Fătu Darius aV-a B

Ana Blandiana
(n.25 martie 1942, Timișoara)

Este o scriitoare (autoare a 26 de cărți

publicate în română și a 60 de volume apărute în
26 de limbi) și luptătoare pentru libertate civică
din România.

A avut curajul de a înfrunta oficialităţile

comuniste, iar la radio Europa Liberă a făcut
cunoscută opiniei publice internaţionale
adevărata situaţie din România.

După căderea regimului s-a implicat în

lupta pentru libertate şi drepturile omului,
numărându-se printre fondatorii primelor
organizaţii ale societăţii civile.

Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe

Coman, originar din Murani. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia
Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună,
catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist preotul Coman a
fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte
patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de
Filologie din Cluj.

Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana
Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.

După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj cu
poezia Originalitate, semnând pentru prima dată cu pseudonimul „Ana Blandiana”
în 1959.

În perioada 1964 - 1990, publică peste 40 de volume de poezie, publicistică, în

ţară şi străinătate. A debutat editorial cu placheta Persoana întâia plural (1964),
urmată de volumele de poezii Călcâiul vulnerabil (1966), A treia
taină (1969), Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), Somnul din
somn (1977), Ochiul de greier (1981), Ora de nisip (1983) sau Stea de pradă (1985).
 Abordează şi alte genuri: proză fantastică (Cele patru anotimpuri, 1974), nuvele
(Proiecte de trecut, 1982), tabletă, eseu, însemnări de călătorie, versuri pentru copii.
Împreună cu soţul ei, Romulus Rusan, a publicat şi volume de interviuri cu personalităţi
culturale – Convorbiri subiective (1972) sau O discuţie la Masa Tăcerii (1977).

Conflictul cu oficialităţile comuniste se agravează prin publicarea , în 1988, a

volumului Întâmplări de pe strada mea, care-i va aduce interdicţia de a mai publica.
Numele Ana Blandiana este interzis, iar cărţile ei sunt scoase din biblioteci.

De-a lungul carierei a obţinut mai multe premii, cum ar fi Premiul pentru poezie al
Uniunii Scriitorilor din România (1969), Premiul pentru poezie al Academiei Române
(1970), Premiul pentru literatură pentru copii (1980), Premiul pentru proză al Asociaţiei
Scriitorilor din Bucureşti (1980).