MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SI

CERCETARII STIINTIFICE
S
, COALA POSTLICEALA SANITARA BUZAU

PROIECT DE CERTIFICARE
SPECIALIZARE : ASISTENT MEDICAL
GENERALIST

COORDONATOR NURSING : TURCU LUMINIŢA

ABSOLVENT: CLINCIU NICOLETA

-2016-
OCLUZIA INTESTINALA
MOTTO :

,,Sanatatea nu este totul dar fara de

sanatate, totul este nimic''

Schopenhauer
CUPRINS:
CAPITOLUL I

1. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A TUBULUI

DIGESTIV................................................................................................................8
1.1ANATOMIA INTESTINULUI SUBŢIRE.......................................................8
1.2. INTESTINUL GROS.......................................................................................16
2. NOŢIUNI DESPRE OCLUZIA INTESTINALA............................................27
2.1. DEFINIŢIE, ETIOPATOGENIE ŞI CLASIFICARE..............................27
2.3 FIZIOPATOLOGIA OCLUZIILOR INTESTINALE...........31
2.4 ANATOMIA PATOLOGICĂ A
OCLUZIILOR INTESTINALE...................................................32
2.5 DIAGNOSTICUL OCLUZIEI INTESTINALE.....................33
2.6 FORME ANATOMO-PATOLOGICE DE OCLUZIE
INTESTINALĂ.........................................................................36
2.7 TRATAMENTUL OCLUZIILOR.........................................39

4
 CAPITOLUL II

1. OCLUZIA INTESTINALĂ-STATISTICĂ................................43

2. CAZURI CLINICE......................................................................51

PLANUL DE INGRIJIRE NUMARUL 1..................................54

PLANUL DE INGRIJIRE NUMARUL 2..................................66

PLANUL DE INGRIJIRE NUMARUL 3..................................75

5
 MOTIVAŢIE
9

Ocluzia intestinală este una din marile urgenţe chirurgicale, care dacă nu este
diagnosticată la timp, poate avea consecinţe nefaste. In stadiul incipient, de multe ori, diagnosticul este
incorect pus, ceea ce duce la complicaţii severe.

Asistenta medicală este persoana care poate ajuta oamenii in situaţii de criză prin funcţiile sale

individuale şi de colaborare cu intregul colectiv medical.

Sentimentul “empatie” trebuie să fie primordial iar speranţa şi optimismul trebuie aratate si

transmise celui bolnav.

Pentru pacientul cu ocluzie intestinală,rolul asistentei medicale este important şi de lungă

durată atât în pregătirea preoperatorie cât şi după intervenţia chirurgicală.

Asistenta medicală care îşi desfasoară activitatea într-un serviciu de chirurgie este un factor

deosebit de însemnat în asigurarea unui bun tratament aplicat bolnavilor. De cunoştinţele profesionale

acumulate ,de conştiinciozitatea cu care lucrează şi de ataşamentul pe care asistenta medicală îl are faţă

de bolnav depinde în mare măsură vindecarea acestuia.Ea trebuie să dea dovadă de spirit de

observaţie,de discernământ,de simţul datoriei şi al responsabilităţii.

De multe ori evoluţia unei boli ,cum este şi ocluzia intestinală ,se hotărăşte în câteva minute;de

felul cum asistenta medicală ştie cum să acţioneze la indicaţiile medicului sau din proprie iniţiativă,

depinde deseori modul de evoluţie a bolnavului.

Desfasurându-mi activitatea profesională pe secţia de chirurgie am întâlnit multe cazuri de

ocluzie intestinală şi mi-am dat seama de importanţa recunoaşterii precoce a simptomatologiei bolii,de

rolul asistentei medicale în acordarea îngrijirilor de nursing pacienţilor suferinzi de această boală.

Am ales această temă tocmai din dorinţa de a ştii cât mai multe despre diagnosticarea corectă şi

tratamentul precoce al acestei urgenţe chirurgicale.

Asistenta medicală ,prin dăruirea şi priceperea ei , stabileşte cu pacienţii o legătură

aparte,îngrijindu-i ca pe proprii membrii ai familiei.

6
 INTRODUCERE

Ocluzia intestinală este o stare patologică determinată de oprirea completă şi persistentă a

tranzitului intestinal şi în conseciţă, imposibilitatea evacuării de materii fecale şi gaze.

Ea constituie una din cele mai complexe şi mai grave sindroame ale abdomenului acut.

Incidenţa ocluziei creşte în raport cu vârsta.

Tratamentul pentru obstrucţia parţială de la nivelul intestinului subţire sau gros are loc, de

obicei, in spital. El implică monitorizarea atenta in aşteptarea posibilităţii rezolvării obstrucţiei de la

sine.

In ultimele decenii se constată o diminuare a agresivităţii actului operator in chirurgia digestivă

şi o tendinţă de modificare a ingrijirilor postoperatorii clasice. Cu toate progresele înregistrate in

domeniu, morbiditatea şi mortalitatea postoperatorie se menţin ridicate in diverse boli, la anumiţi

pacienţi.

Cele trei cauze ale morbidităţii chirurgicale: infecţiile, trombozele şi aderenţele au o frecventă

ridicată şi pun serioase probleme medicilor.O serie de ingrijiri postoperatorii pot influenţa aceste

complicaţii.

Folosirea inadecvată a antibioticelor are o influentă negativă asupra sistemului imun şi scade

rezistenţa la boală.Este cunoscut că la bolnavii peste 50 de ani administrarea de antibiotice creşte

susceptibilitatea la noi infecţii.

Pentru a preveni complicaţiile infecţioase care pot surveni după chirurgia intestinului sau

colo-rectala datorită contaminării prin conţinut intestinal bogat in germeni aerobi si anaerobi, se

recomanda pregătirea mecanică a intestinului. Avantaj ele acestei tehnici constă nu numai in reducerea

contaminării abdominale intraoperator ci şi evitarea fragilizării anastomozelor în timpul reluării

tranzitului,reluarea mai rapida a tranzitului şi manipularea mai uşoară a intestinului.

7
 PARTEA

GENERALA
 CAPITOLUL I
1. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A
TUBULUI DIGESTIV

1.1. ANATOMIA INTESTINULUI SUBŢIRE

Tubul digestiv sau canalul alimentar este alcătuit din mai multe segmente: cavitatea bucală,

faringele, esofagul, stomacul, intestinul subţire şi intestinul gros. Aceste segmente se inlănţuie sub
forma unui tub continuu de calibru diferit, începând de la orificiul bucal, pe unde pătrund alimentele,

până la orificiul anal, prin care sunt eliminate reziduurile.

1.1.1. Intestinul subţire este porţiunea din tubul digestiv cuprinsă între stomac şi
intestinul gros. Este un tub elastic şi moale de muşchi şi membrane intestinale, care sta strâns răsucit in

cavitatea abdominala. Are o lungime de 6—8 m, un diametrul de 4-5 cm la nivelul duodenului si de

2-3 cm la nivelul jejuno-ileal şi prezintă o porţiune iniţială fixă, care descrie un segment de cerc numită
duoden şi o porţiune mobilă numită jejun-ileon.

9
Duodenul
Duodenul este porţiunea iniţială a intestinului subţire şi este delimitat la început de pilor, se

îndreaptă spre vezica biliară, unde coteşte devenind deşcendent. La acest cot se formează flexura

duodenală superioară. Ajuns la polul inferior al rinichiului drept, coteşte din nou, formând flexura

duodenală inferioară. In continuare, trece anterior de coloana vertebrală L4, vena cavă inferioară şi

aortă după care coteşte a treia oară, devenind ascendent şi urcă pe flancul stâng al coloanei până la L2,

unde se termină la nivelul flexurii duodeno-jejunale.

Are o forma de C, fiind situat ca o potcoavă cu concavitatea în sus în care se află capul
pancreasului. Lungimea sa la adult este de 30 cm, şi este împărţit in patru părţi:
• porţiunea superioară, între pilor şi vezică biliară;
• porţiunea descendentă, între vezica biliară şi polul superior al rinichiului
drept;

• porţiunea transversă ţine de polul inferior al rinichiului drept până la

flancul stâng al coloanei vertebrale;

• porţiunea ascendentă continuă porţiunea precedentă şi sfârşeşte la flexura

duodeno-jejunală.

Duodenul I are o lungime de 5 cm, este situat imediat in continuarea pilotului, iar partea sa

iniţială se mai numeşte şi bulb duodenal.

Duodenul II măsoară 7- 10 cm şi este in imediata vecinătate a capului de pancreas. La acest

nivel se găseşte papila Vater, unde se intâlnesc canalul pancreatic, ce aduce sucul pancreatic în duoden,

şi canalul biliar, care aduce bila (fierea) secretată de celulele hepatice.

Duodenul III, de 10 cm., se situează chiar în faţa coloanei vertebrale, având de asemenea

vecinătate cu cele mai importante vase din abdomen: vena cavă inferioară şi artera aortă.

Duodenul IV, cu o lungime de 5 cm se va situa din nou în vecinătatea pancreasului şi se

continuă cu jejunul.

10
 Duodenul,prima parte a intestinului subţire, este extrem de important in desfăşurarea

procesului de digestie, pentru că aici este neutralizată aciditatea gastrică, cu ajutorul bicarbonatului

secretat de glandele intestinale şi de pancreas. Enzimele digestive nu işi pot desfăşura activitatea decât

in mediu alcalin.

Tot aici este locul unde glandele anexe ale tubului digestiv (ficatul si pancreasul) işi varsă

secreţiile, esenţiale pentru procesul de digestie si absorbţie a substanţelor nutritive. Se realizează, prin

activitatea motorie, de propulsie a conţinutului intestinal, amestecul acestuia cu secreţiile digestive.

Absorbţia nutrienţilor in duoden este minimă, următorul segment al intestinului subţire

(jejunul), fiind cel specializat pentru absorbţia celei mai mari părţi din substanţele rezultate din

procesul de digestie.

Jejimo-ileonul
Jejun-ileonul este porţiunea liberă (mobilă) a intestinului subţire care are o lungime de 4-7

metri mentinându-se variaţii intre 3-10 metri. Este limitat de unghiul duodeno-jejunal proximal şi de

valvula ileo-cecală distal.

Diametrul jejun-ileonului descreşte progresiv de la unghiul duodeno-jejunal (3- 4 cm) până la

valvula ileo-cecală(Bauhin) (2-3 cm).

Jejun-ileonul descrie 15-16 bucle, numite anse intestinale, avand forma de „U".

Jejunul ocupă aproximativ 2/5 din lungimea intestinului subţire, având dispoziţia anselor
predominant orizontală.

Ileonul ocupă aproximativ 3/5 din lungimea jejun-ileonului, având dispoziţia anselor

predominant verticală.

Jejun-ileonul ocupă spaţiul visceral al cavităţii peritoneale proiectându-se pe peretele

abdominal la 4-5 cm supraombilical, în sus şi la nivelul pubelui, în jos ; 40% din anse sunt

latero-vertebral in stânga, 40% în pelvis şi 20% latero-vertebral drept.

11
 Este legat de peretele posterior al duodenului prin mezenter, de unde şi numele de intestin

mezenterial.

Jejuno-ileonul este legat de peretele posterior al abdomenului printr-un lung mezou peritoneal,

numit mezenter.

Raporturile jejun-ileonului se realizează între ansele intestinale şi viscerele invecinate.Fiecare

ansă intestinală are două feţe în raport cu ansa vecină. Prezintă o margine aderentă, concavă pe care se

inseră mezenterul (marginea mezenterică sau mezostenică) şi o margine liberă în raport cu cavitatea

peritoneală.

Raporturile jejun-ileonului cu viscerele sunt:

• anterior cu omentul mare;

• posterior cu organele retroperitoneale (coloana vertebrala, vasele mari, uretere, plexuri
nerase, pancreas, splina, rinichi stâng);

• in sus cu colonul şi mezocolonul transvers;

• in jos cu viscerele pelvine (rect, uter);
• in dreapta cu cecul şi colonul ascendent;
• in stânga cu colonul descendent şi sigmoid.
Mezenterul este mijlocul de fixare a intestinului subţire la peretele abdominal posterior.

Mezenterul este rezultatul reflexiei peritoneale de pe peretele abdominal pe intestin pentru a reveni pe

peretele abdominal posterior. Se constituie astfel o dublă lamă peritoneală care prezintă două feţe şi
două margini. Feţele sunt anterioară şi posterioară. Marginile sunt fixă şi liberă.

Marginea fixa (rădăcină) are intre 15-18 cm lungime incepe din stanga corpului vertebral L2 şi

se intinde până la valvula ileo-cecală.

Rădăcina mezenterului prezintă o bază mai largă de inserţie. Astfel intestinul este silizat şi se

previne torsionarea sa in jurul pediculului vascular .

12
 Marginea liberă se desface ca un evantai, este lungă şi conţine jejun-ileonul. Intre cele două

foiţe peritoneale ale mezenterului se găseşte: ţesut grăsos, arterele si venele mezenterice superioare,

nervii intestinului subţire, nodurile şi vasele limfatice.

Mezenterul este mai lung in porţiunile centrale şi are tendinţa de creştere în lungime în raport

cu vârsta.

1.1.2. STRUCTURA INTESTINULUI SUBŢIRE

Macroscopic prezintă patru straturi - seroasa, musculara, submucoasa şi mucoasa.

Mucoasa ocupă două treimi din grosimea peretelui intestinului subţire. Celelalte trei - seroasa,

musculara si submucoasa doar o treime.

Acest raport este conform cu funcţiile intestinului subţire.

Mucoasa intestinului subţire este stratul situat spre lumen şi este alcătuită din:

- epiteliu;

- lamina proprie;
- musculara mucoasei.
Epiteliul tapetează vilozităţile intestinale si criptele Lieberkuhn.

In structura epiteliului intră următoarele celule: enterocitele, celulele caliciforme, celulele

Paneth, celulele enterocromafine si celulele nediferenţiate (stern).

Enterocitele sunt celule cilindrice care au in zona apicală o margine „in perieY' şi au un nucleu
bazai. Sunt responsabile de procesul de absorbţie.

La nivelul marginii „in perieY’’ există mari concentraţii de enzime, in principal dizaharidaze.

Celulele caliciforme sunt prezente la nivelul vilozităţilor şi a criptelor. Secretă mucus prin

mecanism merocrin .

13
 Celulele Paneth sunt localizate la baza criptelor. Funcţia lor nu este bine precizată. Par a avea

rol imun şi de secreţie a enterokinazei.

Celulele enterocromafine sunt localizate in criptele intestinului subţire. Au rol de a secreta

hormoni care au acţiune la distantă prin sânge sau mecanism paracrin.

Celulele nediferenţiate (stern) se găsesc la baza criptelor. Reprezintă cel mai frecvent tip de

celule. Au rol in regenerarea epiteliului putând genera orice celulă.

In structura intestinului subţire există şi glandele Lieberkuhn. Se admite că secretă un lichid

hidro-electrolitic.

Acest lichid diluează produşii de digestie, ii izotonicizează favorizând absorbţia. Secreţia lor

este reglată prin mecanism reflex local, mienteric si umoral.

Duodenul
Peritoneul: prima porţiune din partea superioară a duodenului este învelită de peritoneu, în rest

este extraperitoneal, fiind acoperit de seroasă numai pe faţa anterioară. Posterior se află o fascie de

coalescenţă, rezultată din alipirea peritoneului de peretele posterior al abdomenului ( fascia Treiz)

Stratul muscular: este format din fibre musculare netede dispuse în două straturi: unul extern,

mai subţire, format din fibre longitudinale şi altul intern, mai gros, din fibre circulare.

Stratul submucos:este format din ţesutul conjunctiv lax şi conţine vase sangvine, limfatice,

nervi, plexul submucos MEISSNER şi foliculi limfoizi. In submucoasă întâlnim şi glande BRUNNER,

caracteristice duodenului.
Mucoasa duodenală: are culoare cenuşie-roşiatică în perioadele de repaus şi devine roşie în

timpul digestiei. Pezintă plici circulare şi vilozităţi. Plicele circulare, numite şi valvule conivente

KERKRING, sunt cute transversale permanente. Lipsesc în prima parte a duodenului ţi în ileonul

terminal. Vilozităţile intestinale se prezintă ca nişte proeminenţi cilindrice sau conice, întâlnite de- a

lungul întregului intestin subţire.

9

14
 Jejunul-ileonul

Peritoneul: la nivelul jejuno-ileonului, peritoneul îl înveleşte complet şi se continuă cu

mezenterul. Mezenterul se fixează prin rădăcina sa la peretele posterior al abdomenului de-a lungul

unei linii oblice care pleacă de la flancul stâng al vertebrei L2 şi ajunge în fosa iliacă dreaptă.

Musculatura jejuno-ileală se aseamănă cu musculatura de la nivelul duodenului. Submucoasa

este formată din ţesutul conjunctiv lax şi conţine vase sangvinice, limfatice, nervi, plexul submucos

Meissner şi foliculi limfoizi. Mucoasa jejuno- ileonului are o structură asemănătoare cu cea a

duodenului.

15
 1.2. INTESTINUL GROS

1.2.1 ANATOMIA INTESTINULUI GROS

Intestinul gros se intinde de la tunica ileonului, marcat prin valvula ileocecală, până la nivelul

canalului anal, dar această definiţie morfofunctională trebuie să includă apendicele si valvula Bauhin.

Această concepţie caută să respingă o unitate funcţională integratoare, dar individualitatea

morfofunctională şi patologică a diferitelor porţiuni colice impun studiul anatomic şi patologic pe

porţiuni separate.

Lungimea intestinului gros variază intre 100-150 cm, cu o medie de 130 — 135, creşterea in

lungime se poate face pe seama intregului colon dar mai ales pe seama unor segmente separate.Aceste

alungiri pot fi congenitale sau câştigate de-a lungul vieţii, ducând la dificultăţi in investigaţia

radiologica atat in plenitudine cât şi in dublu contrast astfel sigmoidul şi transversul au o lungime in

jur de 50 cm, ascendentul 12 - 17 cm iar descendentul 14-20 cm.

Calibrul intestinului gros prezintă o scădere progresivă începând de la cec spre sigmoid cu

aproximativ 5 cm la cec si 2,5 cm la sigmoid dar in mod normal sau condiţii patologice, există

: Tl

16
modificări de calibru prin spasme sau dilatări, creând astfel dificultăţi in investigarea colonului si mai

ales in punerea diagnosticului.

Intestinul gros se deosebeşte de intestinul subţire prin mai multe caracteristici exterioare:
• este mai scurt dar mai voluminos decât intestinul subţire;
• se dispune sub formă de cadru, de unde şi numele de cadru
colic;

• este parcurs de nişte benzi musculare, numite teniile colonului,

în număr de trei la cec, colon ascendent, transvers şi descendent, două la colonul sigmoid; dispar la

rect;
• prezintă umflături transverse numite haustre, separate între ele
prin şanţuri transverse care proemină în lumenul intestinului sub formă de plici semilunare ale

colonului;

• prezintă ciucuri grăsoşi de culoare gălbuie, numiţi apendici epiploici,

în jurul teniilor musculare. Intestinul gros este subîmpărţit în cec, colon şi rect.

La rândul său colonul în segmente: colonul ascendent, transversal,

descendent şi sigmoid.

17
 Cecul
Are formă de sac inclus in interior, iar superior se continuă cu colonul ascendent, pe peretele

postero-intem la unirea dintre cec si ascendent se află joncţiunea ileocecală prevăzută cu un sfincter,

numită valvula lui Bauhil. La aproximativ 2 cm sub aceasta se află inserţia apendicelui vermicular.

Cecul poate fi invelit in întregime de către peritoneu, situaţie intraperitoneală sau poate fi

acoperit numai pe faţa anterioară, situaţie când cecul este situat retroperitoneal, cu toate acestea cecul

este considerat una dintre cele mai mobile părţi ale colonului alaturi de transvers şi sigmoid.

El este situat de obicei in fosa iliacă dreaptă dar poate fi situat şi inalt lombar, prerenal sau jos

in micul bazin.

Ca aspect exterior el prezintă trei benzi musculare înguste care işi au punctul de plecare la

nivelul inserţiei apendicelui şi însoţesc colonul pe toată întinderea lui. Aceste benzi musculare sunt

dispuse anterior iar celelalte postero intern şi extem.Aceste benzi determină formarea de boreluri

suprapuse sau trei coloane de umflături.

Din punct de vedere radiologie cecul poate fi impărtit in două:

-fundul cecal;

-corpul cecului.

Faţa anterioară a cecului vine în raport cu peretele anterior al abdomenului, faţa posterioară

vine în raport cu fosa iliacă, muşchiul psoas iliac şi nervul femural, care trece la acest nivel.
Prin orificiul ileo-cecal ileonul se deschide în cec, la nivelul acestui orificiu se află valvula

ileocecală cu rol de supapă între intestinul subţire şi gros. La 2-3 cm sub orificiul ileo-cecal se află un

orificiu oval numit orificiul apendiculo-cecal prin care apendicelese deschide în cec (are şi el o valvulă)

18
 Colonul

Începe la nivelul valvulei ileo-cecale şi se termină în dreptul vertebrei S3. Din fosa iliacă

dreaptă urcă spre faţa viscerală a ficatului (colon ascendent). La acest nivel coteşte formând flexura

colică dreaptă, de la care începe colonul transversal care străbate transversal cavitatea abdominală până

la nivelul splinei. Ajuns la acest nivel, coteşte din nou, formând flexura colică stângă (colon

descendent).

Ultima porţiune a colonului, în formă de „S”, coboară în bazin (colonul sigmoid), unde, în

dreptul vertebrei S3, se continuă rectul.

Colonul ascendent măsoară 8-15 cm lungime.
Este situat intre inserţia valvulei ileocecale şi a unghiului hepatic. Este situat retroperitoneal

şi prin intermediul fasciei lui Toldt vine in contact cu pătratul lombelor şi polul inferior inferior al

rinichiului drept.

In afară, interior şi anterior, colonul ascendent vine in contact cu ansele intestinale. Colonul

ascendent este una dintre cele mai fixe porţiuni ale colonului.

Configuraţia exterioară este asemănătoare cu a cecului, cele trei bandelete musculare

formează boselurile iar in interior ele determină formarea pliurilor falciforme si a cavităţilor haustrale.
Colonul transvers are o direcţie uşor oblică în sus spre stânga şi măsoară 40-60 cm. Este

cuprins între cele două flexuri ale colonului.

Este partea cea mai mobila a colonului, poseda un mezocolon cu marginea anterioara

inserata pe colon iar cea posterioara fixa, este inserata de la dreapta spre stanga pe porţiunea inferioara

a rinichiului, de partea a doua a duodenului, corpul pancreasului si partea superioara a rinichiului stâng.

Acest mezocolon la extremitate dă naştere la două formaţiuni peritoneale şi anume

ligamentul frenocolic drept şi ligamentul frenocolic stâng care fixează cele două unghiuri colice la
peritoneul parietal.

19
 Ligamentul gastrocolic il solidarizează de stomac. Configuraţia interioară şi exterioară este

asemănătoare cu cea de la cec şi colon ascendent cu singura deosebire că borelurile si haustrele

diminuă ca volum. Colonul descendent, are o lungime de 14-20 cm .

Este situat profund retroperitoneal alipit de ansele intestinului subţire, se întinde de la unghiul

splenic până la o limită de demarcaţie convenţională corespunzătoare crestei iliace stângi.

Este egmentul cel mai strâmb al colonului şi dispune de o musculatură puternică.

20
 Colonul sigmoid, măsoară 40-50 cm şi prezintă două segmente, unul iliac care ocupă fosa

iliacă şi altul plevin care vine în raport, în jos şi înainte cu vezica urinară la bărbaţi, iar la femei cu

uterul şi anexele, posterior vine în raport cu ampula rectală, iar în sus cu ansele intestinului subţire.

Alături de cec şi transvers este una dintre cele mai mobile porţiuni a colonului iar prima

porţiune are o dispunere fixă ca a descendentului.

Prezintă un mezocolon sigmoidal care are o inserţie colică de două ori dând inflexiuni

sigmoidului, asemeni literei S. Se găseşte in fosa iliacă stângă iar porţiunea pelvină vine in raport cu

vezica şirectul.

La nivelul sigmoidului există numai bandelete musculare longitudinale şi atunci el prezintă

două serii de boseluri diminuate ca volum in raport cu restul segmentului colonului.

Rectul

Rectul se întinde de la locul de terminare a colonului sigmoid până la linia anorectală care este

circulară şi desparte zona mucoasă de zona cutanată a rectului.

Lungimea rectului este 11 - 15 cm iar diametrul transversal de 2,5 - 3 cm, in timpul umplerii cu

bariu se pot dubla diametrele şi apare fuziform dilatat în porţiunea mijlocie şi îngustat la nivelul

joncţiunii rectosigmoidiene şi la nivelul porţiunii perirenale.

In sens sagital rectul descrie o curbură superioară cu concavitatea anterior şi o curbura

inferioară cu concavitatea posterior iar in sens frontal o curbura inferioară cu concavitatea spre

dreapta.

Posterior vine in contact cu sacrul şi coccisul, feţele laterale sunt tapetate de peritoneu iar

anterior vine in contact cu organele genitale la femeie, prin fundul de sac al lui Douglas, iar la bărbat

este separet de vezica urinara tot prin acelaşi fund de sac.

Porţiunea perineală vine in raport cu fosa isteorectală şi uretra la barbat şi vaginul la femei.

21
 Rectul nu mai prezintă bandeletele musculare lipsind astfel boselurile şi haustrele.

Funcţionarea normală a anusului şi rectului permite evacuarea intestinului atunci când

împrejurările sociale o permit şi nu doar când materiile fecale au traversat întregul intestin gros.

22
 Anusul
Reprezintă orificiul prin care deşeurilesolide din organism- denumite fecale- sunt excretate.

Canalul anal are o lungime de aproximativ 3 cm, este delimitat superior de linia anorectala si

inferior de linia anoperineala.

Diferenţa dintre rect şi anus: anusul reprezintă doar un canal îngust şi scurt, înconjurat de un

inel muscular care face joncţiunea cu rectul, porţiune inferioară a intestinului gros, pe partea externă.

Principala funcţiune a anusului este menţinerea continenţei fecale în timp ce rectul funcţioneză

ca un rezervor pentru acesta.

Fecalele conţin în mod obişnuit aproximativ 75% apă şi 25% materii solide. O parte din apă

provine din mucusul ce lubrifiază canalul alimentar şi uşurează eliminarea materiilor fecale din

organism.

Dintre materiile solide, aproximativ o treime sunt bacterii, a treime grăsimi şi proteine

nedigerate şi o treime celuloză- componenta vegetală nedigerată.

Culoarea fecalelor se datorează pigmenţilor biliari denumiţi stercobilină şi bilirubină.

Aceşti pigmenţi biliari ajută de asemenea la sterilizarea şi deodorizarea fecalelor.

Mirosul fecalelor se datorează, în primul rând, acţiunii bacteriilor intestinale care produc o

varietate de compuşi azotaţi şi hidrogen sulfurat cu miros de ouă stricate.

La extremitatea canalului anal se găsesc 2 inele musculare- sfincterele intern şi extern. în mod

normal cele două sfinctere menţin anusul închis, dar în cursul defecaţiei ele se relaxează, pentru a

permite expulzarea acestora. Sfincterul intern sesizează prezenţa fecalelor şi se relaxează, permiţând

intrarea acestora în canalul anal. Sfincterul extern este menţinut închis în mod deliberat până când

apare un moment convenabil pentru defecaţie.

23
 1.2.2 STRUCTURA INTESTINULUI GROS

Intestinul gros prezintă aceleaşi straturi ca si intestinul subţire, mucoasa, submucoasa si

musculoasa.

Mucoasa
Este mai groasă, lipită de valvule conivente vilozităti şi plăci Pyer. Epiteliul este format din

celulele cilindrice, celulele calciforme , corionul este ţesut conjunctiv dens, conţine elemente limfoide

şi glande Lieberkuhn.

Musculatura mucoasei conţine două straturi de fibre netede, unul interior circular şi al doilea la

exterior longitudinal, iar mucoasa canalului anal este de două tipuri, tip cilindric situat deasupra liniei

anorectale şi de tip malpighian situat sub linia anorectala ce face trecerea intre mucoasa cilindrica si

planul cutanat.

Submucoasa
Este formată din ţesut conjunctiv, prezintă plexuri vasculare, capilare, limfatice şi plexuri

nervoase.

Musculoasa
Prezintă un strat interior de fibre circulare şi exterior un strat de fibre longitudinale care sunt

concentrate in bandelete circulare sau tenii între care se găsesc pliurile semilunare sau falciforme

(boselurile).

Canalul anal prezintă o musculatură deosebită şi anume prezintă sfincterul intern care este

compus din fibre musculare striate ce prezintă un fascicol profund, gros şi mult mai superficial

subcutanat. Mai prezintă şi muşchiul ridicător anal care întăreşte sfincterul extern.

24
 Colonul
A

Peritoneul. In 80% din cazuri peritoneul înveleşte cecul. Uneori, peritoneul formează un

mezou (mezocec). Mai rar, cecul este acoperit numai anterior de peritoneu ( cec retroperitoneal). La

nivelul apendicelui, peritoneul îl înveleşte complet şi apoi bombează un mezoapendice care se fixează

pe cec şi ileon. La nivelul colonului ascendent şi descendent, peritoneul înveleşte colonul numai

anterior, posterior existând o foscie de coalescenţă, numită Toldt. Colonul ascendent şi cel descendent

sunt astfel retroperitonale. La nivelul colonului transvers şi sigmoid, peritoneul înveleşte colonul şi se

reflectă apoi pe peretele posterior al cantităţii

abdominale formându-se astfel mezocolonul şi respectiv mezosigmoidul care conferă mobilitatea

colonului transvers şi sigmoid.

Stratul muscular este constituit din fibre musculare netede, longitudinale în stratul extern şi

circulare în stratul intern. Fibrele longitudinale sunt dispuse sub forma celor trei tenii la colonul

ascendent, transvers şi descendent şi numai sub forma a două tenii la nivelul colonului sigmoid. în

stratul muscular există plexul mienteric Auerbach.

Stratul submucos este format din ţesutul conjunctiv lax şi conţine vase de sânge limfatice,

plexul submucos Meissner şi foliculi limfoizi.

Tunica mucoasă este formată dintr-un epiteliu de suprafaţă unistratificat, din aparat glandular

şi din corion. Nu are plici circulare şi nici vilozităţi.

Rectul
Peritoneul acoperă numai jumătatea antero-superioară a ampulei rectale, apoi se

reflectă la bărbat pe vezica urinară şi la femei pe uter. In rest, rectul este învelit de o adventiţie formată

din ţesutul conjunctiv lax.

Stratul muscular este format din fibre musculare netede, care se disting în : longitudinale la

exterior şi circulare la interior. Fibrele longitudinale nu coboară toate până la anus.

25
 Stratul circular se găseşte profund şi se întinde pe toată lungimea rectului. în

jurul canalului anal, fibrele circulare formează sfincterul intern al anusului. In afara lui se află

sfincterul extern al anusului, care are în structura sa fibre striate.

Stratul submucos este format din ţesutul conjunctiv lax şi este foarte bogat în plexuri venoase a

căror dilatare duce la formarea hemoroizilor.

Mucoasa este formată dintr-un epiteliu de suprafaţă din glande şi corion. Corionul este infiltrat

de formaţiuni limfoide.

26
 2. NOŢIUNI DESPRE
9
OCLUZIA INTESTINALA

2.2. DEFINIŢIE, ETIOPATOGENIE ŞI CLASIFICARE

Sindromul de ocluzie intestinală este definit prin întreruperea tranzitului pentru conţinutul

intestinal reprezentat de materii fecale şi gaze.

Cauzele şi mecanismele acestei patologii pot fi extrem de diverse şi de aceea clasificarea

ocluziilor se poate face după mai multe criterii.

Clasificare etiopatogenică
Este cea mai amplă şi cuprinde diferenţierea ocluziilor în mecanice şi dinamice.

Ocluzia mecanică
Ocluzia mecanică apare datorită unui obstacol mecanic, acesta putând acţiona fie prin

obstrucţia lumenului intestinal, fie prin strangularea intestinului.

A. Obstrucţia
Obstacolul mecanic poate determina obstrucţia lumenului intestinal prin mai multe

mecanisme, fără a fi afectată circulaţia sanguină.

a) Obstrucţia extralumenală
Obstacolul este extrinsec şi acţionează asupra lumenului intestinal prin comprimare sau

deformare de la exterior: bridă, formaţiune tumorală în vecinătate sau retroperitoneală, aglomerare de

anse intestinale într-un plastron, corpi străini intraperitoneali.

27
 b) Proces care afectează peretele tubului digestiv
A

In acest caz obstacolul poate fi: tumoră benignă sau malignă cu punct de plecare în peretele

intestinal, stenoză cicatricială sau inflamatorie prin diverticulită, enterită regională, tuberculoză

intestinală, corpi străin intraluminali.

c) Obstacol intralumenal
Lumenul intestinului este obstruat prin prezenţa în interiorul său a unui obstacol mecanic:

calcul biliar, fecalom, conglomerat de paraziţi sau bezoar.

B. Strangularea
Această modificare a tranzitului intestinal asociază obstacol în calea tranzitului intestinal şi

tulburări circulatorii la nivelul intestinului. Strangularea se produce pe segmentele mobile ale

intestinului şi poate fi urmarea următoarelor procese patologice:

a) Volvulare
A

In acest caz se produce o torsiune a ansei intestinale în jurul unui ax constituit din bride sau

aderenţe, proces care comprimă mezoul său.

b) Invaginatie
Aceasta apare datorită hiperperistalticii, care determină telescoparea segmentului cranial în cel

distal împreună cu mezoul său.

A

c) încarcerare
Lumenul intestinal împreună cu porţiunea de mezou aferent sunt cuprinse în diferite defecte de

perete: eventraţii, hernii, fosete peritoneale, breşe mezenterice.

în toate aceste cazuri strangularea determină afectarea circulatorie de diverse grade, până la

întreruperea totală a vascularizaţiei, având drept consecinţă ischemierea teritoriului aferent, cu necroză

şi perforaţie parietală.

28
 Ocluzia funcţională

Ocluzia dinamică sau funcţională se produce în urma dereglării controlului nervos vegetativ al

motilităţii intestinale şi mai poartă denumirea de ileus. Acest tip de ocluzie se instalează prin trei

mecanisme:

-ileusul paralitic, datorat paraliziei musculaturii intestinale, prin care motilitatea diminuă sau

dispare, iar lumenul se destinde

-ileusul spastic, în care se produce un spasm important şi persistent al musculaturii intestinale,

cu distensia intestinului situat cranial de obstacol ileusul secundar obstrucţiei vasculare prin

strangulare, în care intestinul strangulat devine imobil.

Dintre cauzele mai frecvent generatoare de ileus se pot cita: perioada postoperatorie, focare

inflamatorii intraabdominale, hematom intra- sau retroperitoneal, tulburări metabolice constând în

hipoproteinemie, hipokaliemie, hiponatremie, hipomagneziemie, deshidratare, fracturi costale sau la

nivelul coloanei vertebrale, pneumonie bazală, infarct miocardic, septicemii, administrarea unor

medicamente - morfină, antiacide, anticoagulante, propantelină.

În unele situaţii cauza ocluziei intestinale funcţionale nu se poate identifica, motiv pentru care

se încadrează ca “ocluzie criptogenetică”.

Este locul să amintim conceptul de ocluzie mecanoinflamatorie, noţiune neacceptată în

clasificările modeme. în această categorie se încadrau ocluziile cu mecanism mixt, la elementul

mecanic adăugându-se şi o componentă funcţională.

Acest proces însoţeşte fenomenele de inflamaţie acută intraperitoneală la care aglomerarea de

anse aderente se însoţeşte de pareza intestinală determinată de inflamaţie.

9

29
 Clasificare topografică
Ocluzii înalte
în această categorie se încadrează formele clinice în care obstacolul este situat de obicei pe

intestinul subţire.

Ocluzii joase
Acest tip de ocluzie se datorează situării obstacolului la nivelul intestinuluigros.

Clasificarea după modul de instalare în timp

După acest criteriu ocluziile pot fi acute, subacute şi cronice.
Ocluziile acute
Ocluziile acute se instalează brusc şi au evoluţie rapidă. Vărsăturile apar precoce, sunt

abundente, iar starea generală se alterează rapid.

Ocluzii subacute
In acest caz fenomenele evoluează mai lent şi se poate instala o perioadă de remisiune a

simptomelor. Perioadele de colici, vărsături şi întrerupere incompletă a tranzitului alternează cu

perioade de remisiune.

Ocluzii cronice
Sunt cele generate de obstacole incomplete, ceea ce determină o evoluţie lentă în timp. Se

caracterizează prin alternanţă de constipaţie cu diaree, pierdere ponderală şi degradare progresivă a

stării generale.

30
 2.3. FIZIOPATOLOGIA OCLUZIILOR INTESTINALE
Indiferent de natura obstacolului, elementul iniţial al modificărilor fiziopatologice este

reprezentat de distensia intestinului supraiacent, cu acumulare de

gaze şi lichide. Distensia peretelui intestinal comprimă circulaţia venoasă şi determină apariţia stazei şi

a modificărilor de permeabilitate capilară.

în urma acestui proces se produce extravazarea de lichide în lumenul intestinal, în grosimea

peretelui intestinal cu apariţia edemului precum şi în cavitatea peritoneală cu instalarea ascitei.

Lichidul acumulat în lumen prin acest mecanism se adaugă la lichidele provenite din secreţiile

digestive fiziologice - aproximativ 5-7 litri pe zi în mod normal, dar produse în exces în ocluzie şi

nerezorbite de peretele intestinal edemaţiat. Astfel se sustrage din circulaţie o cantitate mare de lichide,

direct proporţională cu vechimea ocluziei şi cu lungimea porţiunii de intestin destinsă.

Se instalează hipovolemia, la care contribuie şi vărsăturile, uneori foarte abundente. Apare

deshidratarea şi hemoconcentraţia cu hiponatremie, hipocloremie, hiperproteinemie, alcaloză sau

acidoză metabolică, oligurie, hipotensiune, şoc.

Tulburările de circulaţie arteriale determină apariţia de necroze ale peretelui intestinal.

Flora intestinală exacerbată produce gaze şi endotoxine.

Dezechilibrul hidroelectrolitic şi metabolic determină alterarea motilităţii intestinale cu

diminuarea contractilităţii, precum şi modificări vasomotorii cu afectarea irigării sanguine sistemice.

In acest fel un proces patologic local, obstrucţia intestinală, determină o tulburare

fiziopatologică generală, amplă, cu consecinţe volemice, circulatorii şi metabolice severe.

31
 2.4. ANATOMIA PATOLOGICĂ A OCLUZIILOR INTESTINALE
Modificarea macroscopică este diferită în funcţie de mecanismul de producere, a) Ocluzia
funcţională

Dacă mecanismul este paralitic, ansele intestinale apar destinse cu peretele subţiat, pline cu

gaze şi lichide. Mezoul apare edemaţiat, iar în cavitatatea peritoneală se găseşte lichid.

în ileusul spastic ansele au musculatura contractată ceea ce determină reducerea lumenului şi

paloarea peretelui intestinal, b) Ocluzia mecanică

Acest tip de ocluzie se manifestă diferit în funcţie de mecanismul de producere.

Indiferent de acesta ansa situată cranial faţă de obstacol apare cianotică, destinsă de prezenţa

conţinutului intestinal acumulat şi imobilă.

La nivelul obstacolului se vizualizează procesul care a generat obstrucţia: stenoza parietală,

tumoră, calcul, corp străin, fecalom.

în ocluzia prin strangulare se evidenţiază leziuni ischemice sau de necroză la nivelul şanţului

de strangulare; mezoul ansei strangulate este edemaţiat şi friabil.

Volvulusul apare prin răsucirea ansei intestinale în ax transversal şi prezintă aceleaşi

modificări de vascularizaţie ale mezoului.

Ocluzia prin invaginaţie intestinală se vizualizează ca o formaţiune alungită, infiltrată,

cianotică formată din 3 sau mai mulţi cilindri, cu modificări importante ale mezoului.

Sub obstacol ansele intestinale sunt nemodificate.

Examinarea microscopică a peretelui la nivelul obstacolului evidenţiază edemul parietal,

modificările de microcirculaţie şi leziunile ischemice - elemente patologice necaracteristice, a căror

severitate depinde de vechimea ocluziei.

32
 2.5. DIAGNOSTICUL OCLUZIEI INTESTINALE

Simptomatologia clinică
Debutul manifestărilor clinice poate fi brusc sau lent progresiv în timp, în raport cu etiologia

obstrucţiei.

Durerea apare indiferent de mecanismul ocluziei, dar poate avea caractere diferite. în caz de

ocluzie prin strangulare durerea se instalează brusc, este foarte intensă şi continuă. In ocluzia prin

obstrucţie durerile sunt mai puţin intense, cu aspect colicativ determinat de momentele de

hiperperistaltică.

Localizarea durerii este iniţial la sediul obstacolului, apoi devine difuză în tot abdomenul.

În timp durerea se atenuează şi se instalează un disconfort abdominal, dar starea generală se

agravează.

În ocluzia dinamică elementul subiectiv este dat de distensia abdominală.

Vărsăturile apar reflex după durere, dar urmează apoi o perioadă de acalmie, variabilă în

funcţie de sediul ocluziei. Vărsăturile frecvente precoce şi cu caracter bilios orientează spre sediul înalt

al ocluziei, iar cele apărute mai tardiv şi având caracter fecaloid sunt manifestările unei ocluzii joase.

Întreruperea tranzitului pentru gaze şi materii fecale apare precoce în ocluzia joasă şi în ileusul

paralitic şi mai tardiv în ocluzia înaltă. Evacuarea de materii fecale poate avea loc şi după instalarea

ocluziei, provenind din intestinul situat mai jos de obstacol.

Durerile colicative urmate de evacuarea de scaune moi semnifică prezenţa unui obstacol

incomplet.

33
 Examenul obiectiv
Distensia abdominală se instalează tardiv îndeosebi în ileusul paralitic şi în obstrucţia joasă;

abdomenul poate fi destins în totalitate sau numai parţial, iar peristaltica intestinală este vizibilă putând

indica sediul obstacolului. în ocluziile

înalte distensia poate lipsi, vărsăturile reuşind să degajeze în mare parte presiunea din lumenul

instestinal (ocluzie cu abdomen plat).

Examenul clinic pune în evidenţă uneori prin palpare un zgomot caracteristic produs de

comprimarea anselor intestinale pline cu lichid numit clapotaj. Se poate palpa o formaţiune tumorală

sau plastron care constituie cauza ocluziei.

Prin percuţie se evidenţiază distensia gazoasă a intestinului sau ascită.

Auscultaţia abdomenului constată fie zgomotele hidroaerice în ocluziile mecanice, fie absenţa

zgomotelor intestinale în ileusul paralitic.

Tuşeul rectal poate identifica o tumoră în rect, fecalom sau o formaţiune în fundul de sac

Douglas. Nu trebuie neglijată examinarea orificiilor hemiare pentru diagnosticarea unei hernii

strangulate.

Examenul clinic arată răsunetul sistemic al ocluziei intestinale, cu semne generale de boală
severă: deshidratare, tahicardie, hipotensiune, febră, semne de şoc.

Explorări paraclinice
Modificările metabolice şi hemodinamice generate de ocluzie se exprimă prin:

hemoconcentraţie cu hematocrit crescut, tulburări electrolitice constând în hiponatremie,

hipokaliemie, hipocloremie. Apare hiperproteinemie cu hiperazotemie şi creşterea numărului de

leucocite.

34
 Explorarea radiologică începe obligatoriu prin efectuarea unei radiografii abdominale simple.

Aceasta evidenţiază ansele destinse de acumularea de gaz, cu nivele hidroaerice care, după dimensiuni

şi poziţie pot sugera sediul obstacolului.

Irigografia poate evidenţia fie sediul obstacolului la nivelul colonului, fie opacifierea normală

a colonului în ocluziile de intestin subţire.

Tranzitul baritat este contraindicat, deoarece bariul poate agrava obstacolul prin densificarea

sa în amonte de acesta. El poate fi înlocuit cu substanţe de contrast iodate hidrosolubile.

Explorarea se poate completa cu tomografia computerizată abdominală pentru evidenţierea

unei tumori care reprezintă cauza ocluziei.

Diagnosticul diferenţial

Se iau în discuţie durerile colicative de altă natură cu origine biliară, salpingiană sau

renoureterală care pot fi confundate cu ocluzia intestinală.

De asemenea patologia chirurgicală include boli diverse care determină întreruperea

tranzitului intestinal datorită ileusului paralitic secundar: peritonita, apendicita acută, pancreatita

acută, colecistita acută, diverticulita acută, etc.

35
2.6 FORME ANATOMO-PATOLOGICE DE OCLUZIE INTESTINALĂ
După mecanismul de producere
Ocluzia prin obstrucţie
Este o ocluzie mecanică instalată progresiv, precedată uneori de tulburări de tranzit.

Intensitatea semnelor de ocluzie creşte treptat cu oprirea completă a tranzitului, apariţia

durerilor şi a vărsăturilor.
Examenul clinic evidenţiază peristaltica prezentă pe un fond de distensie abdominală

localizată sau difuză.

Examenul radiologie evidenţiază multiple imagini hidroaerice etajate.

Ocluzia prin strangulare

Acest tip de ocluzie mecanică se caracterizează printr-un debut brutal, cu durere intensă şi

semne generale severe.

Vărsăturile sunt precoce, urmate de întreruperea tranzitului.

Distensia abdominală este localizată iniţial în zona obstacolului, iar peristaltica intestinală este

absentă.

La palpare se reproduce durere vie în punct fix, care semnalează sediul strangulării.
Examenul radiologie poate arăta imagine hidroaerică unică, cu dilataţia unei anse intestinale

izolate.

Durerea în fosa iliacă stângă poate sugera volvulusul sigmoidian, imaginea radiologică “în

omega” fiind caracteristică.

Când simptomatologia sugerează prezenţa unei invaginaţii se practică irigoscopia baritată, cu

posibilitatea de a evidenţia imaginea tipică “în cocardă”. Ea reprezintă totodată şi o metodă terapeutică
de dezinvaginare.

36
 Ocluzia paralitică
Această formă de ocluzie funcţională se caracterizează prin întreruperea tranzitului asociată cu

vărsături, dar cu durere minimă sau absentă.

Distensia abdominală este importantă, zgomotele intestinale şi peristaltica sunt mult

diminuate.

Ocluzia postoperatorie
A

In perioada postoperatorie evoluţia poate fi grevată de instalarea unei ocluzii intestinale prin

mai multe mecanisme.

Astfel postoperator precoce se instalează adesea un ileus paralitic, manifestându-se timp de 1-3

zile cu dureri de intensitate medie şi cu remisiune spontană sau prin clismă.

Alt mecanism de ocluzie postoperatorie este obstrucţia mecanică prin aderenţe, bride,

eviscerării, corpi străini sau colecţii intraperitoneale.

Obstrucţia mecanică poate fi tardivă, prin stenoze intestinale, eventraţii strangulate sau bride.

După sediul ocluziei

Ocluzia pe intestinul subţire

Cele mai frecvente cauze de ocluzie la nivelul intestinului subţire sunt
9
aderenţele sau bridele postoperatorii (până la 80%), herniile încarcerate sau strangulate şi tumorile.

De asemenea cauze mai puţin frecvente sunt invaginaţia, boli inflamatorii intestinale,

carcinomatoza peritoneală.

Debutul simptomelor este de obicei brusc acut, cu durere intensă cu caracter colicativ.

Vărsăturile apar precoce, sunt abundente, cu caracter bilioalimentar iniţial apoi conţinut
intestinal cu aspect fecaloid.

Tranzitul se opreşte tardiv şi nu poate fi localizat exact în timp, deoarece se pot elimina scaune

37
după instalarea obstacolului prin evacuarea intestinului situat distal de zona de obstrucţie.
9
Examenul clinic arată meteorism abdominal situat cu predominenţă periombilical sau localizat

în fosa iliacă dreaptă.

Prezenţa unei cicatrici după o intervenţie chirurgicală sau evidenţierea unei hernii facilitează

diagnosticul.

Bolnavii cu ocluzie de instestin subţire prezintă o alterare rapidă a stării generale.

Radiografia abdominală simplă evidenţiază imagini hidroaerice multiple, etajate, organizate

într-o anumită regiune.

Dacă obstrucţia este la nivelul jejunului imaginile hidroaerice sunt situate în regiunea
abdominală superioară şi au dispoziţie orizontală şi contur neregulat, în timp ce pentru ocluzia de ileon

le găsim dispuse vertical în abdomenul inferior şi au contur neted.

Ocluzia pe colon
Tabloul clinic în obstrucţia situată la nivelul colonului este mai puţin dramatică, cu manifestări

sistemice mai puţin grave.

Cauzele cele mai frecvente sunt tumorile maligne de colon (60%), diverticulita şi volvulusul

sigmoidian.

Debutul manifestărilor clinice este insidios.

Vărsăturile apar tardiv şi sunt mai puţin frecvente, iar oprirea tranzitului intestinal este

evidentă.

Evoluţia este progresivă în funcţie de rapiditatea instalării obstacolului, care poate fi constituit

lent în timp.

Examenul clinic relevă un abdomen destins, iar tuşeul rectal poate evidenţia sângerare în

lumen.

Examenul radiologie al abdomenului pe gol evidenţiază cadrul colic destins cu diametrul

lumenului colonului proximal peste 5 cm, în timp ce distal nu se vizualizează gaz în colon.

38
 Dacă valva ileocecală este competentă, distensia şi imaginile hidroaerice sunt prezente şi la

nivelul intestinului subţire.Imaginile hidroaerice sunt situate pe cadrul colic, înalte şi cu contur

haustral.

Irigoscopia evidenţiază sediul şi uneori şi natura obstacolului.

Rectosigmoidoscopia pune în evidenţă obstrucţia de colon situată distal, iar colonoscopia arată

localizările înalte.

Tomografia computerizată poate fi utilă pentru stadializarea unui neoplasm de colon dacă

tabloul clinic permite temporizarea intervenţiei chirurgicale.

2.7 TRATAMENTUL OCLUZIILOR

Tratamentul bolnavului cu ocluzie intestinală trebuie să înceapă practic o dată cu internarea,

după recoltarea unor probe de sânge pentru determinarea hemoleucogramei, electroliţilor, ureei,

creatininei, glicemiei şi evident a grupului de sânge şi a probelor de coagulare.

Un gest care prin eficienţa sa a devenit obligatoriu este efectuarea unei radiografii abdominale

în ortostatism.

De mare importanţă atât pentru diagnostic, dar şi pentru tratament este montarea unei sonde

nazo-gastrice de aspiraţie. Rolul ei este de a decomprima stomacul şi a diminua posibilitatea refluării

conţinutului acestuia în arborele traheobronşic cu ocazia unei vărsături sau în momentul intubaţiei

anestezice.

Cantitatea de lichid gastric aspirat ne ajută la calcularea cât mai corectă a pierderilor lichidiene

ale bolnavului. De asemenea aspectul lichidului aspirat poate aduce argumente decisive (lichid

fecaloid) pentru diagnosticul de ocluzie intestinală.

Tot în scopul monitorizării pierderilor lichidiene, dar şi a răsunetului lor asupra organismului,

se montează pacientului o sondă urinară autostatică. Se va urmări diureza orară, care este unul din
mijloacele de apreciere a stării de deshidratare a pacientului.

39
 Tratamentul medical
Trebuie început imediat şi constă din administrarea de soluţii perfuzabile care vor conţine

glucoză, ser fiziologic, electroliţi (în special K şi Na) care se administrează intravenos, după un bilanţ

iniţial al pierderilor hidroelectrolitice ale bolnavului.

Administrarea antibioticelor cu spectru larg care să acopere flora ce conţine germeni gram

pozitivi şi negativi, precum şi germenii anaerobi a devenit regula.

De asemenea vor fi corectate orice insuficienţe de organ cunoscute sau depistate (insuficienţă

cardiacă, insuficienţă respiratorie, etc).

De multe ori la bolnavii vârstnici la care cauza ocluziei este o tumoră malignă,vom constata şi

anemie, ce trebuie corectată prin administrare de sânge.

Atunci când diagnosticul stabilit este de ocluzie funcţională se administrează bolnavului în

plus şi o medicaţie parasimpatico-mimetică (Miostin, Prostigmin) care poate duce la reluarea

peristalticii.

Tratamentul chirurgical
Orice ocluzie declarată mecanică reprezintă o indicaţie chirurgicală de urgenţă. Atunci când

bănuim că mecanismul de ocluzie este prin obstrucţie se poate temporiza intervenţia pentru câteva ore

(până la 24 ), timp necesar completării investigaţiilor şi refacerii tulburărilor hidroelectrolitice

constatate.

Dacă mecanismul de ocluzie este strangularea atunci intervenţia chirurgicală trebuie să fie
urgentă pentru că suferinţa vasculară va duce la necroza segmentului digestiv implicat, cu toate

consecinţele ce decurg de aici (apariţia peritonitei prin perforarea ansei, complicarea tratamentului prin

necesitatea rezecţiei segmentului necrozat).

Indiferent de tipul de ocluzie, scopul principal al tratamentului chirurgical este de a pune în

evidenţă obstacolul care va trebui suprimat, sau, dacă acest lucru nu este posibil (de exemplu: tumori

inextirpabile), va trebui scurtcircuitat.

40
 De asemenea, consecinţele obstacolului şi prevenirea posibilităţii de recidivă a ocluziei sunt

elemente pe care chirurgul trebuie să le aibă în vedere.

Tratamentul chirurgical al ocluziei pe intestinul subţire

În situaţiile necomplicate acesta poate consta dintr-o simplă secţiune de bridă, o enterotomie

pentru extragerea unui corp străin (de exemplu: calcul biliar, trico- sau fitobezoar, corpi străini înghiţiţi

sau un ghem de ascarizi).

În cazul volvulusului poate fi suficientă o simplă devolvulare, urmată de o fixare a anselor între

ele pentru prevenirea recidivei (enteroplicatură).

În situaţiile când ansa intestinală este purtătoarea unei tumori benigne sau maligne sau

viabilitatea ei este compromisă prin strangulare se procedează la o enterectomie urmată de

entero-enteroanastomoză. Dacă obstacolul nu poate fi îndepărtat (de exemplu: carcinomatoză

peritoneală) se va proceda la ocolirea lui prin una sau mai multe entero-enteroanastomoze
latero-laterale.

Tratamentul chirurgical al ocluziei pe intestinul gros

In cancerele colonului drept exereza unei tumori ocluzive după principii oncologice este astăzi

acceptată de majoritatea chirurgilor, dat fiind posibilitatea de golire a intestinului în amonte de

obstacol.

În obstacolele tumorale pe colonul stâng opţiunile sunt diferite, unii chirurgi optând pentru o

derivaţie externă de amonte ca prim timp, după care practică operaţia radicală, alţii optând pentru

exereza colonului purtător de tumoră după principii oncologice cu restabilirea imediată (colostomie de

amonte asociată sau nu) sau tardivă, într-un timp următor (operaţie de tip Hartmann).

41
 în cazurile în care tumora este inextirpabilă se vor efectua fie anastomoze de scurtcircuitare

între segmente de colon sau rect indemne situate înainte şi după obstacol sau uneori între ileonul

terminal şi un segment de colon, în funcţie de locul unde este situat obstacolul.

Dacă scurtcircuitarea nu este nici ea posibilă se poate recurge la o colostomie derivativă pe un

segment de colon situat în amonte de obstacol (ex.: cecostomia, anusul pe transvers sau pe colonul

sigmoid).

Etiologia benignă a ocluziei pe colon este mai puţin frecventă şi pentru rezolvarea ei este

necesară uneori o simplă devolvulare (în volvulusul de sigmoid).

Alteori este necesară o rezecţie de colon atunci când segmentul afectat are vascularizaţia

compromisă (de exemplu: volvulusul cu necroză a unui segment colic; hernie de colon strangulată

ş.a.m.d.).

În cazul rezecţiilor de colon în astfel de situaţii sunt chirurgi care optează pentru

efectuarea unei colostomii temporare pe capătul proximal şi închiderea capătului distal, urmând

ca refacerea continuităţii colice să fie făcută într-un timp ulterior. Alţii sunt adepţii refacerii

tranzitului prin anastomoză în acelaşi timp operator.

Concluzia care se desprinde este că ocluzia intestinală are o multitudine de rezolvări

chirurgicale care trebuie practic să fie adaptate la fiecare caz în parte.

Important de reţinut este şi faptul că tratamentul susţinut de reechilibrare

hidroelectrolitică trebuie continuat până la normalizarea constantelor sanguine, reluarea

tranzitului şi a alimentaţiei orale.

42
 PARTEA SPECIALĂ
Partea specială a lucrării este împărţită în două capitole bine
definite.
Primul subcapitol prezintă date statistice asupra unui studiu retrospectiv al bolnavilor cu
ocluzie intestinală, diagnosticaţi, internaţi şi operaţi în anul 2016 în Spitalul Judeţean de
Urgentă Buzau secţia Chirurgie Generală. Pacienţii au fost împărţiţi în funcţie de sex, mediul de
provenienţă, grupe de vârstă, etiologia ocluziei.
Al doilea subcapitol relevă prezentarea a trei cazuri de bolnavi internaţi cu ocluzie
intestinală în secţia Chirurgie Generală la care s-au aplicat toate măsurile de nursing care
cuprind cele 14 nevoi fundamentale ale omului.

Cele 14 nevoi fundamentale ale omului potrivit Virginiei Henderson după care s-a realizat
planul de îngrijiri sunt:

1. Nevoia de a respira
2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mişca,a păstra o bună postură
5. Nevoia de a dormi,a se odihni
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
7. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat,a-şi proteja tegumentele
9. Nevoia de a evita pericolele
10. Nevoia de a comunica
11. Nevoia de acţiona după credinţele sale şi valorile sale
12. Nevoia de a se realiza
13. Nevoia de a se recrea
14. Nevoia de a învăţă.

CAPITOLUL II

1. OCLUZIA INTESTINALĂ-STATISTICĂ

Primul subcapitol prezintă date statistice asupra unui studiu retrospectiv al bolnavilor cu ocluzie

intestinală internaţi şi operaţi în perioada anului 2016 pe secţia Chirurgie Generală a Spitalului Judeţean de
Urgenţă Buzau, la care au fost studiaţi mai mulţi indicatori:frecvenţa, tipul ocluziei, incidenţa în funcţie de sex,

incidenţa în funcţie de mediul de provenienţă,incidenţa pe categorii de vârstă.

43
 INTRODUCERE

Ocluzia intestinală reprezintă blocarea parţială sau completă a intestinului. In acest fel este împiedicată

propulsarea conţinutului intestinului. In cazurile severe, obstrucţia poate întrerupe alimentarea cu sânge a

intestinului, ceea ce necesită tratament medical de urgentă.

Chiar dacă nu ocoleşte nici o vârstă, in privinţa ocluziei intestinale se observă o sporire a incidenţei sale o

dată cu înaintarea in vârstă. Această afecţiune presupune oprirea patologică şi persistentă a tranzitului intestinal, din

cauze ce ţin de lumenul intestinului (inflamaţii, infecţii, acumulări de materii fecale - constipatie severa, diverticulita)

sau din motive legate de peretele intestinal (musculatura acestuia, torsiunea intestinala).

La aceasta cazuistică se adaugă boli inflamatorii intestinale, herniile, cancerul şi chiar cauze exterioare

intestinului.

Ocluzia intestinală este cea mai frecventă afecţiune chirurgicală a intestinului subţire şi una dintre cele mai

frecvente afecţiuni ale colonului, constând în oprirea tranzitului intestinal.

În a doua jumătate a secolului XX are loc un proces de creştere a incidenţei şi de agravare a patologiei

abdominale de urgenţă. Acest fenomen cere monitorizare obligatorie şi măsuri adecvate de diagnostic oportun,

profilaxie şi tratament eficient.

Dintre toate maladiile care formează abdomenul acut , ocluziile intestinale reprezintă 4% .
Dinamica indicatorilor frecvenţei principalelor afecţiuni chirurgicale abdominale în perioada 1982 - 2004

demonstrează creşterea incidenţei ocluziei intestinale cu 49,3%.

Obstrucţia intestinală, necesitând sau nu intervenţie chirurgicală, este responsabilă de 20% din internările

in urgentă, în serviciile de chirurgie generală.

Se întâlneşte la toate vârstele. La nou-născut este responsabilă de 10% din decese, prin malformaţii

congenitale şi hernii. La adult incidenţa creşte cu vârsta, blidele şi herniile constituind cauzele principale. Este mai

frecventă peste 50 de ani, şi se intilneste şi peste 70 de ani, prin creşterea incidenţei cancerelor digestive şi a
diverticulitelor colice.

Blidele, diverticulii, cancerul si herniile sunt responsabile de 80% dintre obstrucţiile intestinale ale adultului.

44
 STUDIU STATISTIC CU PRIVIRE LA INCIDENŢA OCLUZIEI
INTESTINALE

Lucrarea analizează obiectiv experienţa Spitalului de Urgenţă Buzau in tratamentul chirurgical al ocluziei
intestinale.
S-a efectuat un studiu retrospectiv pe o perioadă de un an -2016- la pacienţii internaţi si trataţi chirurgical cu
diagnosticul de ocluzie intestinală.
în elaborarea acestui studiu am utilizat foile de observaţie clinică şi protocoalele operatorii din perioada

analizată.

REZULTATELE STUDIULUI STATISTIC

/V

In anul 2016 au fost internaţi pe secţia Chirurgie Generală a Spitalului Judeţean Buzau 3615 pacienţi cu
diverse afecţiuni chirurgicale. Dintre aceştia 548 s-au prezentat cu diferite tipuri de ocluzii.

45
 TOTAL AFECŢIUNI 3615
CHIRURGICALE

OCLUZII INTESTINALE 548

□ ocluzii intestinale
anu
l20
■ alte afecţiuni 16
chirurgicale ____

Din această diagramă rezultă că frecvenţa ocluziei intestinale ( 15,15% ) ca afecţiune chirurgicală este destul de

mare.

Distribuţia pacienţilor în funcţie de tipul ocluziei este prezentată în tabelul şi graficul următor:

TIPUL Aderente si Neoplazice Hernii

OCLUZIEI bride inghinale Alte tipuri de ocluzii

NUMĂR DE
289 85 71 103
CAZURI

Din totalul de 548 de ocluzii, 289 (52,73%) sunt ocluzii prin aderenţe şi bride,

□ Număr de persoane cu ocluzie intestinala internate

46
ocluzie

85 (15,51%) de natură neoplazică, 71 (12,95%) provin din hernii inghinale, restul de 103 (18,79 %) fiind alte tipuri

de ocluzii.
Prezint mai jos distribuţia cazurilor de ocluzie intestinala raportată la cele două sexe

SEX NUMĂR DE CAZURI

MASCULIN 153

FEMININ 395

47
48
 Din totalul de 548 de ocluzii intestinale, 153 (27,91%) au fost de sex masculin iar 395 (72,08%) au fost de
sex femin ceea ce demonstrează o frecvenţă cu mult mai ridicată la sexul feminin decât la sexul masculin.

In continuare este prezentată frecvenţa ocluziei intestinale în funcţie de mediul de provenienţă:

MEDIUL DE NUMĂR DE CAZURI

PROVENIENŢA

RURAL 305

URBAN 243

Incidenţa ocluziei intestinale în funcţie de

I
mediul de provenienţa
Se pare ca persoanele din mediul rural sunt mai afectate de aceasta boală

decât cele care provin din mediul rural, raportul fiind de 1,25: 1.Distribuţia ocluziei intestinale în

funcţie de categoriile de vârste se prezintă în felul următor:

49
 Sub 15 Peste 85
Intre Intre Intre Intre Intre Intre Intre
Categoria ani ani
15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75-84
de vârstă
ani ani ani ani ani ani ani

Număr de
0 1 24 114 132 141 118 18 0
cazuri

Sub 15 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75-84 Peste

ani ani ani ani ani ani ani ani 85 ani

Cea mai afectată grupă de vârstă a fost cea cu vârsta cuprinsă între 55-64 de ani
reprezentând 25,72% din numărul total de cazuri.
Pe locul doi este grupa de vârstă 45-54 ani iar pe locul trei cea între 65-74 de ani reprezentând
24,08% respectiv 21,53 % din numărul total de cazuri.
Ocluzia intestinală este mai rar intalnită la copii şi tineri.

50
 2.CAZURI CLINICE

Al doilea subcapitol relevă prezentarea a 3 cazuri de bolnavi internaţi cu diagnosticul de

ocluzie intestinală în secţia Chirurgie Generală a Spitalului Judeteţean Buzau,1a care s-au aplicat toate

măsurile de nursing şi care cuprind nevoile fundamentale ale omului.

Cele 14 nevoi fundamentale ale Virginiei Henderson după care s-au realizat planul de îngrijiri sunt:

1 .Nevoia de a respira

2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mişca,a păstra o bună postură
5. Nevoia de a dormi,a se odihni
6. Nevoia de a se îmbrăcă şi dezbrăca
7. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului in limite normale
8. Nevoia de a fi curat,a-şi proteja tegumentele
9. Nevoia de a evita pericolele
f

10. Nevoia de a comunica

11. Nevoia de acţiona după credinţele sale şi valorile sale
12Nevoia de a se realiza

13.Nevoia de a se recrea
14.Nevoia de a învăţă

51
 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PREOPERATORIE ŞI POSTOPERATORIE A BOLNAVULUI CU OCLUZIE
INTESTINALĂ

Asistenta medicală este persoana care poate acorda ingijiri calificate,cu devotament,posedând
cunoştinţe tehnice necesare şi având un simţ al responsabilităţii foarte dezvoltat.Functiile ei se concretizează
în acordarea acestor îngrijiri competente persoanelor a căror stare o necesită,ţinând cont de nevoile
afective,spirituale şi fizice şi in observarea şi comunicarea către ceilalţi membrii ai echipei de ingriijire a
condiţiilor ce exercită un efect important asupra sănătăţii pacientului.
Asistenta medicală,ca factor important în însănătoşirea pacientului trebuie să aibă în vedere
următoarele puncte importante:
-pregătirea fizică şi psihică a bolnavului
-pregătirea generală care cuprinde examenele clinice si paraclinice -pregătirea
pentru operaţie sau îngrijirile preoperatorii -ingrijirile după operaţie sau postoperatorii.
Prin pregătirea fizică şi psihică preoperatorie a pacientului,asistenta trebuie să-l îndemne să-şi
exprime gândurile,grijile,teama,să-i insufle increderea in echipa operatorie,să-i explice ce se va intampla cu el
in timpul transportului şi în sala de preanestezie.Stările de tensiune din cadrul echipei de îngrijire trebuie să fie
disimulate faţă de pacient.
Supravegherea postoperatorie a pacientului începe din momentul intervenţiei chirurgicale .Din
acest moment operatul devine obiectul unei atenţii constante până la părăsirea spitalului.
Transportul de la sala de operaţii se va face însoţit de medicul anestezit. Asistenta medicală va
urmării:
-aspectul feţei
-respiraţia -pulsul
-perfuzia
-instalarea în cameră şi poziţia pacientului.
Supravegherea pacientului este sarcina fundamentală a asistentei medicale.Supravegherea este
permanenta în vederea depistării precoce a incidentelor şi complicaţiilor postoperatorii.
Se va urmării:
-aspectul general al operatului -coloraţia pielii şi a unghiilor
-starea extremităţilor şi a mucoaselor -starea de calm sau agitaţie -T.A.
-puls
-respiraţie
-temperatură
-pierderi lichidiene sau sanguine cum ar fi : urina,scaun,transpiraţie,vomismentele
-pierderi prin drenaj precum şi alte semne clinice cu ar fi starea abdomenului, starea aparatului respirator .
Primele zile postoperatorii sunt dificile pentru pacient şi datorită faptului că
îngrijirile sunt numeroase.

52
 Asistenta medicală se va orienta în acordarea îngrijirilor postoperatorii pe nouă principii importante:

• lupta împotriva durerii

• lupta împotriva insomniei

• lupta împotriva anxietăţii

• lupta împotriva complicaţiilor pulmonare

• lupta împotriva distensiei digestive

• lupta împotriva stazei venoase

• lupta împotriva complicaţiilor de decubit

• rehidratarea

• alimentarea şi realimentarea

Complexitatea evoluţiei postoperatorii,multitudinea complicaţiilor ce se pot ivi impun asistentei

medicale o comportare si o conştiinţă profesională ireproşabilă pentru a se integra direct în echipa chirurgicala

în angrenajul căreia trebuie sa reprezinte o rotiţă mică dar esenţială.

Operatul este o persoană dezechilibrată temporar,exclusă de la viata fizică normală şi foarte

vulnerabilă.Pentru aceasta asistenta medicală va lucra cu capul,sufletul şi mâinile precum şi cu propia-i

conştiinţă nelăsând nimic la voia întâmplării şi neomiţând să transmita nimic colegelor care-i urmeaza în

tură.Ea va da dovadă de inteligenţă şi abilitate iar alinarea suferinţelor fizice ale pacientului vor devenii

obiectul principal în îngrijiri posoperatorii.

Devotamentul,amabilitatea,discreţia,abilitatea sunt atuuri majore care nu trebuie să lipsească unei

asistente medicale care vor completa în mod fericit conştiinciozitatea profesională cu scopul bine

precizat-reîntoarcerea pacientului la viata normală.

9
Datorita faptului că cele trei cazuri urmărite de mine in cursul spitalizării au fost internate si operate

de urgentă demersul îngrijirilor de nursing cuprinde o pregătire preoperatorie sumară.

53
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE Nr. 1
DEMERSUL ÎNGRIJIRILOR PENTRU PACIENTA B.M.

CULEGEREA DE DATE

A. Date stabile
Nume: B.

Prenume: M.

Data naşterii: 10.09.1945

Naţionalitate: română Religie: greco

catolică Limba vorbită: română

Ocupaţie: pensionară Grupa

sanguină: AII

B. Date variabile
Domiciliul:
Judeţul:
9 BUZAU
Localitatea: BUZAU
C. Date legate de starea fizică şi psiho-socială:
□ Temperatura 37,2 °C
□ Tensiunea arterială: 110/ 70 mm Hg
□ Respiraţia: 18 de respiraţii/ minut
□ Starea generală: alterată
□ Tegumentele şi mucoasele: palide
□ Tahicardie -puls 70 bătăi /minut
□ Tranzit intestinal: abolit

54
 ISTORIC
Pacienta B. M., in vârstă de 65 de ani este o persoană de 1, 63 m inaltime , cu o greutate de 56 kg, cu

o fire deschisă şi sociabilă.

Este nefumătoare şi nu consumă băuturi alcoolice, condiţiile de viată bune, alimentaţie echilibrată,

nu prezintă alergii sau boli ereditare.

Pacienta nu a mai avut alte intervenţii chirurgicale şi nici probleme grave de sănătate.

Ea afirmă că boala a debutat în urmă cu 5 zile prin dureri abdominale colicative, greţuri, vărsături

alimentare. De 2 zile prezintă oprirea tranzitului digestiv pentru materiile fecale.

MOTIVELE INTERNĂRII
În data de 05.04.2016, starea generală se altereaza precoce, tranzitul intestinal este complet abolit

incluziv pentru gaze , apare şoc, dureri colicative abdominale intense şi continue, vărsături precoce şi intense,

balonări acute cu caracter continuu.

Pacienta este dusă de urgenţă la Spitalul Judeţean Buzau unde este consultată şi este internată la

chirurgie pentru investigaţii si tratament apoi transferata la ATI.

DIAGNOSTIC MEDICAL
Ocluzie intestinală mecanică prin strangulare intestinală prin bride.

EXAMEN CLINIC ŞI PARACLINIC

La examenul clinic se constată un abdomen destines, simetric care participă în mod redus la mişcările

respiratorii.

Pacienta prezintă sensibilitate abdominală difuz moderată la palpare si apărare musculară difuză moderată.

Tranzitul digestiv este absent pentru materii fecale şi gaze, ficatul si splina nu se palpeaza si prezintă

timpanism generalizat al abdomenului.

La tuşeul rectal se constată o ampulă rectală goală.

Starea generala este uşor alterata, tegumentele şi mucoasele sunt palide.

55
 Sistemul osteoarticular este integru morfofuncţional, sistem muscular normoton,

normochimetic.

Toracele e normal conformat cu mişcări respiratorii simetrice, de amplitudine normală, sonoritate

pulmonară normală, murmur vezicular present bilateral.

Zgomotele cardiace sunt normale, ritmice.

Pacienta este orientata temporo-spatial.

La ecografia abdominală se constată:

-ficat fără modificări;

-colecist hipoton, fără calculi;

-cai biliare libere;

-splină de 10 cm, fără modificări;

-rinichi bilateral fără calculi, fără hidronefroză;

-vezica urinara cu mucoasa ingrosata;

-pancreas fără modificări ecografice.

In urma examenului radiologie pe gol constatam : nivele hidroaerice de dimensiune medie situate

în flancul stâng.

Examene de laborator Hematologice:

Hematocrit 42% (35-40% )

Leucocite 10.300/mm3 (4.000-8.000/mm3)

Timp de sângerare 14 s (12-16s)

Timp coagulare 5.1 min (4-6 min)

Biochimie:

Creatinină 0.72 mg% (0.8-1.2 mg/%)

Glicemie 98 mg% (80-120 mg% a)

Iono grama sanguină:

Na 134 mmol UI (125-140mmol/m),K 4.2 mmol/1 (4.5-Smmol/l)

56
 DIAGNOSTIC NURSING
Diagnosticul de nursing preoperator
-Disconfort manifestat prin dureri abdominale intense şi continue datorita ocluziei.

- Alterarea funcţiei circulatorii manifestata prin soc, tahicardie, hipotensiune, adinamie;

- Alterarea respiraţiei legată de durere şi anxietate;
- Tulburarea eliminărilor manifestat prin balonări, vărsături precoce şi intense, orpirea tranzitului

intestinal.

Diagnostic de nursing postoperator

-Disconfort manifestat prin durere datorita intervenţiei chirurgicale suferite;

- Alimentaţie insuficientă cantitativ şi calitativ leagat de anorexie , greţuri şi vărsături

- Alterarea eliminărilor intestinale legat de mobilitatea redusă
- Tulburări ale somnului manifestată prin insomnie datorita durerii si anxietatii

- Alterarea respiraţiei legată de durere şi anxietate

- Comunicare ineficace la nivel afectiv

- Dificultate de a se mişca datorita durerii
- Deficit de volum lichidian din cauza vărsăturilor si a ingestiei insuficiente de lichide
STABILIREA PRIORITĂŢILOR
9

- Diminuarea durerii şi a anxietăţii

- Pacienta să prezinte o stare de nutriţie adecvată şi funcţii vitale în
limite normale
- Pacienta să aibă o diureză şi un tranzit intestinal normal
- Pacienta să prezinte comfort fizic şi psihic
- Pacienta să nu prezinte complicaţii, să cunoască aspectele bolii şi a regimului.

57
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI DE SURSA DE

NEVOIA DEPENDENTĂ
NURSING 9
DIFICULTATE

1. A bea şi a mânca Alimentaţie insuficientă -slăbiciune; -anorexia;

cantitativ şi calitativ - inapetenţă,, vărsături - stare depresivă,
alimentare slăbiciune
- hidratare insuficientă în
calitate şi cantitate

2. A elimina Alterarea eliminărilor - absenta scaunelor de -mobilitate redusă -

intestinale şi urinare mai multe zile -balonare. intervenţia chirurgicala
- flatulenta
- crampe andominale

3. A păstra Risc de alterare a -tegumente umede, eritem la -igienă precară;

integritatea şi integrităţii nivel dorsal; -mobilitate redusă;
igiena tegumentare
tegumentară

58
 Aceasta nevoie nu e alterata
4. A-şi menţine
temperatura
corpului în limite
normale

-anxietate;
5. A dormi şi a se Tulburări ale somnului -oboseală, somn agitat, treziri
-inadaptarea la noul
odihni manifestată prin insomnie frecvente
mediu.
-durere
6. A se mişca şi a Diminuarea - dificultate în a se mişca -durere
avea o bună mobiliătii -slăbiciune
postură

7. A se îmbrăca şi Dificultate în a se îmbrăca - Epuizare şi poziţie antalgică -slăbiciune

dezbrăca şi dezbrăca -durere.

8. A respira şi a avea Alterarea respiraţiei legată -respiraţie superficială. -anxietate

o bună circulaţie de durere şi anxietate -durere

9. A evita - iritabilitate, facies crispat -durere în regiunea

pericolele Disconfort abdominala

10. A se recrea Incapacitatea de a se recrea -neparticiparea la activităţi -anxietate;

recreative -durere

11. A învăţa Deficit de cunoaştere legat -cunoştinţe -educaţia

9 9
cum să-şi de educaţia insuficientă insuficiente asupra bolii. insuficientă;
păstreze
sănătatea

12. A fi Sentiment de neputinţă -amărăciune; -sentiment de -incapacitatea de control

preocupat în legat de ¡incapacitatea de inutilitate; a bolii;
vederea control a bolii
realizării

59
13. A acţiona Această nevoie nu este
conform alterată
propriilor
convingeri şi
valori, de a
practica religia

14. A comunica Comunicare ineficace la -izolare socială; -lipsa -mediu necunoscut,

nivel afectiv comunicării; slăbiciune,
-oboseală, epuizare

60
 Plan de ingrijire 5-16 aprilie 2016
Diagostic de îngrijire Obiective Intervenţii autonome Intervenţii delegate Evaluare
Neliniştea pacientei în Calmarea şi ► se explică necesitatea -Pacienta înţelege
informaţiile primite ţ şi
legătură cu intervenţia informarea intervenţiei şi se asigură că totul va se linişteşte
9

chirurgicală pacientei decurge foarte bine

►in cadrul examenului
preanestezic se pune pacienta în
legătură cu echipa operatorie
pentru a inspira încredere
Alterarea -Durerea pacientei nu
Pacienta să respire ►evaluez caracteristicile durerii: ► Oxigenoterapie
respiraţiei mai este aşa de intensă
fără dificultăţi localizare, durată, frecvenţă, ► administrez : iar respiraţia pacientei
5

factori care cresc sau diminuează - Algocalmin 2 f/zi î.m s-a îmbunătăţit
5

durerea; - Nospa 2 f/zi î.m

►aerisesc salonul câte 15 minute
pe zi;
► aşez pacienta
într-o poziţie confortabilă;
►fac cu pacienta exerciţii de
respiraţie;

61
Greţuri,vărsături
/V

încetarea ►Administrez După administrarea

► ajut pacienta în satisfacerea Metoclopramid f.I.i.m ► Se medicaţiei şi instalarea
manifestărilor
nevoilor fundamentale ►menţin montează o sondă de aspiraţie sondei nazogastrice
digestive
igiena tegumentelor bolnavei nazogastrică vărsăturile sunt mai
►explic pacientei că vărsăturile rare
sunt datorate opririi tranzitului
intestinal şi vor înceta după
intervenţia chirurgicală
Reechilibrare
Echilibru hidro- ►urmăresc bilanţul ingesto- ► Administrez Glucoză 5%, Pacienta este
electrolitic nerealizat hidroelectrolitică excreta 1500 ml + 20 ml KC1 echilibrată
►urmăresc cantitatea,aspectul ►Administrez Ser fiziologic hidroelectrolitic
lichidului de stază gastrică eliminit 1000 ml.
pe sondă de aspiraţie şi o notez în
foaia de observaţie
Durere la nivelul plăgii Pacienta să ► Sugerez pacientei să aibă ►Administrarea Durerea scade din
postoperatorii prezinte semne de răbdare că durerea va scădea din calmantelor: intensitate după 30 min
calmare a durerii intensitate după administrarea - Algocalmin 2 f/zi î.m de la administrarea
analgezicelor - Nospa 2 f/zi î.m analgezicelor
► ajut pacienta să-şi găsească
poziţia în care suferă mai puţin
/V

Tulburarea -Pacienta să fie ► Ii explic că trebuie să respecte ► La indicaţia medicului îi După câteva

62
 alimentaţiei
echilibrată din indicaţiile chirurgului care constau instalez perfuzia cu ser ore, odată cu atenuarea
punct de vedere în evitarea alimentaţiei per-orale pe glucozat pentru rehidratare. senzaţiei de greaţă şi a
nutriţional; timpul prezenţei sondei de aspiraţie A
vărsăturilor pacienta
înregistrez în foaia de
nazogastrică începe să se simtă mai
observaţie felul şi frecvenţa
► o ajut să se hidrateze prin bine fi dispusa să
vărsăturilor
tamponarea buzelor cu ceai respecte indicaţiile
► supraveghez pacienta pentru a-i medicului.
asigura condiţiile în momentul
vărsăturii.
Tulburări ale -Pacienta să aibă ►reglez patul şi aşez bolnava Administrez la indicaţia După administrarea

somnului un somn astfel încât acesta să aibă o medicului: calmantelor pacienta

(insomnie ) odihnitor, fără poziţie confortabilă pentru somn; Diazepam 1 f-seara î.m adoarme
treziri sau ► identific factorii care o

insomnie; împiedică să aibă un somn

odihnitor prin discuţii cu aceasta

Dificultatea Pacienta să prezinte ►ajut pacienta să îşi După efectuarea toaletei,

acordării îngrijirilor tegumente în stare satisfacă nevoile bolnava se simte
igienice curată ►am grijă ca tegumentele confortabil

şi mucoasele sale să fie

63
 păstrate în stare curată
► ajut pacienta in efectuarea
toaletei

Prevenirea
complicaţiilor Pacienta să nu prezinte ► Schimbarea poziţiei din 2
complicaţii în 2 ore; Toaleta plăgii cu soluţii Plaga are o evoluţie bună spre
post-operatorii ►masaj, tapotaj antiseptice. cicatrizare Pacienta nu
trombembolice şi ►îndepărtarea cutelor de pe Antibioterapie: Tazocin prezintă complicaţii
infectioase cearceaful pacientei 3x1 fl/zi Anticoagulante trombembolice
Dificultate de a se Pacienta să prezinte La indicaţia După mişcările efectuate
mobiliza interes in efectuarea medicului:masaj, pacienta se simte confortabil
►Ajut pacienta să efectueze
mişcărilor pasive şi tapotaj
mişcările uşoare ale
active
membrelor, ridic bolnava în
poziţie şezândă a doua zi după
intervenţie
►Ajut pacienta să se plimbe
prin salon si sa meargă la
toaletă

64
 Evaluare finală
Pacienta B.M. este internată de urgenţă în secţia A. T. I. cu diagnosticul de ocluzie intestinală în

data de 5 aprilie 2016.

Se intervine chirurgical constatându-se că bolnava are o ocluzie intestinală mecanică prin

strangulare intestinală prin bride.

Postoperator mi-am propus următoarele obiective:

• monitorizarea funcţiilor vitale şi a eliminărilor

• combaterea durerii
• schimbarea pansamentului şi pungii de dren
• restabilirea tranzitului intestinal
• înlăturarea setei
• menţinerea sondei nazogastrice atât cât este necesa
• bolnava să fie echilibrată nutritiv
• combaterea insomniei
• mobilizarea cât mai precoce a pacientei
• menţinerea igienei corporale
Aceste obiective mi le-am atins, bolnava se simte bine, are o stare generală bună, este

nerăbdătoare să se întoarcă la familia ei şi este fericită că s-a refăcut după operaţie.

In data de 16 aprilie 2016 se externează vindecată chirurgical cu următoarele recomandări:

• să respecte regimul igieno dietetic

• să evite efortul fizic
• să revină la control peste 14 zile
• să se prezinte la medic în caz de complicaţie

65
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE Nr. 2
DEMERSUL ÎNGRIJIRILOR PENTRU PACIENTA C J.

CULEGEREA DE DATE
A. Date stabile
Nume: C.

Prenume: I.

Data naşterii: 03.05.1939

Naţionalitate: română Religie:

ortodoxa

Limba vorbită: română

Ocupaţie: pensionară Grupa

sanguină: B III

B. Date variabile
Domiciliul:

Judeţul: Buzau

Localitatea: Livada

C. Date legate de starea fizică şi psiho-socială:

□ Temperatura 37,5 °C
□ Tensiunea arterială: 140/ 90 mm Hg
□ Respiraţia: 19 de respiraţii/ minut
□ Starea generală: alterată
□ Tegumentele şi mucoasele: palide
□ Tahicardie -puls 75 bătăi /minut
□ Tranzit intestinal: abolit

66
 ISTORIC
Pacienta C. I., in varsta de 7Ide ani este o persoana de 1, 58 m inaltime , cu o greutate de 62 kg, cu

o fire deschisa si sociabila.

Este nefumatoare si nu consuma băuturi alcoolice, condiţiile de viata bune, alimentaţie

echilibrata, nu prezintă alergii sau boli ereditare.

Pacienta nu a mai avut alte intervenţii chirurgicale , a mai avut internări pe motiv de hipertensiune

arteriala.

Ea afirma ca boala a debutat în urmă cu aproximativ 3 zile prin dureri abdominale colicative,

greţuri, vărsături alimentare, balonări abdominale, întreruperea tranzitului digestiv.

MOTIVELE INTERNĂRII

In data de 30. 03 .2016, starea generală se altereaza precoce, tranzitul intestinal este complet abolit

incluziv pentru gaze , apare şoc, dureri colicative abdominale intense şi continue, vărsături precoce şi

intense, balonări acute cu caracter continuu.

Pacienta este dusă de urgenţă la Spitalul Judeţean Buzau unde este consultată şi este internată la

chirurgie pentru investigaţii si tratament apoi transferata la ATI.

DIAGNOSTIC MEDICAL

Ocluzie intestinală mecanică prin strangulare intestinală prin bride.

67
EXAMEN CLINIC ŞI PARACLINIC

La examenul clinic se constata un abdomen destins, simetric care participă în mod redus la mişcările

respiratorii.

Pacienta prezintă sensibilitate abdominală difuz moderată la palpare si apărare musculară difuză

moderată.

Tranzitul digestiv este absent pentru materii fecale şi gaze, ficatul si splina nu se palpeaza si

prezintă timpanism generalizat al abdomenului.

La tuşeul rectal se constată o ampulă rectală goală.

Starea generala este uşor alterata, tegumentele şi mucoasele sunt palide.

Sistemul osteoarticular este integru morfofuncţional, sistem muscular normoton, normochimetic.

Toracele e normal conformat cu mişcări respiratorii simetrice, de amplitudine normală, sonoritate

pulmonară normală, murmur vezicular present bilateral.

Zgomotele cardiace sunt normale, ritmice. Tensiune arteriala 140/90 mm Hg

Pacienta este orientata temporo-spatial.

La ecografia abdominală se constată:

-ficat omogen, dimensiuni normale;

-colecist hipoton, fără calculi;

-cai biliare libere;

-splină de 11 cm, fără modificări;

-rinichi bilateral fără calculi, fără hidronefroză;

-pancreas fără modificări ecografice.

In urma examenului radiologie pe gol constatam : nivele hidroaerice de dimensiune medie situate în

flancul stâng.

68
 Examene de laborator
Hematologice:

Hematocrit 44% (35-40% )

Leucocite 9.600/mm3 (4.000-8.000/mm3)

Timp de sângerare 13 s (12-16s)

Timp coagulare 4.5 min (4-6 min)

Biochimie:

Creatinină 0.85 mg% (0.8-1.2 mg/%)

Glicemie 110 mg% (80-120 mg% a)

Ionograma sanguină:

Na 129 mmol UI (125-140mmol/m)

K 4.3 mmol/1 (4.5-Smmol/l)

DIAGNOSTIC NURSING
Diagnosticul de nursing preoperator

-Disconfort manifestat prin dureri abdominale intense şi continue datorita ocluziei.

- Alterarea funcţiei circulatorii manifestata prin soc, tahicardie, hipertensiune, adinamie;

- Alterarea respiraţiei legată de durere şi anxietate;
-Tulburarea eliminărilor manifestat prin balonări, vărsături precoce şi intense, orpirea tranzitului

intestinal.
Diagnostic de nursing postoperator -Disconfort manifestat prin durere datorita intervenţiei
chirurgicale suferite;

- Alimentaţie insuficientă cantitativ şi calitativ leagat de anorexie , greţuri şi vărsături

- Alterarea eliminărilor intestinale legat de mobilitatea redusă

- Tulburări ale somnului manifestată prin insomnie datorita durerii si anxietatii

- Alterarea respiraţiei legată de durere şi anxietate

69
- Comunicare ineficace la nivel afectiv
- Dificultate de a se mişca datorita durerii

STABILIREA PRIORITĂŢILOR
9

- Diminuarea durerii şi a anxietăţii

- Pacienta să prezinte o stare de nutriţie adecvată şi funcţii vitale în limite normale
- Pacienta să aibă o diureză şi un tranzit intestinal normal
- Pacienta să prezinte comfort fizic şi psihic
- Pacienta să nu prezinte complicaţii
- Pacienta să cunoască aspectele bolii şi a regimului igienico-dietetic

70
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI DE SURSA DE

NEVOIA DEPENDENTĂ
NURSING 9
DIFICULTATE

1. A bea şi a Alimentaţie -slăbiciune; -anorexia;

mânca insuficientă cantitativ şi - inapetenţă, -greţuri
calitativ - hidratare insuficientă -vărsături

2. A elimina Alterarea eliminărilor - absenta scaunelor de -mobilitate redusă -

9

intestinale mai multe zile -balonare. intervenţia

- flatulenta chirurgicala
- crampe andominale

3. A păstra Dificultatea de a-şi -Neputinţă motorie Diminuarea

integritatea şi acorda îngrijiri de mobilităţii,
igiena igienă -Tegumente şi mucoase constrîngeri fizice,
tegumentară uscate durere, oboseala,
slăbiciune, şedere
îndelungată în pat
-Subfebrilitate -Temperatură: 37,5 grade Tensiune
4. A-şi menţine C intraabdomială
temperatura
corpului în limite
normale

5. A dormi şi a se Tulburări ale somnului -oboseală, somn agitat, -anxietate;

odihni manifestată prin treziri frecvente - teama de
insomnie intervenţia
9

chirurgicală,
constrângeri fizice
(pansamente, sonde)
-durere

6. A se mişca şi a Diminuarea - Astenie

-durere
avea o bună mobiliătii -slăbiciune
-Stare generală alterata
9

postură
-Diminuarea mobilităţii
9

71
 7. A se îmbrăca Dificultate în a se - Epuizare şi poziţie -slăbiciune
şi dezbrăca îmbrăca şi dezbrăca antalgică -durere.

8. A respira şi a Alterarea respiraţiei -respiraţie superficială. -anxietate

avea o bună legată de durere şi -durere
circulaţie
9
anxietate

9. A evita - iritabilitate, facies -durere în regiunea

pericolele Disconfort crispat abdominala
Anxietate,
-Transpiraţii reci,
fatigabilitate nelinişte

10. A se recrea Incapacitatea de a se -neparticiparea la -anxietate;

recrea activităţi recreative
9
-durere

11. A învăţa 9
Deficit de cunoaştere -cunoştinţe -educaţia9

cum să-şi legat de educaţia insuficiente asupra bolii. insuficientă;

păstreze insuficientă
sănătatea

12. A fi Sentiment de neputinţă -amărăciune; -sentiment - Incapacitatea de

preocupat în legat de ¡incapacitatea de inutilitate; a-şi rezolva
vederea realizăr de control a bolii problemele
personale

13. A acţiona Această nevoie nu este

conform alterată
propriilor
convingeri şi
valori, de a
practica religia

14. A comunica Comunicare ineficace -izolare socială; -lipsa -mediu necunoscut,

la nivel afectiv comunicării; -retragere în slăbiciune,
sine -oboseală, epuizare

72
 Plan de ingrijire 30 martie-11 aprilie 2016
Diagostic de Obiective Intervenţii automate Intervenţii delegate Evaluare
îngrijire

Alterarea
Asigurarea unei ► aerisesc salonul câte 15 minute pe Oxigenoterapie Pacienta respiră mai
respiraţiei respiraţii fără zi; Administrarea de uşor
dificultăţi ►monitorizez respiraţia pacientei expectorante Bromhexin,
► aşez pacienta 2tb/zi
într-o poziţie confortabilă;
►fac exerciţii re respiraţie impreuna
cu pacienta
Monitorizarea funcţiilor
Risc de Prevenirea 5

complicaţii complicaţiilor ►Urmăresc faciesul pacientei, vitale

Tegumentele sunt
imediate post- imediate şi tromb- supraveghez funcţiile vitale TA = 105/58mmHg P=
uşor palide Funcţiile
-operatorii embolice ► Schimb poziţia pacientei din 2 în 110/min Administrez
vitale se
2 ore; Clivarin 0,25ml s.c/zi J

menţin în limitele
►Efectuez un masaj si tapotaj j

pacientei normale, nu apar

►îndepărtez cutele de pe cearceaful complicaţii imediate
pacientei poestoperatorii

73
Disconfort legat Pacienta să prezinte ► ajut pacienta să-şi găsească La indicaţia medicului Durerea se
de durerea de semne de calmare a poziţia în care suferă mai puţin administrez: ameliorează în
la nivelul plăgii durerii ► explic pacientei că durerea este Mialgin fl. i.m. la nevoie (la aproximativ 20-30
postoperatorii fiziologică postoperator şi va ceda în interval de 4 ....) min.
următoarele zile,
►sugerez să solicite calmant in caz
de durere
►o educ să-şi comprime plaga cu
palma în cazul în care tuşeşte
/V

Alterarea Pacienta să înţeleagă ►Comunic pacientei necesitatea Verific permeabilitatea In urma aspiraţiei
eliminării rolul sondei menţinerii sondei sondei, aspir secreţiile secreţiile gastrice şi
5

manifestate nazogastrice, sa nu gastrice cu ajutorul unei al exerciţiilor

► Supraveghez pacienta pentru a-i
prin mai verse seringi ataşată la capătul respiratorii dispare
asigura condiţiile în momentul
vărsătură sondei de aspiraţie senzaţia de greaţă
vărsăturii
►Sugerez pacientei să inspire adânc
in momentul in care are stări de
greaţa
►Urmăresc şi notez cantitatea de
aspiraţie din recipientul colector

74
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE Nr. 3
DEMERSUL ÎNGRIJIRILOR PENTRU PACIENTUL B.V.

CULEGEREA DE DATE

D. Date stabile
Nume: B.

Prenume: V.

Data naşterii: 10.09.1949 Naţionalitate: română

Religie: ortodoxa

Limba vorbită: română

Ocupaţie: pensionar

Grupa sanguină:0 I, Rh pozitiv

E. Date variabile
Domiciliul:
Judeţul: BUZAU
Localitatea: BUZAU
F. Date legate de starea fizică şi psiho-socială:
□ Temperatura 37,7 °C
□ Tensiunea arterială: 100/ 70 mm Hg
□ Respiraţia: 18 de respiraţii/ minut

75
 □ Starea generală: alterată
□ Tegumentele şi mucoasele: palide
□ Tahicardie -puls 94 bătăi /minut
□ Tranzit intestinal: abolit

ISTORIC
Pacientul B. V., in vârstă de 67 de ani este o persoană de 1, 63 m inaltime , cu o greutate de 60 kg, cu o fire deschisă şi sociabilă.

Este nefumătoar şi nu consumă băuturi alcoolice, condiţiile de viată bune, alimentaţie echilibrată, nu prezintă alergii sau boli

ereditare.

Pacientul a mai avut alte intervenţii chirurgicale: hernie inginala dreapta-operata 2007.

El afirmă că boala a debutat în urmă cu 2 zile prin dureri abdominale colicative, greţuri, vărsături alimentare. De 2 zile prezintă

oprirea tranzitului digestiv pentru materiile fecale.

MOTIVELE INTERNĂRII
9

Dureri vii abdominale, cu caracter colicativ, intermitent, vărsături alimentare de două zile care de aproximativ 3 ore au devenit bilioase,
distensie abdominală, clapotaj intestinal, tranzit intestinal absent de patru zile, meteorism abdominal, fatigabiiitäte, palpitaţii, stare generală alterată,
inapetenţă, nelinişte.

76
 Pacientul este dus de urgenţă la Spitalul Judeţean Buzau unde este consultată şi este internată la chirurgie pentru investigaţii si

tratament apoi transferata la ATI.

DIAGNOSTIC MEDICAL
Ocluzie intestinală prin volvulus.

EXAMEN CLINIC ŞI PARACLINIC

La examenul clinic se constată un abdomen destines, simetric care participă în mod redus la mişcările respiratorii.

Pacientul prezintă sensibilitate abdominală difuz moderată la palpare si apărare musculară difuză moderată.

Tranzitul digestiv este absent pentru materii fecale şi gaze, ficatul si splina nu se palpeaza si prezintă timpanism generalizat al

abdomenului.

La tuşeul rectal se constată o ampulă rectală goală.

Starea generala este uşor alterata, tegumentele şi mucoasele sunt palide.

Sistemul osteoarticular este integru morfofuncţional, sistem muscular normoton, normochimetic.

Toracele e normal conformat cu mişcări respiratorii simetrice, de amplitudine normală, sonoritate pulmonară normală, murmur

77
vezicular present bilateral.

Zgomotele cardiace sunt normale, ritmice.

Pacientul este orientat temporo-spatial.

La ecografia abdominală se constată:

-ficat fără modificări;

-colecist hipoton, fără calculi;

-cai biliare libere;

-splină de 10 cm, fără modificări;

-rinichi bilateral fără calculi, fără hidronefroză;

-vezica urinara cu mucoasa ingrosata;

-pancreas fără modificări ecografice.

In urma examenului radiologie pe gol constatam : nivele hidroaerice de dimensiune medie situate în flancul stâng.
Examene de laborator Hematologice:

Hematocrit 42% (35-40% )

Leucocite 10.300/mm3 (4.000-8.000/mm3)

Timp de sângerare 14 s (12-16s)

Timp coagulare 5.1 min (4-6 min)

Biochimie:
Creatinină 0.72 mg% (0.8-1.2 mg/%)

78
Glicemie 98 mg% (80-120 mg% a)

Iono grama sanguină:

Na 134 mmol UI (125-140mmol/m),K 4.2 mmol/1 (4.5-Smmol/l)

DIAGNOSTIC NURSING
Diagnosticul de nursing preoperator
-Disconfort manifestat prin dureri abdominale intense şi continue datorita ocluziei.

- Alterarea funcţiei circulatorii manifestata prin soc, tahicardie, hipotensiune, adinamie;

- Alterarea respiraţiei legată de durere şi anxietate;
- Tulburarea eliminărilor manifestat prin balonări, vărsături precoce şi intense, orpirea tranzitului intestinal.

Diagnostic de nursing postoperator

-Disconfort manifestat prin durere datorita intervenţiei chirurgicale suferite;

- Alimentaţie insuficientă cantitativ şi calitativ leagat de anorexie , greţuri şi vărsături

- Alterarea eliminărilor intestinale legat de mobilitatea redusă
- Tulburări ale somnului manifestată prin insomnie datorita durerii si anxietatii

- Alterarea respiraţiei legată de durere şi anxietate

- Comunicare ineficace la nivel afectiv

- Dificultate de a se mişca datorita durerii
- Deficit de volum lichidian din cauza vărsăturilor si a ingestiei insuficiente de lichide

79
STABILIREA PRIORITĂŢILOR
9

- Diminuarea durerii şi a anxietăţii

- Pacientul să prezinte o stare de nutriţie adecvată şi funcţii vitale în limite normale
- Pacientul să aibă o diureză şi un tranzit intestinal normal
- Pacientul să prezinte comfort fizic şi psihic
- Pacientul să nu prezinte complicaţii, să cunoască aspectele bolii şi a regimului.

80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97