Bacteriile sunt microorganisme procariote și

alcătuiesc domeniul Bacteria (sinonim Eubacteria).

Prezintă de cele mai multe ori o lungime de
câțiva micrometri, dar sunt foarte diverse din punct de
vedere morfologic, regăsindu-se sub
formă sferică, alungită sau spiralată (elicoidală).
Bacteriile au fost printre primele forme de viață care au
apărut pe Pământ și sunt prezente în
majoritatea habitatelor existente. Se regăsesc
în sol, apă, izvoare termale, deșeuri radioactive,[4] chiar
și la adâncimi mari din scoarța terestră. Bacteriile
trăiesc în relații de simbioză sau sunt uneori paraziți ai
plantelor și animalelor. Majoritatea acestora nu au fost
caracterizate, iar aproximativ doar jumătate
dintre încrengăturile bacteriene cuprind specii care pot
fi crescute în laborator.[5] Știința care se ocupă cu
studiul bacteriilor se numește bacteriologie și este o
ramură a microbiologiei.
Într-un gram de sol se regăsesc aproximativ 40
milioane de celule bacteriene, iar într-un mililitru de apă
dulce se regăsesc aproximativ 1 milion de celule
bacteriene. Un calcul ar indica faptul că pe Pământ
există circa 5×1030 bacterii,[6] așadar acestea alcătuiesc
o biomasă cu mult mai mare decât cea
corespunzătoare plantelor și animalelor la un
loc.[7] Bacteriile sunt organisme vitale în multe cicluri
ecologice, având rolul de circulare al nutrienților,
precum este cazul fixării azotului din atmosfera
terestră. Un alt exemplu este
descompunerea cadavrelor, bacteriile fiind
responsabile de etapele de putrefacție ale acestui
proces.[8]
În ecosistemele care au ca habitat izvoarele
hidrotermale sau izvoarele reci,
bacteriile extremofile joacă un rol esențial în aducerea
aportului de nutrienți necesari pentru viață, prin
transformarea unor compuși precum hidrogenul
sulfurat și metanul în energie. În octombrie 2012,
datele adunate de către cercetători au sugerat faptul că
bacteriile prosperă în Groapa Marianelor, care este cel
mai adânc punct de pe suprafața Pământului, fiind aflat
la o adâncime de 11 kilometri.[9][10] Alți cercetători au
dedus prin studii similare faptul că bacteriile se
dezvoltă chiar și în interiorul rocilor la o adâncime de
580 de metri sub fundul oceanic cu o adâncime de 2,6
kilometri, din apropiarea coastei nord-vestice a Statelor
Unite.[9][11] Conform unuia dintre savanți, „Microbii pot fi
întâlniți oriunde – sunt organisme extrem de adaptabile
la orice condiții, și pot supraviețui oriunde se află.”[9][12]
Nu de mult a fost demontat mitul conform căruia
numărul de celule bacteriene din corpul uman îl
depășește pe al celulelor umane în raport de 10:1.
Aproximativ 39 de bilioane (39·1012 sau 3,9·1013) de
celule bacteriene se află în microflora normală a unei
persoane de referință de gen masculin, ce cântărește
70 kg și are o înălțime de 170 cm, numărul total de
celule umane fiind de 30 de bilioane (30·1012). Așadar,
deși numărul de bacterii este mai mare, acesta este
doar cu 30% mai mare, nu cu 900%.[13]
Cel mai mare număr de bacterii se regăsește în flora
intestinală și de asemenea un mare procent este
reprezentat și de microflora pielii.[14] Vasta majoritate
de specii bacteriene care trăiesc în corpul uman sunt
considerate ca fiind inofensive, datorită mecanismelor
de apărare specifice organismului, precum
este sistemul imunitar. Există și bacterii care sunt
chiar benefice, în special cele ce aparțin florei
intestinale. În ciuda acestui fapt, unele specii
sunt patogene și, odată pătrunse în organism, produc
diverse boli infecțioase, printre care se
numără holera, sifilisul, antraxul, lepra și ciuma
bubonică. Cele mai comune patologii infecțioase
bacteriene fatale sunt infecțiile
respiratorii, tuberculoza fiind cauza de deces a
aproximativ 2 milioane de persoane în fiecare an, cu
precădere în Africa Subsahariană.[15]
În țările dezvoltate, antibioticele sunt utilizate în
tratamentul infecțiilor bacteriene, dar au aplicații și în
domeniul agriculturii, ceea ce a dus la apariția unei
probleme serioase, și anume fenomenul de rezistență
la antibiotice.[16] Bacteriile sunt extrem de folositoare
în industrie, în epurarea apelor, în obținerea
de produse lactate fermentate
(precum brânza și iaurtul), în
recuperarea aurului, paladiului, cuprului și a altor
metale în industria minieră,[17] în biotehnologie și în
procesul de fabricație al unor antibiotice și al
altor compuși chimici.[18]