Mulţumesc că mă iubeşti,

O Isuse,Tu mă creşti,
Doar cu ajutorul Tău,
Sunt pe-acest pământ şi eu.

Eu sunt copilaş micuţ,

Tu mă faci mare,drăguţ,
Sunt firav,mă întăreşti,
Şi-mi arăţi că mă iubeşti.

Vreau să-ţi fiu Ţie pe plac,

Voia Ta,de mic să fac,
Să fiu bun,şi-ascultător,
Pe placul părinţilor.

La joacă doresc să fiu,

Bun,prietenos,zglobiu,
Cuminte ascultător,
Exemplu bun tuturor.

Eu te rog Isus fierbinte,

Să mă faci copil cuminte,
De mic să fac voia Ta,
Rămâi în inima mea.
Amin

Iubire... ce cuvânt frumos,

Ce floare plină de parfum,
Ce tainică-i când vine din Cristos
Și ce fior ascunde-n ea și-acum!

Iubirea... oare ce e ea?

M-am întrebat și eu și tu ades...
E Dumnezeu, e dragostea,
Acesta-i unicul ei înțeles!

Ai pus Isuse Tu,în mine

Iubirea-Ţi...fără capăt.
Să urc,s-ajung la Tine
Inimii mele ai pus lacăt.

În ea iubire mi-ai turnat

Şi mila-Ţi...drept tărie.
Să mă aplec la cel sărac
Cu dragoste şi bucurie!

Nepăsător nicicând să fiu

Să leg cu dor rana-i adâncă.
Cel necăjit pe drum pustiu
Să-l port spre a Ta Stâncă.

Ai pus în mine Harul Tău

Şi-un semn de legământ.
Că eşti un Mare Dumnezeu
În cerul Sfânt şi pe pământ!

Ai semănat multă răbdare

Lumina Ta,în mine ai pus.
Să-mpart şi eu la fiecare
Din harul Tău,dulce Isus.

Tu mi-ai dat totul fără plată

Atâtea bogăţii Isus,mi-ai dat.
Să nu uit Doamne,niciodată
Cum Tu m-ai binecuvântat!

Un univers de taine e iubirea

În care minunile aleargă
Strigându-si fiecare fericirea
Fără să știm unde se duc
De unde vin...

Ce n-a mai fost văzut

Ea la lumină scoate
Din adâncimi de noapte
Se -ntruchipează-n mii și mii de forme
S-aline durerile enorme

Mereu aceeași este

Și alta tot mereu
S-o știi e greu,
S-o ai, mai greu.

E forța neînfrântă
Și-n lacrimi mângâiere sfântă
De vrei s-o prinzi, îți scapă,
Rămâne de-o alungi
Nu-i poți fixa hotare
Nici drum de alergare...

Cînd o privim de fiecare dată

Alt chip ne-arată
Aceeași lumină
În alte străluciri reflectată
Când limpezimea ei
Nu pare-a fi deplină
Nu ea,
Ci privirile noastre-s de vină

Ea răscolește un timp de taine nepătruns

Ce sta din veac ascuns
Ea cerul ni-l aduce
Și raza ei pe noi în cer ne duce
Ca să-i privim mărirea
Și să putem trăi...

Dumnezeu în chip de iubire ni Se va ivi

Iubirea? Priviți-o până-n Golgota urcând
Până-n Rusalii crescând
Botezul crucii revărsând peste lume
Mântuirii dând nume
Apoi,
De parcă globul uriaș de lumină
S-ar sparge
Undeva între cer și pământ
Ca-ntre două catarge
Un fulger căzut
Prefăcându-se-ntr-un ocean de stropi
De fericire
În cele de zi cu zi
Intră minunata iubire
Ca s-o găsim în căminul dragostei
În cântecul de dimineață și de seară
În jocul copiilor sub cerul de vară
În chip de prieten sau afecțiune
Pentru cele sfinte devoțiune
Din cele mai temute violențe

Răsare cu blândețe
Pe un obraz lovit și prea durut
E un sărut
Când lumea striga în neștire
Și într-o prea adâncă singurătate
Șoapte, de speranțe șoapte
E sacrificiu și iertare
Făgăduința că din moarte-i liberare
Un dar ceresc
În inimile noastre-alunecând
Fără să știm de când și până când

Nu-i treaba noastră-a măsura hotare

Și nici a zugrăvi înfățișare
Sau să-ntrebăm de ce și cât și cum...
Menirea noastră-i să urmăm
Spre sus frumosu-i drum
Lăsându-ne conduși de ea
Totul jertfind ca s-o avem
Crescând din ce în ce mai buni
IUBIRE-VESNICE MINUNI!

Din dragoste sa il iubesti,

Pe cel ce-adesea iti greseste,
Asa cum Dumnezeu iubeste,
Ca doar asa tu poti sa cresti!

Si bucuros sa fi oricand ,
Chiar daca-ti este greu pe cale,
Tu sa nu ramai jos in vale,
Sa te ridici, chiar lacrimand!

In pace-ti fie alergarea,

Cu nimeni sa nu ai razboi,
Caci n-ai putea timpul 'napoi,
Sa-l dai sa iti mai ceri iertare.

Fi bun si ajuta oricand,

Pe cel cazut, pe cel ce 'nare,
Pe cel ce-ti cere de mancare,
NU fi nepasator nicicand,

Si in rabdare sa traiesti,
S-astepti raspunsul in tacere,
Caci cel ce-i rabdator nu piere,
Asteapta si ai sa primesti!

Fa bine , insa tot mereu,

Ca si Isus iti face tie,
Sa daruiesti cu bucurie,
C-asa te-nvata Dumnezeu!

Fi credincios mereu, mereu,

Si tu in El, sa crezi intr-una,
Caci doar asa primesti cununa,
Sa fi pe veci cu Dumnezeu!

Blandetea-ti fie o virtute,

Sa fi mereu doar bun si bland,
Cat vei umbla pe-acest pamant,
Sa urci pe culmi ce-s nevazute.

Sa te-nfranezi , sa fi lumina,
Fi tu un ghid spre Paradis,
Fa tot ce Eu tie ti-am zis,
Ce scrie-n cartea cea divina.

Ferice de cei ce rodesc,

Cu roada sfanta , nu cu firea,
Cu Dumnezeu , nu cu pieirea,
Caci cerul ei il mostenesc

Cânt te-apropi tot mai mult de Cel ce e ne-văzut,

Simţi cum în inima ta se măreşte dragostea,
Dragostea de ţi-e mărită şi ochii ţi sa-u deschis,
Vei vedea cu desluşire Calea către Paradis.

2. Dacă eşti mereu aproape, alipit de Dumnezeu,

Vei vedea cum bucuria va creşte în pieputl tău,
Da aceea zice Domnul prin Cuvântul Lui cel sfânt,
 Bucuria este roade Duhului pe-acest pământ.

3. Dacă haina ţi-e curată ai un cget liniştit,

Simţi cum pacea dintr-o dată sufletul ţi la umbrit,
Pacea Domnului Isus este de mare folos,
Este o lumină-n lume pentru cei ce n-o cunosc.

4. Dragostea şi bucuria având pacea Lui Isus,

Simţi acum din nou dorinţa de a urca tot mai sus,
Şi îndelunga răbdare trebuie s-o ai pe Cale,
Că doar dacă vei răbda rămâi în dragostea Sa.

5. Aşa este pomul care are-ndelunga răbdare,

Eate pomul roditor ce-i sădit lângă Izvor,
Dacă urci puţin mai sus, bunătatea a pătruns,
Şi devi pe loc milos, atunci eşti un credincios.

6. Când ai înţeles Cuvântul că e Viu şi lucrător,

Nu te va lăsa nici când să mai fi ne-păsător,
Şi atunci te va mişca, să faci bine nui aşa?
Căci credinţa fără faptă este moartă tot odată.

7. Credincios este Cuvântul, ce n-e îndeamnă mereu,

La credinţa ce-a fost dată de Fiul Lui Dumnezeu,
Prin credinţă vezi răsplata în noul Ierusalim,
Unde Domnul le dă plata celor ce-au crezut deplin.

8. Blândeţea este o roadă cu valori se ne-descris,

Este fructul din copacul ce-i sădit în Paradis,
Înfrânarea trupului te ţine pe Calea Lui,
Asta-i roada Duhului ce dă viaţă omului.

BLÂNDEŢEA

Blândeţea lui Isus ne-ajută

Să stăpânim orice impuls
Şi nicidecum mâniei oarbe
Să nu-i mai dăm vreodată curs.

Noi nu putem face dreptate

Când suntem agresivi sau răi.
Vrăjmaşu-l dezarmăm c-un zâmbet
Mergând pe-ale iubirii căi.

Când nu răspundem la ocară

Sau clevetirilor ce vin
Blândeţea ne va fi podoaba
Iar răul ne va fi străin.

Ca Moise vom fi blânzi tot timpul

Sub tirul criticilor tari.
Şi Domnul ne va da răbdarea
Atâtor oameni sfinţi şi mari.

Mărimea ni-i determinată

De cât de mult suntem smeriţi.
Pe câţi din jurul nostru oare
Noi i-am făcut mai fericiţi?

A învăţa mereu blândeţea

De la Isus, divinul Miel,
Înseamnă să trăieşti în lume
Smerit şi blând cum a fost El.

Blândeţea nu-i o opţiune

Ce-o preferăm din când în când.
Ci-i un secret al biruinţei
Când lupţi cu-al răzbunării gând.

Blândeţea e recunoscută
Când nu-i din fire, ci-i din Duh,
Aşa cum pasărea ce zboară
Se-nalţă zilnic în văzduh.

Cei ce cultivă des blândeţea

Cu-ntregul ei farmec divin
Vor înţelege frumuseţea
Parfumului de proaspăt crin.

Nu renunţa la viaţa sfântă

Şi la blândeţea lui Cristos
Chiar dacă într-o încercare
Te-ai prăbuşit sub cruce jos.

El vine grabnic, te ridică

Şi pune-n tine noi puteri
Să fii ca Mielul blând în toate
Şi mult mai bun astăzi ca ieri.