Limitarea la informatia data de pragul de semnificatie distorsioneaza realitatea prin

faptul ca decizia luata are un caracter exclusiv dihotomic: exista un efect (ipoteza nula a
fost respinsa) sau nu exista un efect (ipoteza nula nu a fost respinsa). De fapt, prin
testarea ipotezelor nu se verifica daca efectul exista sau nu, ci mai degraba daca acesta
are sau nu o valoare ce merita luata in considerare. Un efect insignifiant este transpus
prin nerespingerea ipotezei nule. Prin urmare, marimea efectului este un indicator al
magnitudinii efectului studiat. Datorita numeroaselor probleme pe care le ridica pragul
de semnificatie in cadrul testarii ipotezelor, tot mai multi autori au remarcat necesitatea
completarii rezultatelor cu ceea ce se numeste marimea efectului (Cohen, 1990; Cohen,
1994; Fan, 2001; Thompson, 1999; Thompson, 2002).

Daca testul de semnificatie raspunde la intrebarea „exista o diferenta sau asociere

semnificativa?”, marimea efectului ne arata „cat de mare este aceasta diferenta sau
asociere?”. Daca nu vom tine seama de ambele aspecte vom putea ajunge la concluzii
diferite. Iata, spre exemplu, o situatie personala, petrecuta in urma cu cativa ani. Am
avut posibilitatea de a testa un program de interventie menit sa amelioreze relatia
profesor-elevi (Sava, 2001). Un lot de profesori a fost testat inainte si dupa derularea
unui program de training ce s-a intins pe durata a doua luni. Daca ar fi sa luam in
considerare doar pragul de semnificatie, atunci programul s-a dovedit a fi un succes,
deoarece a reusit sa reduca nivelul de ostilitate a dascalilor in perceptia elevilor,
rezultatul fiind semnificativ chiar la un p< .01. De altfel, 14 din cei 17 profesori au reusit
performante mai bune in situatia de post-test. Daca vom tine seama si de marimea
efectului, rezultatele nu mai sunt atat de promitatoare, deoarece marimea efectului a
fost mica (d = .29). Ce inseamna acest lucru? Se pare ca programul de interventie, desi
a avut un efect, nu a reusit sa schimbe foarte mult din perceptia elevilor in ce priveste
relatia lor cu profesorii participanti in program. Un profesor care anterior avea o relatie
negativa cu elevii nu a fost perceput in termeni favorabili nici dupa terminarea
programului de interventie. Totusi, imaginea lor s-a imbunatatit foarte usor. Astfel,
programul nu a avut capacitatea de a schimba radical relatiile dintre profesorii instruiti si
elevii acestora. Daca am fi ignorat informatiile oferite de marimea efectului si ne-am fi
rezumat doar la cele oferite de testul de semnificatie, am fi avut o imagine distorsionata
in mod favorabil.

Caracterul informativ al marimii efectului a inceput sa nu mai treaca neobservat. Tot mai
multe colective editoriale ale revistelor de specialitate cer afisarea valorilor marimii
efectului pe langa cele ale testului de semnificatie. Marimea efectului s-a impus tot mai
mult ca un termen generic pentru o familie de indicatori care informeaza asupra
magnitudinii unui efect.

Pragul de semnificatie statistica ne arata doar ca exista o probabilitate foarte mica de a

obtine datele observate in cazul in care ipoteza nula este adevarata, insa nu ne
informeaza daca aceasta situatie are o importanta practica. Pentru a evidentia acest
lucru vom apela la calcularea marimii efectului. Numarul mare de indicatori existenti
poate fi redus la doua categorii de indici: bazati pe o diferenta standardizata dintre
medii, respectiv bazati pe procentul de dispersie explicata. In prima categorie intalnim
mai ales indicii d al lui Cohen, Δ (delta) al lui Glass sau g al lui Hedges. In cea de-a
doua categorie avem r, r², η² (eta), ω² (omega) etc. Indiferent de categoria din care fac
parte, indicii pot fi usor transformati dintr-o categorie intr-alta. Iata formulele pentru
transformarea reciproca a celor mai intalniti indicatori ai marimii efectului, d si r
(Rosenthal, Rosnow si Rubin, 2000):
 si

Magnitudinea unui efect poate fi interpretata in mai multe moduri. Utilizand criteriile
initiale propuse de Cohen putem distinge trei nivele de intensitate: efect minim sau efect
scazut; efect mediu si efect puternic sau mare. Valorile corespondente aproximative
pentru fiecare tip de efect in cazul lui d si r² sunt prezentate in tabelul urmator.

Tabelul 1. Valorile reper d si r² pentru marimea efectului

Marimea efectului d a lui Cohen coeficientul de determinare r²

Efect scazut in jurul a 0,20 .01
Efect mediu in jurul a 0,50 .06
Efect puternic in jurul a 0.80 .14

Ale modalitati de interpretare tin seama de procentul dispersiei explicate sau de

modificarea la nivelul centilelor (Becker, 2003). Interpretarea rezultatelor obtinute intr-o
cercetare poate fi facuta insa atat in functie de marimea efectului, cat si de pragul de
semnificatie obtinut. Fan (2001) ofera o buna sinteza a interpretarii tuturor posibilitatilor
intalnite in practica. O adaptare a concluziilor sale este prezentata in tabelul 2.

Tabelul 2. Ghid simplificat de interpretare a marimii efectului si a testului de semnificatie

Marimea Testarea ipotezelor

Ipoteza nula nu este respinsa Ipoteza nula este respinsa
Efectului
Mica 1. Se pare ca ipoteza nula este 1. Desi semnificative statistic,
sprijinita, nu exista nici un efect rezultatele nu au o importanta practica
semnificativ statistic sau practic. deosebita.
2. Exista un risc crescut de a comite
eroarea de tip I (efectul detectat de fapt
nu exista). Ea apare datorita unei puteri
statistice foarte mari.
Medie 1. Marimea efectului arata promitator, 1. Efectul obtinut este putin probabil sa
dar exista riscul ca efectul sa fi aparut fi aparut din intamplare.
din intamplare.
2. Efectul pare a fi destul de important
2. Exista un risc crescut de a comite din punct de vedere practic. In plus,
eroarea de tip II (exista un efect, dar efectul este semnificativ statistic.
nu a fost detectat). Probabil ca puterea
statistica de a detecta efectul este
mica.
Mare 1. Fie efectul a aparut din intamplare, 1. Concluzionati cu incredere ca efectul
fie rezultatul nesemnificativ statistic se este semnificativ atat statistic, cat si
datoreaza esantionului redus de practic.
subiecti. Cresteti puterea cercetarii.
2. Risc crescut de a comite eroarea de
 tip II.

Revenind la exemplul interventiei menita sa amelioreze relatia profesor-elev, observam

din tabelul 2 doua explicatii posibile pentru situatia unui test semnificativ statistic (p< .
05) si a unei marimi a efectului de intensitate scazuta. Fie exista mari sanse de a se fi
comis eroarea de tip I, fie rezultatele, desi semnificative, nu au o importanta practica.
Pentru a decide care dintre cele doua explicatii are sanse mai mari de a fi adevarata
putem realiza o analiza a puterii statististice de a detecta existenta efectului. Cum
aceasta indica o putere scazuta, prima dintre alternative, aceea de a comite o eroare de
tip I este mai putin probabila. Prin urmare, cel mai probabil ne aflam in situatia in care
programul contribuie in mica masura la ameliorarea relatiei profesor-elev.

Valorile calculate ale marimii efectului pot fi folosite ulterior si in meta-analize. In

aceasta situatie trebuie mentionata conventia legata de semnele asociate indicatorilor
marimii statistice. Acestora li se atribuie un semn pozitiv in cazul in care efectele
observate sunt in directia anticipata. In caz contrar, indicatorii marimii efectului vor avea
un semn negativ.

Pentru a realiza un bun design al cercetarii este necesar sa stabilim a priori valoarea
asteptata a marimii efectului. Ratiunea pentru care ar trebui sa facem acest lucru consta
in selectarea numarului de subiecti necesari de a fi testati pentru a surprinde efectul
prezis in conditiile unei puteri statistice optime de a sesiza acest efect. In acest sens
exista mai multe strategii de lucru ce vor fi detaliate in pachetul educational asociat
aplicatiei informatice. Fara indoiala, ca utilizarea indicatorilor de evaluare a marimii
efectului imbogateste informatia statistica. Mai mult, indicatorii au devenit indispensabili
in realizarea meta-analizelor cantitative.

Cu toate acestea, nici marimea efectului nu este lipsita de unele neajunsuri, cel mai
important fiind caracterul relativ al importantei practice a unui efect. Desi criteriile
propuse de Cohen (1988) isi pastreaza validitatea in multe cazuri, exista situatii in care
lucrurile se schimba. Spre exemplu, marimea efectului datorata ingerarii zilnice a unei
doze mici de aspirina asupra prevenirii infarctului era r² = 0,001, in conditiile in care r era
doar 0,034. Acest rezultat infim arata ca doar 0,1% din dispersia prevenirii infarctului
poate fi explicata de ingerarea de aspirina in doze mici. Totusi, realizand transformarile
necesare si luand in considerare valoarea umana, un asemenea rezultat ar duce la
prevenirea eficienta a infarctului pentru 34 de persoane la 1000 de locuitori, fapt care nu
este de neglijat (apud Rosenthal si DiMatteo, 2001).

Similar, in studiile vizand calitatea vietii pentru persoane cu diferite deficiente, orice
ameliorare poate avea o valoare practica, chiar daca la nivelul schimbarilor acestea nu
sunt unele radicale. Aceste considerente l-au facut pe Thompson (2002) sa afirme ca
exista trei intelesuri ale cuvantului semnificativ. Astfel, rezultatele pot fi semnificative
statistic (p< .05), semnificative in plan practic, din punct de vedere al magnitudinii
schimbarii (d sau r² cat mai mari), respectiv semnificative din perspectiva clinica sau
valorica, in functie de importanta domeniului vizat (cazul aspirinei sau cel al ameliorarii
calitatii vietii persoanelor cu deficiente diverse).