, daca se vor pocai cu adevarat vor fi
tari in credinta, numai daca se vor pocai acum, cat timp se zideste turnul. Iar daca se va sfarsi zidirea
numai au loc ci vor fi aruncati. Numai atat vor avea, ca vor sta langa turn.

6.Vrei sa cunosti si pe acelea care au fost taiate in bucati si au fost aruncate departe de turn ? Acestia
sunt fii nelegiuirii. Ei au crezut in chip fatarnic si nu au fost straini de niciun pacat. De aceea nu
dobandesc mantuirea, pentru ca nu sunt buni de intrebuintat la zidire din pricina rautatiilor lor. Pentru
aceasta au fost sfaramate si aruncate departe, din pricina maniei Domnului pentru ca l-au maniat.
Celelalte pe care le-ai vazut stand in mare numar, fara a fi aduse la zidire inchipuiesc cele aspre, pe aceia
care au cunoscut adevarul dar n-au ramas in el si nici nu sau unit cu cei sfinti, pentr aceea nu sunt bune
de intrebuintat. Cine sunt apoi cele care au crapaturi ? - Acestia sunt cei care au vrasmasie unii
impotriva altora in inimile lor si nu traiesc in pace intre ei, care la vedere pastreaza pacea, iar cand sunt
departe unii de altii pastreaza rautatile in inima. Acestea sun crapaturile pe care le au pietrele. Cele
ciuntite inchipuiesc pe aceia care au primit in adevar credinta si au cea mai mare parte la dreptate dar
au si unele parti de nelegiuire. Pentru aceasta sunt ciuntite si nu intregi. Cine sunt oare Doamna
pietrele albe si rotunde care nu se impotrivesc la zidire? - Acestia sunt cei ce au credinta dar au si
bogatia lumii acesteia. Cand vine o stramtoare pentru bogatia si afacerile lor ei se leapada de Domnul.
La acest raspuns ii mai pusei iarasi o intrebare : Doamna cand vor fi ei oare buni de intrebuintat la zidire
? - Vor fi vrednici de Dumnezeu imi zise, cand se va micsora bogatia lor, care ii amageste caci precum
piatra este rotunda, daca nu se ciopleste si nu isi va pierde ceva din ea, nu poate fi in patru colturi, tot
asa si cei bogati din lumea aceasta daca nu se pierde din bogatia lor, nu pot fi vrednici de Domnul.
Cunoaste aceasta mai intai la tine insuti; cand erai bogat nu erai bun de nimic iar acum esti bun de
intrebuintat si folositor pentru viata. Fiti buni de intrebuintat pentru Dumnezeu, caci si tu vei fi luat din
aceste pietre.

7. Pietrele pe care le-ai vazut aruncate departe de turn cazand pe drum si rostogolindu-se de pe drum in
locuri anevoie de umblat, sunt cei ce cred dar in urma indoelii parasesc calea cea adevarata socotind ca
pot gasi o cale mai buna, se ratacesc si patimesc umbland prin locuri neumblate. Iar cele ce cad in foc si
ard sunt aceia care sau departat pana la sfarsit de Dumnezeul cel viu si din pricina poftelor lor de
desfranare si rautatilor pe care le-au savarsit, nu le trece prin minte sa se pocaiasca. Daca doresti sa stii
cine sunt pietrele acelea, care cad aproape de apa si nu pot sa se rostogoleasca in apa ? - Acestia sunt
cei ce asculta cuvantul si doresc sa se boteze in numele Domnului, dar cand li se aduce aminte de curatia
adevarata se rasgandesc si umbla iarasi dupa poftele lor cele rele. Cu asta terminase lamuririle despre
turn. Indrasnind o intrebai daca toate pietrele acestea care sunt aruncate si nu se potrivesc la zidirea
turnului vor avea loc la turnul acesta si daca le este cu putinta pocainta. - Pocainta le este cu putinta, imi
raspunse ea, dar la turnul acesta nu se mai pot potrivi. Pentru un alt loc mult mai neinsemnat se vor
potrivi dar si aceasta cand vor fi chinuiti si se vor implini zilele pacatelor lor. Si pentru aceasta vor fi
izbaviti pentru ca sau facut partasi cuvantului celui drept. Si atu7nci vor izbuti sa se izbaveasca de chinuri
daca vor pune la inima faptele lor rele pe care le-au savarsit. Iar daca nu le vor pune la inima nu vor fi
mantuiti din cauza impietririi inimii lor.

8. Cand am incetat deci de a o intreba toate acestea, imi zise: Vrei sa vezi si altceva? fiind foarte doritor
de vedenii m-am bucurat mult ca voi vedea iarasi ceva. Bagand de seama aceasta batrana zambi si imi
zise : - Vezi sapte femei imprejurul turnului - da Doamna, ii raspunsei eu si ea continua : Turnul este
purtat de ele dupa porunca Domnului. Asculta acum si felul lor de lucrare. Cea dintai dintre ele cu maini
puternice se numeste credinta prin ea se mantuiesc alesii lui Dumnezeu. Cealalta care este incinsa in
brau si are tinuta barbateasca se numeste infranarea, ea este o fiica a credintei, cine ii urmeaza este
fericit in viata caci se va feri de toate faptele rele in credinta, ca va mosteni viata de dincolo daca se tine
departe de orice pofta rea. Dar celelalte cine sunt Doamna ? Sunt fiice una alteia. Ele se numesc 1-
simplitate, 2- stiinta, 3- nevinovatie, 4-sfintenie, 5-dragoste. Daca faci deci toate faptele mamei lor poto
sa traiesti. As dori Doamna sa stiu ce putere are fiecare din ele