Sunteți pe pagina 1din 11

Aspecte introductive privind dreptul international privat.

Particularitatile raportului juridic de drept international privat

Obiectul dreptului international privat: Dreptul international privat reprezinta acea


ramura de drept care reglementeaza raporturi juridice de drept privat (drept civil, familiei,
comercial, dreptul muncii) stabilite intre persoane fizice si/sau juridice aflate pe pozitie de
egalitate juridica, cu element de extraneitate.

Elementul de extraneitate sau elementul „strain” constituie principalul factor de


diferentiere a raporturilor juridice de drept international privat fata de alte raporturi
juridice.

Elementul de extraneitate este acea parte componenta a raportului juridic aflata in


strainatate sau sub incidenta unei legi straine. Elementul este „strain” prin raportare la legea
romana sau la statul roman. Elementul de extraneitate nu constituie un element de structura
distinct al raportului juridic alaturi de subiecte, obiect si continut, ci oricare dintre acestea
poate constitui un element de extraneitate.

Astfel, principalele elemente de extraneitate care pot aparea in legatura cu cele trei
elemente de structura ale raportului juridic sunt:

1. Element de extraneitate in legatura cu subiectul raportului juridic;


a) pentru persoana fizica pot fi elemente de extraneitate cetatenia, resedinta
obisnuita si, in anumite sisteme de drept, religia.
b) pentru persoana juridica, elemente de extraneitate sunt sediul, nationalitatea,
resedinta obisnuita, fondul de comert in anumite cazuri.
2. In legatura cu obiectul derivat al raportului juridic si anume bunul (mobil sau
imobil) exista elemente de extraneitate atunci cand bunul este situat in strainatate sau, desi
este in tara, se afla sub incidenta unei legi straine (exemplu: bunurile unei ambasade straine
in Romania).
3. In ceea ce priveste continutul raportului juridic, elementele de extraneitate pot
fi in principal urmatoarele:
a) la actele juridice: locul incheierii actului, locul executarii actului, vointa
partilor de a plasa raportul juridic sub incidenta unei legi straine;
b) la faptele juridice pot constitui elemente de extraneitate locul savarsirii
delictului, locul producerii prejudiciului;
c) pentru aspectele de procedura poate constitui element de extraneitate faptul ca
instanta competenta este straina sau hotararea judecatoreasca este pronuntata in strainatate.
Intr-un raport juridic pot fi unul sau mai multe elemente de extraneitate.

Conflictul de legi

Existenta elementului de extraneitate intr-un raport juridic, face ca in legatura cu


acel raport juridic sa se nasca un conflict de legi, astfel definim conflictul de legi ca fiind
situatia care apare in cazul in care intr-un raport juridic exista un element de
extraneitate si care consta in aceea ca acel raport juridic devine susceptibil de a I se
aplica doua sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferinte. Exemplu:
intre o firma romana (vanzatoarea) si unaa din Franta cumparatoare, se incheie un contract
de vanzare cumparare in Bucuresti, iar marfa se livreaza in Franta. Intre parti se iveste un
litigiu generat de neexecutarea corespunzatoare a contractului de catre una dintre parti.
Problema principal pentru judecatorul care solutioneaza acest litigiu va fi care dintre cele
doua sisteme de drept in prezenta, roman sau francez se va aplica in cauza. In aceasta
situatie, exista un conflict de legi, iar raportul juridic respectiv este de drept international
privat.

Elementele esentiale ale conflictului de legi sunt urmatoarele:

- Izvorul conflictului de legi, este elementul de extraneitate: doar existent unui


element de extraneitate intr-un raport juridic, face ca, in legatura cu acel raport juridic sa
se nasca un conflict de legi.
- Conflictul de legi nu implica in nici un fel un conflict de suveranitati intre statul
Roman si cel strain cu care elementul de extraneitate are legatura
- Conflictul de legi va fi solutionat, de catre norma conflictuala, care pentru judecator
este intotdeauna cea romana
- Raportul juridic care contine un element de extraneitate este susceptibil de a I se
aplica doua sau mai multe sisteme de drept diferite, si anume, cel roman si oricare dintre
cele la care elementele de extraneitate trimit.

Prin mecanismul normei conflictuale, acestui report juridic I se va aplica un singur


sistem de drept, si anume cel indicat de norma conflictuala
- Conflictul de legi apare intre sistemele de drept ale unor state diferite, asadar in
sintagma conflict de legi notiunea de “ lege” trebuie luata in sensul de “ sistem de drept
apartinand unui anumit stat.

Cauza aparitiei conflictului de legi rezida in faptul ca reglementarile din sistemele


de drept ale statelor sunt deosebite unele de altele cu privire la aceeasi problema de drept.

In dreptul roman, termenul general de prescriptie extinctiva este de 3 ani, in Codul


civil francez este de 5 ani, iar in codul federal elvetian este de 10 ani.

Conflictul de legi este o notiune specifica dreptului international privat, deoarece


poate aparea numai in raporturile juridice reglementate de aceasta ramura de drept.

In cadrul acestor raporturi partile se afla una fata de cealalta pe pozitie de


subordonare juridica intervenind elementul de autoritate al statului roman. Obiectul de
reglementare al dreptului international privat ca ramura de drept il constituie raporturile
juridice de drept privat cu element de extraneitate. Raporturile juridice de drept privat cu
element strain pot intra in obiectul de reglementare si al alor ramuri de drept situatia cea
mai relevanta fiind aceea a raporturilor comericale cu element de extraneitate care
formeaza obiectul dreptului comertului international.

Caracterul de internationalitate este comun, dar dreptul international privat


reglementeaza o sfera mult mai larga de raporturi juridice internationale, care exced celor
din materia comertului (precum cele de drept civil, inclusive raporturi de familie, de dreptul
muncii) deosebirea esentiala intre cele doua ramuri de drept, adica international privat si
comertul international, consta in natura normelor juridice care intra in continutul lor. Astfel
vor intra in continutul dreptului international privat doar normele conflictuale in materie
comerciala, si nu in continutul dreptului comertului international care este in principal un
drept material.

Conținutul dreptului internațional privat

Conținutul dreptului internațional privat il constituie normele juridice care formează


această ramura de drept. Principala clasificare a normelor dreptului internațional privat este
in:

 Norme conflictuale
 Norme materiale ( substantiale)
A) Normele conflictuale
Definim norma conflictuală ca fiind acea norma juridică specifica dreptului
internațional privat care are o structură proprie si soluționează conflictul de legi.

Norma conflictuală soluționează conflictul de legi in sensul că stabilește care dintre


sistemele de drept prezent trebuie sa se aplice cu privire la raportul juridic respectiv. Norma
conflictuală se deosebește de cea materială cel putin sub urmatoarele aspecte:

 Norma conflictuală nu cârmuieste raportul juridic pe fondul sau ci doar arată


sistemul de drept aplicabil. Așadar, spre deosebire de cea materială norma conflictuală este
o norma de trimitere.
 Norma conflictuală are o aplicare prealabilă fata de norma materială si influențează
norma materială aplicabilă. Aplicarea prealabilă a normei conflictuale se explica prin
succesiunea logică a etapelor de realizare a dreptului si anume mai intai trebuie determinat
pe baza normei conflictuale sistemul de drept aplicabil în speță si abia apoi instanța
determina din sistemul de drept aplicabil care este norma materială pentru soluționarea
litigiului. Rezultă că norma conflictuală influențează norma materială aplicabilă deoarece
trimiterea de către norma conflictuală la un anumit sistem de drept duce pe fond la aplicarea
normelor materiale ale acelui sistem de drept.
Ex. Dacă litigiu privind starea civila si capacitatea unei persoane fizice cetățean
român cu domiciliul în anglia este judecat în romania a se aplica norma conflictuală care
are ca punct de legătură cetățenia si care trimite la legea materială română.

Dacă acelasi litigiu se judecă în Anglia norma conflictuală în materia stării civile si
capacității persoanei fizice are ca punct de legătură domiciliul persoanei, se va aplica
dreptul englez. Evident si solutiile pe fond pot fi diferite in functie de norma materială
aplicabilă în cauză.

Izvoarele normei conflictuale

Normele conflictuale sunt cuprinse in:

1. Dreptul intern roman : principala sursa interna de norme conflictuale de drept


material, o constituie cartea a VII-a Dispozitiii de drept international privat, din Codul civil
2. Dreptul UE: prevederi de drept international privat exista in tratatele europene
dar mai ales in izvoarele derivate ale dreptului European si anume in primul rand in
regulamentele UE dar si in directive si alte acte europene avand forta juridica
3. Conventiile internationale la care Romania este parte
4. Normele conflictuale cuprinse la punctele 2 si 3 se numesc norme
UNIFICATE sau (UNIFORMIZATE)

Structura normei conflictuale

In esenta structura normei conflictuale este aceeasi ca a oricarei norme juridice


civile:

- Ipoteza
- Dispozitie

Numai ca elementele ei poarta denumiri si au un continut specific. Elementele


normei conflictuale sunt urmatoarele:

a. Continutul normei: este ipoteza normei conflictuale, adica acea categorie de


raporturi juridice sau altfel spus materia la care respectiva norma se refera. In functie de
continutul lor, normele conflictuale se clasifica in mai multe categorii
b. Legatura normei: este dispozitia normei conflictuale, adica acea parte a
normei care indica sistemul de drept aplicabil pentru continutul normei, asadar legatura
trimite la sistemul de drept care va reglementa raportul juridic.

Legatura normei conflictuale se materializeaza prin punctul sau elementul de


legatura care constituie criteriul concret prin care se stabileste legatura dintre raportul
juridic si un anumit sistem de drept care constituie legea aplicabila (lex cause).

Principalele puncte de legatura admise de legea romana sunt urmatoarele:


1. Cetatenia persoanei fizice. Aceasta este punctul de legatura pentru
urmatoarele categorii de raporturi juridice: Starea civila, capacitatea civila, anumite relatii
de familie ale persoanei fizice, mostenirea, capacitatea procesuala a partilor in proces.
Sistemul de drept la care acest punct de legatura trimite se numeste lex patriae
2. Resedinta obisnuita a persoanei fizice si juridice, constituie legatura pentru
urmatoarele categori de raporturi juridce: statutul persoanei fizice, raspunderea pentru
atingeri aduse personalitatii
3. Domiciliul persoanei fizice, constituie punct de legatura pentru jurisdictie
competenta in numeroase cauzuri, cum ar fi: ocrotirea minorului, efectele casatoriei.
Sistemul de drept drept la care acest punct de legatura trimite se numeste lex domicilii
4. Sediul social, constituie punct de legatura pentru statutul organic al persoanei
juridice. Sistemul de drept aplicabil ca urmare a trimiterii facute de acest punct de legatura
se numeste lex societatis.

Ca o remarca generala, notiunea generic pentru a desemna sistemul de drept


aplicabil, in materia statutului persoanei fizice si al statutului organic al persoanei juridice,
deci la care trimit punctele de legatura in materie: cetatenia, resedinta, domiciliu, sediu,
este aceea de lege personala, adica lex personalis.

5. Locul situarii bunului, reprezinta punct de legatura pentru: drepturile si


actele juridice ale sotilor privind locuinta familiei, formele de publicitate privind imobilele.
Sistemul de drept aplicabil ca urmare a trimiterii facuta de aceast punct de legatura se
numeste lex rei sitae. In cazul aplicari acestui punct de legatura in material succesiunii,
sistemul de drept aplicabil se numeste lex succesionis.
6. Vointa partilor, este punct de legatura pentru regimul matrimonial, conditiile
de fond ale actelor juridice in general, jurisidictia competenta. Sistemul de drept aplicabil
prin efectul acestui punct de legatura se numeste lex voluntatis.
7. Locul incheierii contractului, poate constitui punct de legatura pentru:
conditiile de forma ale conventiei matrimoniale, forma testamentului. Sistemul de drept la
care locul incheierii contractului trimite se numeste lex loci contractus
8. Locul executarii contractului, constituie punct de legatura pentru: contractul
de munca in cazul localizarii obiective. Sistemul de drept aplicabil ca urmare a actiunii
acestui punct de legatura se numeste: lex loci executionis.

Notiunea generic pentru a desemna sistemele de drept aplicabile in materia


conditiilor de fond si efectelor actului juridic (contractului ) este aceea de: legea actului,
legea contractului: lex actus, lex contractus.

Sistemul aplicabil prin incidenta punctului de legatura (locul producerii


prejudiciului) se numeste lex loci damni.
9. Instanta sesizata, este punct de legatua pentru aspectele de procedura
propriu-zise sistemul de drept aplicabil ca urmare a aplicarii acestui punct de legatura se
numeste lex fori adica legea forului, adica legea instantei sesizate

Clasificarea punctelor de legatura

In functie de natura lor, punctele de legatura se clasifica in 2 categorii:

a. Puncte de legatura fixe care nu pot fi deplasate, de sub incidenta unui sistem
de drept, sub incidenta altui sistem, intra in aceasta categorie, de exemplu, locul situarii
bunului mobil, locul savarsirii delictului, locul producerii prejudiciului
b. Punctele de legatura mobile in aceasta categorie intrand, toate celelalte
puncte de legatura care se pot deplasa dintr-un sistem de drept in altul

Sistemul de drept, la care norma conflictuala trimite, prin punctul sau de legatura,
nu este un element al acestei norme. Determinarea acestuia, constituie finalitatea normei
conflictuale si in temeiul sau, se reglementeaza raportul juridic cu element de extraneitate.
Acest sistem de drept la care norma conflictuala trimite, se numeste “legea aplicabila” sau
“legea cauzei” (lex cause).

I. Clasificarea normelor conflictuale, in functie de continutul lor, normele


conflictuale se clasifica dupa ramurile sau institutiile de drept, carora le apartin raporturile
juridice care intra in continutul lor.

Astfel exista:

1. Norme conflictale in materia starii civile si capacitatii persoanei fizice sau


juridice
2. Norme conflictuale in materia bunurilor,
3. In materia mostenirii, in materia relatiilor de familie
4. In materia actelor juridice
II. A doua clasificare, dupa felul legaturi, avem :
1. Norme conflictuale unilaterale sau cu legatura directa, indica direct ca intr-un
raport juridic cu element de extraneitate, se aplica sistemul de drept al unui anumit stat,
care este intotdeauna al statului instantei sesizate (lex fori).
2. Norme conflictuale bilaterale, cu actiune dubla, punctul de legatura este
general, astfel incat norma conflictuala circumstantiaza sfera de aplicare atat a dreptului
forului cat si a dreptului strain. Normele conflictuale bilaterale, formeaza marea majoritate
a normelor conflictuale.

Sistemul de drept caruia ii apartin normele conflictuale

In aceasta materie intalnim o regula si doua exceptie.

Regula: instanta sesizata aplica in principiu propria sa norma conflictuala, aceasta


regula este exprimata prin formula “ normele conflictuale sunt ale forului “ in care legea
forului (lex fori) exprima sistemul de drept al instantei sesizate.

Aceasta regula se justifica prin urmatoarele argumente: instantele judecatoresti sunt


organe nationale romanesti, deci ele trebuie sa aplice propria lor norma conflictuala. Norma
conflictuala nu poate fi decat a forului, deoarece numai legea forului ca lege a instantei
competenete, apare ca determinata in mod logic, in momentul in care se pune problema
aplicarii normei conflictuale. Legea cauzei (lex cause), nu este stabilita in acel moment, ci
urmeaza a fi stabilita abia ulterior, si anume ca efect al aplicarii normei conflictuale.

Normele conflictuale ale forului, sunt aplicabile nu numai pentru aspectele


principale, dar si pentru chestiunile prealabile, care pot parea in procesul civil international.

Exceptii de la regula :

I. In arbitrajul international ad hoc, unde nu exista un lex fori, in lipsa indicarii


de catre parti a legii aplicabile pe fondul litigiului, arbitrii vor aplica legea desemnata de
norma conflictuala pe care ei o vor considera potrivita in speta
II. In cazul retrimiterii de gradul I, admisa de legea romana, atunci norma
conflictuala romana, trimite la un sistem de drept strain, instanta romana, va aplica norma
conflictuala straina, care retrimite la dreptul roman. In aceasta situatie norma conflictuala
straina care retrimite la dreptul roman, se aplica deoarece dreptul forului admite
retrimiterea.

Forta juridica a normelor conflictuale


In mare parte, normele conflictuale sunt imperative, asa incat, partile nu pot deroga
de la ele, aceasta este situatia in cazul majoritatii normelor conflictuale de drept material,
precum cele privind starea civila si capacitatea persoanei fizice, conditiile de fond si de
forma ale casatoriei.

Exista norme conflictuale cu caracter dispozitiv si in consecinta partile vor putea


deroga de la ele, in cazurile in care legiuitorul permite partilor sa aleaga legea aplicabila
(lex volutatis), mai ales in materia actelor juridice, a regimului matrimonial, divortului.

In cazul normelor conflictuale imperative, judecatorul sau arbitrul, este obligat sa le


aplice din oficiu, iar un acord de vointa al partilor, privind aplicarea unei alte norme
conflictuale, este lipsit de efecte

Normele materiale ca izvoare ale dreptului international privat

Normele materiale sunt izvor al dreptului international privat atunci cand


reglementeaza raporturi juridice cu element de extraneitate. Acestea se subclasifica la
randul lor in: norme de drept material sau substantial si norme de drept procesual.

Cele mai importante norme materiale apartinand dreptului international privat sunt
cele care reglementeaza 2 institutii principale ale acestei ramuri de drept si anume:

- Conditia juridica a strainului persoana fizica sau juridica in Romania

- Efectele hotararilor judecatoresti si arbitrale straine in Romania

Normele de aplicatie imediata

In cadrul normelor materiale care intereseaza dreptul international privat, o pozitie


speciala este ocupata de normele de aplicatie imediata.

Definim normele de aplicatie imediata ca fiind acele norme materiale apartinand


sistemului de drept intern al statului forului sau al unui alt stat in toate cazurile altul de cat
cel a carui lege constituie legea aplicabila in speta, norme care dat fiind gradului lor inalt
de imperativitate se aplica cu prioritate ( imediat) unui raport juridic international ( cu
element de extraneitate) atunci cand acel raport juridic are un punct de legatura concret si
semnificativ cu statul respectiv, excluzand in acest fel conflictul de legi si deci aplicarea in
cauza a vreunei norme conflictuale.

Normele de aplicatie imediata sunt de 2 feluri din punct de vedere al statului de la


care emana:

a) Ele pot fi norme apartinand statului instantei competenete ( lex fori )

b) Pot apartine sistemului de drept al unui alt stat decat cel al forului ( formul
este statul instantei sesizate)

Normele de aplicatie imediata au structura obisnuita a oricarei norme juridice


materiale, respectiv ipoteza si dispozitie, dar raport juridic caruia I se aplica si care este un
raport de drept international privat ( pentru ca contine un element de extraneitate ) are un
punct de legatura cu tara forului sau cu cea al unui alt stat, ceea ce face ca in conditiile legii
acelui raport sa I se aplice norma de aplicatie imediata. In cazul existentei unei asemenea
norme efectul este aplicarea ei imediata fara a se tine seama de Solutia data de sistemul de
drept aplicabil conform normei conflictuale.

In cazul in care intr-un raport juridic este incidenta o norma de aplicatie imediata nu
se mai pune problema conflictului de legi.

Intre normele de aplicatie imediata si cele conflictuale exista asemanari dar si


deosebirii.

a)Asemenari :

– amandoua privesc un element comun de extraneitate care au un punct comun cu


tara forului;

- amandoua apartin sistemului de drept intern al unui stat

b) Deosebirea esentiala rezida in aceea ca in timp ce normele conflituale sunt norme


de trimitere care deci nu dau Solutia pe fond si numai claseaza raportul de drept
international privat in sferta unui sistem de drept, normele de aplicatie imediata sunt norme
materiale care contin ele insele Solutia pe fond si se aplica cu prioritate fata de orice alta
norma conflictuala care are fi incidenta in cauza inlaturand astfel posibilitatea aplicarii in
cauza a unui drept strain.
Ceea ce justifica aplicarea necesara a normelor de aplicatie imediata este gradul lor
inalt de imperativitate, acest norme fiind de ordine publica in dreptului international privat
al forului ceea ce determina ca statul forului sa nu accepte aplicarea in cauza a vreunei legii
straine, desi acel raport juridic contine un element de extraneitate care l-ar putea lega in
acelasi timp si de un drept strain.

Normele de aplicatie imediata in dreptul roman privit ca lex fori constituie exceptie
de la regula aplicarii normelor conflictuale in raporturile de drept international privat.
Regula ar fi aceea al aplicarii normelor conflictuale care nu exclude de la aplicare un sistem
de drept strain.