Psihodiagnoza inteligenţei şi aptitudinilor (curs 1)

Psihodiagnoza inteligenţei şi aptitudinilor. Noţiuni introductive

Psihodiagnoza este procesul de evaluare a caracteristicilor psihice ale unei persoane. Este un proces
complex care presupune utilizarea unei multitudini de metode, instrumente şi tehnici specifice
psihologiei, precum: testul psihologic, observaţia, interviul, analiza produselor activităţii etc.
(Minulescu, 2003; Martin, 2007).
Psihodiagnosticul este „un ansamblu structurat al metodelor, principiilor şi cunoştinţelor privind
construcţia, aplicarea şi interpretarea tehnicilor de evaluare psihologică” (Martin, 2007, p. 9).

 Este necesar ca în activitatea de psihodiagnoză să se respecte anumite standarde etice şi

profesionale.
 Utilizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute la testele psihologice presupune o calificare în
acest sens.
 Interpretarea rezultatelor obţinute la testele psihologice trebuie să se realizeze având la bază
teoria subiacentă testului.

Procesul de psihodiagnoză permite cunoaşterea caracteristicilor unei persoane (cognitive, de

personalitate, atitudinale).

Evaluarea inteligenţei şi aptitudinilor cognitive

Testele de inteligenţă şi aptitudini cognitive se construiesc plecând de la concepţia autorului cu privire

la aceste caracteristici.

Testele de inteligenţă şi aptitudini cognitive se utilizează în diferite domenii şi contexte: educaţie,

selecţia de personal, medicină, cercetare etc. cu scopuri diferite.

Testele de inteligenţă se pot clasifica în:

- teste care evaluează câteva aspecte ale inteligenţei
- baterii de teste care vizează numeroase aspecte ale inteligenţei (memorie, abilităţi verbale,
spaţiale etc.)

Testele existente includ instrumente specifice diferitelor intervale de vârstă, instrumente ce se pot
administra atât în grup, cât şi individual, precum şi instrumente modificate pentru a fi utilizate, de
exemplu, în cazul subiecţilor cu deficienţe de auz.
Majoritatea testelor de inteligenţă necesită administrarea de către un psiholog cu pregătire în acest sens.

Două categorii mari de sarcini sunt incluse în testele de inteligenţă, pentru a măsura o gamă largă de
abilităţi cognitive:
- verbale (presupun de obicei întrebări şi solicită un răspuns oral precum definirea unor cuvinte,
răspunsul la întrebări de cunoştinţe generale, identificarea similitudinilor dintre două cuvinte);
- non-verbale (presupun de obicei stimuli vizuali sau solicită un răspuns psihomotor, precum
copierea unor pattern-uri geometrice folosind cuburi, identificarea unor părţi importante care
lipsesc din obiecte etc.).
Psihologul trebuie să se asigure că administrarea şi factorii non-intelectivi nu influenţează informaţiile
derivate din aceste teste.
Scorurile brute obţinute la testele de inteligenţă sunt interpretate prin compararea cu performanţa unor
grupuri de referinţă mari şi corespunzătoare. Indicatorii de performanţă ai acestor grupuri, numiţi
norme, sunt derivaţi din studii ample de standardizare, în care testul este administrat unui număr mare
de subiecţi pentru a se asigura validitatea acestuia şi pentru a construi un grup etalon similar în ceea ce
priveşte caracteristicile-cheie precum vârsta şi care reflectă compoziţia populaţiei generale (etnie, sex,
statut socio-economic etc.). Scorurile brute ale individului sunt apoi transformate în scoruri standard
prin raportare la etaloane. Aceste scoruri standard sunt deseori numite scoruri IQ.
Un test este cu adevărat util dacă dispune de caracteristici psihometrice adecvate precum validitatea şi
fidelitatea.
Un singur test nu poate spune totul despre abilitatea intelectuală a unei persoane, deoarece alţi factori,
precum depresia, motivaţia scăzută, anxietatea faţă de test sau factori culturali, pot influenţa scorurile.

Bibliografie:
Cianciolo, A. T., Sternberg, R. J. (2012). Inteligenţa: scurt istoric. Bucureşti: Editura Trei.
Martin, N. (2007). Bazele teoretice ale psihodiagnosticului. Constanţa: Ovidius University Press.
Minulescu, M. (2003). Teorie şi practică în psihodiagnoză. Fundamente în măsurarea psihologică.
Testarea intelectului. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine.