CAPITOLUL l

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A

APARATULUI GENITAL FEMININ

1.1 NOTIUNI DE ANATOMIE

Reproducerea este o caracteristica fundamentala a oricarei fiinte si se

realizeaza prin participarea a doua organisme de sex diferit. Ea este rezultatul
fecundarii gametului feminin –ovul, de catre gametul masculin-spermatozoid.
Oul rezultat se grefeaza in cavitatea uterina, unde continua sa creasca si sa se
dezvolte pana ce fatul, devenit viabil, este expulzat din uter prin actul nasterii.
Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul fecundarii
oului, dar diferentierea intersexuala somatopsihica are loc lent, in timpul
copilariei si se realizeaza dupa pubertate, urmare activitatii gonadelor. In
copilarie, hormonii secretati in cantitati reduse contribuie, impreuna cu ceilalti
hormoni, la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar dupa
pubertate, acesti hormoni secretati in cantitati crescute la femei, cu anumite
caracteristici ciclice, intretin functia sexuala.
Organizarea morfofunctionala a sistemului reproducator la ambele
sexe este extrem de complexa, gonadele avand atat functia de a produce gameti-
ovule si spermatozoizi, cat si pe aceea de a secreta hormoni sexuali, care prin
activitatea lor diferita asupra organelor genitale si asupra intregului organism,
asigura conditiile optime pentru reproducere.

4
 Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa- vulva,
si un grup de organe interne localizate in pelvis-vaginul, uterul, trompele
Faloppe (salpinge) si ovarele.

Glandele mamare sunt anexe ale aparatului genital.

Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in stransa

interdependenta cu starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele de
dezvoltare.
Vulva- reprezinta deschiderea in afara organelor genitale .
Ea este constituta din : pubis, labiile mari,labiile mici, glandele Bartholin,
clitoris, meatul urinar, intrarea vaginului, himen.
Pubisul, sau muntele lui Venus, este regiunea anatomica dinaintea
simfizei pubiene,acoperita , din perioada pubertatii cu par.Este bogat in tesut
grasos, fibro-conjunctiv, ceea ce ii confera relieful usor proeminent si
consistenta moale de “perinita”.
Labiile mari sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre
musculare si tesut grasos si conjunctiv.Sunt acoperite pe fata externa de piele iar
pe partea interna de o mucoasa prevazuta cu epiteliu pavimentos.Prezinta
foliculi polisebatici pe fata externa si glande sudoripare a caror functie
debuteaza la pubertate.Anatomic, se unesc si formeaza comisura anterioara, la
fel se unesc si extremitatile posterioare si formeaza comisura posterioara.
Contin un bogat plex venos care in cazuri de traumatisme produce hemoragie
profuza si hematoame extinse.
Labiile mici sunt formate din tesut conjunctiv si fibre musculare
printre care se gasesc rare fibre de tip erectil.Sunt acoperite de o mucoasa
prevazuta cu epiteliu pavimentos, prezinta glande sebacee , eventual , glande
sudoripare.
Glandele Bartholin sunt situate pe cele doua laturi ale extremitatii
inferioare a vaginului, in grosimea labiilor mari.Sunt glande tubulare ramificate,
alcatuite din lobi formati la randul lor din acini glandulari cu functie muco-
secretorie.
Clitorisul este constituit din doi corpi cavernosi separati printr-un
sept incomplet.Se termina cu o extremitate proeminenta denumita gland,
prevazuta cu un fren.
Meatul urinar este orificiul extern al uretrei, la nivelul caruia se afla
glandele Skene, asezate parauretral, ele se deschid pe partile laterale ale
orificiului uretral.

5
 Himenul oblitereaza partial orificiul vaginal si este format din tesut
conjunctiv, bine vascularizat, acoperit de un epiteliu pavimentos.
Forma orificiului himenal poate fi : semilunara, circulara, cribiforma, septata,
fibriata.
Bulbii vestibulari sunt organe erectile dezvoltate incomplet.
Limfaticele vulvei sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali
superficiali si profunzi si de ganglionii femurali superficiali si profunzi.
Perineul este o formatiune musculo-aponevrotica care inchide in jos
excavatia osoasa a bazinului.
Organele genitale interne sunt: vaginul, uterul, istmul, colul,
trompele, cu portiunea interstitionala, portiunea istmica si portiunea ampulara ,
si ovarul.
Vaginul este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul
antero-posterior.El are rol in copulatie, este locul in care sunt depusi
spermatozoizii , si serveste drept canal pentru trecerea fatului si a anexelor sale
in timpul nasterii.Elasticitatea sa ii da posibilitatea de a se deschide in cursul
nasterii, cand peretii sai pot veni in contact cu peretii bazinului, pentru ca dupa
aceea sa revina la dimensiunile obisnuite.
La femeile de varsta inaintata vaginul isi pierde din elasticitate transformandu-
se intr-un conduct rigid.
Vaginul are o directie oblica de sus in jos si dinapoi, inainte avand o lungime de
aproximativ 12 cm si diametrul de 2 cm.
In drumul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in
partea de jos a trunchiului. Muschii din aceasta regiune denumita perineu sunt
sustinatorii vaginului si in buna parte, a tuturor organelor bazinului.
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai multe
straturi de celule suprapuse.Suprafata acestei mucoase prezinta neregularitati,
cute transversale,care pornesc de o parte si de alta a unor formatiuni mai
ingrosate.
Aceste cute au un important rol in marirea suprafetei de contact in
timpul actului sexual si in mentinerea lichidului spermatic depus in vagin.
Mucoasa vaginala se modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali din
organism, in special in raport cu secretia de estrogeni.
In partea de sus vaginul se continua cu colul uterin, iar in partea de jos se
deschide in vulva. In partea dinapoi vine in raport cu rectul, iar in partea
dinainte , in raport cu vezica si uretra.
Uterul este organul in care nideaza si se dezvolta produsul de
conceptie si care produce expulzia acestuia dupa dezvoltarea la termen.

6
 Este situat in regiunea pelviana , pe linia mediana si prezinta raporturi
anatomice : anterior – cu vezica urinara, posterior – cu rectul, inferior- se
continua cu vaginul, superior- cu organele intestinale si colonul, iar lateral- cu
ligamentele largi.
Uterul este un organ cavitar, care , la nulipare are 6,5 cm lungime, iar la
multipare , 7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza si 3 cm in
portiunea medie a colului si un diametru antero-posterior de 2,5- 3 cm.
Este format din trei portiuni: corpul, istmul si colul.
Corpul uterin are aspectul unui corp turtit antero-posterior caruia i
se descriu doua fete si doua margini.
- Fata anterioara are forma usor convexa , acoperita de peritoneu pana la
istm, unde se reflecta pe vezica formand fundul de sac vezico-uterin .
- Fata posterioara este mai convexa decat fata anterioara, prezinta o creasta
mediana, este acoperita de peritoneu care coboara pe istm si pe primii
centimetrii ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflecta pe rect, formand
fundul de sac vagino-rectal sau Douglas.Se afla in raport cu ansele intestinale si
colonul ileo-pelvin.Marginile laterale sunt rotunjite si in raport cu ligamentele
largi. Pe marginile uterului se gasesc vasele uterine si se pot afla vestigii ale
canalului Wolff, cum este canalul Malpighi-Gartner.
- Marginea superioara, sau fundul uterului, este ingrosata si rotunjita,
concava sau rectilinie la fetite, si net convexa la multipare.Prin intermediul
peritoneului este in contact cu ansele intestinale si colul pelvian.
Unghiurile laterale denumite coarne uterine se continua cu istmul tubar si sunt
locul de insertie al ligamentelor rotunde si utero-tubare.
Istmul continua corpul uterin si reprezinta zona retractila a acestuia.
Colul uterin este mai ingust si mai putin voluminos decat corpul si
are forma unui butoias cu doua fete convexe si doua margini groase si
rotunjite.Vaginul se insera pe col dupa o linie oblica ce urca posterior, insertia
sa divizand colul in portiune supra si subvaginala.
Portiunea supravaginala vine anterior in contact cu peretele postero-
inferior al vezicii prin intermediul unui tesut celular putin dens, care decoleaza
usor pe linia mediana.Fata posterioara, acoperita de peritoneu, corespunde
fundului de sac Douglas. Marginile laterale sunt in raport cu baza ligamentelor
largi si spatiul pelvio-rectal superior.
Portiunea vaginala a colului este delimitata de suprafata de insertie a
vaginului ce se face pe o inaltime de 0,5 cm si este la nivelul unirii treimii
superioare cu doua treimi inferioare posterior , iar anterior, la unirea treimii cu
treimea inferioara.

7
 Portiunea intravaginala proemina in vagin ca un con cu varful rotunjit
si centrat de orificiul extern , care , la nulipare este circular sau in fanta
transversala ingusta, fanta care la multipare se lungeste pana la 1,5 cm. Prezinta
buza anterioara mai proeminenta si rotunjita, si buza posterioara, mai lunga,
care creeaza asemanarea cu botul de linx , cu care este comparat.
Colul este separat de peretii vaginului prin cele patru funduri de sac.
Mijloacele de fixare si sustinere ale organelor genitale feminine
sunt reprezentate de aparatul ligamentar, care este alcatuit din:ligamente largi,
ligamente rotunde si ligamente utero-sacrate.
Ligamentele largi se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind
de la marginile laterale ale uterului la peretii excavatiei pelviene.
Ligamentul rotund ridica fata anterioara, el sa prezinta ca un
cordon rotunjit , de 15 cm, care, de la corpul uterin se indreapta antero-
posterior, determinand formarea aripioarei anterioare a ligamentului larg , apoi
se angajeaza in canalul inghinal, terminandu-se prin numeroase fascicule
fibroase in tesutul celulo-grasos al pubisului si al labiilor mari.
Fata posterioara a ligamentului este ridicata in portiunea mijlocie
de catre ovar si ligamentele utero si tubo-ovariene formand aripioara
posterioara.
Marginea superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite
se continua una pe alta , fiind strabatute de trompa careia ii formeaza
mezosalpingele sau aripioara superioara. Baza ligamentului larg , cu o grosime
de 2,5 cm in plan sagital reprezinta hilul principal prin care penetreaza vasele si
nervii uterului si vaginului.
Tesutul celular din partea inferioara a ligamentului alcatuieste parametrele.
Ligamentele utero-sacrate sunt doua fascicole conjunctivo-
musculare, pornind de la fata posterioara a regiunii cervico-istmice indreptandu-
se postero-superior la sacru,
pana la nivelul celei de-a doua sau a primei gauri sacrate. Ele sunt alcatuite din
fibre musculare netede – muschiul recto-uterin, tesut conjunctiv condensat si
fibre conjunctive elastice proprii.
Dar adevarata sustinere a uterului este realizata de perineu , prin intermediul
peretilor vaginali.

Vascularizatia si inervatia

Artera uterina, ram a iliacei interne –hipogastrica, din care se

desprinde cel mai adesea in trunchi comun cu artera ombilicala la nivelul festei
ovariene.

8
 Artera ovariana trimite un ram terminal care patrunde prin
ligamentul utero-ovarian se anastomozeaza cu artera uterina participand la
irigarea uterului.

Venele uterului se formeaza din toate tunicile si conflueaza intr-un

sistem de sinusuri cu peretele endoterial la nivelul stratului plexiform.De la
aceasta se formeaza marginile uterului, veritabile plexuri venoase uterine de
unde sangele este drenat prin venele tubare si ovariene in vena ovariana. In jos
se formeaza venele uterine care se varsa in venele iliace interne. O mica parte
din sangele venos urmeaza calea ligamentului rotund.

Limfaticele

Pornite din endometru si miometru , formeaza sub seros o bogata

retea, mai abundenta posterior.De aici pornesc trunchiurile colectoare care, de
pe marginile uterului se indreapta spre diferite grupe ganglionare. O parte
urmeaza calea ligamentului rotund si ajung in ganglionii inghinali superficiali,
iar alta , prin ligamentul larg, la cei iliaci externi.

Limfaticele colului impreuna cu alte parti inferioare ale corpului si

superioare ale vaginului colecteaza la nivelul a trei stadii ganglionare:

una, formata din ganglionul arterei uterine si ganglionul obturator iliac intern si
extern,a doua, formata din ganglionii iliaci primitivi si laterosacrati, si a treia,
formata din ganglionii lombo-aortici.

Inervatia

Inervatia uterului este asigurata de plexul utero-vaginal, emanatie a

plexului hipogastric inferior cu predominanta simpatica.

Plexul utero-vaginal se prezinta ca o textura densa de fibre si ganglioni, plasat

in parametre ce anastomozeaza contralateralele si cu plexurile vezicale si
uterine.

Trompele uterine, sau salpingele, sunt cele doua conducte

musculo-membranoase situate in partea superioara a ligamentelor largi.Ele se
intind de la coarnele uterine pana la fata superioara a ovarelor.

La nivelul trompei are loc intalnirea ovulului cu spermatozoizii si constituirea

initiala a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm, cu diametre ce variaza pe
traiectul lor intre2-4 cm, pana la 6-8 cm, in partea terminala.

9
Fiecare trompa e constituita din patru parti:

Partea interstitiala situata in grosimea peretelui uterin;

Istmul, care continua partea interna si are o lungime de 3-4 cm;

Ampula, cu lungimea de aproximativ 7-8 cm, fiind mai dilatata;

Pavilionul, portiunea terminala, in forma de palnie, dotata cu cate 10-15 fimbrii.

Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate.

Pozitia acestora este asigurata de ligamente largi, ligamente ovariene, dar si de

mezosalpinx. Vascularizatia arteriala este asigurata de ramuri din arterele
ovariene si arterele uterine.

Ovarele sunt glandele sexuale ale femeii, care participa prin

functionalitatea lor la producerea de gameti – ovule, cu rol esential in functia de
reproducere a sistemului biologic uman, si,la secreterea anumitor mediatori
biochimici cu rol in cele trei functii specifice aparatului genito-mamar
:menstruala, sexuala, si mai ales , de reproducere.

10
 Studiu descriptiv

Ovarele au forma ovoidala. Ele prezinta:

-O margine anterioara- un bord pe care se insera mezo-ovarul- prin care trec

vasele si nervii;
-o margine posterioara- libera;
-doua fete : interna sau tubulara , si externa sau parietala;
-doua extremitati: extremitatea superioara , sau tubara, si, extremitatea
inferioara , sau uterina.
In perioadele sexuale, consistenta ovarului este elastica, asemanandu-se cu
gonada masculina, iar dupa menopauza devine dura, fibroasa.
Pana la pubertate, ovarul are aspect regulat,neted, dupa pubertate el devine
neregulat datorita numeroaselor depresiuni si cicatrici neregulate,secundare
dehiscentei de foliculi.
In mod normal, ovarele sunt in numar de doua, volumul lor crescand cu varsta-
pubertate, adolescenta, senescenta, in raport cu starea fiziologica- preovulatie,
ovulatie, sarcina.
Ovarul la femeia adulta are aproximativ 4 cm lungime, 3 cm latime si 1 cm
grosime, cu o greutate variind intre 6 si 8 grame.

Studiu topografic
Ovarul este situat in cavumul retrouterin, inapoia ligamentului larg,
dedesubtul trompei si anterior pe rect.
Este singurul organ din cavitatea abdominala neacoperit de peritoneu, foita
peritoneala a mezoului oprindu-se la hilul ovarian.
Este alipit de peretele excavatiei pelvine, cranial si posterior sub bifurcatia
arterei iliace comune.Marginea lui libera , cea posterioara, este indreptata
median si posterior, marginea mezo-ovariana, anterioara este orientata ventral si
spre exterior.
Mijloace de fixare
Ovarul este mentinut in pozite de aparatul de fixare format din
mezo-ovar si ligamentele : utero-ovarian, tubo-ovarian si lombo-ovarian, avand
urmatoarele raporturi: cu ligamentul larg, corespunzand , la nulipare , fosei lui
Krause, delimitata dorsal de vasele hipogastrice si de ureter, iar ventral , de
insertia pelvina a ligamentului larg; superior se afla vasele iliace, iar inferior ,
originea comuna a arterelor ombilicale si uterine.La multipare , el coboara in
groapa lui Claudius,delimitata de marginea sacrului , ureter si artera uterina.

11
Fata postero-superioara a ovarului este in raport cu trompa si cu ansele
intestinale, iar fata postero-inferioara in raport cu colonul sigmoid si rectul.
Marginea inferioara, unde se afla hilul ovarian, este legata prin mezoovarium de
ligamentul larg, iar marginea posterioara , libera, este in raport cu ansele ileale
in dreapta si colonul sigmoid in stanga.
De la extremitatea supero-externa, sau tubara,pleaca ligamentul tubo-ovarian si
lombo-ovarian, continuarea acestuia, de la extremitatea infero-interna pornind
ligamentul utero-ovarian.
Ovarul este fixat prin pediculul vasculo-nervos, cat si prin cele patru
ligamente.
Pediculul vasculo-nervos este format din artera ovariana, venele
utero-ovariene, limfatice si nervi. Acestea se gasesc de-a lungul marginii
aderente, la nivelul hilului.Peritoneul acopera aceste elemente determinand
formarea ligamentului suspensor.
Cele patru ligamente sunt:
- Ligamentul tubo-ovarian, care leaga ovarul de trompa, printr-o
extremitate inserandu-se pe pavilionul trompei, iar prin cealalta pe
extremitatea supero-externa a ovarului;
- Ligamentul utero-ovarian, care se prezinta sub forma unui cordon situat
in foita posterioara a ligamentului larg, se intinde de la extremitatea
infero-interna a ovarului pana la unghiul uterului;
- Mezo-ovarul, care se prezinta sub forma unei plici a lamei posterioare a
ligamentului larg,uneste ovarul cu ligamentul larg. El se insera pe de o
parte pe ligamentul larg si pe marginea anterioara a ovarului pe de alta
parte.
- Ligamentul suspensor, care este o formatiune fibro-conjunctiva
acoperita de peritoneu, se intinde din regiunea iliaca-in dreapta de pe
mezo-apendice , de pe colonul sigmoid in stanga, coboara peste vasele
iliace externe si stramtoarea superioara a bazinului,
si se fixeaza pe extremitatea tubara a ovarului si mezo-ovarium.
Ligamentul are o margine aderenta, in fosa iliaca , si o margine libera, el este
format din pediculul vasculo-nervos si fibre conjunctivo-musculare acoperite de
peritoneu.

Structura ovarului

Histologic, ovarul este format din :

12
 -epiteliul germinativ, format din celule coloidale, care invelesc
suprafata ovarului;
-zona corticala, de culoare galben-cenusie,care contine o serie de
formatiuni veziculare, particulare ovarului – foliculii ovarieni, aflati in diferite
stadii de maturatie;
-zona medulara , de culoare rosiatica, bogata in tesut vasculo-
conjunctiv, care contine vase sanguine si limfatice, nervi si , uneori, resturi
embrionare din canalele lui Wolff.
Zona corticala este principala zona functionala a gonadei feminine,
procesele complexe care au loc la acest nivel sunt direct implicate in realizarea
celor trei functii particulare aparatului genital feminin: menstruala, sexuala si de
reproducere.
Aceasta zona prezinta, la nou-nascut, aproximativ 300000-400000 de foliculi
primordiali, alcatuiti dintr-un rand de celule foliculare, care inconjoara un
ovocit dispus central.
La pubertate, se vor maturiza doar 300-400 de foliculi, restul foliculilor vor
involua si vor participa, prin resorbtia lor, la realizarea activitatii endocrine a
gonadei feminine.

Vasele arteriale

Vascularizatia arteriala provine dintr-o arcada arteriala situata de-a

lungul hilului ovarian, in continuitate cu vasele lombo-ovariene si cu vasele
uterine ascendente, care se indreapta spre ovar in lungul ligamentului utero-
ovarian.
Arterele provin din artera ovariana care, pornita din aorta
abdominala, coboara de-a lungul ligamentului suspensor pana la ovar,unde da
un ram tubar, apoi coboara de-a lungul hilului anastomozandu-se cu o ramura a
arterei uterine.

Din aceasta ramura anastomotica utero-ovariana pornesc in jur de 10-12 ramuri

arteriale foarte sinuoase care patrund in hilul ovarian, determinand o serie de
capilare, unele ca o retea perifoliculara, altele intrafolicular.
Sunt patru modalitati de vascularizatie a ovarului:
-arcada arteriala si venoasa este completa, putand fi alimentata numai prin
vasele lombo-ovariene sau numai prin cele uterine;
-in hilul ovarian nu exista arcada anastomotica, vascularizatia facandu-se numai
prin artera uterina, artera lombo-ovariana irigand numai tuba;
13
-nu exista arcada anastomotica hilara, artera lombo-ovariana fiind singura
raspunzatoare de vascularizatia ovarului.Artera uterina se termina la nivelul
unghiului uterin;
-polul ovarian infero-intern este irigat de artera uterina,iar polul supero-extern
este irigat de artera lombo-ovariana.

Sistemul venos

Venele sunt plecate din capilare si formeaza o retea in zona

medulara.De aici, prin vene cu aspect glomerular, varicos,trec prin substanta
medulara pana la nivelul unde urca, anastomozandu-se intre ele, unindu-se apoi
intr-o singura vena, utero-ovariana sau lombo-ovariana, tributara venei cava
inferioara , in dreapta si,venei renale , in stanga.

Sistemul limfatic
Limfaticele pornesc dintr-o retea perifoliculara si ajung in zona
medulara, unde formeaza o noua retea.De aici, in jur de 6-8 vase merg spre hil,
de unde , impreuna cu vasele lombo-ovariene si utero-ovariene, merg la
ganglionii lombo-aortici si cei pelvini.

Inervatia

Nervii responsabili de inervatia ovarului provin din plexul ovarian.

Acest plex este format din filetele nervoase ale nervilor lombo-ovarieni
proveniti din plexul lombo-aortic si nervii uterini, care sunt ramuri terminale ale
plexului hipogastric superior.

Ramurile terminale ale plexului ovarian patrund in ovar, impartindu-se in fibre

terminale centripete si centrifuge:
-fibrele centripete se impart vaselor – vasomotorii, foliculilor –
pentru baroreceptori, chemoreceptori – fiind fibre senzitive, si fasciculelor
musculare – fibre motorii;
- fibrele centrifuge, ortosimpatice si parasimpatice, care au un rol
important in functionarea complexa a ovarului.

14
 Consideratii asupra fiziologiei ovarului

Gonada feminina are doua functii principale implicate direct in

functionalitatea de ansamblu a aparatului genital feminin, reprezentate de
:functia ovulatorie( reproducere, maturare si expulzarea gametului feminin) si
functia de glanda cu secretie interna.

Functia ovulatorie
Formarea si dezvoltarea foliculilor ovarieni

Inca din timpul vietii embrionare, in zona corticala a gonadei

feminine apar agregate celulare constituite dintr-un ovocit situat central si un
strat de celule celomice dispuse periferic de jurul imprejurul acestuia,
constituind foliculul primordial.
Din foliculul primordial ia nastere foliculul primar cu un diametru
de aproximativ 50 de microni.
Sub actiunea FSH-ului, foliculul primar va creste aparand antrul
folicular plin cu lichid folicular secretat de celulele granuloasei.
Foliculul cavitar parcurge mai multe stadii evolutive: folicul cavitar mic, folicul
cavitar mijlociu, folicul cavitar mare,pana in stadiul de folicul matur sau folicul
de Graaf, cu un diametru de aproximativ 200-300 microni.
In stadiul de folicul cavitar , tesutul din stroma ovariana sufera o
serie de transformari, in urma acestor transformari rezultand teaca foliculului,
externa si interna.

Acesta teaca este separata de celulele granuloase printr-o membrana foliculara

proprie, membrana Kölliker-Slavjanschi. Acumularea de lichid folicular
realizeaza impingerea ovocitului spre periferia foliculului si totodata
compresiunea celulelor granuloasei.

Stratul de celule granuloase care inconjoara foliculul va forma cumulus

proliger, iar stratul care inconjoara imediat ovocitul devine coroana radiata.
In stadiul de folicul matur centrul foliculului este ocupat de
lichidul folicular , iar stratificarea peretelui , de la interior spre interior este:
membrana granuloasa, membrana Kölliker-Slavjanski, teaca foliculara, interna-
vascularizata, alcatuita din celule mari cu functie endocrina; externa- cu
structura conjunctiva.

15
 Foliculul creste foarte mult in volum, teaca interna devine hipertrofica si
hipervascularizata, iar la suprafata ovarului se formeaza stigma.
Ovocitul isi completeaza prima diviziune meiotica.

Ovulatia
In jurul zilei a XIV-a a ciclului menstrual, foliculul de Graaf se
rupe si elibereaza in cavitatea pelvi-peritoneala ovocitul,inconjurat de coroana
radiata si lichidul folicular.
Foliculul matur devine dehiscent iar dupa ovulatie se transforma
in corp galben progestativ.Din el, prin fenomene involutive determinate de
patrunderea tesutului fibros la nivelul tecii interne , apare corpul albicans.
In cazul fecundatiei, foliculul dehiscent se transforma in corp
galben progestativ, absolut necesar mentinerii sarcinii in primele saptamani.

16
 Ovogeneza
Patrimoniul cromozomial uman prin existenta a 46 cromozomi, 22
de perechi de autosomi si o pereche de gonosomi specifici sexului biologic: XX
la sexul femel si XY la sexul mascul.
Gametogeneza trece la ambele sexe prin aceleasi etape, insa dinamica lor in
timp difera.
Ovogeneza incepe timpuriu, prima diviziune meiotica fiind initiata
inca din viata uterina.Ea nu este continua, evolutia fiind inghetata dupa nastere;
dintr-o celula cap de serie ia nastere o singura celula matura; nu este balansata ,
celula sexuala se maturizeaza si este apta pentru fecundatie dupa un timp destul
de lung.

In procesul fecundatiei cei doi gameti participa cu un numar

injumatatit de cromozomi, 22 autosomi + X/Y, spermatozoidul si 22 autosomi +
X, ovulul. Acest fenomen este posibil datorita diviziunii reductionale a
materialului genetic, meioza.
Ovogeneza este un fenomen complex, determinat genetic si
favorizat ecologic, desfasurat in etape succesive,prin care elementul germinal
primordial feminin, ovogonia, se diferentiaza in celula germinala matura, apta
pentru fecundatie, ovulul.

17
 Etapa l

Prima etapa a ovogenezei incepe in perioada embrionara si se

termina la ovulatie.
A. In faza de migratie, gonocitele primordiale din mezoblastul dorsal embrionar
migreaza la polul cranial al versantului antero-intern al corpului Wolff,
formand epiteliul germinativWaldeyer. Gonocitele de la acest nivel
invadeaza medulara viitoarei gonade sub forma cordoanelor sexuale.
B. In faza indiferenta aceste cordoane rup legatura cu epiteliul germinativ si
sunt impinse spre medulara gonadei de cordoanele sexuale a celei de-a doua
invazii.
C. In faza sexuata ocupa deja doar corticala gonadei. Toate aceste procese se
datoreaza diviziunilor accelerate la nivelul epiteliului germinativ , sau faza
de diviziune.
Din luna a lll-a are loc o scadere a ratei de diviziune, pana in luna a VI-
Cordoanele sexuale se vor fragmenta totodata alcatuind agregate celulare
formate din celule celomice mici sau foliculare dispuse pe un rand, centrate
pe o ovogonie numite foliculi primordiali.
Faza de maturatie debuteaza in luna a lll-a, se continua pana la nastere,
ovogonia incepe meioza, profaza, spre ovocitul de ordinul I, in paralel cu
evolutia foliculului primordial.
Dupa nastere procesele sunt foarte lente, se vor relua abia la
pubertate cu continuarea rapida a celor trei faze meiotice – metafaza,
anafaza, telofaza – astfel ca, dintr-o celula diploida – ovocitul de ordinul l ,
cu 46 cromozomi, sa se formeze doua celule fiice, haploide, cu 23
cromozoni, una bogata in citoplasma- ovocitul de ordinul ll, cealalta avand
numai nucleu – globul polar de ordinul ll.

Etapa a ll-a

A doua etapa a ovogenezei incepe odata cu ovulatia.

La ovulatie se produce a doua diviziune meiotica.Prin formarea celui de-al
doilea globul polar, celula matura devine apta de fecundatie.Globulul polar
ramane atasat ovulului si va fi eliminat atunci cand spermatozoidul va
patrunde in ovul.

18
 Din celulele initiale, in numar de 300000-400000 la nastere, vor ramane la
pubertate in jur de 400.
De la pubertate se va maturiza cate un ovul in fiecare luna, perioada
gestatiilor facand exceptie, pana la preclimax- cu cicluri facultativ ovulatorii,
si se va sista complet in menopauza.

Functia endocrina

Steroidogeneza ovariana se caracterizeaza prin producerea tuturor

celor trei clase de steroizi sexuali: estrogeni, progesteron si androgeni.
In timpul steroidogenezei ovariene numarul atomilor de carbon
din colesterol sau din oricare hormon steroid poate fi redus, dar niciodata
crescut.Pot avea loc urmatoarele reactii:
1. Clivarea unui lant – reactia de desmolare;
2. Transformarea unui grup hydroxil intr-un grup cetona, sau a unui grup
cetona intr-un grup hydroxil – reactia de dehidrogenare;
3. Aditionarea unui grup de OH – reactia de hidroxilare;
4. Crearea unei duble legaturi - scoaterea unui hidrogen;
5. Aditionarea unui hidrogen pentru reducerea dublei legaturi- reactie de
saturare;
Enzimele steroidogenezei sunt componente ale grupului de
citocromoxidaze P 450.
Toate etapele de sinteza intre colesterol si pregnenolon sunt
mediate de proteina P 450. Ea este prezenta in membrana mitocondriala, si
deriva din secventele de acizi si nucleotide.
Pentru transformarea colesterolului in pregnenolon este necesara
hidroxilarea la nivelul carbonului 20 si al carbonului 22 si clivarea
subsecventa a lantului alaturat.
Conversia colesterolului in pregnenolon de catre P 450 se face la nivelul
mitocondriei.

Steroidogeneza este un proces limitat, preluarea colesterolului

substrat pentru aceasta etapa este determinata de hormonii tropi.
Stimularea aceasta este evidentiata de acumularea ARN-ului, a
factorilor de crestere, mai ales al celui insulin – like, cel mai probabil,
mediatorul care realizeaza hiperplazia tisulara ca raspuns la actiunea
hormonului trofic.

19
 Glanda mamara

Glanda mamara este glanda anexa a aparatului genital feminin.

Este glanda pereche situata in regiunea antero-posterioara a
toracelui, lateral de stern,la nivelul spatiului delimitat de coasta a lll-a si a
IV-a, anterior muschiului pectoral si dintat.Are forma unei emisfere , cu
tendinta spre conicizare sau aplatizare discoidala, cu fata plana spre torace si
fata convexa libera, centrata pe mamelon.
In general dimensiunile sunt intre 12-13 cm in diametru, 10-12 cm in
inaltime si greutatea de aproximativ 150-200 gr. Este de consistenta formata
dar elastica.
Tegumentele glandei mamare sunt netede, centrate de areola cu diametrul de
10-12 mm,pigmentata , cu 10-12 tuberculi Morgagni- glandele sebacee.In
centrul areolei este mamelonul conic sau cilindric, rugos , cu 10-12 orificii
galactofore.Tesutul celular subcutanat se desparte in lama preglandulara si
lama retromamara, care asigura mobilitatea fata de marele pectoral.

20
 1.2 NOTIUNI DE FIZIOLOGIE A APARATULUI
GENITAL FEMININ

Menstruatia. Consecinta coloratiilor neuro-hormonale la femeie,

menstruatia este hemoragia asociata cu necroza superficiala a mucoasei
uterine.Ea se produce ciclic, incepand de la pubertate si sfarsind cu menopauza
si constituie expresia activitatii genitale feminine.

In realitate sunt mai multe cicluri care converg si se

conditioneaza reciproc:ciclul hiptalmo-hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin si
endocrin, ciclul uterin – endometrial, ciclul vaginal, ciclul mamar si ciclul genital.

Ciclul endometrial se produce cu modificari ciclice ale

endometrului.Mucoasa uterina este divizata in doua straturi care au caracteristici
anatomice si evolutive diferite: stratul profund sau bazal, format din partea
profunda a tubilor glandulari si a corionului nu sufera modificari in timpul ciclului
menstrual,si, stratul superficial sau functional care sufera modificari importante de-
a lungul ciclului menstrual.

21
 Ciclul menstrual se poate imparti in trei faze: proliferativa, secretorie
si menstruala.

In faza proliferativa, in jurul zilei a zecea a ciclului, glandele care

au fost ingustate rectiliniu devin treptat hipotrofice iar lumenul lor se largeste.In
celule nu se mai gasesc nici mucus, nici glicogen.Spre a paisprezecea zi, glandele
devin mai mari, epiteliul lor se onduleaza sub influienta estrogenilor cu actiune
proliferativa asupra mucoasei.

In faza secretorie – progesteronica sau pregravidica, intre zilele 15-

17, apar vacuole de glicogen la baza celulelor, glandele devin dantelate, glicogenul
se deplaseaza spre partea apicala a celulei, partea spicala a celulei se incarca cu
mucus, arterele spiralate se diferentiaza intre zilele 25-27, iar stroma se micsoreaza
in grosime prin resorbtia edemului.

Determinismul fazei secretorii este L.H.- progesteron- faza secretorie.

Faza menstruala dureaza aprozimativ patru zile.Stratul superficial are

in jur de 8-10 cm grosime si se elimina.Menstruatia apare ca un clivaj hemoragic al
mucoasei uterine realizat prin jocul modificarilor vasculare.

Ciclul vaginal se desfasoara cu modificari ale mucoasei vaginale.La

femeia in plina activitate sexuala mucoasa vaginala are patru zone de celule care se
modifica: zona superficiala, zona intermediara, zona parabazala si zona bazala.

In timpul fazei estrogenice epiteliul marginal creste, celulele zonei parabazale

devin cilindrice, la fel se intampla si cu celulele zonei intermediare care cresc in
volum si se stratifica.Aceasta crestere este rezultatul dezvoltarii celulelor si al
proliferarii lor. In aceasta faza creste continutul in glicogen al celulelor.Spre
sfarsitul fazei estrogenice , straturile zonei superficiale se multiplica, fenomen
numit conificare. Faza estrogenica se caracterizeaza prin proliferarea celulelor si
cresterea acidofilei si a indicelui picnotic.

In timpul fazei progesteronice se descuameaza celulele care se plicaturizeaza si se

elimina in cantitate foarte mare.

Ciclul mamar se caracterizeaza prin modificari la nivelul glandelor

mamare de natura morfofiziologica, sub actiunea celor doi hormoni ovarieni,
foliculina si progesteronul.

22
In prima faza, foliculina determina hiperplazia tesutului conjunctiv si a canalelor
galactofore, iar in a doua faza, sub actiunea progesteronului are loc dezvoltarea
tesutului lobulo-alveolar.

In timpul sarcinii, foliculina determina cresterea in volum a glandelor mamare,ele

devenind si dureroase. Pigmentatia mamelonului si a areolei este mai intensa,
circulatia se intensifica, venele superficiale devin evidente in urma dilatarii lor,
constituind reteaua Haller.

Dupa nastere, secretia de prolactina determina declansarea lactatiei, actul suptului

constituind calea neuro-reflexa a lactatiei, prin excitarea mamelonului.

23
 CAPITOLUL II

PATOLOGIA CHISTULUI OVARIAN

Generalitati

Chistul ovarian este asemanator unui sac rotund cu pereti subtiri ,

plin cu lichid limpede care se dezvolta in ovar urmare a procesului normal de
producere de ovule.La suprafata ovarului, chistul ovarian are aspect de
umflatura.
Un chist ovarian normal poate atinge dimensiuni de pana la 3,8 cm in momentul
in care se pregateste sa elibereze un ovul in abdomen prin procesul numit
ovulatie.Cand nu elibereaza ovule, el continua sa creasca si devine mai mare
decat normalul – chist ovarian functional.Chistul ovarian functional se poate
forma si dupa ce ovulul a fost eliberat, caz in care chistul ovarian se inchide
singur si se umple cu lichid, luand nastere chistul ovarian luteal.
Cele mai frecvente mariri de volum ale ovarelor la femeile in perioada fertila
sunt chisturile ovariene functionale.
De obicei chisturile ovariene functionale nu produc simptome si sunt observate
pentru prima data la examinarile pelvine.Un chist ovarian marit poate sa se
rasuceasca, sa se rupa, sa sangereze sau sa devina foarte dureros.Diagnosticarea
unui chist ovarian functional nu este motiv de ingrijorare pentru ca el nu
conduce la cancer.De obicei chisturile functionale sunt inofensive si dispar de la
sine in cateva luni.
Cauze

Chistul ovarian functional apare secundar modificarilor minore in

modul de producere si eliberare ale ovulului.In timpul unui ciclu menstrual
normal,pot aparea doua tipuri de chisturi functionale:chistul folicular sau
simplu, care apare cand sacul ovulului- foliculul mic nu elibereaza ovulul si se
mareste umplandu-se cu lichid in interiorul ovarului sau la suprafata sa, si
chistul luteal sau corpul luteal, care apare cand resturile ovulului folicular nu se
dizolva si continua sa se umple cu lichid.

24
Cel mai frecvent tip de chist ovarian este cel luteal, care se dezvolta frecvent in
timpul tratamentului pentru infertilitate cu clomiphere citrate- Clomid sau
Serophene.Chisturile dispar dupa ce tratamentul ia sfarsit.Nu apar in timpul
sarcinii si nu pun in pericol sarcina.

Simptome

Chistul ovarian functional este, in mod normal ,inofensiv, nu

produce simptome si dispare fara tratament.

Chisturile ovariene sunt descoperite de obicei in timpul unei examinari pelvine

de rutina.Probabilitatea ca un chist ovarian sa produca simptome este mai mare
cu cat chistul ovarian este mai mare.Cand apar, simptomele sunt
urmatoarele:mictiuni frecvente, atunci cand chistul marit apasa pe vezica
urinara, dureri abdominale, modificari ale ciclului menstrual si cresteri in
greutate.

In cazul in care chistul a fost torsionat , sangereaza sau s-a rupt, simptomele
sunt severe. Este recomandat consultul medicului daca apar:dureri pelvine
severe aparute brusc, greata si varsaturi, soc sau simptome provocate de
hemoragie, sangerari vaginale sau simptome datorate socului produs de
sangerarea excesiva , lipotimie, slabiciune aparuta brusc.

Exista si alte afectiuni care cauzeaza aceleasi semne si simptome ca si ovarul

chistic functional.De aceea simptomele pelvine neobisnuite trebuie investigate
si se fac controale periodice.

25
Mecanism fiziopatologic

De obicei chisturile ovariene functionale nu produc simptome si

dispar fara tratament in 1-2 luni sau dupa unul sau doua cicluri menstruale
periodice.In unele cazuri chisturile cresc in diametru pana la 10,2 cm inainte de
a se rupe,ruptura lui cauzand discomfort si durere temporara.

Chiar daca chistul ovarian nu cauzeaza cancer ovarian, trebuie

excluse in orice caz, alte cauze de chist ovarian sau mariri de volum ale ovarului
inainte de a fi pus diagnosticul de chist ovarian functional.Pentru aceasta se pot
face reexaminari la fiecare 6-8 saptamani, echografie pelvina sau o procedura
laparoscopica pentru examinarea mai indeaproape a chistului si a ovarului.

Deoarece dupa menopauza creste riscul de cancer ovarian, toate

cresterile ovariene post-menopauza trebuie examinate pentru evidentierea
semnelor de cancer.In anumite cazuri, unele chisturi ovariene post-menopauza,
sau chisturi uniloculare, cu pereti subtiri si un singur compartiment, pot
degenera in cancer, dar acest lucru se intampla foarte rar. Uneori , cand apare un
chist ovarian post-menopauza, se recomanda extirparea ovarului.

26
 Factorii favorizanti aparitiei unui chist ovarian functional sunt
:istoric de chist ovarian functional, administrarea de clomiphere citrate, ca
Clomidul si Serophene, pentru stimularea ovulatiei,implanturile de
levonorgestrel ca anticonceptionale, caz in care se recomanda consult medical si
scoaterea implantului si sterilizarea tubara.

Prezentarea la medic de urgenta se recomanda in cazurile in care apare durere

pelvina severa aparuta brusc insotita de greata si varsaturi, sangerare vaginala
abundenta, slabiciune brusca insotita de discomfort abdominal ce dureaza mai
mult de doua ore.

Este recomandat consult medical de specialitate, daca:exista

dureri in timpul contactului sexual, menstrele au devenit neregulate in ultimele
3-6 luni mult inainte de perioada de menopauza, ciclul menstrual a devenit
dureros in ultimele 3-6 luni si durerile aparute interfera cu activitatile zilnice.

Cel mai frecvent, in cazul diagnosticarii cu chist ovarian functional,se

procedeaza la expectativa,supravegherea bolnavei pana la momentul instituirii
terapiei, deoarece majoritatea chisturilor ovariene functionale sunt inofensive,
nu produc simptome si dispar fara tratament.

Chisturile ovariene pot fi diagnosticate si tratate de medicul de familie, medicul

internist, medicul ginecolog, dar e nevoia de prezentarea la ginecolog pentru
investigatii complete si tratament.

Examinarea de catre medicul specialist este facuta pentru mai multe afectiuni
care produc simptomele prezentate de pacienta, inclusiv pentru chistul ovarian.

Evaluarea cuprinde examen pelvin, anamneza despre istoricul simptomelor si

ciclurilor menstruale, istoricul familial si o echografie transvaginala.

Daca este descoperit chistul ovarian la o examinare de rutina, echografia

transvaginala ajuta la diagnosticarea tipului de chist ovarian. Echografia
transvaginala se face cu o bagheta ingusta care este introdusa in vagin , dotata
cu o minicamera de luat vederi,ce transmite informatii despre interiorul
vizualizat pe monitorul aparatului echograf.In cazul in care, in urma echografiei,
este vizualizat un chist ovarian functional care nu produce dureri severe, se
recomanda expectativa, se reexamineaza chistul dupa 6-8 saptamani, pentru
eventuale mariri de volum.

27
In cele mai multe cazuri, chisturile ovariene dispar dupa 1-2 luni sau dupa 1-2
cicluri menstruale.

Analize si tratament

Se pot recomanda mai multe analize si tratament, daca echografia

initiala nu vizualizeaza cu exactitate tipul chistului, prezenta maririi de volum;
daca ambele ovare sunt afectate; daca nu este prezenta ovulatia in momentul
examinarii initiale, in situatia unei femei la menopauza sau a unei fete tinere in
perioada de premenstruatie,deoarece fara ovulatie , un nou chist functional nu
este prezent, deci sunt luate in calcul si alte afectiuni;daca apare durere severa
sau moderata insotita de sangerare; daca un chist functional diagnosticat nu se
micsoreaza sau nu dispare in 2-3 luni; daca masa chistica ovariana este mai
mare de 7,6 cm; daca sunt prezenti factori de risc pentru cancer ovarian sunt
recomandate teste mai agresive.

Tratamentul , cand este necesar, vizeaza tratarea simptomelor,

durerile sau presiunile pelvine si prevenirea aparitiei altor chisturi ovariene prin
prevenirea ovulatiei, pentru care se recomanda tratament cu anticonceptionale.

In majoritatea cazurilor, chisturile ovariene functionale sunt inofensive,

asimptomatice si dispar fara tratament.

Tratamentul initial consta in expectativa, urmarire fara

tratament,pentru a fi observata evolutia sa , avand in vedere ca un chist ovarian
functional dispare fara tratament in 1-2 luni.Se recomanda reexaminarea pelvina
dupa 1-2 luni pentru a observa eventuale schimbari de dimensiune.

Daca chistul ovarian nu se amelioreaza dupa 1-2 menstruatii, se recomanda mai

multe teste pentru a depista alte cauze ale maririi ovariene.

Tratamentul la domiciliu poate ameliora simptomele in acest timp cu caldura

aplicata local si antialgice.

Tratamentul de intretinere consta in tratament cu

anticonceptionale timp de cateva luni pentru a se observa daca simptomele se
amelioreaza sau dispar. Daca simptomele severe persista, in ciuda tratamentului
anticonceptional, pot fi folositi agonisti ai eliberarii de gonadotropine – GnRH-
agonisti, prin care se urmareste scaderea producerii de hormoni care stimuleaza
secretia de ovule- deci nu este vorba de un chist functional.Acestia scad
productia de estrogeni si progesteroni pana la nivelul de menopauza.Dar
tratamentul cu agonisti de GnRH are efecte secundare semnificative, de aceea
administrarea lor se face numai cateva luni.
 Daca un chist ovarian functional nu dispare cu tratament
medicamentos, se recurge la chistectomie – extirparea chirurgicala a chistului,
printr-o incizie mica – laparoscopie.Daca la echografie este vizualizat un aspect
anormal al chistului sau daca exista si alti factori de risc pentru cancerul ovarian, se
recurge la chistectomie printr-o incizie mai larga- laparotomie, in locul
laparoscopiei.

Este recomandat si tratamentul la domiciliu pentru a ajuta la scaderea

disconfortului produs de chistul ovarian.Vor fi utilizate:

-Caldura locala si baile fierbinti, pentru a relexa musculatura si a reduce crampele;

-Ceaiurile relaxante din menta, zmeura, mure pot reduce tensiunea musculara si
starile anxioase;

-golirea vezicii urinare la fiecare senzatie de mictiune si evitarea constipatiei,

pentru prevenirea disconfortului pelvin.

Medicatia pentru controlul durerii consta in administrarea de

antiinflamatoare nesteroidiene-AINS, ca Ibuprofen, Naproxen, Ketoprofen,
Aspirina, nedepasindu-se doza recomandata si acetaminifen , cum sunt Panadol si
Tylenol.

Daca a fost recomandata evitarea tratamentului cu AINS se recomanda prezentarea

la medic, si nu va fi utilizata Aspirina la persoane sub 20 de ani decat cu prescriptie
medicala.

In cazul existentei unei sarcini se recomanda prezentarea la medic inainte de

utilizarea oricarui medicament, inclusiv a AINS- utilizarea AINS la inceputul
sarcinii creste riscul de intrerupere a sarcinii.

Optiuni de tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este util in cazul chistului ovarian

functional recurent si dureros. Sunt folosite anticonceptionalele pentru a opri
ovulatia, pentru ca in absenta ovulatiei modificarile chistului ovarian sunt minime
si simptomele se amelioreaza.Ele nu au ca rezultat disparitia chistului , dar
anticonceptionalele cu doze mari de hormoni pot sa impiedice, sa previna aparitia
de noi chisturi ovariene.

29
Agonistii de GnRH pot fi folositi pentru a scadea nivelurile serice de estrogeni si
progesteron, ele cauzand un status temporar de menopauza. Ovulatia fiind
suprimata, se previne aparitia chisturilor legate de productia de hormoni, dar
aceasta metoda are efecte secundare semnificative, de aceea nu este recomandata
pe
termen lung, din cauza efectului de rarefiere a matricei osoase – osteopenie.

Metoda cea mai folosita este administrarea de anticonceptionale pentru a controla

nivelul de hormoni din organism.

Tratamentul chirurgical este folosit pentru confirmarea

diagnosticului de chist ovarian sau pentru evaluarea maririlor de volum ale ovarului
atunci cand exista risc de cancer ovarian, dar chirurgia nu previne reaparitia
chisturilor decat daca se extirpa ovarele.

Aceasta metoda este necesara cand un chist s-a torsionat sau s-a rupt, cand exista
dureri severe insotite de sangerari, daca dimensiunile chistului depasesc 7,6 cm sau
comprima organele abdominale, cand chistul nu a disparut dupa 2-3 luni de
expectativa, daca se suspecteaza cancer ovarian,bazandu-se pe existenta factorilor
de risc si a echografiei ce vizualizeaza un chist anormal.

Rezultatele vizate de tratamentul chirurgical sunt: confirmarea diagnosticului de

chist ovarian, excluderea diagnosticului de cancer ovarian, extirparea chisturilor
care provoaca durere, scaderea presiunii asupra organelor pelvine produse de
chisturile mai mari de 7,6 cm.

Tratamentul chirurgical pentru chistele sau maririle de volum ale

ovarelor se face prin incizie mica – laparoscopie, sau incizie mare – laparotomie.

Laparoscopia este folosita pentru confirmarea diagnosticului de

chist ovarian la femeia de varsta tanara si extirparea chistelor ovariene mari ,
dureroase, persistente, care nu prezinta semne de cancer ovarian, lasand ovarul
intact.

Laparotomia este folosita pentru extirparea chisturilor ovariene

mari, cand exista risc de cancer ovarian, sau cand sunt afectate si alte organe
pelvine sau abdominale.Incizia mare permite examinarea unei suprafete mai mari si
extirparea tumorii in siguranta, daca aceasta exista.

Avand in vedere ca un chist ovarian dureros dispare la menopauza, rar persista un

chist ovarian functional la menopauza, este preferata combaterea simptomelor cu
medicatie.

30
Chirurgia nu previne formarea de noi chiste ovariene decat daca ovarul a fost
extirpat, cu toate acestea exista femei care aleg varianta interventiei chirurgicale
impotriva simptomelor care le scad calitatea vietii, in cazurile acestea trebuie
analizate optiunile- laparoscopia sau laparotomia.

Profilaxia , in afara de sarcina si alaptarea la san in primele 6 luni,

consta in administrarea de anticonceptionale.

Chistul ovarian functional nu poate fi prevenit atunci cand exista ovulatie, deci tot
ceea ce va scadea frecventa ovulatiei, va scadea si riscul de producere a chistului
ovarian.

Ovulatia inceteaza complet la menopauza.

La femeile care folosesc anticonceptionale cu dozaj mare de hormoni riscul de a

dezvolta chist ovarian este scazut, anticonceptionalele cu dozaj hormonal mic dau o
preventie scazuta.

Aspirina nu va fi utilizata la femei mai tinere de 20 de ani decat daca a fost

prescrisa de medic.

Daca a fost recomandata evitarea de AINS este recomandata prezentarea la medicul

specialist.

Existenta sarcinii recomanda prezentrea la medic inainte de utilizarea oricarui

tratament, inclusiv AINS. AINS utilizate in timpul contraceptiei sau la inceputul
sarcinii creste riscul de intrerupere a sarcinii.

31