Sunteți pe pagina 1din 8

Aspecte introductive privind dreptul international privat.

Particularitatile raportului juridic de drept


international privat

Obiectul dreptului international privat:Dreptul international privat reprezinta acea ramura de


drept care reglementeaza raporturi juridice de drept privat (drept civil, familiei, comercial, dreptul muncii)
stabilite intre persoane fizice si/sau juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica, cu element de
extraneitate.

Elementul de extraneitate sau elementul „strain” constituie principalul factor de diferentiere a


raporturilor juridice de drept international privat fata de alte raporturi juridice.

Elementul de extraneitate este acea parte componenta a raportului juridic aflata in strainatate
sau sub incidenta unei legi straine. Elementul este „strain” prin raportare la legea romana sau la statul
roman. Elementul de extraneitate nu constituie un element de structura distinct al raportului juridic
alaturi de subiecte, obiect si continut, ci oricare dintre acestea poate constitui un element de extraneitate.

Astfel, principalele elemente de extraneitate care pot aparea in legatura cu cele trei elemente de
structura ale raportului juridic sunt:

1. Element de extraneitate in legatura cu subiectul raportului juridic;


a) pentru persoana fizica pot fi elemente de extraneitate cetatenia, resedintaobisnuita si, in
anumite sisteme de drept, religia.
b) pentru persoana juridica, elemente de extraneitate sunt sediul, nationalitatea,
resedintaobisnuita, fondul de comert in anumite cazuri.
2. In legatura cu obiectul derivat al raportului juridic si anume bunul (mobil sau imobil) exista
elemente de extraneitate atunci cand bunul este situat in strainatate sau, desi este in tara, se
afla sub incidenta unei legi straine (exemplu: bunurile unei ambasade straine in Romania).
3. In ceea ce privestecontinutul raportului juridic, elementele de extraneitate pot fi in principal
urmatoarele:
a) la actele juridice: locul incheierii actului, locul executarii actului, vointapartilor de a plasa
raportul juridic sub incidenta unei legi straine;
b) la faptele juridice pot constitui elemente de extraneitate locul savarsirii delictului, locul
producerii prejudiciului;
c) pentru aspectele de procedura poate constitui element de extraneitate faptul ca instanta
competenta este straina sau hotarareajudecatoreasca este pronuntata in strainatate.
Intr-un raport juridic pot fi unul sau mai multe elemente de extraneitate.

Conflictul de legi

Existenta elementului de extraneitate intr-un raport juridic, face ca in legatura cu acel raport juridic sa se
nasca un conflict de legi, astfel definim conflictul de legi ca fiind situatia care apare in cazul in care
intr-un raport juridic exista un element de extraneitate si care consta in aceea ca acel raport juridic
devine susceptibil de a I se aplica doua sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferinte.
Exemplu: intre o firma romana(vanzatoarea) si unaa din Franta cumparatoare, se incheie un contract de
vanzare cumparare in Bucuresti, iar marfa se livreaza in Franta. Intre parti se iveste un litigiu generat de
neexecutarea corespunzatoare a contractului de catre una dintre parti. Problema principal pentru
judecatorul care solutioneaza acest litigiu va fi care dintre cele doua sisteme de drept in prezenta, roman
sau francez se va aplica in cauza. In aceasta situatie, exista un conflict de legi, iar raportul juridic
respectiv este de drept international privat.

Elementele esentiale ale conflictului de legi sunt urmatoarele:

- Izvorul conflictului de legi, este elementul de extraneitate: doar existent unui element de
extraneitate intr-un raport juridic, face ca, in legatura cu acel raport juridic sa se nasca un conflict
de legi.
- Conflictul de legi nu implica in nici un fel un conflict de suveranitati intre statul Roman sic el
strain cu care elementul de extraneitate are legatura
- Conflictul de legi va fi solutionat, de catre norma conflictuala, care pentru judecator este
intotdeauna cea romana
- Raportul juridic care contine un element de extraneitate este susceptibil de a I se aplica doua sau
mai multe sisteme de drept diferinte, si anume, cel roman si oricare dintre cele la care elementele
de extraneitate trimit.

Prin mecanismul normei conflictuale, acestui report juridic I se va aplica un singur sistem de drept, si
anume cel indicat de norma conflictuala

- Conflictul de legi apare intre sistemele de drept ale unor state diferite, asadar in sintagma conflict
de legi notiunea de “ lege” trebuie luata in sensul de “ sistem de drept apartinand unui anumit stat.

Cauza aparitiei conflictului de legi rezida in fapgul ca reglementarile din sistemele de drept ale statelor
sunt deosebite unele de altele cu privire la aceeasi problema de drept.

In dreptul roman, termenul general de prescriptie extinctiva este de 3 ani, in Codul civil francez este de 5
ani, iar in codul federal elvetian este de 10 ani.

Conflictul de legi este o notiune specifica dreptului international privat, deoarece poate aparea numai in
raporturile juridice reglementate de aceasta ramura de drept.

Raporturile juridice de drept public nu pot da nastere la conflicte pe veci in sensul ca in aceste raporturi
nu exista in principiu posibilitatea aplicarii de catre judecatorul roman a unui meci strain?

In cadrul acestor raporturi partile se afla una fata de cealalta pe pozitie de subordonare juridica
intervenind elementul de autoritate al statului roman. Obiectul de reglementare al dreptului international
privat ca ramura de drept il constituie raporturile juridice de drept privat cu element de extraneitate.
Raporturile juridice de drept privat cu element strain pot intra in obiectul de reglementare si al alor ramuri
de drept situatia cea mai relevanta fiind aceea a raporturilor comericale cu element de extraneitate care
formeaza obiectul dreptului comertului international.

Caracterul de internationalitate este comun, dar dreptul international privat reglementeaza o sfera mult
mai larga de raporturi juridice international, care exceed celor din material comertului(precum cele de
drept civil, inclusive raporturi de familie , de dreptul muncii) deosebirea eesentiala intre cele doua ramuri
de drept, adica international privat si comertul international, consta in natura normelor juridice care intra
in continutul lor. Astfel vor intra in continutul dreptului international privat doar normele conflictuale in
materie comerciala, si nu in continutul dreptului comertului international care este in principal un drept
material.

Normele conflictuale

Conținutul dreptului internațional privat

Conținutul dreptului internațional privat il constituie normele juridice care formează această ramura de
drept. Principala clasificare a normelor dreptului internațional privat este in:

 Norme conflictuale
 Norme materiale ( substantiale)
A) Normele conflictuale
Definim norma conflictuală ca fiind acea norma juridică specifica dreptului internațional privat
care are o structură proprie si soluționează conflictul de legi.

Norma conflictuală soluționează conflictul de legi in sensul că stabilește care dintre sistemele de drept in
prezență trebuie sa se aplice cu privire la raportul juridic respectiv. Norma conflictuală se deosebește de
cea materială cel putin sub urmatoarele aspecte:

 Norma conflictuală nu cârmuieste raportul juridic pe fondul sau ci doar arată sistemul de drept
aplicabil. Așadar, spre deosebire de cea materială norma conflictuală este o norma de trimitere.
 Norma conflictuală are o aplicare prealabilă fata de norma materială si influențează norma
materială aplicabilă. Aplicarea prealabilă a normei conflictuale se explica prin succesiunea logică
a etapelor de realizare a dreptului si anume mai intai trebuie determinat pe baza normei
conflictuale sistemul de drept aplicabil în speță si abia apoi instanța determina din sistemul de
drept aplicabil care este norma materială pentru soluționarea litigiului. Rezultă că norma
conflictuală influențează norma materială aplicabilă deoarece trimiterea de către norma
conflictuală la un anumit sistem de drept duce pe fond la aplicarea normelor materiale ale acelui
sistem de drept.
Ex. Dacă litigiu privind starea civila si capacitatea unei persoane fizice cetățean român cu
domiciliul în anglia este judecat în romania a se aplica norma conflictuală care are ca punct de
legătură cetățenia si care trimite la legea materială română.
Dacă acelasi litigiu se judecă în Anglia norma conflictuală în materia stării civile si capacității
persoanei fizice are ca punct de legătură domiciliul persoanei, se va aplica dreptul englez.
Evident si solutiile pe fond pot fi diferite in functie de norma materială aplicabilă în cauză.

Izvoarele normei conflictuale


Normele conflictuale sunt cuprinse in:

1. Dreptul intern roman : principal sursa interna de norme conflictuale de drept material, o
constituie cartea a VII-a Dispozitiii de drept international privat, din Codul civil
2. Dreptul UE: prevederi de drept international privat exista in tratatele europene dar mai ales in
izvoarele derivate ale dreptului European si anume in primul rand in regulamentele UE dar si
in directive si alte acte europene avand forta juridical
3. Conventiile internationale la care Romania este parte
4. Normele conflictuale cuprinse la punctele 2 si 3 se numesc norme UNIFICATE sau
(UNIFORMIZATE)

Structura normei conflictuale

In esenta structura normei conflictuale este aceeasi ca a oricarei norme juridice civile:

- Ipoteza
- Dispozitie

Numai ca elementele ei poarta denumiri si au un continut specific. Elementele normei conflictuale sunt
urmatoarele:

a. Continutul normei: este ipoteza normei conflictuale, adica acea categorie de raporturi juridice
sau altfel spus materia la care respectiva norma se refera. In functie de continutul lor, normele
conflictuale se clasifica in mai multe categorii
b. Legatura normei: este dispozitia normei conflictuale, adica acea parte a normei care indica
sistemul de drept aplicabil pentru continutul normei, asadar legatura trimite la sistemul de drept
care va reglementa raportul juridic.

Legatura normei conflictuale se materializeaza prin punctul sau elementul de legatura care
constituie criteriul concret prin care se stabileste legatura dintre raportul juridic si un anumit sistem de
drept care constituie legea aplicabila (lex cause).

Principalele puncte de legatura admise de legea romana sunt urmatoarele:


1. Cetatenia persoanei fizice. Aceasta este punctul de legatura pentru urmatoarele categorii de
raporturi juridice: Starea civila, capacitatea civila, anumite relatii de familie ale persoanei
fizice, mostenirea, capacitatea procesuala a partilor in proces. Sistemul de drept la care acest
punct de legatura trimite se numeste lex patriae
2. Resedinta obisnuita a persoanei fizice si jrudiice, constituie legatura pentru urmatoarele
categroi de raporturi juridce: statutul persoanei fizice, raspunderea pt atingeri aduse
personalitatii
3. Domiciliul persoanei fizice, constituie punct de legatura pentru jurisdictie competnta in
numeroase cauzuri, cum ar fi: ocrotirea minorului, efectele casatoriei. Sistemul de drept drept
la care acest punct de legatura trimite se numeste lex domicilii
4. Sediul social, constituie punct de legatura pentru statutul organic al persoanei juridice.
Sistemul de drept aplicabil ca urmare a trimiterii facute de acets punct de legatura se numeste
lex societatis.
Ca o remarca generala, notiunea generic pentru a desemna sistemul de drept aplicabil, in materia
statutului persoanei fizice si al statutului organic al persoanei juridce, deci la care trimit punctele de
legatura in materie: cetatenia, resedinta, domiciliu, sediu, este aceea de lege personala, adica lex
personalis.

5. Locul situarii bunului, reprezinta punct de legatura pentru: drepturile si actele juridice ale
sotilor privind locuinta familiei, formele de publicitate privind imobilele. Sistemul de drept
aplicabil ca urmare a trimiterii facuta de aceast punct de legatura se numeste lex rei sitae. In
cazul aplicari acestui punct de legatura in material succesiunii, sistemul de drept aplicabil se
numeste lex succesionis.
6. Vointa patilor, este punct de legatura pentru regimul matrimonial, conditiile de fond ale
actelor juridice in general, jurisidictia competenta. Sistemul de drpet aplicabil prin efectul
acestui punct de legatura se numeste lex volutatis.
7. Locul incheierii contractului, poate constitui punct de legatura pentru: conditiile de forma
ale conventiei matrimonial, forma testatmentului. Sistemul de drept la care locul incheierii
contractului trimite se numeste lex loci contractus
8. Locul executarii contractului , constituie punct de legatura pentru: contractual de munca in
cazul localizarii obiective. Sistemul de drept aplicabil ca urmare a actiunii acestui punct de
legatura se numeste: lex loci executionis.

Notiunea generic pentru a desemna sistemele de drept aplicabile in material conditiilor de fond si
efectelor actului juridic (contractului ) este aceea de: legea actului, legea contractului: lex actus, lex
contractus.

Sistemul aplicabil prin incidenta punctului de legatura(locul producerii projudiciului) se numeste lex loci
damni.

9. Instanta sesizata , este punct de legatua pentru aspectele de procedura propriu-zise (admin
probei) sistemul de drept aplicabil ca urmare a aplicarii accestui punct de legatura se nuemste
lex fori adica legea forului, adica legea instantei sesizate

Clasificarea punctelor de legatura

In functie de natura lor, punctele de legatura se clasifica in 2 categorii:

a. Puncte de legatura fixe care nu pot fi deplasate, de sub incidenta unui sistem de drept, sub
incidenta altui sistem, intra in aceasta categorie, de exemplu, locul situarii bunului mobil, locul
savarsirii delictului, locul producerii prejudiciului
b. Punctele de legatura mobile in aceasta categorie intrand, toate celelalte puncte de legatura care
se pot deplasa dintr-un sistem de drept in altul

Sistemul de drept, la care norma conflictuala trimite, prin punctul sau de legatura, nu este un element al
acestei norme. Determinarea acestuia, constituie finalitatea normei conflictuale si in temeiul sau, se
reglementeaza raportul juridic cu element de extraneitate. Acest sistem de drept la care norma conflictuala
trimite, se numeste “legea aplicabila” sau “ legea cauzei” (lex cause).

I. Clasificarea normelor conflictuale, in functie de continutul lor, normele conflictuale se


clasifica dupa ramurile sau institutiile de drept, carora le apartin raporturile juridice care intra
in continutul lor.

Astfel exista:

1. Norme conflictale in material starii civile si capacitatii pers fizice sau juridice
2. Norme conflictuale in material bunurilor,
3. In material mostenirii’in material relatiilor de familie
4. In matria actelor juridice
II. A doua clasificare, dupa felul legaturi, avem :
1. Norme conflictuale unilateral sau cu legatura directa, indica direct ca intr-un raport
juridic cu element de extraneitate, se aplica sistemul de drept al unui anumit stat, care
este intotdeauna al statului instantei sesizate (lex fori).
2. Norme conflictuale bilateral, cu actiune dubla, punctul de legatura este general, astfel
incat norma conflictuale circumstantiaza sfera de aplicare atat a dreptului forului cat si a
dreptului strain. Normele conflictuale bilateral, formeaza marea majoritate a normelor
conflictuale.

Sistemul de drept caruia ii apartin normele conflictuale

In aceasta materie intalnim o regula si doua exceptie.

Regula: …… forului instantei sesizate, asadar instanta sesizata aplica in principiu propria sa norma
conflictuala, aceasta regula este exprimata prin formula “ normele conflictuale sunt ale forului “ in care
legea forului (lex fori) exprima sistemul de drept al instantei sesizate.

Aceasta regula se justifica prin urmatoarele argumente: instantele judecatoresti sunt organe nationale
romanesti, deci ele trebuie sa aplice propria lor norma conflictuala. Norma conflictuala nu poate fi decat
a forului, deoarece numai legea forului ca lege a instantei competenete, apare ca determinata in mod
logic, in momentul in care se pune problema aplicarii normei conflictuale. Legea cauzei (lex cause), nue
ste stabilita in acel moment, ci urmeaza a fi stabilita abia ulterior, si anume ca effect al aplicarii normei
conflictuale.

Normele conflictuale ale forului, sunt aplicabile nu numai pt aspectele principale, dar si pentru chestiunile
prealabile, care pot parea in procesul civil international.

Exceptii de la regula :

I. In arbitrajul international ad hoc, unde nu exista un lex fori, in lipsa indicarii de catre parti a
legii aplicabile pe fondul litigiului, arbitrii vor aplica legea dsemnata de norma conflictuala
pe care ei o vor considera potrivita in speta
II. In cazul retrimiterii de gradul I, admisa de legea romana, atunci norma conflictuala romana,
trimite la un sistem de drept strain, instanta romana, va aplica norma conflictuala straina, care
retrimite la dreptul roman. In aceasta sistuatie nroma conflictuala straina care retrimite la
dreptul roman, se aplica deoarece dreptul forului admite retrimiterea.

Forta juridical a normelor conflictuale

In mare parte, normele conflictuale sunt imperative, asa incat, partile nu pot deroga de la ele, aceasta este
situatia in cazul majoritatii nromelor conflictuale de drept material, precum cele privin starea civila si
capacitatea persoanei fizice, conditiile de fond si de forma ale casatoriei.

Exista norme conflictuale cu character dispozitiv si in consecinta partile vor putea deroga de la ele, in
cazurile in care legiuitorul permite partilor sa aleaga legea aplicabila (lex volutatis), mai ales in material
actelor juridice, a regimului matrimonial, divortului.

In cazul normeor conflictuale imperative, judecatorul sau arbitrul, este obligat sa le aplice din oficiu, iar
un acord de vointa al partilor, privind aplicarea unei alte norme conflictuale, este lipsit de efecte

Curs 4

Normele materiale ca izvoare ale dreptului international privat

Normele materiale sunt izvor al dreptului international privat atunci cand reglementeaza raporturi juridice
cu element de extaneitate. Acestea se sub clasifica la randul lor in: norme de drept material sau substantial
si norme de drept procesual.

Cele mai importante norme material apartinand dreptului international privat sunt cele care reglementeaza
2 institutii principale ale acestei ramuri de drept si anume:

- Conditia juridica a strainului persoana fizica sau juridical in Romania

- Efectele hotararilor judecatoresti si arbitrale straine in Romania

Normele de aplicatie imediata

In cadrul normelor materiala care intreseaza dreptul international privat, o pozitie speciala este ocupata
de normele de aplicatie imediata. Definim normele de aplicatie imediata ca fiind acele norme materiale
apartinand sistemului de drept intern al statului forului sau al unui alt stat in toate cazurile altul de cat cel
a carui lege constituie legea aplicabila in speta, norme care dat fiind gradului lor inalt de imperativitate se
aplica cu prioritate( imediat) unui raport juridic international ( cu element de extraneitate) atunci cand
acel raport juridic are un punct de legatura concret si semnificativ cu statul respectiv, excluzand in acest
fel conflictul de legi si deci aplicarea in cauza a vreunei norme conflictuale.
Normele de aplicatie imediata sunt de 2 feluri din punct de vedere al statului de la care emana:

a) Ele pot fi norme apartinand statului instantei competenete ( lex fori )

b) Pot apartine sistemului de drept al unui alt stat decat cel al forului ( formul este statul instantei
sesizate)

Normele de aplicatie imediata au structura obisnuita a oricarei norme juridice materiale, respectiv ipoteza
si dispozitie, dar raport juridic caruia I se aplica si care este un raport de drept international privat ( pentru
ca contine un element de extraneitate ) are un punct de legatura cu tara forului sau cu cea al unui alt stat,
ceea ce face ca in conditiile legii acelui raport sa I se aplice norma de aplicatie imediata. In cazul
existentei unei asemenea norme efectul este aplicarea ei imediata fara a se tine seama de Solutia data de
sistemul de drept aplicabil conform normei conflictuale.

In cazul in care intr-un raport juridic este incidenta o norma de aplicatie imediata nu se mai pune
problema conflictului de legi.

Intre normele de aplicatie imediata si cele conflictuale exista asemenei dar si deosebirii.

a)Asemeneari :

– amandoua privesc un element comun de exraneitate care au un punct comun cu tara forului;

-amandoua aparin sistemului de drept intern al unui stat

b) Deosebirea esentiala rezida in aceea ca in timp ce normele conflituale sunt norme de trimitere care
deci nu dau Solutia pe fond si numai claseaza raportul de drept international privat in sferta unui sistem de
drept, normele de aplicatie imediata sunt norme materiale care contin ele insele Solutia pe fond si se
aplica cu prioritate fata de orice alta norma conflictuala care are fi incidenta in cauza inlaturand astfel
posibilitatea aplicarii in cauza a unui drept strain.

Ceea ce justifica aplicarea necesara a normelor de aplicatie imediata este gradul lor inalt de imperativitate,
acest norme fiind de ordine publica in dreptului international privat al forului ceea ce determina ca statul
forului sa nu accepte aplicarea in cauza a vreunei legii straine, desi acel raport juridic contine un element
de extraneitate care l-ar putea lega in acelasi timp si de un drept strain.

Normele de aplicatie imediata in dreptul roman privit ca lex fori constituie exceptie de la regula aplicarii
normelor conflictuale in raporturile de drept international privat. Regula ar fi aceea al aplicarii normelor
conflictuale care nu exclude de la aplicare un sistem de drept strain.