Subprogramele in Pascal

In anumite situatii, este necesar ca o sceventa de instructiuni sa se execute de

mai multe ori in cadrul unui program, eventual cu alte date; sau este nevoie pentru
usurarea algoritmului sa se faca impartirea unei probleme in subprobleme. O astfel de
secventa poate fi cuprinsa in cadrul uni modul de program numit subprogram. La aceste
subprograme referirea se face cu ajutorul unui nume si eventual parametri (adica date
de intrare si iesire pentru subprogramul respectiv).
In Pascal exista doua tipuri de subprograme:
- subprograme de tip procedura;
- subprograme de tip functie.
Tot ca si o clasificare: subprogramele pot fi predefinte de limbaj (sqrt(), val()) si
definite de programator. Noi ne vom ocupa de a doua categorie.
Indiferent de tip, subprogramele trebuie declarate si definite in cadrul programului
principal inainte de blocul acestuia.
EX:
Program nume_principal;
USES unituri
CONST declaratii_constante
TYPE declaratii_tipuri de date
VAR declarartii_variabile
Declaratii de proceduri si functii
BEGIN
{blocul programului – unde apare apelul la subprogram}
END.
O declaratie de subprogram se realizeaza in doua parti:
- un antet de subprogram (care face legatura intre programul principal si subprogram);
- blocul subprogramului (care descrie functionarea subprogramului).

1. Procedurile – se declara astfel:

PROCEDURE nume [(lista parametrilor formali)];
[Declaratii;]
Begin
{corpul procedurii}
End;
Unde nume=este un identificator ce constituie numele simbolic dat de
programator procedurii.
Lista parametrilor formali= este optionala (poate fi vida) si precizeaza
datele de care depinde subprogramul si tipul lor si are urmatoarea forma:
([var] lista_variabile1:tip1;[var] lista_variabile2:tip2;……….);
Utilizarea parametrilor formali confera subprogramelor capacitatea de a actiona
independent de contextul programului, dar se supun unor reguli:
- in cadrul subprogramului se manifesta ca orice variabila declarata la inceputul unui
program;
- pot fi date de intrare (fara var, referirea la ele se face prin valoare) sau date de iesire
(cu var, referirerea la ele se face prin adresa)
- nu pot fi declarati din nou in partea de declaratii a procedurii;
Declaratii=procedura poate avea lista ei de declaratii in general de
variabile. In cazul in care in aceasta parte se declara alte subprograme atunci avem
de-a face cu subprograme imbricate. Toate declaratiile facute in acest loc sunt locale
subprogramului in care sunt declarate (adica lucrurile definite aici nu au semnificatie
decat in cadrul acestui subprogram.
 Declaratiile facute in programul principal se numesc globale si se vad si se pot
folosi in tot programul, inclusiv in interiorul subprogramelor.
Apelul procedurilor se face in felul urmator:
Nume [(lista parametrilor actuali)];
Unde nume=numele stabilit de programator procedurii;
Lista parametrilor actuali=o lista de variabile sau expresii dar care trebuie sa
corespunda ca si numar, ordine, tip cu lista parametrilor formali de la definirea
procedurii.
Apelul unei proceduri are ca efect intreruperea secventei de instructiuni din
partea apelanta (program principal sau alt subprogram), realizarea corespondentei intre
parametrii actuali cu cei formali, executia subprogramului apelat, dupa care se revine la
programul apelant. Astfel in memorie: se aloca spatiu pentru p. actuali, variabilele
locale, adresa de revenire in programul apelant, se face transferul parametrilor actuali,
se transmite controlul primei instructiuni din subprogram.
EX: sa se scrie un program care face suma a n matrici patratice citite de la tastatura.
- o procedura de citire,
- o procedura de calcul al sumei.
uses crt;
type matrice=array[1..10,1..10] of integer;
var a,s:matrice;
n,i,j,m:integer;
procedure citire(var a:matrice;n:integer);
var i,j:integer;
begin
for i:=1 to n do
for j:=1 to n do
begin
write('a[',i,',',j,']=');
readln(a[i,j]);
end;
end;
procedure suma(x:matrice;n:integer;var s:matrice);
var i,j:integer;
begin
for i:=1 to n do
for j:=1 to n do
s[i,j]:=s[i,j]+x[i,j];
end;
BEGIN
clrscr;
write('Dati dimensiunea matricilor ');
readln(n);
write('Dati numarul de matrici la care se face suma ');
readln(m);
for i:=1 to m do
begin
writeln('Dati a ', i,' a matrice');
citire(a,n);
suma(a,n,s);
end;
writeln('Matricea suma este');
for i:=1 to n do
begin
writeln;
for j:=1 to n do
write(s[i,j],' ');
end;
readln;
END.
2. Functiile – se declara astfel:
FUNCTION nume [(lista parametrilor formali)]:tip;
[Declaratii;]
Begin
{corpul functii}
nume:=expresie;
End;
Elementele nume, lista parametrilor formali, declaratii au aceeasi semnificatie ca la
proceduri. Diferenta fata de acestea este ca o functie returneaza o valoare care are un
anumit tip (standard, string sau adresa a unei date) specificat in linia de antet si
obligatoriu in cadrul blocului functiei numele acesteia trebuie sa primeasca o valoarea
unei expresii.
Apelul unei functii se face prin: nume(lista parametrilor formali) dar aceasta forma
trebuie sa apara in cadrul unei expresii, a unei atribuiri, sau valoarea returnata de
functie se va tipari.
Ex: Se da un vector cu numere naturale si se cere sa se numere cate din ele sunt
prime.
Program nrprime;
Uses crt;
Type vector=array[1..10] of word;
Var v:vector;
I,n,nr:integer;
Function prim(a:word):boolean;
Var
Begin
Prim:=true;
For I:=2 to trunc(sqrt(a)) do
If a mod I=0 then prim=false;
If a=2 then prim:=true;
If a=1 then prim:=false;
End;
BEGIN Clrscr;
Write(‘n=’);readln(n);
Nr:=0;
For I:=1 to n do
Begin
Readln(v[I]);
If prim(v[I])=true then nr:=nr+1;
End;
Writeln(‘Vectorul are ‘, nr,’ numere prime’);
Readln;
END.
Mecanismul de transfer al parametrilor:
Am specificat ca parametrii pot fi de doua tipuri:
- parametri de intrare, transmisi prin valoare, (nu au cuvantul rezervat var in fata)
mecansimul de lucru cu acestia este urmatorul: in momentul apelarii
subprogramului se transmite valoarea acestui parametru care se va pastra intr-o
zona de memorie separata, iar toate modificarile referitoare la acesta se vor face in
acest loc, iar in momentul iesirii din subprogram cand se lucreaza cu aceasta
variabila modificarile nu vor fi vizibile.
EX:
Program xxx;
Var x,y:integer;
Procedure ex(x:integer);
Begin
x:=5;
End;
Begin x:=8;
 Ex(x);
Writeln(x); End.
Acest program va tipari valoarea 8.
- parametri de iesire, transmisi prin adresa (care au in fata cuvantul rezervat VAR),
mecanismul de lucru este urmatorul: in momentul apelarii subprogramului acestora
nu lise rezerva memorie ci se va lucra direct in zona de memorie aloca la declararea
variabilelor respective (deci toate modificarile din subprogram vor fi vizibile si in
programul principal.
EX:Program xxx;
Var x,y:integer;
Procedure ex(var x:integer);
Begin
x:=5;
End;
Begin
x:=8;
Ex(x);
Writeln(x);
End.
Acest program va tipari valoarea 5.
Domeniul de vizibilitate al variabilelor
Am stabilit ca variabilele se impart in: variabile locale unui subprogra si variabile
globale. Semnificatie acestora se vede in urmatorul desen:

PP Astfel
- variabilele declarate in PP vor fi
vizibile in S1, S2, S3, S4, S5.
S1 - variabilele declarate in S1 vor fi
vizibile in S1 si in S2, iar in PP, S3, S4,
S2 S5 nu;
- variabilele declarate in S3 vor fi
S3 vizibile in S4 si S5 iar in PP si S1, si
S2 nu.
S4 - Variabilele declarate in S4 vor fi
vizibile doar acolo si nu in S5, S3, S1,
S5 S2 si PP

Variabilel declarate in S3 sunt variabile locale pentru pentru S3 dar sunt variabile
globale pentru S4 si S5. Variabilele declarate in PP sunt globale deoarece sunt vizibile
de toate subprogramele. Daca exista o variabila declarata si in S3 si in S4 (ex: var
a:integer) atunci in S3 se va folosi variabila definita acolo iar in S4 variabila a declarata
in S4 cea din S3 pierzandu-si semnificatia.

In Pascal se pot folosi si subprograme declarate in zona de declaratii si definite

mai tarziu folosind cuvantul rezervat FORWARD, acest lucru face posibila utilizarea
unui subprogram inainte de a-l defini.
EX: Program xxx;
Var x,y:integer;
Procedure ex1(var x:integer);FORWARD;
Procedure ex2(x:integer);
Begin
Ex1(x);
End;
Procedure ex1;
Begin X:=6; End;

Begin x:=3;
Ex2(x);
Writeln(x); End.
Se va tipari valoarea 3.