Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
G Viery
G Viery
Vieru
Grigore Vieru este un poet renumit, care a scris multe poezii despre și
pentru părinti, patrie, copii, limbă și mai ales despre mama. Mama ca motiv
fundamental al creației lui Vieru cunoaște diferite întruchipări stilistice – de la
confesiunea directă, abia ascunsă în mantia versului pîna la compararea mamei cu
niște lucruri cum ar fi patria, pamântul și altele.
O poezie valoroasă este “Faptura mamei”. Această poezie aparține genului liric.
Izvoarele de inspirție pentru poet, au fost, după parerea mea chipul real al mamei.
Opera este alcatuită din două strofe. Cuvintul-cheie este ”mama”, căci ei îi
este dedicată poezia. La citirea sau audierea poeziei vezi imaginar acea femeie
harnică, usoară, nelinistită despre care ne vorbeste G.Vieru. Tema poeziei e mama
și anume mama care și-ar da și viața pentru copiii ei.
“Faptura mamei” are , pentru Vieru o proecție cosmică : Ușoara maica, ușoara, / C-
ai putea să mergi calcînd / Pe semințele ce zboară / Între ceruri și pamînt” . Mama
traiește între cer și pamînt adică mereu în mintea lui. În poezia lui Vieru simbolul
mamei are aceeași ambivalență ca și în cele ale mării și pamîntului: viața și moartea
sunt correlative. Nasterea înseamna ieșirea din pîntecul mamei; moartea înseamnă
reîntoarcerea în pămînt. Mama este simbolul adăpostului, căldurii , dragostei și
hranei care pe parcursul vieții poetului îl însoțesc.
“Semințele ce zboara / Între ceruri și pămînt” reprezinta raze de lumină , care artistic
vorbind , unesc cele două lumi: cosmosul și pămîntul . Semințele sunt și ideile , care
mama le sădește în sufletul copilului : semințe de buătate, credința, sinceritate , și
care urmează sa dea roade. Semințile simbolizează urmașii, neamul, generațiile
zămislite de Mama-Biserică, de la care creștinii au primit viață și har. Din versurile
“ Iarba știe cum te cheamă” desprindem ideea că precum iarba își are rădăcinile
afundate în pamînt , așa și mama are rădăcini în neamul ei, de la care ne transmite
obiceiuri și tradiții . În literatură iarba are simbolul eternității, adică orice om se
contopește cu natura într-o dainuire. “Steaua știe ce gîndesti” este versul care ne
demonstrează că mama își împarte gîndurile cu stelele, dar stelele sunt îsuși
Dumnezeu , soarta omului. În versul “Ușoară, maică, ușoară” a fost omis
verbul “ești” pentru a nu localiza starea de lucruri, pentru a arăta cî mama e pe veci.
Vocativul “maică” face o trimitere directă și impune o paralelă între mama și
Maica Domnului, deoarece în mintea lui o asociază cu ceva sfint, cu ceva divin.