Sunteți pe pagina 1din 84

Cuprins :

Introducere………………………………………………………………………… 3

Cap. 1 – Noţiuni generale despre veniturile publice…………………………………… 5

1.1. Resursele financiare publice ( veniturile publice ) şi factorii care influenţează


conţinutul acestora……………………………………………………………………... 5
1.2. Clasificarea resurselor financiare publice………………………………………. 8
1.3. Tendinţe în evoluţia veniturilor publice…………………………………………15

Cap. 2 – Veniturile fiscale – sursă principală de alimentare a fondurilor publice……. 27

2.1. Impozite directe……………………………………………………………….... 27


2.1.1. Caracterizarea generală a impozitelor directe……………………………… 27
2.1.2. Impozitele reale şi personale……………………………………………..... 31
2.1.3. Impozitele directe în România……………………………………………... 35
2.1.3.1. Impozitul pe venit…………………………………………………… 36
2.1.3.2. Impozitul pe profit…………………………………………………... 42

2.2. Impozite indirecte………………………………………………………………. 49


2.2.1. Caracterizarea generală a impozitelor indirecte…………………………… 49
2.2.2. Taxele de consumaţie……………………………………………………… 53
2.2.3. Monopolurile fiscale………………………………………………………. 54
2.2.4. Taxele……………………………………………………………………... 55

1
Cap. 3 – Evoluţia veniturilor publice………………………………………………….. 58

3.1. Evoluţia veniturilor publice în perioada 1990 – 2004…………………………. 58


3.2. Evoluţia veniturilor publice în perioada 2004 – 2007…………………………..67
3.3. Veniturile publice în perioada 2007 – 2009…………………………………….73

Cap. 4 – Concluzii şi propuneri………………………………………………………... 79

Bibliografie…………………………………………………………………………….. 82

2
Introducere

Instituirea sistemelor bugetare este rezultatul eforturilor depuse, în mod deosebit de


burghezia aflată în ascensiune, pentru a se realiza o anumită ordine în domeniul financiar
public. Parlamentele au fost chemate periodic pentru a se pronunţa în legatură cu volumul
şi destinaţia resurselor financiare ale statului, resurse care au fost înscrise într-un
document numit buget de stat.
Etimologic, cuvântul “buget” provine din latinescul “budge” care înseamnă sac sau
pungă de bani. Cuvântul a circulat în Evul Mediu, în Franţa, sub forma “bouge” şi
“bougette”, iar în Anglia, sub forma “budget”, semnificând săculeţul sau punga în care,
de obicei, erau aduse la Parlament documentele referitoare la veniturile şi cheltuielile
statului. Un asemenea document a fost întocmit pentru prima dată în Anglia, la începutul
secolului al XVIII-lea, mai exact în anul 1215. În Europa, termenul de buget a fost
utilizat oficial, la începutul secolului al XIX-lea, în anul 1806, în Franta.
În Ţările române, cuvântul “buget” apare în Regulamentele Organice, care definesc
sensul termenului “biudje” prin “închipuirea cheltuielilor anului viitor”. Ulterior,
noţiunea de “buget” a evoluat continuu. Motivaţia politică a elaborării sale a fost
completată cu cea financiară ( evitarea risipei ).
S-au stabilit, în timp, reguli precise ( unitatea, universalitatea, anualitatea,
specializarea creditelor, neafectarea veniturilor ) inspirate de ideea de a realiza o gestiune
eficientă a veniturilor statului şi de a înfăptui echilibrul bugetar.
Noile concepţii în domeniul financiar public au adus transformări profunde noţiunii
de buget. Tendinţa actuală este de a lărgi noţiunea tradiţională de buget, atât în timp
( bugetul plurianual ), cât şi în spaţiu ( buget public naţional ). În acelasi timp, noţiunea
de echilibru capătă un aspect mai general ( echilibru economic ) şi mai dinamic
( echilibru ciclic ).
Această evoluţie se resimte, în mod natural, asupra procedurii de elaborare şi aprobare a
bugetului, în timp ce în legatură cu execuţia şi controlul bugetului, transformările sunt
mai puţin spectaculoase.

3
Noţiunea de buget poate fi abordată din mai multe puncte de vedere :
sub aspect formal, sub aspect juridic, ca instrument al politicii economice şi sociale.
Sub aspect formal, bugetul public reprezintă documentul program în care statul
înscrie anual, mărimea şi structura veniturilor şi cheltuielilor în cadrul economiei publice.
Veniturile sunt grupate după caracterul lor ( fiscal sau nefiscal ) şi după sursa de
provenienţă, în cadrul fiecărei subdiviziuni, stabilindu-se nivelul încasărilor. Cheltuielile
se înscriu după destinaţia pe care o capată ( pe domenii de activitate, ramuri sau
subramuri ) şi după conţinutul lor economic ( cheltuieli de personal, cheltuieli materiale
şi servicii, cheltuieli de capital, etc.), stabilindu-se nivelul acestora. Pe scurt bugetul
public reflectă activitatea privind finanţele publice ale unui stat.
Sub aspect juridic, bugetul public este actul prin care se prevăd şi se aprobă prin
lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului şi ale altor entităţi de drept public.
Sub aspect economic, bugetul de stat reprezintă relaţii economice sub formă
banească ce iau naştere în procesul de repartiţie a produsului intern brut în legatură cu
îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului.

4
Capitolul 1 – Noţiuni generale despre veniturile publice

1.1 Resursele financiare publice ( veniturile publice ) şi factorii care influenţează


conţinutul acestora

Resursele sunt elemente ale bogăţiei unei naţiuni.


Resursele se constituie din produsul intern brut, la care se adaugă importul, sunt folosite
pentru consum, formare brută de capital şi export. Alături de resursele materiale, umane
şi informaţionale, un rol deosebit de important îl au resursele financiare.
Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării
anumitor obiective economice, sociale sau de altă natură.
Resursele financiare ale societăţii sau ale naţiunii cuprind ansamblul resurselor
financiare ale autorităţilor şi instituţiilor publice, resursele întreprinderilor publice şi
private, resursele organismelor fără scop lucrativ, precum şi resursele populaţiei.
Volumul resurselor financiare ale societăţii depinde de mărimea produsului intern brut,
precum şi de posibilitatea procurării unor resurse financiare externe ( împrumuturi,
ajutoare, donaţii etc.).
Factorii care determină cea mai puternică influenţă asupra nivelului resurselor
financiare ale societăţii sunt :
- volumul şi structura producţiei
- nivelul preţurilor
- raportul dintre formarea brută de capital şi consum.
Având în vedere distincţia dintre finanţele publice şi cele private, se pune problema
raportului dintre resursele financiare ale societăţii şi resursele financiare publice. Acesta
este un raport ca de la întreg la parte, deoarece resursele financiare ale societăţii au o
sferă de cuprindere mult mai largă.
Resursele financiare publice includ :
a)- resursele administraţiei de stat centrale, în care se cuprind impozitele şi taxele,
veniturile nefiscale, precum şi alte resurse cu caracter întâmplător;
b)- resursele administraţiei de stat locale si ale altor entităţi publice cu autonomie
financiară, în cadrul cărora cheltuielile sunt acoperite prin intermediul unor resurse
variate, cum sunt : impozitele, veniturile nefiscale şi taxele cu caracter local, transferurile

5
( subvenţiile ) primite de la administraţia de stat centrală, împrumuturile şi alte resurse
financiare;
c)- resursele întreprinderilor publice cu caracter industrial, comercial sau de altă natură,
care obţin venituri din vânzarea produselor, efectuarea de lucrări sau prestarea de servicii.
În anumite împrejurări resursele proprii ale acestor întreprinderi sunt completate cu
resursele primite de la buget sau procurate pe piaţa capitalului de împrumut;
d)- resursele asigurărilor sociale de stat, provenind în principal din cotizaţiile pentru
asigurările sociale.
Nivelul resurselor financiare publice este determinat, în primul rând de mărimea
cheltuielilor publice. Deciziile cu privire la nivelul resurselor financiare publice sunt
influenţate şi de condiţii de sporire a fiscalitaţii.
Dacă cheltuielile publice cresc în limite rezonabile, este posibil să nu apară
necesitatea luării unor măsuri de apelare la noi resurse publice sau de sporire a fiscalităţii.
Principala categorie de resurse financiare publice o constituie impozitele şi taxele. În
perioada de expansiune economică, randamentul impozitelor creşte fară a fi necesară
sporirea cotelor de impunere sau introducerea unor noi impozite.
Pe de altă parte, în perioadele în care fenomenele inflaţioniste se accentuează,
veniturile fiscale cresc, de asemenea, în mod automat de la un an la altul. Există şi situaţii
când sporirea resurselor financiare publice nu este determinată de cresterea cheltuielilor,
ci de alte scopuri cu caracter economic. Astfel, când se intenţionează reducerea
consumului se iau măsuri de sporire a impozitelor. Este cunoscută şi practica apelării la
împrumuturi publice interne în vederea diminuării masei băneşti, existente asupra
populaţiei. În acest caz, efectul îl constituie tocmai creşterea resurselor financiare
publice.1
Pentru satisfacerea întregului sistem de nevoi socio-umane, oamenii apelează la
resurse economice de care dispune societatea la un moment dat. Acestea reprezintă
totalitatea elementelor materiale, umane şi financiare care pot fi atrase şi utilizate în
procesul de producţie a bunurilor economice, în scopul satisfacerii trebuinţelor sau
nevoilor socio-umane.2
În cadrul resurselor economice necesare societăţii, în vederea satisfacerii
nevoilor sale, un loc deosebit de important îl au resursele financiare. Această categorie de
1
Vasile Popeangă “Finaţe Publice” , Editura Academica Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2002, p. 291
2
Alexandru Lăzărescu “Economie generală” , Bucureşti, Editura Naţional, 2000, p. 9
6
resurse constă în totalitatea mijloacelor băneşti de care dispune societatea într-o perioadă
de timp determinată, pentru realizarea unor obiective economice şi sociale.
La nivelul întregii societăţi, resursele financiare includ:
- ansamblul resurselor financiare de care dispun autorităţile şi instituţiile publice
- resursele financiare aparţinând întreprinderilor publice şi private
- resursele care se află la dispoziţia organismelor fără scop lucrativ şi resursele
populaţiei.
Mărimea resurselor financiare ale societaţii la nivel macroeconomic depinde de
dimensiunile produsului intern brut, de proporţiile în care serveşte pentru consum şi
pentru formarea brută de capital, de nivelul preţurilor, de volumul şi structura producţiei,
precum şi de posibilităţile pe care le are societatea în ansamblul ei de a apela la resurse
financiare externe ( împrumuturi, donaţii, ajutoare etc. ).
Creşterea nevoilor sociale, într-un ritm mai rapid decât cel al sporiirii produsului
intern generează o creştere a cererii de resurse financiare.
Deosebirile care există între finanţele publice şi finanţele private ( ale agenţilor
economici ) se reflectă şi în domeniul resurselor financiare. Astfel, resursele financiare
publice şi resursele financiare private sunt părţi constituente ale resurselor financiare ale
societăţii.
Altfel spus, resursele financiare publice reprezintă o parte a resurselor financiare ale
societăţii, între acestea existând, aşadar, un raport ca de la parte la întreg.3
Factorii care determină creşterea resurselor financiare publice, pot fi sintetizaţi în
următoarele categorii:
a)- factori economici, care determină creşterea produsului intern brut şi pe această
bază sporirea veniturilor impozabile;
b)- factori monetari ( dobânda, credit, masa monetară), care îşi transmit influenţa
prin preţ. Creşterea preţurilor ( accentuarea fenomenelor inflaţioniste ) determină în
anumite condiţii creşterea salariilor şi a profiturilor şi implicit, sporirea resurselor din
impozite directe;
c)- factori sociali, a căror influenţă este tot mai puternică pe măsura accentuării
rolului social al statului, care presupune, redistribuirea resurselor în scopul satisfacerii
nevoilor de educaţie, sănătate şi securitate socială.

3
Alexandru Lăzărescu, “Finanţe Publice” – Colecţia Economică 1, Editura Naţional, 2000, p. 70
7
Creşterea necesităţilor cu caracter social ( mai mulţi bani pentru educaţie, sănătate,
cultură, protecţie socială ) atrage creşterea fiscalităţii ( fără a duce la o evaziune de
aceeaşi mărime, pentru că cetăţenii vor plăti mai multe impozite pentru a beneficia de
aceste măsuri sociale ) şi, astfel, rezultă şi creşterea resurselor financiare publice;4
d)- factori demografici, care determină sporirea numărului contribuabililor;
e)- factori politici şi militari, care prin măsurile de politică economică, socială sau
financiară pe care le implică, pot avea efecte multiple: sporirea producţiei şi a veniturilor,
creşterea contribuţiilor pentru asigurările sociale, sporirea fiscalităţii, presiuni asupra
bugetului public naţional. Toate acestea influenţează nivelul resurselor financiare publice.
Unele măsuri cu caracter militar, stările conflictuale, situaţiile de război determină nevoia
suplimentară de resurse financiare publice. Pe altă parte, pot apărea chiar noi impozite
generate de venituri suplimentare obţinute în timpul ori ca urmare a războaielor;
f)- factori de natură financiară, care sintetizează de fapt, influenţa celorlalţi factori
prin dimensionarea cheltuielilor publice, a căror creştere determină sporirea resurselor
financiare publice. În acelaşi context, deficitul bugetar, pentru a fi acoperit, presupune
creşterea nivelului resurselor publice.

1.2 Clasificarea resurselor financiare publice

Sistemul resurselor financiare diferă, din punct de vedere al structurii sale, de la un


stat la altul. Totusi, având în vedere principalele trăsături caracteristice ale resurselor
publice în ţările dezvoltate şi în ţările în curs de dezvoltare, acestea pot fi grupate după
mai multe criterii, după cum urmează.
Din punctul de vedere al conţinutului lor economic, principalele categorii de
resurse financiare publice, sunt:
- prelevări cu caracter obligatoriu ( impozite, taxe, veniturile de la întreprinderile
industriale, comerciale sau de altă natură ). Cea mai mare parte a resurselor financiare
publice o constituie veniturile cu caracter fiscal, al căror nivel este, însă, limitat şi de cele
mai multe ori insuficient.. Încasările din impozite nu pot spori rapid. Măsurile de creştere
a resurselor fiscale, se bazează pe modificări ale sistemului fiscal, fie în ceea ce priveşte
nivelul cotelor de impunere folosite, fie vizând introducerea unor noi impozite. Aceste

4
Tatiana Moşteanu şi alţii, “Finanţe publice” , Editura Universitară, Bucureşti, 2005, p. 145
8
măsuri trebuie să primescă girul puterii legislative şi ca atare presupun scurgerea unei
perioade de timp relativ îndelungate.
- resurse de trezorerie ( împrumuturi pe termen scurt, mai mici de un an, contractate
de stat prin emisiunea de bonuri de tezaur sau alte titluri ). Resursele de trezorerie
intervin pentru acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului de stat, al bugetului
asigurărilor sociale, pentru acoperirea golurilor de casă înregistrate la bugetele locale şi a
deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale. Resursele de trezorerie au caracter
temporar şi rambursabil, comportând un cost determinat de dobandă, aferent titlurilor de
stat pe termen scurt, precum şi de cheltuielile ocazionate de punerea şi retragerea din
circulaţie a înscrisurilor respective.
În numeroase ţări cu economie de piaţă există un serviciu de trezorerie ( tezaur public )
însărcinat cu execuţia veniturilor şi cheltuielilor tuturor persoanelor juridice cu caracter
public. Aşadar, acestea îşi păstrează disponibilităţile în depozit la tezaurul public. Este
vorba de disponibilităţile colectivităţilor locale şi ale unor organisme publice cu caracter
financiar, cum sunt: servicii de cecuri poştale, case naţionalizate de depuneri, case de
depuneri şi consemnaţiuni. Pe baza acestor depozite, tezaurul public poate emite bonuri
de tezaur. Resursele procurate în acest mod constituie pentru stat un important mijloc de
finanţare ce poate fi utilizat, fie pentru acoperirea golurilor temporare de casă ale
bugetului de stat, fie pentru acordarea unui sprijin financiar întreprinderilor publice sau
colectivităţilor locale confruntate cu situaţii de deficit bugetar.
- resurse provenind din împrumuturi, reprezintă datorie publică pe termen mediu
( de 2-5ani ) şi lung ( peste 5 ani ). În prezent, când majoritatea ţărilor cu economie de
piaţă se confruntă cu deficite bugetare, împrumuturile publice au devenit un mijloc
frecvent de procurare a resurselor financiare. Gradul de îndatorare a statului şi al altor
entităţi publice nu poate, însă, depăşi anumite limite, datorită efectelor pe termen lung ale
apelării la împrumuturi.
Finanţarea prin emisiune monetară fără acoperire este posibilă, dar în acelaşi timp are
efecte negative. Pe de o parte, un nivel ridicat al inflaţiei antrenează o sporire a resurselor
fiscale; cresc încasările din impozitul pe venit, precum şi din impozite indirecte, în
special cele aferente taxei pe valoarea adăugată. Pe de altă parte, inflaţia determină
diminuarea relativă a obligaţiilor de plată ale statului, îndeosebi în ceea ce priveşte
datoria publică, în situaţia în care rata dobânzii la împrumuturile de stat este mai mică

9
decât nivelul creşterii anuale a preţurilor, exprimat în procente. Aceste avantaje pot fi,
însă contracarate de gravele inconveniente pe care le presupune inflaţia pe plan economic
şi social.
După regularitatea cu care se încasează la buget, resursele financiare publice pot fi
structurate în:
- resurse ordinare ( curente ) sunt acelea la care statul apelează în mod obişnuit, în
condiţii considerate normale şi care se încasează la buget cu o anumită regularitate. În
această categorie se includ:- venituri fiscale
- contribuţii pentru asigurări sociale de stat
- contribuţii care alimentează fondurile speciale
- venituri nefiscale.
Veniturile fiscale sunt acele venituri care provin din:
- impozite directe, percepute asupra veniturilor şi averii persoanelor fizice şi juridice
- impozite indirecte ( taxe de consumaţie sau accize, taxe vamale, monopolurile
fiscale, taxele de înregistrare şi taxele de timbru ).
Contribuţiile pentru asigurările de stat sunt acele venituri bugetare care provin din sumele
încasate în conturile acestor contribuţii datorate de: companiile naţionale, regiile
autonome, societăţile comerciale cu capital de stat sau mixt, instituţiile publice,
organizaţiile cooperatiste şi obsteşti, persoanele juridice care folosesc personal salariati,
asociaţiile cu scop lucrativ, persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi
independente ( liber-profesionişti ), societăţile comerciale cu capital privat, persoanele
fizice care folosesc lucrători salariaţi, agenţi economici, salariaţii din instituţiile publice
etc. sau plătite de salariaţii bugetari şi pensionarii care beneficiază de bilete de tratament
balnear şi de odihnă, precum şi din debitele din pensii şi alte sume.
Contribuţiile care alimentează fondurile speciale sunt acele venituri necesare statului,
destinate acoperirii unor obligaţii sau nevoi temporare, specifice fiecărui program de
guvernare, de regulă sociale, care depăşesc posibilităţile bugetului. Ele sunt contribuţii
obligatorii, care se constituie pe seama unor venituri fiscale, de genul impozitelor
indirecte, cu destinaţie specială ( de exemplu: contribuţia la fondul pentru plata ajutorului
de şomaj, încasări din comisione vamale etc.), precum şi din venituri nefiscale, stabilite
în funcţie de destinaţia fiecărui fond în parte ( de exemplu: venituri realizate din aplicarea

10
unei anumite cote asupra primelor încasate, în cazul fondului special pentru protecţia
asiguraţilor ).
Veniturile nefiscale includ acele venituri bugetare ( dividende, redevenţe, chirii etc. ),
provenite de la unităţile şi proprietăţile statului, precum şi de la instituţiile publice.5
- resurse extraordinare ( incidentale, întâmplătoare ) sunt cele la care statul recurge
în situaţii excepţionale, când practic resursele curente nu acoperă cheltuielile. În grupa
resurselor extraordinare se cuprind: emisiunea de bani de hârtie peste necesităţile reale
ale economiei, împrumuturile de stat interne şi externe, ajutoare şi alte transferuri primite
din străinătate.
Din punct de vedere al provenienţei lor, resusele financiare se pot grupa în:
- resuse interne, cuprind: impozie, veniturile de la proprietăţile şi întreprinderile de
stat, donaţiile interne, emisiunea de bani de hârtie, împrumuturile contracarate pe piaţa
internă.
- resurse externe, îmbracă, în principal, forma împrumuturilor de stat externe,
contractate de la guvernele altor ţări, de la instituţiile financiar-bancare internaţionale, de
la bănci private sau de la alţi deţinători de capitaluri băneşti. La acestea se adaugă
diferitele transferuri externe primite sub forma ajutoarelor nerambursabile din partea altor
state sau a unor organisme internaţionale.
Din punctul al vedere al structurii organizatorice a statelor, se disting:
- resuse ale statelor de tip federal, includ: resursele bugetului federal, resursele
bugetelor satelor, regiunilor şi/sau provinciilor membre ale federaţiei, resursele bugetelor
locale
- resurse ale statelor de tip unitar, se structurează în: resurse financiare publice ale
bugetului central, resurse financiare publice ale bugetelor locale.
În statele de tip federal, resursele asigurărilor sociale se regăsesc atât în bugetele federale
considerate, cât şi în bugetele statelor, regiunilor şi provinciilor membre ale federaţiei
statale respective, iar în statele de tip unitar, aceste resurse se întâlnesc în bugetele
generale ale acestora.
Prin prisma bugetului general consolidat, structura resuselor financiare publice,
include:

5
Alexandru Lăzărescu, “Finanţe Publice” – Colecţia Economică 1, Editura Naţional, 2000, p. 73
11
- resurse financiare ale bugetului de stat, din care fac parte veniturile curente de tipul
impozitelor, taxelor, veniturilor nefiscale, precum şi veniturile din capital
- resurse financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat, care provin din
contribuţiile care alimentează fondurile speciale şi din celelalte resurse care alimentează
bugetul asigurărilor sociale de stat
- resursele financiare cu destinaţie specială, care provin din contribuţiile care
alimentează fondurile speciale constituite la nivel central
- resursele financiare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, din care fac
parte: impozitele, taxele şi veniturile nefiscale cu caracter local, cotele şi sumele defalcate
din veniturile bugetului de stat, cotele adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat,
transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat şi diverse venituri proprii ale
bugetelor locale, inclusiv venituri din capital.6
În România, în conformitate cu Legea finanţelor publice, resursele financiare sunt
formate din ansamblul veniturilor: - administraţiei de stat centrale
- administraţiei de stat locale
- instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate
- bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale fondurilor
speciale extrabugetare.
Având în vedere gruparea economică, resursele financiare publice, sunt structurate în:
- venituri curente
- venituri din capital
- subvenţii.
Astfel, resursele bugetului de stat, sunt: - venituri curente
- venituri din capital.
Veniturile curente se împart în: - venituri fiscale
- venituri nefiscale.
Veniturile fiscale cuprind impozitele directe şi impozitele indirecte.
Din categoria impozitelor directe, fac parte:
- impozitul pe profit, încasat de la agenţii economici, indiferent de forma de proprietate
- impozitul pe venit
- impozitul pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente

6
Narcisa Roxana Moşteanu “Finanţe publice” , Editura Universitară, Bucureşti, 2004, p. 120
12
- alte impozite şi incasări directe.
Impozitele indirecte, cuprind:
- taxa pe valoarea adaugată
- taxele vamale de la persoanele juridice
- taxele speciale de consumaţie ( accizele )
- taxele vamale şi alte venituri încasate de la persoanele fizice prin unităţile vamale
- taxe pentru jocuri de noroc
- taxe judiciare de timbru
- impozitul pe ţiţeiul din producţia internă şi gazele naturale
- alte impozite indirecte.
Veniturile nefiscale, cuprind:
- vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de subordonare centrală
- vărsămintele de la instiţutiile publice ( taxe de metrologie, taxe consulare, taxe pentru
prestaţiile efectuate şi eliberarea autorizaţiilor de transport în trafic internaţional, taxe şi
alte venituri din protecţia mediului, taxe pentru analize efectuate de laboratoare, altele
decât cele sanitare, de pe lângă instituţii, ş.a. )
- diverse venituri ( venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate, venituri din aplicarea
prescripţiei extinctive, venituri din concesiuni, venituri din dividende, etc. ).
Veniturile din capital, cuprind:
- venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice
- venituri din valorificarea stocurilor de la rezervă de stat şi de mobilizare
- venituri obţinute în procesul de stingere a creanţelor bugetare.
Resursele bugetelor locale prezintă următoarea structură:
- venituri proprii fiscale şi nefiscale
- cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
- cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi bugetelor locale
- transferuri cu destinaţie specială.
Veniturile fiscale cuprind impozite directe şi indirecte.
În categoria impozitelor directe se includ:
- impozitul pe profitul regiilor autonome de subordonare locală
- impozitul pe clădiri
- impozitul şi taxa pe teren

13
- taxa asupra mijloacelor de transport auto
- impozitul pe terenul agricol
- taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, s.a.
În categoria impozitelor indirecte, distingem:
- impozitul pe spectacole
- taxa hotelieră
- taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare, etc.
Veniturile nefiscale, cuprind:
- vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de subordonare locală
- vărsăminte din disponibilităţile instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate locale
- venituri din concesiuni şi închirieri
- veniturile circumscripţiilor sanitar-veterinare, etc.
Veniturile din capital provin din venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor
publice, venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului, venituri din
privatizare.
Subvenţiile primite din bugetul de stat, sunt folosite pentru echilibrarea bugetelor
locale.
În concluzie, organele locale ale administraţiei de stat ( primăriile ) au sarcina să se
preocupe în permanenţă de dezvoltarea bazei proprii de venituri, asigurându-se
echilibrarea pe această cale a bugetelor tuturor municipiilor, oraşelor şi comunelor
judeţului respectiv, în condiţiile autonomiei financiare.
Resursele instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate sunt formate numai din
venituri curente. Acestea sunt grupate pe domenii de activitate şi anume: învăţământ,
sănătate, cultură şi artă, asistenţă socială, sport, gospodărie comunală şi locuinţe,
cercetare ştiintifică, agricultură, silvicultură, ape şi mediu înconjurător, alte domenii de
activitate ( pieţe, târguri, oboare, domeniu public, şcoli de conducători auto, grădini
botanice, etc. ).
Resursele bugetului asigurărilor sociale de stat, cuprind:
- venituri curente
- subvenţii.

14
Veniturile curente provin din contribuţii pentru asigurările sociale de stat de la persoane
juridice, contribuţii pentru asigurările sociale de la persoane fizice care utilizează munca
salariată, alte venituri ale asigurărilor sociale de stat.

1.3. Tendinţe în evoluţia veniturilor publice

Volumul însemnat şi tendinţa de creştere continuă a cheltuielilor publice ale ţărilor


dezvoltate şi ale celor în curs de dezvoltare, reclamă cu necesitate, diversificarea
metodelor de mobilizare a unor importante surse băneşti la dispozitia statului. Mijloacele
şi metodele folosite pentru constituirea rezervelor băneşti necesare diferă de la un stat la
altul şi de la o etapă la alta. Diferenţierile sunt determinate de condiţiile economice,
politice, sociale specificate fiecărei ţări şi fiecărei perioade.
În ţările cu economie de piaţă, resursele financiare publice, sunt reprezentate în cea
mai mare masură de veniturile cu caracter fiscal, iar impozitele constituie, de regulă,
principalul canal de procurare a veniturilor publice.
O sursă importantă de alimentare a fondurilor publice de resurse financiare, o
constituie, impozitele, cotizaţiile pentru asigurările sociale, suportate de muncitori şi de
alte categorii de asiguraţi, precum şi cele plătite de întreprinzători şi de stat.
Impozitele, taxele şi cotizaţiile pentru asigurările sociale furnizează în ţările
dezvoltate din punct de vedere economic, până la nouă zecimi din totalul veniturilor
publice ale administraţiei centrale de stat şi locale.
Diferenţierile de la o ţară la alta sunt semnificative.
Astfel, în Suedia şi Danemarca, resursele financiare publice echivalează cu 61% din
P.I.B., în Franţa şi Germania, Belgia şi Austria cu 45,48%, în Spania şi S.U.A. cu 33-
35%. În ţările în curs de dezvoltare, proporţia resurselor publice faţă de P.I.B. reprezintă
în Orientul Mijlociu 29% ( în 1986 ), în Africa 27% ( în 1986 ), în America Latină 24%
( în 1984 ), în Asia 21% ( în 1986 ).
În general, se remarcă o accentuare a procesului de redistribuire a veniturilor prin
intermediul instrumentelor financiare. Totodată veniturile publice curente în majoritatea
ţărilor, cresc mai rapid decât produsul intern brut, dar nu mai lent decât cheltuielile
publice. În toate statele cuprinse în analiză, veniturile publice curente se situează an de an
sub nivelul cheltuielilor.

15
Încasările din impozite, taxe, contribuţii pentru asigurările sociale, veniturile de la
întreprinderile de stat nu acoperă decât parţial cheltuielile publice, ceea ce determină
apelarea la venituri extraordinare. Nivelul veniturilor extraordinare este influenţat de
mărimea veniturilor curente şi de nivelul cheltuielilor publice. Ponderea veniturilor
extraordinare în totalul veniturilor publice diferă sensibil de la o ţară la alta.
Ca venituri extraordinare, împrumuturile de stat sunt contractate atât pe piaţa internă
cât şi pe piaţa externă. Pe piaţa internă, împrumuturile de stat, provin în general, de la
deţinătorii de capitaluri băneşti temporar libere. Aceasta nu înseamnă, însă, că apelarea de
către stat la împrumuturi ar conduce la diminuarea sarcinii fiscale a acelor categorii ale
populaţiei care obţin venituri mici şi mijlocii. Ţinând seama de faptul că, în majoritatea
lor, resursele provenind din imprumuturi sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor
neproductive ale statului, rambursarea împrumuturilor şi plata dobânzilor aferente lor, nu
se pot realiza decât din veniturile ordinare ale perioadelor viitoare. Ca urmare, cel mai
adesea, statul recurge la măsuri de sporire a impozitelor care să permită onorarea
serviciului datoriei publice. Din acest punct de vedeere, împrumuturile de stat, sunt
denumite impozite amânate.
În măsura în care apelează la împrumuturi externe, rambursarea acestora şi achitarea
dobânzilor provoacă dezechilibrarea balanţelor de plăţi externe, dacă împrumuturile sunt
utilizate în scopuri neproductive sau pentru finanţarea unor investiţii ce nu produc
mărfuri sau servicii destinate exportului.
Emisiunea de bani de hârtie, ca venit extraordinar la care statul recurge frecvent, se
realizează practic, printr-un împrumut solicitat de Banca Centrală ( banca de emisiune ).
Statul se împrumută, de obicei, nu pentru a produce bunuri şi servicii suplimentare, ci
pentru finanţarea unor cheltuieli curente, adică pentru consum. Acest consum conduce la
micşorarea volumului mărfurilor şi serviciilor disponibile pe piaţă şi, datorită creşterii
cantităţii de bani de hârtie în circulaţie, se înregistrează o creştere acccentuată a
preţurilor. Aceasta conduce la scăderea puterii de cumpărare, deci la reducerea veniturilor
reale ale populaţiei. Din acest punct de vedere, emisiunea de bani de hârtie are aceleaşi
efecte ca şi impozitele indirecte. Pe de altă parte, în timp ce împrumuturile de stat au
caracter rambursabil, mijloacele mobilizate de la populaţie pe calea inflaţiei sunt
ireversibile. Dacă subscrierea la împrumuturile de stat este facultativă, resursele realizate
de stat pe seama inflaţiei au caracter obligatoriu.

16
În categoria veniturilor extraordinare se mai cuprind şi veniturile provenind din
amortizarea capitalului fix, aparţinând întreprinderilor de stat productive. Pentru
acoperirea cheltuielilor publice în valută, statul poate utiliza disponibilităţile sale valutare
sau chiar rezerva de aur.
În ţările în curs de dezvoltare, veniturile publice, sunt, în general, aceleaşi ca şi în
cazul ţărilor dezvoltate. Proporţia în care veniturile fiscale şi cele cu caracter nefiscal
participă la acoperirea cheltuielilor statului, diferă în funcţie de dimensiunile sectorului
public şi de eficienţa activităţii desfăşurate în întreprinderile de stat.
Deşi în unele ţări în curs de dezvoltare, impozitele reprezintă 80-90% din veniturile
publice şi se remarcă aceeaşi tendinţă de procurare a veniturilor ordinare, mai ales pe
calea impozitelor, sunt totuşi ţări, ca de exemplu cele exportatoare de petrol, în care
impozitele au o contribuţie redusă la formarea veniturilor publice. Fondurile publice de
resurse băneşti sunt alimentate în cea mai mare parte cu venituri create în întreprinderile
economice aparţinând sectorului public, la care se adaugă uneori diverse transferuri.
Astfel, în unele ţări exportatoare de petrol, în totalul veniturilor publice, ponderea cea mai
ridicată o deţin veniturile nefiscale de la întreprinderile şi proprietăţile statului ( Kuweit,
Iran, Oman ). În alte ţări în curs de dezvoltare, ca de exemplu: Siria, Iordania, veniturile
create în sectorul public, împreună cu unele transferuri interne sau externe, formează
majoritatea veniturilor publice.
Cotizaţiile pentru asigurările sociale au o contribuţie redusă la formarea veniturilor
publice în ţările în curs de dezvoltare. Sunt ţări cum ar fi: Kuweit, Oman, Fiji, Ecuador,
Bolivia, Salvador, Filipine, etc. în care cotizaţiile pentru asigurările sociale nu reprezintă
un venit public. În alte ţări, printre care Venezuela, Africa de Sud, Republica
Dominiciană, Rwanda, contribuţiile pentru asigurările sociale reprezintă mai puţin de 5%
din veniturile publice. Numai într-un număr mic de ţări ( Panama, Costa Rica, Uruguay ),
ponderea contribuţiilor pentru asigurările sociale reprezintă în jur de 20% în totalul
veniturilor publice.
În contul veniturilor publice ale ţărilor în curs de dezvoltare, se cuprind şi sume având
caracterul unor transferuri curente sau de capital primite, precum şi alte venituri
permanente sau întâmplătoare.

17
Transferurile reprezintă în principal, ajutoare primite de ţările în curs de dezvoltare, pe
baza unor acorduri bi sau mutilaterale, din partea ţărilor dezvoltate din punct de vedere
economic, a ţărilor exportatoare de petrol şi a unor organisme internaţionale.
În ţările în curs de dezvoltare în care ritmul de creştere al cheltuielilor publice
devansează ritmul de creştere al veniturilor curente, ţări care se confruntă cu serioase
deficite bugetare, o pondere însemnată o au veniturile extraordinare în totalul veniturilor
publice. Aceste venituri extraordinare provin în mare măsură din împrumuturi externe şi
transferuri primite din străinătate. La acestea se adaugă emisiunea de bani de hârtie peste
necesităţile reale ale pieţei şi alte venituri extraordinare.
În România, resursele financiare publice mobilizate la bugetul de stat, au avut o
anumită structură până în 1989. După această dată, în cadrul preocupărilor de adaptare a
economiei naţionale la cerinţele dezvoltării capitaliste, s-au operat modificări de conţinut
la nivelul tuturor fondurilor financiare publice. În anul 2002, veniturile bugetului de stat
au fost în proporţie covârşitoare ( 99,95% ) venituri curente, în cadrul acestora au
prevelat veniturile fiscale cu o pondere de 94,60%, iar în structura acestei categorii,
accentul a căzut pe impozitele indirecte ( 72,61 ).7
Dezvoltarea economiei naţionale şi creşterea produsului naţional brut, au
determinat realizarea unor venituri bugetare după cum se constată în tabelul de mai jos:8

7
Vasile Popeangă “Finanţe Publice” , Editura Academica Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2002, p. 299
8
Anuarul Statistic al României, Institutul National de Statistică, Bucureşti, 2000, p. 537; 2001, p. 537;
2002, p. 519
18
Evoluţia veniturilor bugetului statului român în perioada 1990-2008
( în milioane lei )

Indicator 1990 1991 1992 1993 1994 1995


Total
venituri
307.065,5 496.778,6 1.363.884,0 3.792.325,0 8.860.117,0 12.888.289,0
bugetare
%faţă de
1990
100 161,8 444,2 1.235,0 2.885,4 4.197,2
Indicator 1996 1997 1998 1999 2000 2001
Total
venituri
18.372.803,0 43.834512,0 67.215.547,0 93.239.804,0 120.342.242 148.209.230
bugetare
%faţă de
1990
5.983,3 14.275,3 21.889,6 30.364,79 39.191,06 48.266,30
Indicator 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total
venituri
178.432.000 241.235.500 288.279.800 357.366.600 42.825,4 513.175,6
bugetare
%faţă de
1990
58.105,51 78.561,57 93.882 116.381 139.460 167.122
Sursa: Legea Bugetului de Stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul
XVI, nr. 121 din 29 noiembrie 2004
Legea Bugetului de Stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul
XVII, nr. 1151 din19 decembrie 2005.
Nivelul veniturilor bugetare poate fi exprimat în trei sensuri:

► nivelul absolut

► nivelul relativ

► nivelul mediu pe locuitor.

Nivelul absolut al veniturilor bugetare reflectă volumul global al acestora


exprimat în monedă naţională. Poate fi exprimat în preţuri curente şi preţuri constante.

Nivelul relativ al veniturilor bugetare reflectă ponderea acestora în produsul


intern brut. Eliminând influenţele fenomenului inflaţionist, el permite efectuarea de
comparaţii, atât pe plan intern cât şi internaţional.
Nivelul mediu al veniturilor bugetare pe locuitor este un indicator extrem
de riguros care permite efectuarea de comparaţii între state.

Dinamica veniturilor bugetare

Dinamica veniturilor bugetare evidenţiază evoluţia în timp şi spaţiu a acestora.


Pentru redarea acestui trend se folosesc doi indicatori:

a) dinamica nominală, absolută şi relativă, a veniturilor bugetare;

b) dinamica reală absolută şi relativă, a veniturilor bugetare.

Dinamica nominală, absolută şi relativă, a veniturilor bugetare cunoaşte


două variante:

a) dinamica nominală absolută Vb


n1 / 0
: 
► Vbn1/ 0  Vbn1  Vbn 0

unde:

Vbn1 - veniturile bugetare ale anului 1, exprimate în preţuri curente (venituri

nominale);

Vbn 0 - veniturile bugetare ale anului 0, exprimate în preţuri curente (venituri

nominale).


n1 / 0
b) dinamica nominală relativă %CrVb : 
Vbn1/ 0
► %CrV
n1 / 0
b   100
Vbn 0

sau

 Vbn1 
► %CrV
n1 / 0
b   n 0  100   100
 Vb 

Urmărim în cadrul acestui demers, ca pornind de la datele reale caracteristice ţării


noastre, să determinăm indicatorii specifici nivelului şi dinamicii veniturilor bugetare.

20
În perioada 1995 – 2007 veniturile bugetului general consolidat, exprimate în milioane RON, au înregistrat următoarele
valori:

Anul Veniturile bugetare nominale absolute


1995 2 317,73
1996 3 261,95
1997 7 676,03
1998 11 782,45
1999 17 910,80
2000 25 109,54
2001 35 174,10
2002 44 901,18
2003 56 692,80
2004 70 826,30
2005 83 469,90
2006 106 885,10
2007 127 108,20
Sursa: date de la Ministerul Economiei şi Finanţelor
Prin urmare, primul indicator specific, respectiv nivelul absolut al veniturilor
bugetare, exprimat în preţuri curente, este redat, pentru fiecare an în parte, chiar în datele
anterioare.
Nivelul relativ al veniturilor bugetare în România, în perioada 1995 – 2007,
este determinat în tabelul următor:

Anul Nivelul relativ al veniturilor bugetare (%)


1995 32,10
1996 29,90
1997 30,30
1998 31,50
1999 32,80
2000 31,20
2001 30,10
2002 29,70
2003 29,70
2004 29,60
2005 29,70
2006 31,21
2007 32,52
Sursa: calcule proprii
Nivelul mediu al veniturilor bugetare pe locuitor este exprimat atât în preţuri
curente, cât şi în preţuri constante. În România, pentru anii 1995 – 2007, pornind de la
ipoteza că populaţia a rămas constantă la nivelul de 22 de milioane de locuitori, acest

21
indicator a înregistrat valorile prezentate în tabelul anterior.Transpunerea rezultatelor
obţinute în formă tabelară, cu datele exprimate în milioane RON, conduce la următoarea
situaţie:

Anul Nivelul nominal mediu Nivelul real mediu


pe locuitor pe locuitor
al veniturilor bugetare al veniturilor bugetare*
1995 105,35 1,12
1996 148,27 1,10
1997 348,91 1,03
1998 535,56 1,02
1999 814,12 1,05
2000 1 141,34 1,07
2001 1 598,82 1,04
2002 2 040,96 1,08
2003 2 576,94 1,18
2004 3 219,37 1,28
2005 3 794,08 1,31
2006 4 858,41 1,53
2007 5 777,64 1,70
Sursa: calcule proprii; * în preţurile anului 1990.

Dinamica nominală absolută a veniturilor bugetului general consolidat, în


România, în perioada 1995 – 2007, este surprinsă în continuare în tabelul următor:

Anul Dinamica nominală absolută a


veniturilor bugetare
1996/1995 944,22
1997/1996 4 414,08
1998/1997 4 106,42
1999/1998 6 128,35
2000/1999 7 198,74
2001/2000 10 064,56
2002/2001 9 727,08
2003/2002 11 791,62
2004/2003 14 133,50
2005/2004 12 643,60
2006/2005 23 415,20
2007/2006 20 223,10
Sursa: calcule proprii

22
Raportându-ne la anul 1990, se observă că veniturile bugetului statului român, au
evoluat treptat, înregistrând valori mai scăzute în primii ani.
Veniturile globale ale bugetului public naţional pe anul 2007 se estimează în sumă
de circa 19183,1 mil. lei, cu circa 2217,1 mil. lei sau 13,1 la sută mai mult faţă de
volumul scontat pe anul 2006. 9
Veniturile bugetului public naţional pe componente în anul 2007 ( cu excepţia
transferurilor între componente ) comparativ cu anul 2006 se prezintă în diagrama ce

9
Vasile Popeangă, Alin Ionel Goleanu, ”Finanţe publice-sinteze teoretice şi studii aplicative”, Editura
Focus, Petroşani, 2008, p. 45

23
urmează:

Evoluţia bugetului public naţional în anii 2004-2007 ( proiect ) pe principalele grupuri de


venituri se prezintă în următorul grafic:

24
25
Evoluţia veniturilor bugetului public naţional pe anii 2005-2008 ( proiect ) se reflectă
în următorul grafic:

Veniturile bugetului public naţional pe componente în anul 2008, comparativ cu anul


2007 se prezintă în diagrama ce urmează:

26
Veniturile bugetului de stat pe componente în anii 2007-2008 se prezintă în următoarele
diagrame:

2007 scontat 2008 proiect

27
Capitolul 2 – Veniturile fiscale – sursă principală de alimentare a fondurilor publice

2.1. Impozite directe

2.1.1. Caracterizarea generală a impozitelor directe

Impozitele directe constituie cea mai veche formă de impunere, ele aşezându-se
direct, nemijlocit asupra veniturilor şi a averii.
În decursul timpului, impozitele directe au fost aşezate şi încasate în funcţie de
nivelul de dezvoltare economică, fiind stabilite pe diferite bunuri materiale, diverse
activităţi, pe venituri sau pe avere.
În ţara noastră, în anii 1990-2008, locul şi ponderea impozitelor directe în bugetul de
stat se constată din tabelul următor:

Ponderea impozitelor directe în totalul veniturilor bugetare în anii 1990-2008


- milioane lei -

28
Indicator 1991 1992 1993 1994 1995
Total
venituri
496.788,6 1.363.884,0 3.792.352,0 8.860.117,0 12.888.298.0
bugetare
Impozite
directe
278.887 789.383 1.880.475 4.550.432 6.340.560
%faţă de
total unitate
56,13 57,87 49,58 51,35 49,19
bugetară

Indicator 1996 1997 1998 1999 2000 2001


Total 1.8372.803,0 43.834.512,0 67.215.547,0 93.329.804,0 120.342.242,0 148.209.230,0
venituri
bugetare
Impozite 853.262,6 20.516.729 22.714.241 26.560.845 31.472.484 41.146.282
directe
%faţă de 46,44 46,80 28,48 28,48 26,15 27,76
total
venituri
bugetare

29
Indicator 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total 178.432.000,0 241.235.500,0 288.279.809,0 357.366.600,0 428.254.000,0 513.175.000,0
venituri
bugetare
Impozite 41.851.235 50.193.000 75.854.000 80.573.100 88.536.000 97.721.100
directe

%faţă de 23,45 20,80 26,31 22,54 20,67 24,18


total
venituri
bugetare

1. Anuarul Statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2000, p.


537; 2001, p. 537; 2002, p. 519; 2005, p. 743.
Sursa: Legea Bugetului de Stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul
XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004
Legea Bugetului de Stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul
XVII, nr. 1151 din decembrie 2005.

Impozitele directe în totalul veniturilor bugetare înregistrează valori însemnate şi


cresc treptat, în fiecare an.. Începând cu anul 1997, impozitele directe ajung la valori
semnificative, dacă se urmăresc trendurile şi evoluţia acestora.

Evoluţia pe principalele tipuri de impozite directe în anii 2004-2007 se prezintă în


următorul grafic:

30
În prima parte a secolului XX-lea, impozitele stabilite pe bunuri materiale şi pe
diverse activităţi ( adică impozitele de tip real ) au fost treptat înlocuite cu impozitele pe
venituri – salarii, rentă, profit – şi cu cele pe avere – mobiliară sau imobiliară – adică
impozite de tip personal, care au determinat ca printre plătitorii de impozite să apară
marea masă a ţăranilor, muncitorilor şi funcţionarilor.
Întrucât impozitele directe sunt nominative, reglementate în funcţie de natura venitului
sau a averii şi au termene de plată stabilite şi cunoscute în prealabil, ele sunt preferabile
faţă de impozitele indirecte.
Se poate aprecia că impozitele directe, ca impozite, prezintă următoarele avantaje:
- constituie un venit sigur pentru stat, dinainte cunoscut, pe care se poate baza în
anumite intervale de timp
- îndeplinesc deziderate de justiţie fiscală, deoarece sunt exonerate veniturile
necesare minimului de existentă
- au în vedere natura şi mărimea venitului ( averii ) impozabil
- ţin seama de sarcinile familiale

31
- sunt uşor de calculat şi de perceput
- reducerea impozitelor directe încurajează producţia, investiile, etc.
După plata impozitelor, veniturile contribuabililor coboară uneori sub nivelul necesar
reproducerii forţei de muncă.
Mai mulţi economişti contemporani susţin că impozitele excesive, exercită o
influenţă negativă asupra economiei naţionale, deoarece subestimează iniţiative şi
stimulentul întreprinzătorilor şi împiedică creşterea producţiei. Impozitele mari sunt
inechitabile deoarece lipsesc întreprizătorii de recompense cuvenite pentru abstinenţa de
a consuma profitul şi capitalul.
Contribuabilii care prelevă la bugetul statului o mare parte a veniturilor lor sub forma
impozitelor şi taxelor sunt lipsiti de aceste mijloace financiare şi de cele mai multe ori au
mari dificultăţi în continuarea activităţii în condiţii optime.
Specialiştii atrag atenţia asupra unor limite ale utilizării impozitelor, şi anume:
- pericolul ca amploarea prelevărilor obligatorii să penalizeze iniţiativele
complicarea controlului şi favorizarea formelor de evaziune şi fraudă fiscală
riscul afectării competitivităţii internaţionale a întreprinderilor
- redresarea economiei naţionale se poate realiza şi pe calea eliberării de povara
fiscală.
Impozitele directe prezintă însă şi următoarele dezavantaje:
- nu sunt agreabile plătitorilor
- se consideră că nu ar fi productive
- conducerea statului nu are interes să devină nepopulară prin mărirea acestor impozite
- pot conduce la abuzuri în ceea ce priveste aşezarea şi încasarea impozitelor
- se poate practica evaziunea fiscală, etc.10

2.1.2. Impozitele reale şi personale

10
Gheorghe Bistriceanu, Gh. Popescu, “Bugetul de stat al României”, Editura Universitară, Bucureşti,
2007, p. 62

32
În categoria impozitelor de tip real, cele mai cunoscute şi utilizate de politica
financiară internaţională sunt acelea care au ca obiect al impunerii pământul, clădirile,
activităţile economice neagricole şi mişcarea capitalului bănesc. Aceste impozite s-au
întâlnit în perioada descompunerii feudalismului şi în primele stadii de dezvoltare a
capitalismului şi au purtat denumiri diverse ca: impozitul funciar, impozitul pe clădiri,
impozitul pe locuinţe, impozite pe uşi şi ferestre, patenţă, licenţă, impozit mobiliar etc.
Impozitul de tip real continuă să existe şi astăzi în unele ţări, în care agricultura
ocupă un loc important în economia naţională, şi unde impozitul funciar conservă, în
general, trăsăturile impozitelor reale.
Specific impozitelor reale este faptul că se stabilesc pe baza unor criterii exterioare
care dau o anumită imgine despre materia impozabilă, dar nu şi despre puterea economică
a subiectului impozabil. În cazul impozitului funciar la determinarea sumei datorate
statului se pornea de la suprafaţa terenurilor, numărul animalelor de muncă şi numărul
plugurilor utilizate în vederea lucrării pământului, mărimea arenzii, preţul pământului,
etc. fără să se ia în considerare producţia deţinută, venitul realizat şi cheltuielile de
producţie. Un pas înainte în stabilirea impozitului funciar l-a constituit introducerea
cadastrului. Acesta reprezintă atât acţiunea de descriere a suprafeţelor de teren şi a
bunurilor funcire din fiecare localitate în patre, cu menţionarea veniturilor pe care le
produc, cât şi registrele în care figurează contribuabilii şi averilor, pe baza cărora se
stabileau impozite directe.
Când clădirile ( utilizate ca locuinţe, birouri, magazine etc. ) au devenit de pământ, o
altă formă importantă a averii mobiliare, a fost introdus mai ales în mediul urban,
impozitul pe clădiri. În cazul acestui impozit baza impunerii o constituie frecvent
numărul şi destinaţia dată încăperilor, suprafaţa construită, numărul uşilor şi ferestrelor,
mărimea curţii, chiria, aspectul exterior al clădirii etc. Aceste criterii nu permiteau o
impunere echitabilă deoarece se aplicau izolat şi nu ofereau o imagine completă asupra
obiectului impozabil.
Cu timpul, dezvoltarea manufacturilor, fabricilor, comerţului şi a profesiilor libere a
determinat creşterea numărului meşteşugarilor, fabricanţilor, comercianţilor şi liber
profesioniştilor.

33
Impunerea acestora a necesitat introducerea impozitului pe activităţile industriale,
comerciale şi profesiile libere, dar la baza stabilirii acestui impozit au stat tot criterii de
ordin exterior, cum sunt: mărimea capitalului, mărimea localităţii în care îşi desfăşoară
activitatea întreprinderea, felul întreprinderii ( atelier, fabrică, comerţ cu ridicata, comerţ
cu amănuntul etc. ), numărul muncitorilor, forţa motrice folosită de întreprindere etc. Nu
se iau în considerare nici venitul realizat şi nici cheltuielile de producţie şi de circulaţie.
Dezvoltarea industriei şi a comerţului a impus dezvoltarea relaţiilor de credit, a
băncilor şi a comerţului cu hârtii de valoare. În aceste condiţii o categorie de oameni se
ocupă numai cu plasarea capitalurilor băneşti care se stabilea în funcţie de volumul
dobânzilor pe care debitorul le plătea pentru capitalul luat cu împrumut sau în funcţie de
volumul dobânzilor pe care creditorul le încasa pentru capitalul dat cu împrumut.
Trecerea de la impozitele reale la cele personale s-a produs în unele ţări, în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, iar în altele în perioada dintre cele două războaie
mondiale, cauzele care au determinat schimbarea sistemului de asezare a impozitelor
directe fiind multiple. În perioada capitalismului premonopolist, muncitorii şi funcţionarii
nu dispuneau de proprietăţi funciare, clădiri şi capitaluri mobiliare, fapt pentru care nu
puteau fi supuşi la plata impozitelor reale. Ei suportau numai impozitele indirecte care le
afectau salariul real. Pentru procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor
publice, al căror volum a sporit continuu, statul a trecut la cuprinderea în sistemul de
impunere directă şi a muncitorilor şi funcţionarilor, care realizau venituri din muncă sub
forma salariului.
În acelaşi timp, impozitele indirecte deveneau tot mai apăsătoare pentru cei cu
venituri mici şi sub impulsul contribuabililor s-a convenit instituirea unui sistem de
impunere care să asigure impunerea progresivă a veniturilor şi a averii, introducerea
minimului neimpozabil şi acordarea unor înlesniri pentru contribuabilii cu persoane aflate
în întreţinere sau cu sarcini familiale deosebite.
În acest fel, statul a consimţit trecerea la diferenţierea sarcinii fiscale, în funcţie de
mărimea veniturilor sau a averii şi de situţia personală a fiecărui plătitor, ceea ce a
însemnat trecerea la sistemul impunerii personale.
Impozitele personale sunt întâlnite sub forma:
- impozitele pe venit

34
- impozitele pe avere
Impozitele pe venit cuprind: - impozitele pe veniturile persoanelor fizice
- impozitele pe veniturile persoanelor juridice.
Impozitele pe venit au apărut în perioada în care veniturile diferitelor clase şi categorii
sociale au fost suficient de diferenţiate. Prin introducerea impozitelor pe venit s-a mărit
considerabil numărul contribuabililor, ca urmare a existenţei muncitorilor şi
funcţionarilor care realizau venituri sub forma salariilor şi industriaşilor, comercianţilor şi
bancherilor care realizau venituri sub forma rentei etc.
În cazul impozitelor pe venit, în calitate de subiect pot apare atât persoanele fizice,
cât şi de persoanele juridice ( societăţile comerciale ) care realizează venituri din diferite
surse.
Impozitele pe veniturile persoanelor fizice sunt datorate de persoanele fizice care au
domiciliul sau rezidenţa într-un anumit stat, precum şi de persoanele nerezidente care
realizează care realizează venituri din surse situate pe teritioriul acestui stat, cu unele
excepţii prevăzute de lege. Uneori sunt supuse la plata acestor impozite şi societăţile de
personae care au renunţat la regimul fiscal aplicat societăţilor de capital. Nu se impun la
plata impozitului pe venit următorele categorii de persoane: suveranii şi familiile regale,
diplomaţii străini acreditaţi în ţara respectivă, cu condiţia reciprocităţii, persoanele fizice
care realizează venituri până la un anumit plafon ş.a.
Obiectul impozitului îl constituie veniturile obţinute din: industrie, comerţ,
agricultură, bănci, asigurări, profesii libere etc., de către muncitori şi funcţionari,
întreprinzători, mici meşteşugari şi liber-profesionişti etc. Venitul impozabil este cel care
rămâne din venitul brut după ce se fac anumite scăzăminte, cum sunt: cheltuielile de
producţie, dobânzile plătite pentru creditele primite, sumele prelevate la fondul de
amortizare şi fondul de rezervă, primele de asigurare, cotizaţiile la asigurările sociale,
pierderile din activitatea anilor precedenţi, pierderile provocate de calamităţi naturale etc.
Impozitul pe venit se aşează pe fiecare persoană care a realizat venituri, fiind o
impunere individuală; dacă veniturile obţinute în comun de mai multe persoane ne se pot
individualiza, impunerea se face pe ansamblul persoanelor care au participat la realizarea
acestora, adică pe o familie sau o gospadărie. Această situaţie este frecvent întâlnită la
impozitul agricol, unde impunerea individuală este mai greu de realizat datorită

35
volumului mare de muncă din partea organelor fiscale. Impunerea fiscală se realizează fie
cu luarea în considerare a unor factori sociali ( starea civilă a contribuabilului, vârsta,
numărul persoanelor aflate în întreţinere etc.), fie fără a se ţine cont de aceştia.
În practica fiscală, sunt cunoscute două sisteme de aşezare a impozitelor pe
veniturile persoanelor fizice:
- unul constă în impunerea separată a veniturilor provenind din fiecare sursă
- altul constă în impunerea globală a veniturilor, indiferent de sursa din care provin.
Impunerea separată se realizează fie prin instituirea mai mutor impozite, fiecare
vizând veniturile dintr-o anumită sursă, fie prin instituirea unui impozit unic, dar care
asigură un tratament diferenţiat pentru fiecare categorie de venituri denumită celulă, în
funcţie de natura veniturilor.
Impunerea globală presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană
fizică, indiferent de sursa de sursa de provenienţă şi supunerea veniturilor realizate de
persoanele fizice este frecvent întâlnit în Franţa, Germania, Italia, Belgia, S.U.A.
Impozitele pe veniturile persoanelor fizice se stabilesc, de regulă, pe baza
declaraţiei de impunere a contribuabilului sau pe baza elementelor de care dispun
organele fiscale.
Impozitul pe veniturile persoanelor juridice este numit, de regulă, impozit pe profit
şi în majoritatea statelor cu economie de piaţă, se utilizează de obicei, un regim fiscal
propriu deosebit de cel aplicat veniturilor persoanelor fizice.
Impozitele pe avere, au fost instituite în strânsă legătură cu dreptul de proprietate
asupra unor bunuri mobile şi imobile.
Impozitele pe avere, se întâlnesc, în practica financiară, sub trei forme şi anume:
- impozitele propriu-zise asupra averii
- impozitele asupra circulaţiei averii
- impozitele asupra creşterii averii.
Impozitele propriu-zise asupra averii pot fi de două feluri: impozite stabilite asupra
averii, dar care se plătesc din venitul produs de averea respectivă şi impozite pe substanţa
averii. În acest din urmă caz, impozitul duce la micşorarea materiei impozabile, fiind
perceput din substanţa averii. Aceste impozite se percep numai ca impozite excepţionale
pe avere, o singură dată, ca de exemplu, în timpul sau după terminarea războiului.

36
În categoria impozitelor propriu-zise asupra averii, mai des întâlnite sunt următoarele:
impozitele pe proprietăţi imobiliare şi impozitele asupra activului net.
Impozitele pe circulaţia averii au ca obiect al impunerii circulaţia dreptului de
proprietate asupra anumitor bunuri de la o persoană la alta. În categoria impozitelor pe
circulaţia averii se cuprind: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donaţii, impozitul pe
actele de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobiliare, impozitul pe hârtii de valoare,
impozitul pe tranzacţii de bursă, impozit pe circulaţia capitalurilor şi a efectelor
comerciale. Dintre acestea cele mai des întâlnite sunt impozitele pe circulaţia averii cu
titlu gratuit ( impozitul pe succesiuni şi impozitul pe donaţii ).
La impozitele asupra creşterii averii, obiectul impunerii îl constituie sporul de
valoare pe care l-au înregistrat anumite bunuri într-o perioadă de timp. În această
categorie de impozite se include: impozitul pe plusul de valoare mobiliară, impozitul pe
sporul de avere realizat în timp de război, etc.

2.1.3. Impozitele directe în România

Şi în România, impozitele directe sunt întâlnite sub cele două forme, respectiv:
impozitul pe venit şi impozitul pe avere. În ceea ce priveşte impozitul pe venit, se impune
veniturilor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice.

2.1.3.1. Impozitul pe venit

Subiecţii impozitului sunt:


- orice persoană fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile obţinute
atât în România, cât şi în străinătate

37
- orice persoană fizică română fără domiciliul în România, pentru veniturile obţinute
din România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o
perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile, în orice perioadă de 12 luni, începând sau
sfârşind în anul calendaristic vizat
- orice persoană fizică străină, pentru veniturile obţinute din România, prin
intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depăşeşte
în totalul 183 de zile, în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul
calendaristic vizat
- persoanele fizice române fără domiciliu în România, precum şi persoane fizice
străine, care realizează venituri din România în alte condiţii decât cele prezentate mai sus,
potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri.
Obiectul impozitului sau materia impozabilă
Obiectul impozitului pe venit îl constituie veniturile în bani şi echivalentul în lei al
veniturilor în natură, clasificate în următoarele categorii:
- venituri din activităţi independente
- venituri din salarii
- venituri din cedarea folosinţei bunurilor
- venituri din dividende şi dobânzi
- venituri din pensii ce depăşesc 500 lei pe lună
- venituri din activităţi agricole
- alte venituri.
Veniturile exceptate de la impunere sunt:
- ajutoarele, indemnizatiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială, acordate
din bugetul de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri
publice, precum şi cele de aceeaşi natură primate de terţe persoane, cu excepţia
indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate şi pentru
concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, care sunt venituri de
natură salarială
- sumele încasate din asigurări de bunuri, de accident, de risc professional şi din
altele similare, primite drept compensaţie pentru paguba suportată

38
- sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităţilor
naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse ca urmare a unor
acţiuni militare
- pensile I.O.V.R., sumele fixe de îngrijire pentru pensionarii care au fost încadraţi în
cadrul I de invaliditate, precum şi pensile, altele decât cele plătite din fonduri constituite
prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale şi cele finanţate de la bugetul
de stat
- contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare, care se acordă cu titlu
gratuit persoanelor fizice
- contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentului individual de protecţie şi
lucru, alimentaţiei de protecţie, medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, ce se
acordă potrivit legislaţiei în vigoare
- sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări sau mecenat
- alocaţia individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată
integral de angajator şi hrana acordată potrivit dispoziţiilor legale
- veniturile obţinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra
bunurilor imobile şi mobile corporale din patrimonial personal, exclusiv cele obţinute din
transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi părţilor sociale
- sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport, cazare,
indemnizaţiei sau diurnei acordate pe perioada delegării şi detaşării din altă localitate, în
ţară şi în străinătate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul
serviciului, inclusiv sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul
serviciului
- drepturile în bani şi în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen
redus, studenţii şi elevii militari ai instituţiilor de învăţământ militare şi civile
- bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau
perfecţionare în cadru instituţionalizat
- sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie
- veniturile din agricultură şi silvicultură

39
- veniturile sub forma darurilor acordate copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia zilei
de 1 iunie şi a sărbătorilor de sfârşit de an, precum şi angajatelor cu ocazia zilei de 8
martie, în limita sumei de 100 lei pentru fiecare personană şi eveniment
- indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate
situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după
absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de
instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice
şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localităţi din zone defavorizate stabilite potrivit
legii, în care îşi au locul de muncă.
Sunt venituri scutite de impozit pe venit, următoarele:
- veniturile membrilor misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare, cu condiţia
reciprocităţii, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional şi a prevederilor
unor acorduri speciale la care România este parte, precum şi veniturile nete în valută
acordate personalului trimis în permanenţă în străinătate
- veniturile persoanelor fizice străine care desfăşoară în România activităţi de
consultanţă în cadrul unor acorduri de finanţare gratuită încheiate de Guvernul României
cu alte guverne sau organizaţii internaţionale guvernamentale ori neguvernamentale
- veniturile obţinute de corespondenţii de presă străini, cu condiţia reciprocităţii
- premiile şi orice avantaje în bani şi/sau în natură, obţinute de elevi şi studenţi la
concursuri interne şi internaţionale
- sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe
unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute
ca urmare a concediilor colective
- sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete,
acordate cadrelor militare trecute în rezervă, ca urmare a nevoilor de reducere şi de
restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate
acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele
care nu îndeplinesc condiţiile de pensie
- sumele reprezentând diferenţe de dobândă subvenţionată la creditele acordate,
subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, precum şi uniformale obligatorii şi
drepturile de echipament

40
- veniturile reprezentând avantajele în bani şi/sau în natură acordate persoanelor cu
handicap, veteranilor de război, invalizilor şi văduvelor de război, accidentaţilor de război
în afara serviciului ordonat, persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deporate în străinătate ori
constituite în prizonieri, urmaşilor eroilor-martiri, răniţilor, luptătorilor pentru victoria
Revoluţiei din decembrie 1989
- alte venituri, cum sunt dobânzile aferente titlurilor de stat, depozitelor la vedere,
obligaţiunilor Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi veniturile obţinute din jocuri de
noroc, din premii şi prime în bani şi/sau în natiră, sub valoarea de 300 lei pentru fiecare
câştig realizat, de la acelaşi organizator sau plătitor, într-o singură zi
- veniturile din salarii ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator
( încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator se face prin ordin
comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, al ministrului comunicaţiilor şi
tehnologiei informaţiei şi al ministrului finanţelor publice)
- veniturile oficialilor organismelor internaţionale, realizate în cadrul acestor
organisme, ca urmare a activităţii desfăşurate în România ( calitatea de oficial este
confirmată de Ministerul Afacerilor Externe )
- premiile obţinute de sportivii medaliaţi la campionatele mondiale, europene şi la
jocurile olimpice.
Perioada de impozitare
Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
Procedura de calcul
Impozitul anual se calculează prin aplicarea asupra venitului anual global
impozabil, a baremului anual de impunere stabilit prin lege.
Începând cu anul fiscal 2002, baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plăţilor
anticipate cu titlu de impozit se stabileşte luându-se în calcul ½ din rata inflaţiei
prognozate pentru anul respectiv, aplicată la baremul de impunere construit pe baza ratei
inflaţiei realizate pe perioada ianuarie-octombrie şi a prognozei pe lunile noiembrie-
decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aprobă prin ordin al ministrului
finanţelor publice.

41
Contribuabilul poate deduce din veniturile impozabile din salarii, obţinute la funcţia de
bază, cheltuielile efectuate pentru economisire în sistem colectiv pentru domeniul locativ,
potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, în limita unei sume maxime egale cu
300 lei pe an. Obligaţia acordării acestei deduceri revine organului fiscal competent şi
procedura de aplicare se stabileşte prin ordin al Ministrului Economiei şi Finanţelor.
Obligaţiile declarative
Contribuabilii au obligaţia să completeze şi să depună la oganul fiscal în raza
căruia îşi au domiciliul o declaraţie de venit glogal, precum şi declaraţii speciale, în mod
eşalonat până la data de 31 martie a anului următor celui de realizare a venitului.
Declaraţiile speciale se completează pentru fiecare categorie de venit şi pe fiecare
loc de realizare a acestuia şi se depun la organul fiscal în raza căruia se află sursa de
venit.
La propunerea Ministerului Finanţelor, Guvernul aprobă criteriile şi termenele de
depunere eşalonată declaraţiei de venit global şi a declaraţiilor speciale. Contribuabilii
care realizaează venituri dintr-o singură sursă, sub formă de salarii, nu sunt obligaţi să
depună declaraţie de venit global. De asemenea, nu trebuie să se depună declaraţie
specială pentru acele venituri a căror impunere este finală.
Termenele şi modalităţile de plată
Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente şi din cedarea
folosinţei bunurilor, sunt obligaţi să efectueze plăţi anticipate cu titlu de impozit, în baza
deciziei de impunere emisă de organul fiscal competent, exceptându-se cazul reţinerilor
la bursă.
Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal, luând ce bază de calcul venitul anual
estimat sau venitul din decizia de impunere pentru anul fiscal precedent. Dacă impunerea
definitivă se realizează după expirarea termenelor de plată, contribuabilul va plăti cu titlu
de impozit anticipat o sumă egală cu cuantumul impozitului aferent trimestrului IV al
anului precedent.
Plăţile anticipate se efectuate în patru rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei
luni din fiecare trimestru. Organul fiscal are dreptul de a stabili din oficiu plăţile
anticipate, în vederea următoarele cazuri:

42
- contribuabilul nu a depus declaraţia de venit global pentru anul fiscal încheiat
- contribuabilul nu conduce o evidenţă contabilă sau datele din contabilitatea condusă nu
sunt certe
- contribuabilul nu a furnizat date referitoare la venitul estimat.
Organul fiscal are dreptul de a modifica o decizie de plată anticipată şi de a stabili
alte plăţi anticipate, fie în baza unui control ulterior, fie în baza unor date deţinute,
referitoare la activitatea contribuabilului.
Contribuabilul are dreptul să solicite emitera unor noi decizii de plată anticipată cu
titlu de impozit, dacă prezintă organului fiscal noi acte justificative referitoare la
veniturile realizate din activitatea desfăşurată. Această modificare a plăţilor anticipate se
poate solicita numai dacă venitul se modifică cu mai mult de 20% faţă de venitul luat în
calculul impozitului, o singură dată pe an, în cursul semestrului II.
Diferenţele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală, se
plătesc în termen de 30 de zile pentru sume de până la 100 lei şi într-un interval de 60 de
zile, în cel mult două rate lunare egale, pentru sume ce dapăşesc 100 lei, de la data
comunicării deciziei.
În cazul în care din decizia de impunere, rezultă diferenţe de impozit de restituit de
la bugetul de stat, sumele plătite în plus, se compensează cu obligaţii neachitate în
termen, din anul fiscal curent, diferenţa se restituie în termen de cel mult 60 de zile de la
data comunicării deciziei de impunere.
Sancţiuni
Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii
încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni:
- nerespectarea de către plătitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor, a obligaţiilor
privind completarea şi păstrarea fişelor fiscale
- netransmiterea fişelor fiscale la organul fiscal competent la termenul legal.
Contravenţiile de mai sus se sancţionează cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei.

2.1.3.2. Impozitul pe profit

Plătitorii impozitului pe profit

43
În categoria plătitorilor impozitului pe profit denumiţi în continuare contribuabili, se
încadrează o serie de persoane juridice şi fizice, printre care enumerăm:
- persoanele juridice române pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă, atât din
România cât şi din străinătate. În această categorie de contribuabili se cuprind: regiile
autonome indiferent de subordonare; societăţile comerciale indiferent de forma juridică
de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare de capital străin sau
cu capital integral străin; societăţile agricole; organizaţiile cooperatiste; instituţiile
financiare şi de credit şi alte asemenea persoane juridice române.
- persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în
România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent, cum ar fi: companii,
fundaţii, organizaţii, trusturi sau orice alte entităţi similare
Prin sediu permanent se înţelege în temeiul legii, locul prin intermediul căruia orice
activitate a unei persoane juridice sau fizice străine este total sau parţial, condusă direct
sau prin intermediul unui agent dependent.
În sediu permanent se include: un birou de conducere sau de organizare a activităţii,
o agenţie, o fabrică, un magazin, un loc de extracţie a petrolului sau gazelor sau alt loc de
extragere a resurselor naturale, un şantier de construcţie sau orice activitate de
supraveghere ori consultanţă pentru relaizarea unui proiect dacă au o durată mai mare de
12 luni.
De asemenea, trebuie menţionat faptul că un sediu permanent nu include folosirea de
spaţii pentru depozitare sau distribuire de mărfuri ori menţionarea unor stocuri pentru
desfăşurarea activităţilor.
- persoanele juridice şi fizice atunci când participă în baza unui contract de asociere la
relizarea de activităţi în scopul obţinerii de profit.
De asemenea, sunt consideraţi plătitori persoanele juridice şi fizice străine care
participă la orice asociere cu persoane fizice sau juridice române ce se bazează pe
împărţirea între asociaţi a profiturilor rezultate din activitatea desfăşurată
- persoanele fizice şi juridice române, partenere într-un contract de asociere care nu dă
naştere unei persoane juridice, pentru profitul realizat, caz în care impozitul datorat de
persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică

44
- instituţiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activităţile economice
desfăşurate în condiţiile legii.
Se supun aceloraşi prevederi toate persoanele juridice şi fizice care participă în orice
asociere cu persoane juridice române ce se bazează pe împărţirea între asociaţi a
profiturilor rezultate din activitatea desfăşurată.
De la plata impozitului pe profit sunt exceptate: trezoreria statului pentru
operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei, instituţiile
publice pentru fondurile publice constituite şi disponibilităţile realizate şi utilizate
comform legii privind finanţele publice.
De scutire mai beneficiază fundaţiile testamentare şi cooperativele care funcţionează
ca unităţi protejate special organizate potrivit legii.
De asemenea, instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele
autorizate provizoriu, sunt scutite pentru veniturile realizate din activitatea de învăţământ,
cu condiţia utilizării lor în scopul dezvoltării bazei tehnico-materiale.
Veniturile realizate de persoanele juridice fără scop patrimonial din activităţi
economice până la nivelul echivalentului în lei a 10 000 de euro, realizate într-un an
fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile, sunt exceptate de la
plata impozitului pe profit.
Cotele de impunere şi perioada impozabilă
Cota de impozit de 16% se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2006 şi pentru
veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice nerezidente, prevăzute la art. 115, cu
excepţia veniturilor obţinute din jocuri de noroc pentru care se menţine cota de impozit
de 20%.
În cazul Băncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80% şi se
aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductubile şi a fondului de
rezervă, potrivit legii.
Contribuabilii care obţin venituri din activităţile desfăşurate pe bază de licenţă în
zona liberă, plătesc o cotă de impozit de 12,5%, pentru profitul impozabil care
corespunde acestor venituri. Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din
România venituri din valută din exportul bunurilor relizate din activitatea proprie, direct
sau prin contract de comision, precum şi din prestări de servicii, plătesc o cotă de impozit

45
de 6% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în
volumul total al acestor venituri. Suma aferentă reducerii de impozit de la 25% şi cota
prevăzută la acest paragraf se repartizează la sfârşitul anului, ca sursă proprie de
finanţare, în limita profitului rămas după înregistrarea cheltuielii cu impozitul pe profit.
Prestările de servicii pentru care se aplică cota de impozitare redusă, prevăzută mai sus,
sunt cele pentru care locul prestării este în străinătate.
În cazul contribuabililor care desfăşoară activitatea în zone libere, pentru veniturile
realizate din export se aplică cota cea mai favorabilă.
Anul fiscal al fiecărui contribuabil, este anul calendaristic, acesta fiind şi perioada
impozabilă. Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să existe în cursul unui an
fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a
existat.
Stabilirea profitului impozabil
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate, inclusiv din
câştiguri din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an
fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Regimul deductibilităţilor şi al nedectubilităţilor este unul extrem de complex, fiind
stabilit de legislaţia în vigoare.
Calculul şi plata impozitului pe profit
La calculul profitului impozabil, limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de
legislaţia în vigoare se aplică trimestrial, astfel încât la finele anului acestea să se
încadreze în prevederile legii. Pentru determinarea profitului impozabil suntem obligaţi
să întocmim un registru de evidenţă fiscală, într-un singur exemplar, compus din cel putin
100 de file. Acesta poate fi ţinut în forma scrisă sau electronică.
Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea cotelor de impozit, legal stabilite,
asupra profitului impozabil, stabilit pe baza datelor înscrise în contabilitate. Calculul se
face lunar, cumulat de la începutul anului calendaristic.
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a
primei luni din trimestrul următor, cu excepţia Băncii Naţionale a României şi a
societăţilor bancare care efectuează plăţi lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei pentru care se calculează impozitul.

46
Ceilalţi contribuabili au obilgaţia să plătească în contul impozitului pe profit pentru
trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu
impozitul calculat şi evidenţiat pe lunile octombrie şi noiembrie, iar pentru luna
decembrie adaugă o sumă echivalentă cu impozitul calculat pentru luna noiembrie,
urmând ca regularizarea pe daza datelor din bilanţul contabil să se efectueze până la
termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului contabil.
Dacă însă organele fiscale consideră că stabilirea impozitului pe profit nu este
corectă, acestea pot face un nou calcul al impozitului, urmând să comunice în scris
contribuabilului modul de stabilire a acestuia.
Plata impozitului pe profit stabilită după metodologia de mai sus, se face în lei. Dacă
însă plata veniturtilor către beneficiarul de venit se face în valută, plata impozitelor, a
taxelor sau a eventualelor majorări de întârzieri şi amenzilor se efectuează în lei,
proveniţi din schimb valutar la cursul în vigoare la data plăţii.
Obligaţii, drepturi şi sancţiuni
În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia de impunere
până la termenul de plată a impozitului inclusiv, urmând ca după determinarea
impozitului pe profit, pe baza datelor din bilanţul contabil annual, să depună declaraţia de
impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului
contabil.
În cazul în care orice sumă reprezentând obligaţia fiscală nu este plătită la data
stabilită, contribuabilul este obligat la plata majorărălor de întârziere pentru suma
respectivă pe perioada pe perioada cuprinsă între termenul de plată şi data la care
obligaţia fiscală este efectuată inclusiv. Asemenea majorări sunt plătite şi de organul
fiscal pentru sumele plătite în plus ca impozit de către contribuabili şi nerestituite în
termenul prevăzut de lege.
Declaraţia de impunere îndeplineşte şi funcţia de cerere de plată a impozitului pe
profit pentru toate categoriile de contribuabili. Sociatăţile bancare sunt obligate să vireze
sumele datorate bugetului de stat, în aceeaşi zi în care contribuabilul a efectuat plata, în
caz contrar, majorările de întârziere datirate pentru neplata la termen sunt suportate de
către bănci.

47
Pentru plata majorărilor de întârziere se prevede o cotă de 0,1% din suma datorată,
pentru fiecare zi de întârziere.
Compensarea sau restituirea se poate face şi din oficiu de către organele fiscale, fără o
cerere de restituire prealabilaă, măsură de care trebuie înştiinţat şi contribuabilul.
Trebuie menţionat faptul că nu se admit compensări ale impozitului pe profit cu eventuale
creanţe deţinute de contribuabili asupra statului, altele decât cele de natură fiscală.
Cererile de revizuire referitoare le impozitul pe profit şi majorările de întârziere
introduse la organele fiscale corespunzătoare sunt supuse unei taxe de timbru de 2% dar
nu mai puţin de 1leu.
Plângerile se taxează cu jumătate din suma plătită pentru contestaţiile introduse. Taxa de
timbru se datorează indiferent dacă o altă cerere cu acelaşi obiect, înregistrată şi rezolvată
anterior, a fost taxată.
Printre faptele care se sancţionează contravenţional, amintim:
- depunerea cu o întârziere de până la 30 de zile inclusiv a declaraţiei de impunere, se
sancţionează cu amendă egală cu 1% din impozitul datorat
- depunerea declaraţiei de impunere peste termenul prevăzut cu o întârziere de peste 30
de zile, precum şi nefurnizarea informaţiilor necesare pentru a determina obligaţia fiscală,
se sancţionează cu amendă egală cu 2% din suma impozitului datorat
- neplata în întregime a impozitului stabilit la data prevăzută, se sancţionează cu
amendă egală cu 3% din impozitul neplătit. Impozitul neplătit reprezintă diferenţa dintre
obligaţia fiscală şi suma impozitului plătit la data la care contribuabilul era obligat să o
facă
- neplata impozitului stabilit prin reţinere la sursă, se sancţionează cu amendă de 100%
din impozitul ce trebuie reţinut şi vărsat. Amenzile stabilite pentru abaterile de mai sus,
trebuie plătite în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a procesului verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Impozitele pe avere în România, se întâlnesc sub forma impozitelor pe avere
propriu-zisă şi a impozitelor pe circulaţia averii.11
În tabelul următor, vom reliefa locul impozitului pe profit în totalul veniturilor
bugetului de stat:
11
Vasile Popeangă “Finanţe Publice” , Editura Academica Brancuşi, Târgu-Jiu, 2002, p. 327

48
Locul impozitului pe profit în totalul veniturilor bugetului de stat
- milioane lei -
Indicator 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Total venituri
bugetare
12.888.298,0 18.372.803,0 43.834.512,0 67.215.547,0 93.239.804,0 120.342.242,0
Impozitul pe
profit
2.791.276 3.517.257 10.638.919 10.845.620 16.646.048 19.929.291
%faţă de total
venituri
21,66 19,14 24,27 16,13 17,85 16,55
bugetare

Indicator 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008


Total 148.209. 178.432. 241.235. 288.279. 35.736. 428.25 513.175. 630.596.
venituri 000,0 000,0
230,0 000,0 000,0 800,0 600,0 000,0
bugetare
Impozitul 21.991.0 29.978.7 43.681.0 64.416.0 67.356.0 7.446.00 8.551.00 8.650.0
pe profit 0,0
08 92 00 00 00 0,0
%faţă de 14,83 61,80 18,10 22,34 18,84 1,73 1,84 1,85
total
venituri
bugetare
1. Anuarul Statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1997, p.
729; 2000, p.539; 2002, p.519; 2005, p.743.
Sursa: Legea Bugetului de Stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul
XVI, nr. 1121 din noiembrie 2004.
Legea Bugetului de Stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul
XVII, nr. 1151 din decembrie 2005.

În mod normal, modificarea cotelor trebuie să favorizeze întreprinderile mici şi


mijlocii, care au nevoie de un sprijin financiar mai substanţial pentru formarea
(majorarea) capitalului social atât de necesar demarării (extinderii) activităţii lor
economice. Din păcate, această măsură a avut efecte adverse: ea a dus la o majorare a
efortului fiscal din partea agenţilor economici care realizau profituri mici şi mijlocii, şi la
o uşurare a celor cu profituri mari şi foarte mari. Astfel, la un profit anual de 200 000
ROL, cota medie a impozitului a crescut de la 11,50% la 30%, deci cu 18,5 puncte

49
procentuale; la un milion, de la 24,35% la 30%, adică + 5,65%; la 55 de milioane, de la
38,86% la 44,73%, respectiv o creştere cu 5,87 puncte procentuale; la 105 milioane, de la
40,11% la 44,86%. În schimb, la un profit ce depăşea 350 milioane ROL cota medie de
impozit înregistra o regresie, ajungând la o scădere cu aproximativ 12,50%, la un profit
anual de un miliard ROL12.
La bugetul de stat încăsarile au înregistrat o creştere de 14,1% faţă de aceeaşi
perioadă a anului precedent, creştere înregistrată pe baza impozitului pe profit care a
crescut cu 76,79% şi a impozitului pe venit din salarii, care a înregistrat o creştere de
36,84% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

- MII RON -
Impozit pe profit Impozit pe venituri din salarii
LUNA/INDIC
2006 2007 % 2006 2007 %
IANUARIE 3.758 6.672 177,54 5.561 8.814 158,50
FEBRUARIE 1.763 2.706 153,49 5.300 6.152 116,08
MARTIE 1.084 2.101 193,82 4.857 6.612 136,13
APRILIE 3.795 7.708 203,11 5.051 7.190 142,35
MAI 2.523 4.131 163,73 5.274 6.972 132,20
IUNIE 839 1.012 120,62 5.442 7.344 134,95
TOTAL 13.762 24.330 176,79 31.485 43.084 136,84

Veniturile din impozitul pe profit prezintă o creştere nominală de 34% în primele 9


luni ale anului 2007, faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, beneficiind în special de o
puternică creştere în industrie, construcţii şi comerţul cu amănuntul. Impozitele indirecte
( TVA, accize şi taxe vamale ) au avut o performanţă mai slabă înregistrând o creştere
mai redusă ( 10,25% creştere nominală a înscrierilor la tax ape valoarea adăugată şi
8,69% la accize ) comparative cu încasările de pe cele 9 luni ale anului 2006; acest lucru
se datorează pe de o parte modificărilor din legislaţie privind colectarea TVA din
schiziţiile inracomunitare de bunuri şi, pe de altă parte, problemelor structurale de
colectare în cadrul accizelor şi scăderii consumului de ţigarete. Veniturile proprii locale
prezintă o performanţă remarcabilă pe primele 9 luni ale anului 2007, însumând 4,7 mld
lei şi o creştere nominală de 42%, comparative cu primele 3 trimestre ale anului 2006.
Cotele actualizate de impozitare pe clădiri, utilizate ca reşedinţe şi cele privind mijloacele

12
Văcărel Iulian –“Politici fiscale şi bugetare în România.1990-2000”, Editura Expert, Bucureşti, 2001,
pag. 56.

50
de transport, din ianuarie 2007, dar şi îmbunătăţirea capacităţii de administrare a
impozitelor explică realizare acestei performanţe îmbunătăţite.

2.2. Impozitele indirecte

2.2.1. Caracterizarea generală a impozitelor indirecte

Pentru procurarea veniturilor de care au nevoie pentru acoperirea cheltuielilor


publice, statele folosesc alături de impozitele directe şi impozitele indirecte. Acestea
îmbracă în principal, forma impozitelor pe consum, deoarece se percep la vânzarea
anumitor mărfuri sau la prestarea unor servicii. Impozitele indirecte se realizează de la
toţi cei care consumă bunuri din categoria celor impuse, independent de veniturile, averea
sau situaţia personală a acestora. În cazul impozitelor indirecte, nu se mai acordă facilităţi
fiscale cunoscute la aşezarea impozitelor directe ( scutirea de la impunere a minimului
neimpozabil, reduceri sau scutiri de impozit pentru cei cu sarcini sociale, etc. ).
Ponderea încasărilor din impozitele indirecte în totalul veniturilor publice, în ţările
dezvoltate, este mai scăzută decât a impozitelor directe, spre deosebire de ţările în curs de
dezvoltare., unde ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a impozitelor
directe. Se înregistrează această situaţie datorită volumului redus al veniturilor pe care-l
realizează diferitele categorii sociale, plătitoare ale impozitelor directe. Pe de altă parte,
uneori este dificilă ţinerea unei evidenţe corecte a veniturilor şi cheltuielilor de către
întreprinzătorii, fapt care face ca randamentul impozitelor pe venit să fie scăzut. Spre
deosebire de acestea, perceperea impozitelor indirecte necesită un cost relativ redus, ceea
ce justifică preferinţa unor ţări pentru impozitele indirecte.
Sistemul impunerii indirecte este corespunzător, astfel, atât condiţiilor interne ale
acestor state, cât şi firmelor străine care şi-au construit, singure sau în cooperare, unităţi
de producţie şi de comercializare pe teritoriul acestor ţări. Impunerea veniturilor şi a
capitalurilor cu cote mai ridicate ar diminua interesul firmelor străine în plasarea
capitalurilor în aceste state.
Impozitele indirecte vizează, aşadar, vânzările sau consumul de bunuri şi servicii.
Cotele de impozit nu sunt diferenţiate în funcţie de venitul, averea sau situaţia personală a

51
celui care cumpără mărfurile sau serviciile care fac obiectul impozitelor indirecte. Prin
modul de aşezare, impozitele indirecte dau impresia că afectează, în aceeaşi măsură,
veniturile tuturor categoriilor sociale. În fapt, ele afectează în special categoriile sociale
sau personale cu venituri mici, deoarece se percep, de regulă, la vânzarea bunurilor de
larg consum.
În calitate de plătitori ai impozitelor indirecte apar de regulă întreprinzătorii ( agenţii
economici ), iar în calitatea de suportatori, consumatorii bunurilor sau serviciilor ce cad
sub incidenţa acestor impozite, deoarece impozitele indirecte se includ în preţurile sau
tarifele mărfurilor şi serviciilor.
Se constată că, impozitele indirecte nu afectează, prin modul de aşezare, veniturile
nominale, ci numai pe cele reale micşorând preţul de cumpărare.
În sistemul impozitelor indirecte se cuprind: taxele de consumaţie, monopolurile
fiscale, taxele vamale şi diferite taxe.
Între anii 1991 şi 2008, suma şi ponderea impozitelor indirecte în totalul veniturilor
bugetului de stat, au evoluat după cum se constată în următorul tabel:

Evoluţia cuantumului şi a ponderii impozitelor indirecte în veniturile totale ale


bugetului de stat al României pe anii 1991-2008

Indicator 1991 1992 1993 1994 1995 1996


Veniturile bugetare 496,778 363,884 3792,352 8860,117 14684,3 16981
totale
- miliarde lei -

52
Impozite indirecte
200,508 502,456 1773,935 3768,406 5867,7 8162,
- miliarde lei -

% faţă de totalul 40,36 38,84 46,78 42,53 40 47,07


veniturilor
bugetare
% faţă de 1991 100 250,59 884,72 1879,43 2926,42 4071

Indicator 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Veniturile 43834,5 6721 9323 12034 15309 1784 24123 28227 357.3 428.22 513.17
bugetare 5,0
5,5 9,8 2,2 2,4 22 5,5 9,8 6 6,0
totale
-miliarde 6,6
lei-
Impozite 19543,3 3796 5845 8292 10037 12232 17308 21088 240.8 367.49 404.70
indirecte 8.8
3,4 8,2 2,1 4,9 3,1 0,1 9,8 1,5 4,0
- miliarde
lei -
% faţă de 44,5 56,48 62,7 68,9 65,34 68,56 71,75 74,70 73,01 85,8 89,5
totalul
veniturilor
bugetare
9742,4 18933 18768 24224 30817,0 35915, 48560 56822,1 60.52 73.975 77.969
% faţă de
,6 ,9 ,55 6 8 2 2
1991
Sursa: datele absolute sunt preluate din Anuarul Statistic al României pe anii 1991-1997;
1998, p .638; 1999, p. 630; 2000, p. 539; 2001, p. 537; 2002, p.519; 2004, p.505

În tabelul prezentat anterior se remarcă creşterile respectiv, scăderile impozitelor


indirecte înregistrate în ultimii ani, raportate la anul 1991. Putem observa că în perioada
1990-1996, ponderile impozitelor indirecte în totalul veniturilor bugetare se menţin
suficient pentru a putea face faţă nevoilor existente în aceea perioadă. În perioadele
următoare, respectiv perioada anilor 1997-2006, se constată puternica creştere şi
performanţa acestora, valoarea impozitelor indirecte depăşind nivelurile aşteptate.

53
Evoluţia pe principalele tipuri de impozite indirecte în anii 2004-2007 se prezintă în
următorul grafic:

Sursa : Legea bugetului de stat pe anii 2004-2008 publicata pe site-ul


www.monitoruloficial.ro
În perioada 2002-2008 se remarcă o creştere a nivelului impozitelor indirecte de la
21 139.1 mil lei în 2004 la 41 520.92 în 2008. Astfel, în 2008, taxa pe valoare adaugată şi
accizele au ajuns la un nivel de 25 936.22 mil lei, respectiv 13201.2 mil lei. De
asemenea, se observă că această evoluţie este însoţită de o creştere relativ constantă a
PIB-ului în jurul valorii de 505 000 mil lei.

2.2.2. Taxele de consumaţie

Taxele de consumaţie sunt impozite indirecte cuprinse în preţul de vânzare al


mărfurilor produse şi realizate în interiorul aceleiaşi ţări. La plata impozitelor indirecte
sunt supuse, de regulă, bunurile de larg consum. Structura bunurilor de larg consum, care
fac obiectul taxelor de consumaţie este diferită de la o ţară la alta. În general, sunt supuse

54
taxelor de consumaţie următoarele produse: zahărul, uleiul, vinul, berea, tutunul, textilele,
încălţămintea etc.
Taxele de consumaţie se întâlnesc sub diverse forme:
- când se stabilesc asupra anumitor produse, se numesc taxe de consumaţie pe produs
( accize )
- când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă acestea sunt bunuri de
consum sau mijloace de producţie, se numesc taxe generale pe vânzări.
Accizele se aşează asupra unor produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu
pot fi înlocuite de cumpărător cu altele, pentru ca astfel impozitul să aibă un randament
fiscal cât mai ridicat. Ele se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, fie în cote
procentuale aplicate asupra preţului de vânzare.
Taxele generale pe vânzări se întâlnesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri,
care a fost tintodus în majoritatea statelor după primul război mondial, fiind apilcat
asupra deveruuli total ( cifra de afaceri sau totalul vânzărilor ) al întreprinderilor
industriale şi comerciale. Acest impozit este mai comod pentru stat, pentru că are un
randament mai ridicat şi reclamă cheltuieli mai mici de percepere.
În practica internaţională se cunosc două forme de aşezare a impozitului pe cifra de
afaceri, în funcţie de veriga la care se încasează ( unitatea producătoare, comerţul cu
ridicata sau cu amănuntul ), astfel: - impozitul cumulativ ( multifazic )
- impozitul unic ( monofazic ).
În condiţile practicării impozitului cumulativ ( multifazic ), mărfurile sunt impuse la
toate verigile prin care trec, din momentul ieşirii lor din procesul de fabricaţie şi până
ajung la consumator. Impozitul se mai numeşte şi ‘în cascadă’, ‘bulgăre de zăpadă’, ‘în
piramidă’, deoarece la fiecare verigă nouă se aşează asupra preţului la care se
achiziţionează marfa, în care este impus impozitul plătit odată cu preţul fiecărei tranzacţii
până în momentul respectiv.
Impozitul unic ( monofazic ) se caracterizează prin aceea că se încasează o singură
dată, indiferent de numărul verigilor prin care trece marfa supusă impunerii. Uneori
impozitul se încasează în momentul vânzării mărfii de către producător şi atunci se
numeşte taxă de producţie, alteori se încasează în stadiul comerţului cu ridicata sau cu
amănuntul şi se numeşte taxă asupra vânzării sau impozit pe circulaţie.

55
În funcţie de baza de calcul, impozitul pe cifra de afaceri, îmbracă forma impozitului
pe cifra de afaceri brută şi a impozitului pe cifra de afaceri netă.
Impozitul pe cifra de afaceri brută se stabileşte prin aplicarea cotei de impozit asupra
întregii valori a mărfurilor vândute, care include şi impozitul la verigile anterioare.
Impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică asupra diferenţei dintre preţul de vânzare
şi preţul de cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate de către fiecare participant la
procesul de producţie şi circulaţie al mărfii respective.13

2.2.3. Monopolurile fiscale

O altă sursă importantă de venituri ale statului, care fac parte din categoria
impozitelor indirecte, o reprezintă monopolurile fiscale. Acestea sunt instituite de stat
asupra producţiei şi/sau vânzării unor produse ca: alcoolul, tutunul, sarea, cărţile de joc,
ş.a., în virtutea dreptului pe care acesta îl are de a produce şi comercializa, în regim de
exclusivitate ( de monopol ), anumite mărfuri.
Monopolurile fiscale sunt deci, impozite indirecte incluse de stat în preţurile de
vânzare ale produselor realizate în regim de exclusivitate.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/6 mai 1996 , constituie monopol de stat,
următoarele activităţi:
- fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor
- producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor, care conţin
substanţe stupefiante
- extracţia, producerea şi prelucrarea, în scopuri industriale, a metalelor preţioase şi
a pietrelor preţioase
- producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale
- fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a
alcoolului şi băuturilor spirtoase distilate
- organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate
- organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.
În funcţie de sfera de cuprindere, monopolurile fiscale pot fi:
13
Vasile Popeangă “Finanţe Publice” , Editura Academica Brâncusi, Targu-Jiu, 2002, p. 389

Legea nr.31/1996, privind regimul monopolului de stat, publicată în Monitorul Oficial nr.96/1996

56
- monopolurile fiscale depline sau totale
- monopolurile fiscale parţiale sau speciale.
Monopolurile fiscale depline sunt instituite de stat atât asupra producţiei, cât şi
asupra comerţului cu ridicata şi cu amănuntul al unor mărfuri.
Monopolurile fiscale parţiale sunt instituite de stat fie numai asupra producţiei şi a
comerţului cu ridicata a unor mărfuri, fie numai asupra comerţului cu amănuntul al
acestora.
Vizând bunurile fabricate şi comercializate în exclusivitate de către stat,
monopolurile fiscale furnizează acestuia venituri importante, care provin, pe de o parte,
din profitul creat în procesul de producţie a mărfurilor la care statul participă în calitate
de întreprinzător, iar pe de altă parte, din impozitul direct inclus în preţurile de vânzare
ale mărfurilor respective, care este încasat de la consumatorii acestora.
Monopolurile fiscale de stat afectează veniturile reale ale consumatorului.14

2.2.4. Taxele

O altă sursă de venituri ale statului o constituie sumele de bani încasate de la


persoane fizice şi/sau juridice pentru servicii prestate acestora ( de exemplu: înregistrarea
vânzărilor de imobile, acordarea de vize consulare, eliberarea, certificarea, legalizarea sau
autentificarea altor acte, etc. ) de către instituţii de drept public, care sunt cunoscute sub
denumirea generică de taxe.
Ca şi impozitele, taxele au caracter obligatoriu, sunt nerambursabile şi pot fi urmărite
în caz de neplată.
Se deosebesc de impozite prin faptul că presupun efectuarea unor contraprestaţii
directe din partea statului, în sensul că oferă plătitorilor acestora, dreptul de a beneficia de
anumite servicii, ale căror costuri nu sunt echivalente cu sumele plătite de aceştia.
Pentru trăsăturile lor comune cu impozitele prezentate anterior, tazele pot fi
considerate şi tratate ca o categorie distinctă a impozitelor indirecte.
Clasificarea taxelor
După natura serviciilor prestate, taxele pot fi clasificate în:
14
Gheorghe Bistriceanu, Gh. Popescu, “Bugetul de stat al României”, Editura Universitară, Bucureşti,
2007, p.217

57
- taxe judecătoreşti
- taxe de notariat
- taxe consulare
- taxe de administraţie.
Taxele judecătoreşti sunt încasate de instanţele de judecată pentru acţiunile introduse
de către diferite persoane fizice sau juridice pentru soluţionare.
Taxele de notariat sunt plătite notariatelor pentru eliberarea, certificarea, legalizarea
sau autentificarea unor acte, copii sau traduceri ale acestora.
Taxele consulare sunt încasate de consulate pentru acordarea de vize, eliberarea de
certificate de origine etc.
Taxele de administraţie sunt percepute de diferite organe ale administraţiei de stat
pentru eliberări de premise, autorizaţii, legitimaţii, etc.
În funcţie de obiectul operaţiei efectuate, taxele pot fi:
- taxele de timbru
- taxele de înregistrare
Taxele de timbru sunt percepute cu prilejul efectuării de către instituţiile de drept a
unor operaţii ca: autentificări de carte, eliberări de documente ( cărţi de identitate,
paşapoarte, premise de conducere auto etc. ), legalizări de acte, etc.
Taxele de înregistrare sunt percepute cu ocazia vânzării de imobile, constituirii,
fuzionării sau desfiinţării unor societăţi de capital, fiecărei operaţii de vânzare şi de
cumpărare la bursă.etc.
Taxele pot fi încasate în numerar sau prin aplicarea de timbre fiscale, iar stabilirea
lor se poate face fie ad valorem ( în cazul în care serviciile supuse taxării pot fi exprimate
valoric, adică evaluate în bani ), fie în sume fixe. 15

15
Alexandru Lăzărescu, “Finanţe Publice” – Colecţia Economica 1, Editura Naţional, 2000, p. 142

58
Capitolul 3 – Evoluţia veniturilor publice

3.1. Evoluţia veniturilor publice în perioada 1990-2004

Presiunea fiscală, generată de mărimea taxelor şi impozitelor suportate de


contribuabili este ridicată în România şi prost distribuită. Spun aceasta, deoarece povara
fiscală apasă în special asupra populaţiei şi a firmelor mici şi mijlocii . Populaţia
suportând pe lângă impozitul pe salariu şi alte impozite directe, care deţin în prezent locul
principal în cadrul resurselor fiscale.
O fiscalitate ridicată, într-o economie „bolnavă” nu poate avea decât consecinţe

59
negative, deoarece aceasta perturbă cererea de bunuri şi servicii şi scade posibilitatea de
economisire şi investiţii.
Dintre diferitele impozite utilizate de stat pentru atragerea resurselor bugetare, cele
care exercită o presiune fiscală însemnată sunt:
- impozitul pe venitul persoanelor fizice,
- impozitul pe profit,
- taxele de consumaţie
- contribuţiile sociale.
Consider că impozitele indirecte sunt foarte apăsătoare pentru contribuabili şi
subliniez faptul că veniturile din averi şi salarii sunt de dimensiuni mai reduse (venituri
grefate de impozitele directe).
Pentru o redistribuire cât mai judicioasă a veniturilor prin intermediul sistemului
fiscal este necesar ca factorii de decizie să aibă în vedere, modul în care acesta este
alcătuit, criteriile care stau la baza diferenţierii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor şi
modul în care acestea participă la formarea resurselor financiare publice.
Veniturile fiscale ale BGC, cea mai mare parte a acestora, aproximativ 75%, provin
din patru mari categorii:
- contribuţiile de asigurări sociale
- taxa pe valoarea adăugată
- impozitul pe venit
- impozitul pe profit (vezi tabelul 1 şi 2).
Apreciez că în perioada de tranziţie, configuraţia veniturilor fiscale din ţara noastră a
înclinat exagerat balanţa în favoarea impozitelor directe, ducând la accentuarea poverii
fiscale asupra forţei de muncă, cu efecte extrem de negative asupra investirii şi asupra
economisirii.
Veniturile nefiscale sunt nesemnificative ca valoare în totalul veniturilor, pondere
mai ridicată având doar veniturile din capital.
Evoluţia veniturilor BGC ca pondere în PIB în perioada 1990 – 2004 (vezi tabelul 3),
scoate în evidenţă o scădere a acestora cu aproximativ 9 puncte procentuale pe perioada
celor 14 ani de tranziţie. Ponderea veniturilor publice în PIB ating cea mai înaltă cotă în
anul 1991 (41,17%) şi cea mai scăzută pondere în anul 2002 (29,59%), an în care nu s-a

60
realizat nivelul programat al veniturilor bugetare, ca efect al unei inflaţii mult mai mare
decât cea luată în calcul.
Modificările din politica fiscală au avut impact favorabil sau nu, au produs
schimbările teptate sau nu în mărimea şi structura veniturilor bugetare. Acest lucru am să
încerc să-l urmăresc prin observarea evoluţiilor.
Consider că anul 1994 a reprezentat pentru finanţele statului un an al consolidării al
mecanismelor de bază introduse în anii anteriori şi mai puţin al iniţiativelor de modificare
a legislaţiei fiscale. În linii mari politica fiscală şi-a creat mecanisme moderne, cel mai
notabil fiind TVA-ul introdus din prima parte a anului 1993, ca principal impozit indirect.
În acest an trebuie remarcat, de asemenea, efortul autorităţilor de a îmbunătăţi educaţia
fiscală, promovând pe de o parte, măsuri de reducere a scutirilor de impozite şi pe de altă
parte, o mai bună direcţionare a cheltuielilor.
Veniturile curente ale BGC au fost în marea lor majoritate de natura fiscală.
Impozitele directe au reprezentat peste 2/3 din veniturile fiscale şi au fost mai uşor
colectate decât impozitele indirecte, la care nu s-a atins nici măcar programul de
realizare. Explicaţia acestei opţiuni a politicii fiscale se află, pe de o parte în faptul că
mecanismele de colectare şi-au dovedit plusul de eficacitate în cazul impozitelor direct şi
pe de altă parte, în practica multor agenţi economici de a amâna la plată datoriile faţă de
buget, îndeosebi cele legate de impozitele indirecte.

Legislaţia fiscală referitoare la impozitul pe profit a fost modificată în anul 1994 prin
actualizarea bazei impozabile în funcţie de inflaţie, astfel la aceste categorii de impozit
s-a înregistrat creşteri semnificative (de la 753,6 mld lei în 1993 – la 1910,5 mld. Lei în
1994, vezi tabelul 1).
Anul 1995 se desfăşoară în aceleaşi linii generale ca ale anului anterior. În anul 1996
constrângerile financiare au slăbit în ceea ce priveşte realizarea programului fiscal în
sectorul de stat. Veniturile efective au reprezentat aproximativ 95,9% din cele programate
iniţial, situaţie paradoxală în raport cu creşterea inflaţiei (aproape de 2 ori) faţă de
proiecţia iniţială. Au fost legalizate şi tolerate arieratele faţă de bugetul de stat şi cele ale
asigurărilor sociale, ca sprijin acordat îndeosebi întreprinderilor de stat cu pierderi.

61
În anul 1997 este pentru prima dată când o pondere importantă în totalul veniturilor
au deţinut-o şi veniturile din capital (vezi tabelul 1), aceasta ca urmare a intensificării
acţiunilor de valorificare a unor bunuri ale statului, acţiuni ce au avut ca rezultat
majorarea acestora cu 3780,5 mld lei faţă de anul anterior, în special pe seama veniturilor
din privatizare. În acest an încasările bugetare au fost mai mari decât cele proiectate.
Anul 1998 a fost anul în care s-a insistat pe dorinţa de relaxare fiscală, pe seama
reducerii veniturilor statului, concomitent cu majorarea cheltuielilor, orientare
contradictorie vis-à-vis de resursele disponibile ale economiei şi de înrăutăţirea mediului
extern. În ultima parte a anului, sub presiunea constrângerii externe, profunzimea
dezechilibrelor acumulate în timp, ca şi înrăutăţirea mediului extern, s-au reflectat
puternic în evoluţia fenomenelor şi proceselor din economia românească.
La nivelul anului 1999, s-a înregistrat un ritm lent al reformelor la care s-a adăugat
şi constrângerea generată de existenţa unui vârf al serviciului datoriei externe, de
aproximativ 30% din PIB, pe termen mediu şi lung, a României.
Politicile fiscal-bugetare s-au concentrat pe partea de venituri, îndeosebi pe o mai
bună colectare a impozitelor (vezi tabel 1). Din păcate, veniturile fiscale nu au fost
completate şi cu venituri din privatizare. În aceste condiţii veniturile BGC au reprezentat
32,82% din PIB, crescând cu 1,30 puncte procentuale faţă de anul anterior
(vezi tabelul 3).

Datorită numeroaselor scutiri şi reeşalonări, impozitele directe nu au constituit nici în


acest an principala sursă de venituri bugetare; ponderea lor a fost de 11,58% din PIB
comparativ cu cea a impozitelor directe care a fost de 18,52% din PIB (vezi tabelul 3).
Trebuie remarcat că anul 1999 a fost primul an în care s-a aplicat noua lege a finanţelor
publice locale, prin care o parte însemnată a impozitului pe salarii a rămas la dispoziţia
autorităţilor legale, ceea ce a determinat creşterea atât a autonomiei, cât şi a
responsabilităţii acestora în gestionarea banului public.
Bugetul anului 2000 a inclus măsuri de reformă a impozitării veniturilor personale
prin introducerea impozitului pe venitul global. De asemenea, în acest an, s-au unificat

62
TVA la nivelul de 19%. Veniturile totale ca pondere în PIB au scăzut faţă de anul anterior
ajungând la 31,24% faţă de 32,82% în 1999 (vezi tabelul 3).
Pentru anul fiscal 2001, slaba colectare a veniturilor bugetare face ca sistemul fiscal
din România să încaseze venituri mai mici cu aproximativ 1 punct procentual faţă de anul
anterior.
Pentru principalele impozite şi taxe, cotele statutare au rămas nemodificate,
continuându-se însă procesul de aliniere a legislaţiei fiscale la cea comunitară ( inclusiv
prin adoptarea de noi acte normative).
Legea bugetului de stat pe anul 2002 a fost adoptată înainte de începerea anului
calendaristic şi fiscal. Pentru principalele impozite şi taxe cotele statutare au rămas
nemodificate. A continuat procesul de aliniere a legislaţiei fiscale la cea comunitară, prin
adoptarea Legii nr.345/2002 privind TVA, a Legii nr. 414/2002 privind impozitul pe
profit, a Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, precum şi a Ordonanţei Guvernului
nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale şi a Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002
privind colectarea creanţelor bugetare.
Slaba colectare a veniturilor bugetare a persistat şi în acest an, ele situându-se numai
la 29,59% din PIB (vezi tabelul 3).
Preocuparea pentru o mai bună colectare a veniturilor ar trebui să constituie o constantă,
deoarece cheltuielile bugetare legate de integrarea europeană, vor trebui să crească
semnificativ.

Tabelul 1
Evoluţia veniturilor bugetului general consolidat
în perioada 1990-2004 (Valoare nominală)

mld. lei preţuri curente

Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997


VENITURI TOTALE 331,6 907,3 2216,7 6699,5 15662,6 23177,3 32619,5 76760,3
I. Venituri fiscale 304,5 731,8 2019,4 6268,9 14041,4 20802,8 29255,8 67000,1
A. Impozite directe 194,8 521,5 1508,5 4331,9 10027,7 14117,0 19521,6 44248,2
- Impozitul pe profit 60,5 111,3 319,4 753,6 1910,5 2811,2 3547,9 10779,6
- Impozit pe salarii şi venit 58,1 166,8 457,7 1325,0 3220,6 4583,2 6656,3 13945,7

63
- Contribuţia de asigurări sociale 67,6 219,5 621,9 1858,0 3954,9 5712,9 8186,3 16557,3
- Alte impozite directe 8,6 23,9 109,5 395,3 941,7 1009,7 1131,1 2965,6
B. Impozite indirecte 109,7 210,3 510,9 1937,0 4014,4 6685,8 9734,2 22751,9
- Accize, TVA 101,3 182,5 418,5 1469,9 3042,2 4832,2 6844,8 15970,0
- Taxe vamale 1,5 24,6 78,9 269,3 562,7 1043,0 1673,7 3352,7
- Alte impozite indirecte 6,9 3,2 13,5 197,8 409,5 810,6 1215,7 3429,2
II. Venituri nefiscale 24,5 109,5 153,2 382,9 1558,9 1766,2 2139,1 4567,9
III. Venituri din capital 2,6 66,0 44,1 47,7 60,8 598,2 1177,7 4958,2
IV. Împrumuturi (Granturi) 1,1 10,1 46,9 234,1

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004*


VENITURI TOTALE 117824,6 179108,0 251095,4 351741,1 447521,1 566463,1 721371,4
I. Venituri fiscale 103972,3 164273,0 235048,2 326698,7 418165,5 527893,6 648849,7
A. Impozite directe 63446,1 101065,9 143947,9 197539,7 248354,7 296717,2 368750,7
- Impozitul pe profit 11067,3 17037,4 20334,3 22206,0 30189,6 44167,1 62261,0
- Impozit pe salarii şi venit 18577,4 28436,9 26997,9 37202,9 14661,1 53541,1 70126,0
- Contribuţia de asigurări sociale 29331,3 47317,0 86556,8 125106,1 161866,7 181558,5 216417,7
- Alte impozite directe 4470,1 8274,6 10058,9 13024,7 14637,2 17450,5 -
B. Impozite indirecte 40526,2 63207,1 91100,3 129159,0 169810,8 231176,4 280099,0
- Accize, TVA 30924,4 48639,1 69139,9 100896,6 136928,8 196764,5 242836,0
- Taxe vamale 5741,4 7846,7 8702,3 9038,2 9361,5 12882,3 14981,0
- Alte impozite indirecte 3860,4 6721,3 13258,0 19224,2 35320,5 21529,6 -
II. Venituri nefiscale 5597,2 8725,3 14896,9 24409,3 28489,6 36157,1 30782,6
III. Venituri din capital 6841,8 5533,0 825,6 368,6 681,7 1523,9 3707,2
IV. Împrumuturi (Granturi) 1413,2 576,7 324,7 246,4 184,2 888,6 -

Nota: * - program din Raportul privind Situaţia Macroeconomică pentru anul 2005 şi proiecţia
acesteia pe anii 2006-2008
- lipsă date Sursa: Ministerul Finanţelor Publice

Tabelul 2
Evoluţia veniturilor Bugetului General Consolidat ca pondere în PIB în perioada 1990-2004
%
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
VENITURI TOTALE 38,65% 41,17% 36,77% 33,44% 31,47% 32,13% 29,95% 30,35%
I. Venituri fiscale 35,49% 33,20% 33,49% 31,29% 28,21% 28,84% 26,86% 26,49%
A. Impozite directe 22,71% 23,66% 25,02% 21,62% 20,15% 19,57% 17,92% 17,49%
- Impozitul pe profit 7,05% 5,05% 5,30% 3,76% 3,84% 3,90% 3,26% 4,26%
- Impozit pe salarii şi venit 6,77% 7,57% 7,59% 6,61% 6,47% 6,35% 6,11% 5,51%
- Contribuţia de asigurări sociale 7,88% 9,96% 10,31% 9,27% 7,95% 7,92% 7,52% 6,55%
- Alte impozite directe 1,00% 1,08% 1,82% 1,97% 1,89% 1,40% 1,04% 1,17%

64
B. Impozite indirecte 12,79% 9,54% 8,47% 9,67% 8,07% 9,27% 8,94% 9,00%
- Accize, TVA 11,81% 8,28% 6,94% 7,34% 6,11% 6,70% 6,28% 6,31%
- Taxe vamale 0,17% 1,12% 1,31% 1,34% 1,13% 1,45% 1,54% 1,33%
- Alte impozite indirecte 0,80% 0,15% 0,22% 0,99% 0,82% 1,12% 1,12% 1,36%
II. Venituri nefiscale 2,86% 4,97% 2,54% 1,91% 3,13% 2,45% 1,96% 1,81%
III. Venituri din capital 0,30% 2,99% 0,73% 0,24% 0,12% 0,83% 1,08% 1,96%
IV. Imprumuturi (Granturi) 0,00% 0,00% 0,00% 0,00% 0,00% 0,01% 0,04% 0,09%

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

VENITURI TOTALE 31,52% 32,82% 31,24% 30,13% 29,59% 29,96% 30,81%


I. Venituri fiscale 27,82% 30,10% 29,24% 27,99% 27,65% 27,92% 27,71%
A. Impozite directe 16,97% 18,52% 17,91% 16,92% 16,42% 15,69% 15,75%
- Impozitul pe profit 2,96% 3,12% 2,53% 1,90% 2,00% 2,34% 2,66%
- Impozit pe salarii şi venit 4,97% 5,21% 3,36% 3,19% 2,75% 2,83% 3,00%
- Contribuţia de asigurări sociale 7,85% 8,67% 10,77% 10,72% 10,70% 9,60% 9,24%
- Alte impozite directe 1,20% 1,52% 1,25% 1,12% 0,97% 0,92%
B. Impozite indirecte 10,84% 11,58% 11,33% 11,07% 11,23% 12,23% 11,96%
- Accize, TVA 8,27% 8,91% 8,60% 8,64% 9,05% 10,41% 10,37%
- Taxe vamale 1,54% 1,44% 1,08% 0,77% 0,62% 0,68% 0,64%
- Alte impozite indirecte 1,03% 1,23% 1,65% 1,65% 2,34% 1,14%
II. Venituri nefiscale 1,50% 1,60% 1,85% 2,09% 1,88% 1,91% 1,31%
III. Venituri din capital 1,83% 1,01% 0,10% 0,03% 0,05% 0,08% 0,16%
IV. Imprumuturi (Granturi) 0,38% 0,11% 0,04% 0,02% 0,01% 0,05%

Nota - lipsă date


Sursa: date prelucrate de autor

În anul 2003 s-a înregistrat o colectare satisfăcătoare a veniturilor, care au


reprezentat 29,96% din PIB, faţă de obiectivul propus de 30,1% din PIB în condiţiile
unei uşoare nerealizări a cheltuielilor (32,27% din PIB faţă de obiectivul propus de
32,7% din PIB, vezi tabelul 4).
În anul 2004 s-a înfiinţat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care reuneşte
într-o singură entitate organizaţională toate funcţiile de administrare fiscală a
contribuabililor. Totodată a intrat în vigoare noul Cod Fiscal, care unifică legislaţia

65
referitoare la impozite şi taxe, asigurând alinierea practicilor interne la cele
internaţionale.
Veniturile BGC s-au cifrat la sfârâitul anului 2004 la 721.371,4 mld. lei (vezi tabelul
1), ponderea lor în PIB fiind de 30,81%, înregistrând astfel o creştere faţă de anul anterior
(vezi tabelul 3). S-au produs diminuări faţă de nivelul planificat al veniturilor, în principal
pe seama încasărilor din contribuţiile de asigurări sociale şi din TVA, pe seama scăderii
cu 3 puncte procentuale a impunerii angajatorilor şi reducerii de la 19% la 9% a cotei de
TVA pentru o serie de livrări de produse şi prestări de servicii. Aceste evoluţii au anulat
efectele revigorării altor categorii de încasări (impozitul pe profit, impozitul pe venit,
accizele) care s-au produs ca urmare a majorării cotelor de impunere la profitul obţinut
din activitatea de export, parcurgerii unor noi etape de aliniere a accizelor la standardele
europene, precum şi a intensificării întregii activităţi economice.
În tabelul următor sunt prezentate diversele evoluţii pe total şi în structură a
veniturilor BGC.16

Tabelul 3
Evoluţia veniturilor bugetului general consolidat în perioada 1990-2004 (Valoare reală)
Mld. lei preţuri constante ale anului 1990

Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997


VENITURI TOTALE 331,6 307,5 250,4 231,1 226,0 247,2 239,4 227,8
I. Venituri fiscale 304,5 248,0 228,1 216,3 202,6 221,9 214,7 198,9
A. Impozite directe 194,8 176,7 170,4 149,5 144,7 150,6 143,3 131,3
- Impozitul pe profit 60,5 37,7 36,1 26,0 27,6 30,0 26,0 32,0
- Imp ozit pe salarii şi venit 58,1 56,5 51,7 45,7 46,5 48,9 48,9 41,4
- Contribuţia de asigurări sociale 67,6 74,4 70,2 64,1 57,1 60,9 60,1 49,1

16
Iulian Văcărel, Florin Bercea, Tatiana Moşteanu, Florin Georgescu, Maria Bodnar, Gabriela
Anghelache, Gheorghe D. Bistriceanu – Finaţe Publice, Ediţia a IV-a, Editura Didactică şi
Pedagogică R.A. Bucureşti, 2004.

66
- Alte impozite directe 8,6 8,1 12,4 13,6 13,6 10,8 8,3 8,8
B. Impozite indirecte 109,7 71,3 57,7 66,8 57,9 71,3 71,4 67,5
- Accize, TVA 101,3 61,8 47,3 50,7 43,9 51,5 50,2 47,4
- Taxe vamale 1,5 8,3 8,9 9,3 8,1 11,1 12,3 10,0
- Alte impozite indirecte 6,9 1,1 1,5 6,8 5,9 8,6 8,9 10,2
II. Venituri nefiscale 24,5 37,1 17,3 13,2 22,5 18,8 15,7 13,6
III. Venituri din capital 2,6 22,4 5,0 1,6 0,9 6,4 8,6 14,7
IV. Imprumuturi (Granturi) 0,0 0,0 0,0 0,1 0,3 0,7

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004


VENITURI TOTALE 226,8 231,8 223,5 227,9 234,8 265,5 -
I. Venituri fiscale 200,1 212,6 209,2 211,7 219,4 247,5 -
A. Impozite directe 122,1 130,8 128,1 128,0 130,3 139,1 -
- Impozitul pe profit 21,3 22,1 18,1 14,4 15,8 20,7 -
- Impozit p e salarii şi venit 35,8 36,8 24,0 24,1 21,9 25,1 -
- Contribuţia de asigurări sociale 56,5 61,2 77,1 81,1 84,9 85,1 -
- Alte impozite directe 8,6 10,7 9,0 8,4 7,7 8,2 -
B. Impozite indirecte 78,0 81,8 81,1 83,7 89,1 108,4 -
- Accize, TVA 59,5 63,0 61,6 65,4 71,8 92,2 -
- Taxe vamale 11,1 10,2 7,7 5,9 4,9 6,0 -
- Alte impozite indirecte 7,4 8,7 11,8 12,5 18,5 10,1 -
II. Venituri nefiscale 10,8 11,3 13,3 15,8 14,9 16,9 -
III. Venituri din capital 13,2 7,2 0,7 0,2 0,4 0,7 -
IV. Imprumuturi (Granturi) 2,7 0,7 0,3 0,2 0,1 0,4 -

Nota - lipsă date


Sursa: date prelucrate de autor; deflatarea s-a făcut utilizând deflatorul PIB

Tabelul 4
Evoluţia veniturilor Bugetului General Consolidat în USD pe cap de locuitor
USD/loc
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
VENITURI TOTALE 637 512 316 387 416 503 468 475
I. Venituri fiscale 585 413 288 362 373 451 420 415
A. Impozite directe 374 294 215 250 267 306 280 274
- Impozitul pe profit 116 63 46 44 51 61 51 67
- Impozit pe salarii şi venit 112 94 65 77 86 99 96 86
- Contribuţia de asigurări sociale 130 124 89 107 105 124 117 102

67
- Alte impozite directe 17 13 16 23 25 22 16 18
B. Impozite indirecte 211 119 73 112 107 145 140 141
- Accize, TVA 195 103 60 85 81 105 98 99
- Taxe vamale 3 14 11 16 15 23 24 21
- Alte impozite indirecte 13 2 2 11 11 18 17 21
II. Venituri nefiscale 47 62 22 22 41 38 31 28
III. Venituri din capital 5 37 6 3 2 13 17 31
IV. Imprumuturi (Granturi) 0 0 0 0 0 0 1 1

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

VENITURI TOTALE 590 520 516 540 621 785 -

I. Venituri fiscale 521 477 483 502 580 732 -

A. Impozite directe 318 294 296 303 345 411 -

- Impozitul pe profit 55 49 42 34 42 61 -

- Impozit p e salarii şi venit 93 83 55 57 58 74 -

- Contribuţia de asigurări sociale 147 137 178 192 225 252 -

- Alte impozite directe 22 24 21 20 20 24 -

B. Impozite indirecte 203 184 187 198 236 320 -

- Accize, TVA 155 141 142 155 190 273 -

- Taxe vamale 29 23 18 14 13 18 -

- Alte impozite indirecte 19 20 27 30 49 30 -

II. Venituri nefiscale 28 25 31 37 40 50 -

III. Venituri din capital 34 16 2 1 1 2 -

IV. Imprumuturi (Granturi) 7 2 1 0 0 1 -

Nota - lipsă date


Sursa: date prelucrate de autor

3.2. Evoluţia veniturilor publice în perioada 2004-2007

Conform Guvernului, primii doi ani de cotă unică în România au însemnat venituri
bugetare mai mari cu 14,8% ( comparativ cu nivelul din 2004 ), descurajarea muncii la
negru, „oficializarea” veniturilor şi crearea de noi locuri de muncă ( efectivul salariaţilor
din economie a crescut cu circa 177 mii persoane în luna decembrie 2006 faţă de sfârşitul
anului 2004 ).

68
Conform balanţei de plăţi din 2004, investiţiile străine directe au înregistrat o creştere
de peste 11% fata de anul 2003, situând România pe locul al doilea după Polonia în
clasamentul investiţiilor făcute în Europa Centrală şi de Est.
Conform statisticilor, dintre investitori, Austria este ţara care a contribuit cu cea mai mare
valoare a capitalului social subscris, apoi Franta, Olanda rămânând ca în viitor odată cu
aderarea la UE şi în funcţie de progresele pe care ţara noastră le va înregistra să urmeze o
revigorare a fluxurilor de investiţii străine directe. Astfel în 2005 faţă de 2004 investiţiile
străine directe au crescut cu 33.8%, iar în 2006 faţă de 2005 acestea au crescut de 2.4 ori.
Anul 2005 se încadrează în obiectivul strategic de consolidare a institutului pentru o
viaţă ştiinţifică normală. Anul 2005 marchează trecerea de la etapa de supravieţuire la
cea de dezvoltare a institutului.
Anul 2005 s-a caracterizat prin:
- continuarea activităţii în domeniile consacrate ale institutului
- iniţierea unei redresări în domeniile financiar, infrastructura, personal, imagine
- pregătirea unei strategii adecvate procesului de integrare europeană.
Anul2006
În perioada supusă analizei societatea a înregistrat venituri totale consolidate în valoare
de 6,2 miliarde lei, valoare ce se situează peste nivelul aprobat cu 8,8%, dar sub cel
realizat în anul anterior cu 3,7%, procent rezultat în urma reevaluării veniturilor în
monedă europeană ( folosind cursurile valutare valabile în ultima zi a anilor ).
În ianuarie-martie 2006 agregatele monetare au avut o tendinţă ascendentă faţă de
primele 3 luni ale anului 2006. Masa monetară M3 la sfârşitul lunii martie a atins 19,9
mild. lei şi s-a majorat cu 22,3% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.
Evoluţia masei monetare M3 a fost determinată, în special, de sporirea depozitelor în
monedă naţională şi în valută străină, precum şi a volumului de bani în circulaţie.
La sfârşitul lunii martie 2007, volumul depozitelor în monedă naţională a sporit cu
19,9% faţă de situaţia similară din anul 2006, atingând suma de 7,8 mild. lei ( cu o rată
medie a dobânzii de 13,9% în martie 2007, comparativ cu cea de 11,5% în martie 2006 ).
Depozitele în valută străină la 31.03.2007 s-au cifrat la 7,2 mild. lei ( rata medie a
dobânzii – 5,45%, înregistrând o majorare neesenţială comparativ cu luna martie a anului
2006 – 4,85% ) şi au marcat o creştere cu 37,8% faţă de sfârşitul lunii martie 2006.

69
În ianuarie-martie 2007 la bugetul public naţional au fost acumulate venituri în sumă
de 4,9 mild. lei, fiind în creştere cu 37,3% faţă de ianuarie-martie 2006. Partea
preponderentă a veniturilor bugetului public naţional, şi anume 82,7%, revine încasărilor
fiscale – 4,1 mild. lei. Din suma totală a acestora din urmă, 46,6% revin impozitelor
directe, iar 53,4% – impozitelor indirecte.
În ansamblu, bugetul public naţional s-a încheiat cu un excedent în sumă de 385,1
mil. lei, în trimestrul I 2006 fiind marcat un excedent în mărime de 180,2 mil. lei.
Evoluţia dezvoltării economiei naţionale în ianuarie-martie 2007 confirmă
menţinerea stabilităţii macroeconomice şi îmbunătăţire. Aceasta a fost determinată de
influenţa factorilor interni şi externi, dar totuşi confirmă menţinerea stabilităţii
macroeconomice şi îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei.
Veniturile bugetare vor continua tendinţa ascendentă din 2006-2007 ca urmare a
poziţiei ciclice favorabile a economiei, precum şi a îmbunătăţirii colectării veniturilor
bugetare, urmând ca în anul 2008 acestea să crească cu 2,4 puncte procentuale. Pentru
anul 2008 se remarcă continuarea reducerii presiunii fiscale prin diminuarea contribuţiilor
de asigurări sociale cu 6 puncte procentuale cumulat ( angajat şi angajator ).
Încă de la finalul anului 2006 Banca Naţională a României a imprimat politicii
monetare o atitudine care a condus la înăsprirea condiţiilor monetare reale în sens larg,
menţinerea ulterioară a caracterului lor restrictiv contribuind semnificativ la scăderea cu
1,21 puncte procentuale a ratei anuale a inflaţiei în trimestrul I 2007; restrictivitatea
acestora a decurs atât din majorarea marjei reale a ratei dobânzii de politică monetară şi
din acumularea unei aprecieri reale consistente a leului în raport cu principalele monede,
cât şi din menţinerea austerităţii mecanismului rezervelor minime obligatorii. În acelaşi
timp, B.N.R. a decis să renunţe în cursul primului trimestru al anului 2007 la utilizarea
pârghiei măsurilor de natură prudenţială şi administrativă la care a apelat începând cu
anul 2005 pentru a tempera ritmul de creştere a creditului acordat sectorului privat.
Potrivit acestei abordări a Băncii Naţionale a României, asigurarea în următoarea
perioadă a gradului adecvat de restrictivitate a condiţiilor monetare se va realiza exclusiv
prin intermediul cadrului operaţional al politicii monetare specific strategiei de ţintire
directă a inflaţiei, contribuţiile principale urmând să le deţină evoluţia ratelor reale ale
dobânzilor şi dinamica cursului de schimb real al monedei naţionale. Astfel, inclusiv prin

70
gestionarea adecvată a condiţiilor lichidităţii de pe piaţa monetară, banca centrală va
urmări să consolideze rolul politicii ratei dobânzii în transmiterea impulsurilor politicii
monetare, precum şi cel de semnal al ratei dobânzii de politică monetară şi implicit
capacitatea acesteia de a ancora anticipaţiile inflaţioniste.
Bugetul pe anul 2007 a fost integrat într-un context macroeconomic stabil, consistent
cu tendinţele din economie şi cu cele externe, fiind subordonat nevoii de corelare a
politicilor monetare cu cele fiscale şi bugetare, fiind caracterizat de următoarele
coordonate:
- relaxare fiscală, extinderea bazei de impozitare, creşterea gradului de colectare a
veniturilor bugetare
- restructurarea cheltuielilor publice prin prioritizarea programelor de anvergură
naţională, pentru o corelare mai bună a celor 3 elemente fundamentale ale procesului
bugetar, respectiv :
- politicile sectoriale
- programele/acţiunile cu obiectivele măsurabile
- resursele bugetare
- crearea condiţiilor pentru absorbţia şi funcţionarea instrumentelor structurale care
reprezintă o resursă importantă de care va beneficia România pentru a atinge obiectivul
de creştere durabilă
- politici cum sunt cele privind capitalul uman, transporturile, mediul, agricultura,
dezvoltarea regională, beneficiază de importante sume din fondurile postaderare pentru
consolidarea unei economii producătoare de valoare adăugată mare.
Politica fiscală proiectată pentru anul 2007 are rolul de a sprijini mediul de afaceri şi
procesul dezinflaţionist şi a vizat măsuri privind extinderea bazei de impozitare,
continuarea armonizării cu reglementările comunitare, diminuarea contribuţiilor de
asigurări sociale cu 2 puncte procentuale la angajatori.
Politica bugetară pe anul 2007 este marcată de următoarele coordonate:
- Direcţionarea resurselor bugetare către anumite politici cum ar fi: capitalul uman,
coeziunea economică şi socială, dezvoltarea regională, politica de asigurări sociale,
dezvoltarea cercetării - inovării, transporturi, mediu;

71
- Asigurarea cu prioritate a sumelor destinate cofinanţării proiectelor finanţate din
fonduri europene şi a contribuţiei României la bugetul comunitar;
- Consolidarea cadrului de cheltuieli pe termen mediu - un instrument de programare
bugetară, care va anticipa presiunile viitoare ale bugetului.
În urma celor două rectificări bugetare, deficitul bugetului general consolidat s-a
menţinut la aceeaşi valoare nominală aprobată iniţial, reprezentând 2,7% din produsul
intern brut.
Veniturile bugetului general consolidat
În execuţie, în perioada 1 ianuarie - 31 august 2007, veniturile bugetului general
consolidat reprezentau 20,7% din produsul intern brut, cu 0,8 puncte procentuale mai
mult decât în aceeaşi perioadă a anului precedent având următoarele caracteristici de
evoluţie:
- Dinamica nominală cea mai accentuată se constată la veniturile bugetare aplicate
câştigurilor din muncă şi capital, care s-au majorat în cazul impozitului pe profit cu
35,0% faţă de încasările perioadei corespunzătoare din anul 2006 şi cu 48,5% la
impozitul pe venit;
- Dacă pe primele trei luni ale anului încasările din taxa pe valoarea adăugată au
reprezentat numai 78,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, reintroducerea,
pentru o perioadă determinată, a sistemului de plată la vamă a taxei pe valoarea adăugată
aferentă importurilor din statele non Uniunii Europene începând cu 15 aprilie 2007, a
determinat o redresare a încasărilor acestei categorii de venituri, astfel că pe primele opt
luni ale acestui an încasările au fost cu 7,3% mai mari faţă de aceeaşi perioadă a anului
precedent;
- Un trend ascendent prezintă încasările pe primele opt luni la contribuţiile de
asigurări, de 17,8% în termeni nominali şi de 0,2 puncte procentuale ca pondere în
produsul intern brut, în condiţiile în care în anul 2007 cotele de contribuţii au fost
diminuate cu două puncte procentuale la angajatori.

Evoluţia veniturilor bugetului general consolidat în anii 2006-2007

72
Realizări % Program % Reali % Realiz % % realizări
2006 din rectificat din zări din ări din 8 luni
PIB 2007 PIB 1.31- PIB 1.01- PIB 2007 faţă de:
31.08 31.08
2008 2007
8 luni PROGR
2006 2007

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
A. VENITURI TOTALE 106.885,1 31,2 140.959, 36,1 68.03 19,9 80.946,320,7 119,0 57,4
7 6,6
1. Venituri fiscale (a+b+c+d+e) 63.826,1 18.6 8364,0 21,4 40.3 11,8 47.541 12,2 117.9 57,0
21,0 ,6
a) Impozitul pe profit, salarii, venit şi
câştiguri din capital 19.105,2 5,6 26.935,5 6,9 12.4 3 6 17.262 4,4 138, 64,1
a11)Impozitul pe profit 7 939,0 2,3 11438,0 2,9 549,4 1,6 ,6
7.530, 1,9 7
135. 65,8
579, 7 0
a21)Impozitul pe salarii şi venit
9
9.763,8 2,9 13.720,5 3.5 5.92 1,7 8.799, 2,3 148. 64,1
4,3 3 5
a31) Alte impozite pe venit, profit ş
câştiguri din capital 1.402,4 0,4 1.777,0 0,5 945,3 0,3 932,7 0.2 98,7 52,5

b) Impozite şi taxe pe proprietate 2544,4 0,7 2969,0 10,8 0,4 1 0,5 120, 62,0
527, 839,9 4
7
c) Impozite şi taxe pe bunuri şi servicii 39.482,4 11,5 51.629,5 13,2 24.7 7,2 27.765 7,1 112,4 53,8
05,2 ,7
c11)TVA 27.763,0 8,1 35.487,0 9,1 17.3 5,1 18.597 4,8 107, 52,4
31,8 ,1 3
c21)Accize 10.626,1 3,1 13.909,2 3,6 6.66 1,9 7.769, 2,0 116,6 55,9
1,6 1
c31)Alte impozite si taxe pe bunuri si 375,9 0,1 202,0 0,1 263, 0,1 93,5 0,0 35,5 46,3
servicii 1
c41)Taxe pe utilizarea bunurilor,
autorizarea utilizării bunurilor sau
şi desfăşurarea pe activităţi 717,4 0,2 2.031,3 0.5 448, 0,1 1.306. 0,3 291. 64,3
6 0 1
d) Impozitul pe comerţul exterior şi
tranzacţiile internaţionale
2.590,2 0,8 1.596,2 0,4 1574,4 0,5 555,6 0,1 35,3 34,8
e) Alte impozite şi taxe fiscale 97,0 0,0 233,8 0.1 64,3 0,0 117,8 0,0 183, 50,4
2. Contribuţii de asigurări 33.021,0 9,6 36.948.1 9,5 20.9 6,1 24.730 6,3 2117,8 66,9
91,6 .5
3. Venituri nefiscale 7.368,7 2,2 11.495,7 2,9 5.17 1,5 6.874, 1,8 132, 59,8
6,0 8 8
4. Venituri din capital 851,4 0,2 682,9 0,2 464, 0,1 526,0 0,1 113,3 77,0
2
5. Donaţii (fonduri alocate de UE) 1 758,2 0,5 8384,2 2,1 1023 0,3 1 0,3 121, 14,9
,4 245,3 7

73
6. Operaţiuni financiare 61,8 0,0 84,9 0,0 60,5 0,0 28.0 0,0 46,3 33,0

Notă: În acest tabel, programul pe 2007 nu include bugetul centralizat al bugetelor locale elaborat potrivit
prevederilor Legii finanţelor publice locale nr. 273/2006 şi, din acest motiv, totalul veniturilor nu coincide
cu cel din tabelul construit în condiţii comparabile cu anul 2008.

Structura veniturilor bugetului general consolidat în anul 2007 ( procent în total


venituri )

3.3. Veniturile publice în perioada 2007-2009

Structura veniturilor bugetare


Evoluţia şi structura principalelor venituri ale bugetului general consolidat sunt
prezentate în tabelele de mai jos. Estimarea veniturilor bugetului general consolidat s-a

74
realizat pe baza indicatorilor macroeconomici proiectaţi pentru anul 2008 şi a
reglementărilor existente în domeniul fiscal în vigoare de la 1 ianuarie 2008.

milioane lei % din P.I.B. % din total venituri

Program Propuneri Program Propuneri Program Propuneri


2007 2008 2007 2008 2007 2008
Total venituri 143.847,1 172.898,2 36,9 39,3 100,0 100,00
Venituri curente 134.760,0 160.635,0 34,6 36,5 93,68 92,91
Venituri fiscale 83.364,1 95.552,7 21,4 21,7 57,95 55,27
Impozit pe venit, profit şi câştiguri
din capital de la persoane juridice
din care: 12.839,3 14.539,3 3,3 3,3 8,93 8,41
- impozit pe profit 11.438,0 12.883,3 2,9 2,9 7,95 7,45
- alte impozite pe profit, venit, şi
câştiguri de la persoane juridice 1.401,3 1.656,0 0,4 0,4 0,97 0,96
Impozit pe venit, profit şi câştiguri
de capital de la persoane fizice din
care: 14.096,3 17.590,7 3,6 4,0 9,80 10,17
- impozit pe venit şi salarii 13.720,5 17.543,2 3,5 4,0 9,54 10,15
- Alte impozite pe profit, venit şi
câştiguri din capital 375,8 47,5 0,1 0,0 0,26 0,03
Impozite şi taxe pe proprietate 2.969,0 3.752,0 0,8 0,9 2,06 2,17
Impozite şi taxe pe bunuri şi servicii
din care : 51.629,5 58.431,9 13,2 13,3 35,89 33,80
- T.V.A. 35.487,0 41.000,0 9,1 9,3 24,67 23,71
- Accize 13.909,2 15.072,2 3,6 3,4 9,67 8,72
- Taxe de utilizarea bunurilor,
autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfăşurarea de activităţi Impozit pe 2.031,2 2.209,3 0,5 0,5 1,41 1,28
comerţul exterior şi tranzacţiile 1.596,2 1.123,8 0,4 0,1 0,3 0,0 1,11 0,16 0,65 0,07
internaţionale Alte impozite şi taxe fiscale 233,8 115,0
Contribuţii de asigurări sociale 37.062,5 47.929,6 9,5 10,9 25,77 27,72
Venituri nefiscale 14.333.4 17.152,7 3,7 3,9 9,96 9,92
Venituri de capital 702,9 834.4 0,2 0,2 0,49 0,48
Donaţii (fonduri externe nerambursabile) 8.384,2 11.428,8 2,2 2,6 5,83 6,61

Notă: În acest tabel, pentru comparabilitate, atât în anul 2007, cât şi în anul 2008 în bugetul general
consolidat este inclus şi bugetul centralizat al bugetelor locale elaborat potrivit prevederilor Legii privind
finanţele publice locale nr.273/2006, care cuprinde pe lângă bugetul local şi bugetul instituţiilor publice
finanţate din venituri proprii şi subvenţii din bugetul local, bugetul instituţiilor publice finanţate integral
din venituri proprii, bugetul împrumuturilor externe şi interne, bugetul fondurilor externe nerambursabile,
veniturile şi cheltuielile evidenţiate în afara bugetului local.

75
Veniturile bugetului general consolidat pentru anul 2008 sunt estimate la
172.898,2 milioane lei (39,3% din produsul intern brut), în creştere cu 2,4 puncte
procentuale faţă de anul 2007.
Veniturile bugetare vor continua tendinţa ascendentă din 2006-2007 ca urmare a:
- poziţiei ciclice favorabile a economiei
- eforturilor de reformă a administraţiei fiscale
- îmbunătăţirii colectării veniturilor bugetare.
Veniturile bugetare au avut o evoluţie ascendentă cu toate că reforma fiscală introdusă
în anul 2005 a redus semnificativ cotele de impozitare.
Introducerea şi menţinerea cotei unice de 16%, păstrarea taxei pe valoarea adăugată la
19%, înlăturarea oricăror posibilităţi de înlesniri fiscale coroborată cu întărirea
controlului fiscal au contribuit la creşterea veniturilor bugetare.
Consolidarea bazei veniturilor bugetare este în continuare esenţială pentru asigurarea
resurselor necesare dezvoltării economice şi îndeplinirii angajamentelor României
asumate în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Veniturile totale ale bugetelor locale pe anul 2008 se estimează la circa 36.198,1
milioane lei, respectiv 8,2% din produsul intern brut.
Veniturile proprii ale bugetelor locale ( formate din impozite, taxe, alte venituri şi cote
defalcate din impozitul pe venit ) estimate la circa 20.485,9 milioane lei, reprezintă
56,6% din totalul veniturilor acestor bugete, în creştere cu 16,5% faţă de cele din anul
2007.
Din totalul veniturilor proprii, cotele defalcate din impozitul pe venit reprezintă 13.366,4
milioane lei, respectiv 36,9% din total, comparativ cu anul 2007 când reprezentau
11.246,7 milioane lei, respectiv 30,9% din total.
Politica bugetară pe anul 2008, formulată în contextul implementării unor politici
care asigură stabilitatea macroeconomică, are în vedere un deficit bugetar sub 3% din
produsul intern brut, ţintă ce va fi respectată şi pe orizontul de referinţă 2009-2011,
pentru a contribui la: - limitarea cererii agregate excesive şi continuarea procesului de
dezinflaţie
- potenţarea stabilităţii şi creşterii pe termen lung potrivit
particularităţilor economiei româneşti.

76
Formularea politicii bugetare pe anul 2008 s-a realizat în contextul:
- continuării procesului de reformă care se realizează prin consolidarea orizontală
a politicilor economice, îmbunătăţirea programării bugetare pe termen mediu şi creşterea
transparenţei acestui proces, urmărindu-se perfecţionarea formulării bugetului, prin
trecerea acestuia de la bugetul axat pe costuri, la implementarea bugetului bazat pe
obiective, rezultate, performanţă
- reformării filozofiei bugetare în sensul susţinerii sectoarelor economice cu
valoare adăugată mare, precum şi a celor bazate pe cunoaştere. Intervenţia statului,
conformă regulilor comunitare, va evita susţinerea unor sectoare economice neviabile sau
măsuri sociale protecţioniste care pun în pericol asigurarea durabilităţii dezvoltării şi se
dovedesc vulnerabile în faţa competiţiei şi provocărilor globalizării. Dezvoltarea
avantajelor competitive va ţine cont de tendinţele europene şi, ca urmare, vor fi încurajate
şi stimulate sectoarele capabile să valorifice avantajele şi oportunităţile oferite de Piaţa
Internă
- finanţării politicilor publice prioritare, ca o abordare corectă a României în faţa
provocărilor integrării europene şi globalizării, în condiţiile asigurării coerenţei şi
complementarităţii cu instrumentele strategico-programatice deja existente ( Planul
Naţional de Dezvoltare 2007-2013, Programul Naţional de Reforme 2007-2010, Cadrul
Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 ).

Structura veniturilor bugetului general consolidat în anul 2008 - procent în total


venituri –

77
Evoluţia veniturilor bugetare pe anii 2006-2008

Evoluţia veniturilor principale ale bugetului pentru anii 2007-2009

78
2007 2008estim 2009
plan
Impozite pe venit 3.284 3.941 5.061
Impozit funciar si pe imobil 1.235 1.482 1.583
Impozite interne pe marf si servicii 392 470 589
Taxe locale 484 580 638
Mijloace speciale 250 300 500
Total incasari in teritoriu 5.644 6.773 8.371
Transferuri si Granturi 7.250 8.375 9.697
Total venituri 12.894 15.148 18.068

Evoluţia prognozată a veniturilor bugetare în perioada 2009-2011

2009 2010 2011


2009 2010 2011
VENITURI - TOTAL 39,4 40.3 40,0
Estimări Estimări Estimări
Impozit pe profit 3,0 3,0 40,0 3,2
VENITURI 39,4 40,3
Impozit pe venit şi salarii 4,0 4,0 4,0
Impozite şi taxe pe proprietate 0,9 0,8 0,7
TVA 9,6 10,0 10,3
Accize 3,6 3,8 3,6
Taxe de utilizare a bunurilor 0,5 0,5 0,4
Impozit pe comerţul exterior 0,3 0,3 0,3
Alte impozite şi taxe fiscale 0,4 0,4 0,4
Contribuţii de asigurări sociale 10,5 10,4 10,3
16.000,0 14.000,0 12.000,0 10.000,0 8.000,0
Venituri nefiscale 3,7 3,5 3,4
118,8%)2,8% ' 94,6% 6.000,015
Venituri din capital 0,2 0,2 0,2
94,2%
Donaţii 2,7 3,4 3,2
149%
-HO QO/146,7%
137,7112,3%

îl

127,9%1499,5%4.000,0 2.000,0 0,0


H54,4%
83,4%
1
1 79
Venituri propriiCote defalcate din
impozitul pe venitSume defalcate din taxa pe valoarea adăugatăSubvenţii primite de
76.337,611.246,713.749,65.076,7□ 2 0 0 87.119,513.366,412.952,02.760,2

Proiectul de buget pe anul 2008, împreună cu proiecţia coordonatelor bugetare pe


perioada 2009-2011, a fost astfel construit încât să asigure o poziţie macroeconomică
solidă şi sustenabilă, ameliorarea nivelului de trai al populaţiei, stabilirea şi atractivitatea
mediului de afaceri, aceesarea fondurilor comunitare nerambursabile şi furnizarea de
servicii publice de calitate, toate acestea în contextual procesului de convergenţă
nominală şi reală cu Uniunea Europeană.

Concluzii şi propuneri

Alocarea optimă a resurselor financiare, distribuirea veniturilor şi averilor între


membrii societăţii implică din partea statului un anumit efort financiar. Funcţia fiscală a
finanţelor publice, trebuie să permită acoperirea cheltuielilor publice, care sunt efectuate
de către autorităţile publice pe seama produsului intren brut. Funcţionarea şi extinderea
sectorului public, implică idendificarea de noi surse de venit care, odată mobilizate, pot
asigura exercitarea de către stat a prerogativelor stabilite prin lege.
Veniturile publice sunt încasări ale administraţiei publice ce servesc la finanţarea
cheltuielilor publice, participând fie direct, fie indirect la realizarea politicii economice şi
sociale ale statului, influenţând comportamentele populaţiei şi întreprinderii.

80
Conform dicţionarului economic, veniturile publice sunt reprezentate de totalitatea
mijloacelor băneşti pe care autorităţile publice le încasează de la întreprindere şi
populaţie, în virtutea suveranităţii fiscale şi prin relaţii economice având ca destinaţie,
acoperirea cheltuielilor publice.
Veniturile publice reprezintă ansamblul resurselor financiare, mobilizate la
dispoziţia statului, potrivit opţiunilor politice ale forţelor aflate la putere, în vederea
acoperirii cheltuielilor publice, ocazionate de producerea de bunuri politice, de acordarea
de transferuri financiare unor categorii socio-economice şi de asigurare a stabilităţii
macroeconomice.
În ultimii ani, în ţara noastră se constată tendinţa generală de creştere a volumului
total al veniturilor şi cheltuielilor de stat, ca şi a deficitului bugetar, în contextul inflaţiei
existente.
Analizând principalii indicatori ai veniturilor fiscale, putem observa evoluţia
acestora în decursul ultimilor ani. Atfel:
Impozitul pe profit a crescut de la 22% din totalul veniturilor fiscale în 1995, la 27%
în 1997, datorită dezvoltării slabe a economiei ( agenţii economici înregistrând pierderi
sau profituri reduse ) şi a unei evaziuni fiscale în ascensiune, urmând apoi o traiectorie
descendentă, înregistrând 17% în 2000 şi 15% în 2004.
TVA a urmat modificări majore de la un an la altul, fiind 31% din cuantumul
veniturilor fiscale în anul 1995, crescând cu 13 puncte procentuale până în 2000 când
ajunge la 44%, pentru ca în anul 2004 să scadă la 40%.
La indicatorul taxe vamale, se poate observa o stagnare în perioada 1995-2000 ( 8% ),
excepţie făcând anul 1999 ( 9% ), apoi o scădere până la 7% în anul 2001, traiectoria
descendentă urmând până la 4% în anul 2004.
Accizele au urmat o creştere între anii 1995-1999, de la 8% la 19% din totalul
veniturilor fiscale, urmând să scadă cu un procent în anul 2000, pentru ca în anul 2001 să
crească la 21%, iar în 2004 să ajungă la 19%.
În anul 2005 comparativ cu anul 2004, se constată o creştere în valoare absolută a
impozitului pe profit, redusă însă, de 38,7 mil Ron şi aceasta datorită diminuării cotei de
impozit pe profit la cotea unică de 16%, a contribuţiilor de asigurări sociale cu 13.225,5
mil Ron datorită introducerii aceleiaşi cote unice de impozitare de 16% şi a reducerii

81
contribuţiilor datorate de angajaţi şi angajatori, a TVA cu 11.264,6 mil Ron, a accizelor cu
1.144,9 mil Ron şi a taxelor vamale, respectiv impozitul pe comerţul exterior, şi pe
tranzacţiile internaţionale cu 146 mil Ron.
Alături de aceasta se observă şi o creştere a veniturilor nefiscale şi a veniturilor fiscale în
anul 2005 faţă de anul 2004.
Se observă că veniturile bugetare pentru anul 2006 au fost estimate la 100.836,9 mil
Ron ( 31,3% din produsul intern brut ) în creştere cu 0,3% faţă de anul 2005, iar pentru
anul 2004 au fost estimate la 134.375.5 mil Ron ( 32,2% din PIB ), în creştere cu 2,9%
faţă de programul anului 2006.
Din analiza veniturilor bugetare încasate de la bugetul de stat pe primele 4 luni ale
anului 2008 s-a constatat că acestea au înregistrat o creştere cu 51,05% faţă de aceeaşi
perioadă a anului precedent, respectiv cu 38,42%, în echivalent euro, iar în PIB a
veniturilor colectate, a fost de 7,32% cu 1,83% mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului
2007 ( 5,49 ).

Integrarea Europeană contribuie la scăderea ratei inflaţiei în România prin măsurile


impuse de îndeplinirea criteriilor de la Maastricht, în raport cu care se apreciază
capacitatea unei economii de a adopta moneda unică euro.
În acest sens, România a obţinut progrese semnificative, măsurile adoptate
referindu-se la impozite, politici salariale, credite, cheltuieli bugetare.

82
Bibliografie

Alexandru Lăzărescu “Economie generală” , Editura Naţional, Bucureşti, 2000

Alexandru Lăzărescu, “Finanţe Publice” – Colecţia Economică 1, Editura


Naţional, 2000

Gheorghe Bistriceanu, Gh. Popescu, “Bugetul de stat al României”, Editura


Universitară, Bucureşti, 2007

Iulian Văcărel, Florin Bercea, Tatiana Moşteanu, Florin Georgescu, Maria


Bodnar, Gabriela Anghelache, Gheorghe D. Bistriceanu – Finaţe Publice, Ediţia a IV-
a, Editura Didactică şi Pedagogică R.A. Bucureşti, 2004.

Narcisa Roxana Mosteanu “Finanţe publice” , Editura Universitară, Bucuresti,


2004

83
Tatiana Moşteanu şi alţii, “Finanţe publice” , Editura Universitară, Bucureşti,
2005

Vasile Popeangă, Alin Ionel Goleanu, ”Finanţe publice-sinteze teoretice şi studii


aplicative”, Editura Focus, Petroşani, 2008

Vasile Popeangă “Finaţe Publice” , Editura Academica Brâncuşi, Târgu-Jiu,


2002
Văcărel Iulian – “Politici fiscale şi bugetare în România.1990-2000”, Editura Expert,
Bucureşti, 2001.

Legea Bugetului de Stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, anul XVI, nr. 121 din 29 noiembrie 2004

Legea Bugetului de Stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,


Partea I, anul XVII, nr. 1151 din19 decembrie 2005

Legea nr.31/1996, privind regimul monopolului de stat, publicată în Monitorul Oficial
nr.96/1996

www.inss.ro
www.mfinante.ro
www.bnr.ro
www.monitoruloficial.ro

84

S-ar putea să vă placă și