Sunteți pe pagina 1din 3

Eseu

John Locke: „O disciplină de sclavi formează caractere de sclavi”

John Locke a fost un pionier in domeniul filosofiei, educatiei si psihologiei secolului al XVII-lea.
Ca om politic englez din secolul al XVII-lea el a fost preocupat de societate si epistemologie
fiind socotit intemeietorul empirismului modern, adica al acelui curent epistemologic care sustine
ca toate ideile noastre provin din simturi, ca isi au fundamentul in experienta.

Locke nu este, prin urmare, un metafizician, ci un epistemolog, adica un teoretician al


cunoasterii. El isi propune in lucrarea lui fundamentala sa dea o "cercetare asupra originii
certitudinii si intinderii cunostintei omenesti, asupra temeiurilor si gradelor credintei, parerii si
asentimentului". In legatura cu problema originilor cunostintei, Locke ia o pozitie contrara
rationalismului. Teoria ideilor innascute este o teorie gnoseologica idealista potrivit careia in
constiinta omului ar exista de la nastere, independent de experienta, anumite idei (ex. ideea de
numar, de miscare, de intindere). Teoria ideilor innascute a fost sutinuta sub diferite forme de
Platon, Descartes, Leibniz si de alti filosofi. Ea a fost criticata de pe pozitiile senzualismului
materialist de Locke, Condillac s.a.

Materialismul dialectic respinge teoria ideilor innascute, aratand ca izvorul tuturor cunostintelor
noastre sunt senzatiile si perceptiile, care reflecta lumea obicetiva.Locke spune ca nu exista idei
si principii innascute. Intelectul nu este in posesia anumitor idei cu care vine pe lume, cand se
naste omul. Ci toate ideile, fara deosebire, pe care le poseda intelectul, ii sunt procurate de
simturi, ii vin de la perceptii. Intelectul, prin urmare, nu poseda originar si nici nu poate crea idei,
ci el numai prelucreaza ceea ce-i furnizeaza simturile. Intelectul este activ dar nu este creator.
Doua sunt izvoarele din care provin cunostintele noastre. Avem pe de o parte perceptiile care ne
pun in contact cu obiectele externe, pe care Locke le numeste senzatii (sensations), iar pe de alta
parte avem perceptiile care ne releveaza ceea ce se petrece in constiinta noastra si pe care Locke
le numeste reflexii (reflections). Avem deci o experienta externa si una interna. Locke tine sa
sublinieze ca experienta externa este aceea care se produce intai si ca dupa aceasta ia nastere si
experienta interna.

In 1693 dupa ce scrisese despre subiecte ca guvernare, bani, toleranta, cunoasterea umana, John
Locke publica o carte care in acel moment ar fi putut fi considerata ca eretica: Cateva pareri
asupra Educatiei. In ceea ce priveste ideile sale asupra formarii educationale este important sa
mentionam ca se opunea disciplinei formale. Cartea se bazeaza pe dezvoltarea auto disciplinei
prin respect mai degraba decat prin pedeapsa sau recompensa. Un alt concept dezbatut este
importanta dezvoltarii unei caracter bun al copilului cat si o dezvoltare la copil a gandirii prin
tratarea acestui ca o entitate cu ratiune.

Locke credea ca formula fericirii sta in combinatia dintre minte si corp sanatos, desi natura da
rareori acest lucru, Locke sustine ca acest lucru este posibil prin educatie. Principiul lui Locke in
ceea ce priveste auto disciplina surpinde faptul ca inaine de autodisciplina trebuie sa fie
disciplina. Aici el critica atitudinea parintilor asupra educatiei, ei fiind fie prea stricti fie prea
permisivi notand ca aceste doua extreme nu sunt bune deoarece impiedica formarea ratiunii
corecte la copil. Un copil rasfatat va ajunge sa nu aiba control iar un copil prea disciplinat nu va
avea incredere de sine. Astfel el credea ca secretul educatiei consta intr-un echilibru perfect intre
cele doua acest lucru fiind o mare arta. In ceea ce priveste pedeapsa corporala Locke se opune
acesteia, considerand-o ca fiind cea mai nepotrivita unealta pentru educatie care duce la un
caracter slab, la o fire timida, mai exact la o atitudine de sclav care este nefolositoare. Locke isi
construieste ideile pe observatiile lui facute asupra copiilor, si anume ca acestia sunt susceptibili
la laude si pedepse si ca stima si dispretul functioneaza cand sunt insotite de recompense
agreabile sau dezagreabile. Locke subliniaza faptul ca daca dorim sa generam la copii vointa
atunci trebuie sa excludem metode care impun simturile si instinctele deoarece orice metoda de
pedeapsa fizica va duce la formarea unui caracter de tip servil indepartandu-l pe copil de ceea ce
dorim noi sa impunem.

Cea mai buna metoda de a disciplina este ca atunci cand un copil greseste sa folosesti indiferenta
pentru ca nici un copil nu doreste sa fie lasat pe dinafara sau ca actiunile lui sa treaca
neobservate. Astfel, sa ignori inseamna sa dai dovada ca actiunile sale nu sunt acceptate. Sa fie
ignorat cand greseste ii demonstreaza ca actiunile sale nu sunt recunoscute sau acceptate iar in
fata altora comportamente de acest fel vor fi neacceptate. In ce priveste actiunile sale pozitive
prin acceptarea lor vom da impresia de stima si recunoastere si cooperare. Toate aceste vor fi
facute in mod pasiv si nu impuse asupra lui. Caci prea multe reguli impuse asupra unui copil nu
sunt necesare deoarece cu cat sunt mai multe reguli acestea vor genera si mai multe pedepse.
Ideal este ca acestia sa fie lasati sa se dezvolte liber si nestingherit atata timp acestia dau dovada
de respect. Astfel se va dezvolta un caracter echilibrat si un simt al ratiunii care va duce la
indivizi creativi si autonomi.

Locke subliniaza si importanta educatiei timpurii a copiilor caci odata stabilite bunele obiceiuri
acestea se vor pastra si in viitor. Formarea unui caracter este dependent de repetitie si de formarea
obiceiurilor.

Unul dintre cele mai importante este cel de rationalizare. In viziunea lui Locke copiii se nasc cu
mintea goala dar au inclinatii naturale care includ si personalitatea, aptitudini etc. Pentru el
educarea acestora permite dezvoltaea tendintelor sale naturale si dezvoltarea gandirii lor. El
sfatuieste parintii sa fie atenti la inclinatiile propriului copil pentru a-l putea motiva ulterior si
pentru a-i incuraja talentele naturale.

Spre deosebire de Rousseau care credea ca un copil nu este in stare de ratiune Locke considera ca
acestia sunt capabili sa rationalizeze exact la fel cum sunt capabili sa inteleaga limbajul.
Binenteles Locke nu considera ca gandirea unui copil este la fel ca cea a unui adult ci el dorea sa
sublinieze faptul ca acestia trebuie tratati ca fiinte rationale pentru a deveni astfel.

De asemenea avea o viziune cu totul noua asupra relatiei dintre profesor si elev. Locke considera
mintea ca o bucata de ceara sau o hartie goala pe care educatorul activ trebuie sa o umple prin
cultivarea curiozitatii copilului dand raspusnuri corecte si adevarate, fiind o susrsa de inspiratie
pentru elev si facandu-l sa aiba dorinta de a cunoaste cat mai multe. Astfel copiii vor deveni
adulti capabili de succese.

Dorinta de libertate este foarte importanta in idea de educatie a lui Locke. Libertatea nu inseamna
absenta totala a constrangerilorsi independenta actiunilor. Copiii vor sa vada ca actiunile lor vin
de la ei si ca sunt liberi. Daca un copil ar fi obligat sa se joace s-ar satura de acest lucru exact la
fel cum ei se satura sa invete daca sunt obligati sa o faca. De aceea negarea libertatii unui copil si
impunerea fortata a unor actiuni asupra lui are rezultate negative.

Locke ca si Rousseau promoveaza ratiunea si libertatea ca si componente esentiale ale societatii


politice. Locke subliniaza educatia copiilor ca fiind esentiala pentru societate. Buna educatie a
copiilor este de datoria parintilor si a societatii deoarece aceasta duce la bunastarea si
prosperitatea natiunii.