Oncobiologie

Curs II – Elemente de biologie celulară și moleculară

relevante în oncobiologie

Facultatea de Biologie și Geologie

Secția: Biologie Medicală
Anul: II, Master
 I. Introducere
-Etapele ciclului celular-
Mitoză
Ciclul celular:
1. Diviziunea celulară (mitoza)
Faza G2 Faza G1
2. Interfaza
1. Faza G1 – sinteza enzimelor
necesare replicării, nucleotidelor
G0 2. Faza S – sinteza ADN-ului
3. Faza G2 – reparare ADN, sinteză
Faza S Quiescență enzime pentru mitoză etc.

+ Faza G0 – de quescență
Senescență

Faza G0, de quescență = fază reversibilă în care proliferarea celulară este

stopată. În general celulele sunt diferențiate și își îndeplinesc funcția (nu
întotdeauna diferențiate. Ex.: celulele stem sunt în fază quescentă)

Senescență = fază ireversibilă în care proliferarea celulară este stopată.

 I. Introducere
- Dogma centrală a biologiei celulare -
Replicare Repararea Replicare = sinteza ADN, prin
ADN pol ADN copierea fiecărei catene pe bază de
complementaritate
ADN
Transcriere Transcrierea = sinteza ARN pe baza
ARN pol de complementaritate cu matrița de
ADN
Pre-ARNm

Procesare Procesarea = Maturarea transcriptului

primar (pre-ARNm), cu rol în formarea
ARNm matur ARN-ului funcțional

Traducere Traducerea = sinteza lanțului

ARNt + ribozom polipeptidic pe baza matriței de
Lanț polipeptidic ARNm, conform codului genetic

Maturare Maturarea = modificări biochimice si

conformaționale post-traducere, pentru
Proteină obținerea proteinei funcționale
 I. Introducere
- Ciclul celular și dogma centrală a biologiei celulare -

Mitoză Faza G1/G0

Faza G2 Faza G1 3. Transcriere

2. Repararea ADN
4. Traducere
G0
5. Maturare
Faza S Quiescență

1. Replicare
Senescență
6. Îndeplinirea
funcției
 II. Replicarea ADN
A. Structura și organizarea materialului genetic

• Structura ADN • Împachetarea ADN

ADN - dublu helix format din două ADN+ proteine histonice
catene complementare. Fiecare
catenă formată dintr-o înșiruire de
nucleotide (A-T; G-C).

Fig. 1 Structura ADN (Newman, 2018) Fig. 2 Nivelurile de împachetare a ADN-ului

(Institute for Cancer Genetics, 2018)
 II. Replicarea ADN
A. Structura și organizarea materialului genetic

• Relația cromatină - cromozom • Relația cromozom – moleculă de ADN

Cromatina = molecule de ADN relaxate Un cromozom conține una sau două
(decondensate), în interfază. cormatide. Fiecare cromatidă reprezintă
o moleculă de ADN.

Cromozomi monocromatidici – începând

cu anafaza mitozei, până în faza S.

Cromozomi bicromatidici – începând cu

Fig. 3 Cromatină în interfază la
microspopul electronic (Isabelli, 2011)
Cromozomul = fibră de cromatină
condensată, în mitoză/ meioză.
faza S, până în metafaza mitozei. Cele
două cromatide surori reprezintă două
molecule de ADN identice.
Câte molecule de ADN există în genomul
uman, într-o celulă aflată în faza G1/G0?
Într-un organism diploid, ce relație există
între cormozomii omologi?
 II. Replicarea ADN
A. Structura și organizarea materialului genetic

• Relatia dintre cromozomii omologi într-un organism diploid

Fig. 4 Gene alele situate pe cromozomi omologi (Liou, 2011)

 II. Replicarea ADN
B. Overview
• Replicare = sinteza ADN, prin • Scop - transmiterea informației
copierea fiecărei catene pe bază genetice codificate de înșiruirea de
de complementaritate. nucleotide, în descendență

Proces semiconservativ – fiecare

nouă moleculă de ADN va conține
o catenă parentală și una nou
sintetizată

Cromozomul Cromozomul
monocromatidic bicromatidic

Replicarea are loc în faza S, de

sinteză, din interfază.

Fig. 5 Replicarea în faza S (McGrew Hill, 2011)

 II. Replicarea ADN
C. Perspectivă moleculară
- Replicarea are loc în unități individuale de replicare, denumite repliconi. Fiecare
replicon conține o origine de replicare, de la nivelul căreia se va iniția replicarea.

- Direcția de replicare este 5’ -> 3’ (catenă nouă). Citirea ADN (catenă parentală) se
face în direcția 3’ -> 5’.
• Etape moleculare la mamifere I
1. Recunoșterea originii de replicare de
către proteinele inițiator a replicării
(ORC1-6).

2. Formarea complexului de pre-

replicare, prin recrutarea proteinelor:
- CDK (ciclin-dependent kinases)/ CDC
- proteine MCM ( minichromoseme
maintanance) - helicaze

Complexul de pre-replicare – se formează la Fig. 6 Formarea complexului de pre-replicare

începutul fazei G1. Este activat prin semnale
specifice la începutul fazei S.
 II. Replicarea ADN
C. Perspectivă moleculară
• Etape moleculare la mamifere II
3. Inițierea replicării prin 4. Formarea furcii de 5. Terminarea replicării. La
activarea complexului de replicare, rectrutarea ADN- capetele 5’ ale cromozomilor,
pre-replicare la începutul polimerazei și elongarea secvențe scurte de ADN
fazei S (complexele ciclină- noii catene de ADN. (telomeri) nu sunt copiate.
CDK)

Fig. 7 Scurtarea lungimii cromozomilor în timpul replicării (Ayesh, 2015)

 II. Replicarea ADN
D. Mutațiile
• Mutație = orice modificare în structura materialului genetic
Mutații: - spontane:
Rata de apariție într-o celulă normală – 1 la 109 nucleotide inserate
Cauze: erori în replicare (ex.: tautomerizarea bazelor azotate, depurinarea
nucleotidelor, alunecarea catenelor în replicare etc.)
- induse:
Cauze: factori mutageni externi (ex.: raze ionizante-raze X, radiații neionizante -
razele UV, agenți chimici, etc.)

Mutații: - genice - modificări a unui singur

nucleotid = mutații punctiforme
- cromozomiale – modificări
structurale ale cromozomilor
- genomice – modificări ale
numărului de cromozomi

Ce efecte pot avea mutațiile Fig. 8 Exemple de mutații punctiforme

genice la nivel celular?
 II. Replicarea ADN
D. Mutațiile
• Mutații “loss-of-function”
= produsul genic alterat nu mai îndeplinește
funcția genei wild-type
Ex. 1: mutație punctiformă
proteină
(modificare conformațională
inactivă
a proteinei)

Ex. 2: deliție genă proteină inexistentă

• Mutații “gain-of-function”
= produsul genic alterat deține o nouă funcție
sau are un nivel de expresie crescut comparativ
cu gena wild-type
Ex. 1: mutație punctiformă proteină
(modificare conformațională activă
a proteinei) constitutiv
Ex. 2: amplificare Nivel de expresie
genică (duplicare) crescut

Ex. 3: hiperactivitate Nivel de expresie Fig. 9 Mutațiile “gain-of-function” și

genică (translocație) crescut “loss-of-function” (Freeman, 2000)
 II. Transcrierea ADN
A. Overview
• Transcriere = sinteza ARN • Scop – transmiterea mesajului codificat de
(informațional și funcțional), prin înșiruirea de nucleotide, pentru
copierea fiecărei catene pe bază de îndeplinirea funcțiilor celulare
complementaritate.
1. ARN informațional = ARN mesager - matriță
pentru sinteza proteică.
2. ARN funcțional
a. ARN ribozomal – componentă a ribozomului,
participă la sinteza proteică
b. ARN de transfer – transportă aminoacizii la
ribozom Fig. 10 Transcrierea ARNr (Miller, 1970)
c. ARN nuclar mic – paticipă la procesarea ARNm
d. ARN de interferență (ex.: microARN) – participă
la reglarea post-transcriere

Fig. 11 Principalele tipuri de ARN

 II. Transcrierea ADN
B. Perspectivă moleculară

• Enzimă cheie: ARN polimeraza
• Direcție transcriere: 5’ -> 3’ (ARN).
Citirea ADN (catenă matriță) se
face în direcția 3’ -> 5’.
• ADN – dublu catenar vs. ARN monocatenar
Care catenă servește ca matriță?
1. Catena matriță – complementară cu ARNm
2. Catena codificatoare – identica cu ARNm
(T/U)

• Transcrierea nu necesită primeri

Fig. 12 Transcrirea ARN mesager (Ebbert, 2012)

 II. Transcrierea ADN
C. Gena

• Gena = unitatea structurală și funcțională a genomului, ce conține:

2. Secvențe reglatoare
1. Secvență codificatoare
Rol în reglarea expresiei genice (când /în
Responsabilă de sinteza unei molecule
ce celule /în ce condiții are loc
de ARN (si ulterior a unei proteine)
transcrierea)

• Structura genei
1. Unitatea de transcriere
2. Promotor
3. Elemente distale, reglatoare/ de control

Fig. 13 Structura tipică a unei gene la eucariote (Pearson Education, 2012)

 II. Transcrierea ADN
C. Gena
• Structura genei
1. Unitatea de transcriere = secvența de ADN ce este transcrisa în molecula de ARN

Conține:
Introni = secvență din interiorul
genei ce nu va fi tradusă în proteină

Exoni = secvență din interiorul genei

ce codifică o secvență proteică

UTRs - Două regiuni netraduse (3’

and 5’ untranslated regions - UTRs)
= secvențe de la capetele unei
unități de transcriere, ce nu vor fi
traduse, dar joacă rol în inițierea și
terminarea traducerii.
Fig. 14 Unitatea de transcriere a unei gene
(Pearson Education, 2012)
 II. Transcrierea ADN
C. Gena
• Structura genei
2. Promotorul = secvență reglatoare a transcrierii (rol în inițierea transcrierii), ce se află
în proximitatea punctului de start al transcrierii.
- la eucariote – promotorul este specific ARN polimerazei ce va transcrie gena.
Conține:
1. Core promoter = secvență minimă necesară
2. Promotor proximal = secvențe
pentru inițierea transcrierii. Conține punctul de
ce conține situsuri de legare a
start al transcrierii, situsul de legare al ARN
factorilor de transcriere specifici.
polimerazei, situsuri de legare al factorilor de
transcriere generaliști (ex. TATA box)
Factor de transcriere = moleculă capabilă de legarea ADN, ce induce transcrierea.

Fig. 15 Structura tipică a unei gene la eucariote (Pearson Education, 2012)

 II. Transcrierea ADN
D. Etape moleculare
A. Inițierea
Atașarea factorilor de transcriere generaliști
de ADN (core promoter)

Atașarea factorilor de transcriere specifici de

ADN (promotor proximal și distal)

Rectrutarea ARN polimerazei II

Formarea complexului de inițiere a transcriere

B. Elongarea moleculei de ARN

C. Terminarea transcrierii Fig. 16 Formarea complexului de inițiere a

transcrierii (thelawofscience, 2012)
Genom vs. proteom în II. Transcrierea ADN Ce genă?
celule diferite? E. Reglarea transcrierii Ce nivel de expresie?

I. Reglarea prin factori de transcriere specifici

Factor de transcriere în Hiperactivitate genică Cantitate mare
cantitate mare (Nivel de expresie crescut) proteină

Factor de transcriere în Hipoactivitate genică Cantitate mică

cantitate mică (Nivel de expresie scăzut) proteină

II. Reglarea prin modificări epigenetice

= modificări în funcția genelor (nivel de expresie) ce nu implică modificarea
structurală a materialului genetic (mutații)
A. Remodelarea structurii cromatinei
- eucromatină (decondensată) vs heterocromatină
(condensată). Depinde de starea histonelor.
Influențează accesibilitatea ADN pentru ARN
polimerază.

Fig. 17 Diferențierea eucromatină vs. heterocromatină

(Nanthan, 2012)
 II. Transcrierea ADN
E. Reglarea transcrierii
II. Reglarea prin modificări epigenetice
B. Metilarea ADN
= adăugarea de grupări metil la nivelul cisteinei (adeninei) din structura ADN.
Metilarea promotorului duce de obicei la inhibarea expresiei genice (silențierea genei)

C. Acțiuna ARN-ului necodificator

(ex.: microARN)
- microARN – molecule scurte de ARN
(22-24 nucleotide), complementare
cu molecule specifice de ARNm. Prin
legarea moleculelor ținta, microARN-
ul marcheaza ARNm pentru
degradare. Proteina specifică nu mai
este tradusă.

Fig. 18 Acțiunea microARN-urilor asupra ARNm

țintă (Jayanthy, 2014)