Urechea, este un organ de simt pereche adapostit in cea mai mare parte in osul temporal al cutiei

craniene.Este alcatuita din trei parti: urechea externa,medie si interna.

Urechea externa este compusa dintr-un pavilion care prezinta un schelet cartilaginous invelit in
piele si canalul auditiv extern care prezinta glande cu cerumen si firisoare de par. La capatul acestuia
se afla o membrana elastica numita timpan, care este o membrana care contribuie la amplificarea
sunetelor.

Urechea medie are forma unei camarute care prezinta doua orificii:fereastra ovala si fereasta
rotunda.Intre timpan si fereastra ovala se gaseste un lant de trei oscioare sprijinite unul de
altul:ciocanul,nicovala si scarita, acestea fiind cele mai mici oase.Ciocanul se sprijina pe timpan,iar
scarita pe o membrana care acopera fereastra ovala.Urechea medie este in legatura cu faringele printr-un
canal numit trompa lui Eustachio, care comunica și cu nasul.

Urechea interna contine labirintul osos in care se afla labirintul membranos, alcatuit din:
utricula, sacula, 3 canale semicirculare si melcul. Receptorii pentru auz se gasesc in melcul membranos
din labirintul membranos, iar receptorii pentru echilibru se gasesc in canalele semicirculare in utricula si
sacula.Aceste celule vin in contact cu neuroni ale caror prelungiri formeaza nervul auditiv. In labirintul
osos se afla un lichid numit perilimfa, iar in labirintul membranos alt lichid numit endolimfa.

FUNCTIA AUDITIVA

Sunetul ia nastere prin vibratia unui obiect, iar aceasta vibratie care se transmite prin aer ,in toate
directiile ajunge la ureche ,sub forma de unde sonore. Sunetul se mai poate transmite prin intermediul
lichidelor si al corpurilor solide.
Exemplu: bataia din palme produce unde sonore.Acestea sunt captate de cutele pavilionului
urechii si indreptate, prin canalul auditiv, la timpan. Prin vibratiile acestuia,oscioarele din urechea
mijlocie se pun in miscare si transmit excitatia spre fereasta ovala.Membrana acesteaia vibreaza la
randul ei si transmite excitatia auditiva perilimfei.Vibratiile perilimfei se transmit endolimfei, ajungand
astfel la celulele auditive din melc. Acestea receptioneaza excitatia si o transmit unor neuroni ale caror
prelungiri formeaza nervul auditiv.Excitatia auditiva se transorma in influx nervos pe care nervul auditiv
il conduce la creier, unde se formeaza senzatia de auz.

FUNCTIA DE ECHILIBRU
Celulele de echilibru receptioneaza excitatia referitoare la miscarile capului si corpului. Cilii lor
sunt atinsi de cristalele de carbonat de calciu care se gasesc in jurul acestor celule si care se misca la
fiecare modificare a pozitiei capului. Aceasta excitatie este transmisa neuronilor alaturati, ale caror
prelungiri lungi formeaza nervul vestibular(de echilibru),care conduce influxul nervos la baza creierului,
unde se formeaza senzatia de echilibru. Datorita acesteia, corpul nostru isi mentine poziția în orice
mișcare.
 LIMBA
(LINGUA, GLOSSA)

Limba este un organ musculo-membranos, de forma conica, foarte mobil, care participa la
alcatuirea peretelui inferior al cavitatii bucale. Limba este organul gustului. Ea are si un rol digestiv
foarte important, participand la masticatie si deglutitie, iar la noul-nascut la sugere. Limba mai are si rol
fonator, in articularea consoanelor linguale.

CONFORMATIA EXTERIOARA.
Limba nu poate fi vazuta in intregime chiar daca gura este larg deschisa. Ea e formata din doua
segmente: corpul si radacina. Separatia dintre corp si radacina o face un sant in forma de V, numit
santul terminal, situat la cativa milimetri inapoia V-ului lingual. El prezinta la varful lui o depresiune
numita gaura oarba.
Radacina limbii este portiunea dinapoia santului terminal. Ea e situata in faringe, de unde si
numele de segment faringian.
Corpul limbii este portiunea situata inaintea santului terminal. Aceasta portiune se gaseste in
cavitatea bucala si de aceea e numit segmentul bucal.Corpul limbii prezinta doua fete (fata dorsala sau
superioara si fata inferioara), doua margini, un varf si o baza.

STRUCTURA LIMBII
Limba are un schelet osteo- fibros, un continut muscular si o membrana invelitoare; este lipsita
de submucoasa.
Scheletul osteo- fibros este format din osul hioid si din doua formatiuni fibroase: membrana
hioglosiana si septul lingual.
Muschii limbii se impletesc intre ei intr-un mod extrem de complicat. Dupa origine, ei se
grupeaza in muschi extrinseci (cu origine pe oasele sau pe organele invecinate) si muschi intrinseci (care
se fixeaza cu ambele capete in interiorul limbii. Sunt formati din fibre striate.
Muschii extrinseci sunt: m. genioglos, m. hioglos, m. stiloglos, m. tonsiloglos, m. palatoglos si
faringoglos. Ei actioneaza asupra limbii in intregime, realizand deplasari ale ei.
Muschii intrinseci sunt: m. longitudinal inferior, m. longitudinal, m. transvers, m. vertical. Rolul
lor este de a modifica forma acestui organ.
Limba este un organ extrem de mobil. Cu varful ei putem sa parcurgem toata cavitatea bucala:
inapoi pana la palatul dur, pe laturi pana la arcadele dentare si inainte pana in vestibul. In cazuri de
mobilitate exagerata, aceste limite pot fi depasite.
Mucoasa linguala acopera musculatura limbii si se continua cu mucoasa buco-faringiana.
Mucoasa linguala prezinta: papile, glande si foliculi limfatici.

SIMTUL GUSTULUI
Receptorii gustativi sunt stimulati prin contact direct de un anumit numar de substante sapide,
numai daca ele sunt solubile in apa. Pentru fiecare substanta exista un prag de perceptie diferit. Astfel,
dintre substantele acide, pentru acidul clorhidric, pragul este solutia de 0,0009M; dintre substantele
sarate, pentru clorura de sodiu, pragul este solutia 0,o1 M; dintre substantele dulci, pentru zahaoza,
pragul de perceptie il reprezinta solutia de 0,01M, iar dintre substantele amare, pentru chinina, pragul
este solutia 0,000008M. Se observa cat de sensibili sunt receptorii fata de substantele amare in
comparatie cu celelalte substante.
Sub influenta unui stimul gustativ continuu, se produce fenomenul de adaptare, mai rapid pentru
substantelesarate si dulci. La om, senzatia de sarat data de o solutie de NaCl 5%, dispare complet dupa
sapte secunde.
Caile de transmitere de la nivelul papilelor linguale pana la scoarta cuprinde trei neuroni:
protoneuronul situat in ganglionii nervilor cranieni; deutoneuronul, in bulb si cel de-al treilea neuron, in
talamus.