Anxietatea sociala la copii

Anxietatea sociala inseamna o frica intensa de situatii sociale, in care interactiunea cu alti
oameni este inevitabila. Numita si fobie sociala, anxietatea sociala depaseste timiditatea normala
pe care un copil o poate manifesta intr-un context nou pentru el. In multe cazuri anxietatea
sociala incepe din copilarie sau adolescenta, iar atunci cand nu este tratata, poate afecta intreaga
viata a copilului.

Copiii cu anxietate sociala se ingrijoreaza de a nu fi judecati negativ de altii si sunt inspaimantati

sa nu fie umiliti in public. Frica este incontrolabila, chiar daca, la varste mai mari, copiii
realizeaza ca frica lor nu este rationala.

Iata criteriile de diagnostic pentru anxietatea sociala:

 Teama semnfificativa legata de una sau mai multe situatii sociale in care copilul sau adolescentul
este expus la potential scrutin din partea celor din jur. De exemplu: interactiuni sociale
(conversatii, intalniri cu oameni necunoscuti), posibilitatea de a fi observat in public (a manca la
restaurant, de exemplu) sau de a performa in fata altor oameni (de exemplu, a vorbi in public). In
cazul copiilor, teama trebuie sa apara si in interactiunile cu alti copii de aceeasi varsta, nu doar in
interactiunile cu adultii.
 Copilul se teme ca in respectiva situatie, propriul comportament sau simptomele anxietatii sale
vor fi evaluate negativ de catre cei din jur (care il vor respinge, umili etc.) Situatiile sociala
produc teama aproape tot timpul, iar la copii, aceasta teama se manifesta prin plans, crize de
furie, refuzul de a vorbi, refuzul de a se desparti de parinte etc.
 Copilul evita situatiile sociale sau le tolereaza cu mare dificultate.
 Teama sa este disproportionala fata de amenintarea reala pe care o reprezinta o situatie sociala.
 Teama, anxietatea sau evitarea sunt persistente, pentru mai mult de 6 luni si provoaca dificultati
semnificative in diferite domenii de functionare (scolare, sociala etc.).
Elementul central al anxietatii sociale il reprezinta frica de critica. Multi copii se intreaba "Daca
fac ceva stupid?", "Daca spun ceva gresit?", iar acest fel de a gandi este asociat cu evitarea
situatiilor sociale (pana la refuzul de a merge la scoala).
Comportamentele copiilor mici care sufera de anxietate sociala pot fi interpretate ca obraznicie
sau sfidare a regulilor, deoarece pot fi iritabili in situatiile sociale sau pot face crize de furie.

Specialistii sustin ca exista doua tipuri de anxietate sociala: prima se concentreaza asupra
performantei (lucruri precum a vorbi in public, a comanda la restaurant, a face cumparaturi), iar
cea de-a doua este interactionala si apare in situatii sociale in care persoana nu este in centrul
atentiei. Copiii cu anxietate sociala interactionala traiesc intens frica de a merge la scoala, de a
manca in public si de a folosi toaletele publice. Cei mai multi oameni cu anxietate sociala
interactionala traiesc si anxietatea sociala de performanta.

Se spune si exista studii la baza care arata ca anxietatea sociala se mosteneste, dar sunt si alti
factori de risc ce tin de temperament (inhibitie comportamentala, frica de evaluari negative), dar
si factori ce tin de mediu.

Anxietatea sociala raspunde foarte bine la psihoterapie. Copiii si adolescentii pot sa isi formeze
comportamente adecvate din punct de vedere social si pot sa invete sa reformuleze gandurile care
stau la baza anxietatii sociale, fara ca medicatia sa fie necesara.

Adolescentii cu anxietate sociala pot folosi consumul de alcool ca modalitate de a face fata
evenimentelor pe care le considera stresante si astfel, crescand astfel riscul de a avea probleme
cu consumul de substante, mai tarziu in viata. Netratata, anxietatea sociala poate duce si la
depresie.