Sunteți pe pagina 1din 1

Budismuldesfiinţează din start stratificarea socială, ierarhizarea şi susţine egalitatea oamenilor din punct

de vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent în India şi nega valorile numelui şi al
familiei şi trăinicia lor. Se promovează nu doar o compasiune (karunā) şi o iubire necondiţionată faţă de
semeni (pali:mettā; sanscrită:maitrī), ci o identificare a eului cu însăşi fiinţa persoanei iubite. Budismul
consideră că egoismul şi sentimentul sinelui provin din limitarea denumirii de "eu" la propria persoană, şi
numai prin extinderea termenului asupra lumii înconjurătoare, prin dilatarea graniţelor proprii se poate
ajunge la iubirea adevărată.
Budismul nu condamnă acumularea bogăţiilor de către oamenii obişnuiţi ci chiar o încurajează, cu toate
că monahii nu au voie să se atingă de bani sau să se implice în viaţa economică. Astfel din punct de vedere
sociologic putem vorbi de două tipuri de budism: "budismul nirvanic" care are ca unic scop eliberarea şi
detaşarea de samsara şi "budismul karmic" care îndeamnă omul să săvârşească fapte bune pentru ca într-o
viaţă viitoare pozitivitatea karmei să-l situeze într-o poziţie mai apropiată de condiţia iluminării. Budismul
nirvanic încurajează de asemenea faptele bune, dar cere detaşarea de rezultatul lor şi renunţare ceea ce este
inaccesibil pentru unele persoane fără o vocaţie monahală.
Cu prilejul marilor ceremonii, calugarii impodobesc statuia lui Buddha cu stofe,
aur si bijuterii. Credinciosii aduc ofrande sub forma de hrana, flori, tamaie si
lumanari. Se recita rugaciuni, dupa care credinciosii se aseaza la picioarele
statuii pentru a medita.
Sarbatorile care amintesc de marile evenimente din viata lui Buddha sunt
prilej pentru organizarea unor pelerinaje la locurile unde a trait acesta.
Comemorarea mortii sale este un prilej pentru budisti de a onora spiritele
mortilor, aprinzand lampite pe care le lasa sa pluteasca pe apa.