Sunteți pe pagina 1din 8

ARTĂ, VIAȚĂ ȘI MOARTE

Arta nu reflectă viața,


ea îl reflectă de fapt pe
spectator.

Oscar Wilde

Decadentismul a apărut ca o revoltă asupra lumii moderne, păstrând principul apariției


curentelor artistice în general, acela de a nega o realitate estetică deja recunoscută și acreditată.
Pesimismul, care era deja un concept creator printre mediile artistice ale vremii și a găsit o
justificare doctrinară în opera filosofului german ,Schopenhauer, Lumea ca voință și
reprezentare( 1819). Melancolia, anxietatea, descurajarea au fost efectele acestui curent asupra
sensibilității decadente, dar au devenit și trăsături esențiale ale eroilor din operelor
decadente.Mişcarea decadentistă s-a dezvoltat în ultimele decenii ale secolului al-XIX-lea
continuând până în prima jumătate a secolului XX.

Curentul apare în Franţa, datorită lui Téophile Gautier şi Karl-Joris Huysmans1 care şi-au
reflectat astfel dezgustul faţă de materialism şi pentru codul moral restrictiv al burghezilor.
Artistul francez se retrăgea din scena socială şi politică, izolându-se de societate, ceea ce Gautier
a numit „artă de dragul artei”, concept care apare şi în Portretul lui Dorian Gray a lui Oscar
Wilde.

Gautier era un membru al mişcării parnasianiste, o grupare de poeţi francezi care s-a
revoltat împotriva romanticilor şi care a dorit să promoveze perfecţiunea în toate domeniile artei.
În romanul lui Huysmans, În răspăr2, eroul dezgustat de vulgaritatea vieţii moderne şi
deziluzionat de iubire, decide să se retragă într-o casă construită special în care şi-a creat o lume
absolut perfectă şi în care se dedică cultului frumuseţii şi plăcerii. Un teoretician important al

1
Karl-Joris Huysmans, pseudonim al lui Charles Marie Georges Huysmans, scriitor francez născut la 5 februarie
1848 şi decedat la 12 mai 1907.
2
În original, Au Rebour, cel mai faimos roman al lui K.-J.Huysmans, apărut în 1884, carte decadentă a secolului al-
XIX-lea.
decadentismului a fost Walter Pater3 care a vorbit despre importanţa vieţii ca operă de artă. În
opinia sa, artistul decadent trebuie să-şi umple viaţa cu senzaţii pe care un om obişnuit nu le
poate percepe şi să le prelucreze sub formă de operă de artă.

Principala caracteristică a mișcării decadente este negarea oricărei posibilități de


cunoaștere reală și univocă a realității, pentru că fiecare individ are o percepție unică determinată
de subiectivitatea fiecăruia. În strânsă legătură cu apariția psihanalizei și teoriile lui Freud, care
sondează în interiorul inconștientului uman pe care îl definește ca „istoria infantilă a libidoului“,
adica tot cee ace este condamnat de morala și standardele societății. Literatura decadent își
asumă sarcina de a explora și de a aduce la lumina conștientului toate pulsiunile ascunse,
respingând normele și convențiile , oferind alte viziuni asupra binelui și a moralității .În numele
artei totul devine posibil și acceptat , chiar pentru estetic se exclude eticul .

În această lucrare mi-am propus să identific zonele de interferență ale Metamorfozei lui
Franz Kafka cu sensibilitea decadentă și dorința supremă a estetului decadent de-a deveni el
înșuși artă, căpătând imposibilul: eternitatea. Opera lui Franz Kafka a fost analizată, din
perspectiva unui style of decadence de către Mark Anderson în Kafka’s Clothes: Ornament and
Aestheticism in the Habsburg Fin de siècle. Mark Anderson scrie apoi un articol despre nuvela
Metamorfoza, intitulat Sliding Down the Evolutionary Ladder? Aesthetic Autonomy in The
Metamorphosis. Articolul punctează tensiunea generată între idealul estetic și etic și rezultatul
acesteia în nuvela modernistă Metamorfoza. Pornind de la acest articol al lui Anderson, voi
încerca să stabilesc relația Metamorfozei cu decadentismul, să identific trăsături comune în
relația protagonistului cu arta, atât în nuvela avangardistă, modernă Metamorfoza și în
decadentism în general.

Unul dintre scriitorii austrieci care se înscrie în canonul literar al decadentismului , dar a
carui operă a fost ignorată în relație cu decadentismul, este Leopold von Sacher-Masoch. Kafka
însă nu-l ignoră și alege numelui protagonistului său Gregor, după pseudonimul pe care Masoch
și-l alesese pe timpul vieții , Gregor. Acesta este un prenume cu încărcătură decadentă, întâlnit
adesea la valeții secolului al XIX-lea. Sacher-Masoch este și autorul cărții Venus înveșmântată
în blană și cel care ne-a lăsat moștenire conceptul de masochism. Samsa, numele de familie al

3
Walter Horatio Pater, 4 august 1839-30 iulie 1894, eseist englez, critic literar şi de artă; a influenţat scriitori ca
Oscar Wilde, Marcel Proust, James Joyce, Kenneth Clark, Ezra Pound.
protagonistului, înseamnă a fi singur în cehă.4 Masochismul, degradarea erosului,
alienarea,estetismul toți sunt termeni în relație cu decadentismul.

,, Când Gregor Samsa se trezi într-o dimineață, după o noapte de vise neliniștite, se
pomeni în patul său metamorfozat într-un gândac uriaș. ” 5. Autorul punctează faptul că în
noaptea metamorfozei, Gregor are parte de vise neliniștite, precizând că nu este prima noapte în
care somnul său este tulburat de astfel de vise. Un detaliu pe care se axează apoi naratorul și care
face conexiunea cu ideea de neliniște ,conștiința unei greșeli, este fotografia atârnată pe peretele
lui Gregor care prezintă imaginea unei Venus în degradare, cu șarpele boa atârnând-i la gât „
atârna pe perete fotografia pe care o decupase de curând dintr-o revistă ilustrată și o potrivise
într-o ramă drăguță, aurită. Înfățișa o doamnă gătită cu o căciuliță și cu un boa de blană, ținându-
și trupul drept și întinzând spre privitor un masiv manșon îmblănit, în care îi dispăruse întregul
antebraț .” 6

La acest tablou ,aflăm ulterior , Gregor a lucrat „două,trei seri", „fiind singura lui
distracție” și dacă am analiza în consecința rutinei din viață lui Gregor și am trage concluzia ca
Gregor își dorește de fapt o relație, puțină iubire, ceva nou ,am judeca pripit pentru că imaginea
nu trimite la o relație normală, ci una alături de o femeie care să-l facă să sufere, dacă ne gândim
la Venus in Furs și la relația dezechilibrată, masochistă în care erosul e în agonie pe care o
prezintă povestea lui Leopold von Sacher-Masoch. Fotografia aceea care trimite, așa cum
Dimitris Vardoulakis remarca în cartea sa Freedom from the Free Will: On Kafka's Laughter7 ,în

4
Alberto Pelissero, Introducere în hinduism,Polirom, 2014, pag.89.
5
Franz Kafka, Metamorfoza. Integrala prozei antume, Humanitas Fiction, 2017, pag.83.

6
pag.83
7
,,What is more important is that- as in <<The Judgement>>- the introduction of sexuality through the lady in furs
mobilizes theological and political concerns. Venus in Furs starts with an explicite reference to Hegel’s dialectics of
master and slave from the Phenomenology, which establishes the setting for the entire recollection of the love affair.
In addition as Gilles Deluze shows, Venus in Furs is important in how we construct human relations, and thus it can
read as a political text par excellence. … There is a an imprisonment, even encagement- in a cell-like house or in a
room that is too small for humans. Both this encagement is folded into the sexual element.” 7
substrat , la relațiile de putere dintre oameni în general, fie că sunt părinții, partenerul de viață,
șeful sau statul prin reprezentanții săi, este de fapt portretul lui Gregor , făcând apel aici la
portretul creat de Basil Hallward după chipul lui Dorian Gray.

Despre Gregor Samsa, aflăm că este un individ obișnuit ce aparținea burgheziei, trăia
liniștit împreună cu familia sa până într-o dimineață când se trezește transformat în gândac.
Acestă transformare generează o serie de schimbări în relațiile intrafamiliale și îi schimbă total
viața lui Gregor. Până atunci, sensul vieții era pentru Gregor tot ceea ce ținea de meseria de
comis voiajor.Prin intermediul naratorului suntem informați că Gregor devine stâlpul familiei în
urma eșecul tatălui, care își pierde slujba.Se inversează astfel rolurile tată- fiu. Gregor se simte
împlinit ,acum el are puterea, de el depinde întreaga familie,el este principala sursă de venit a
familiei, singura sa mândrie era:,, faptul că le putuse asigura părinților și surorii lui o asemenea
viață, într-o locuință așa de frumoasă. "8

E important să remarcăm faptul că și Gregor aspiră spre individualism , doar că


transformarea sa are valoare estetică negativă, el se transformă în gândac, iar Dorian într-un
dandy ,scopul lor este același, să trăiască senzații pe care ceilalți nu le pot pricepe.Trebuie să
subliniem faptul că Gregor nu se transformă într-un monstru , el este un gândac, de altfel în
manuscrisele lui Kafka de la început se regasea și termenul insectă. În dicționarul etimologic al
lui Kluge publicat în 1881 și tradus în engleză în 1891 cuvântul Ungeziefer care apare în textul
în original,are următoarea descriere:Ungeziefer, noun, 'vermin', from the equivalent late Middle
High German ungezibere, unziver, noun; properly 'unclean animal not suited for sacrifice.”
Putem face acum legătura între incapacitatea de sacrificiu la nivel social, pentru că atât Gregor
cât și Eduard Raban, eroul care îi anticipează metamorfoza într-un alt text kafkian și-au dorit să
evite cumva acțiunea, participarea la acțiuni în societate. Raban, protagonistul din Pregătiri de
nuntă la țară, trebuie să ajungă la țară , să-și pregătească nunta, în schimb el visează la obținerea
autonomiei și a omnipotenței:

“I don’t even need to go to the country myself, it isn’t necessary. I’ll send my clothed body . . .
For I myself am meanwhile lying in my bed, smoothly covered over with the yellow-brown

8
pag.101
blanket . . . As I lie in bed I assume the shape of a big beetle, a stag beetle or a cockchafer, I
think.”9

Visul lui Raban se îndeplinește ulterior în Metamorfoza. Gregor Samsa, care era un
comis-voiajor, făcea comerț cu haine, mai exact vindea oamenilor un produs care sa-i facă să se
integreze, să fie la fel într-o societate, să se conformeze, să urmeze același stil, aceeași ținută și
cod moral reușește să scape de această responsabilitate . Mai mult scăpând de muncă și călătorii
Gregor începe o nouă existență, singulară,sub forma unui animal, al cărui corp învață să-l
folosească și trăiește până la urmă cu ajutorul lui experiența estetică.

“<<O, Doamne>>,se gândi , <<ce meserie istovitoare mi-am mai ales şi eu ! Zi de zi tot pe
drumuri. Agitația asta cu afeacerile e cu mult mai mare decât cea din prăvălia noastră de acasă și,
pe lângă asta ,mai am pe cap și chinul călătoriilor ,grija că trebuie să prind legăturile dintre
trenuri,de a nu pierde legăturile trenurilor ;mâncarea neregulată,proastă, relația mereu
schimbătoare cu oamenii , niciodată stabilă, niciodată devenită cordial. Dracu’ să le ia pe
toate!>> Simţi o uşoară mâncărime pe burtă, deasupra ; se împinse, încet, pe spate, spre tăblia
patului, pentru a-şi putea ridica mai bine capul ; zări locul mâncărimii, acoperit cu nişte
punctişoare mici, albe, despre care nu ştia ce să creadă ; apoi vru să pipăie locul cu unul din
picioare, dar îl trase numaidecît îndărăt, întrucât îl treceau fiori reci de îndată ce-l atingea.10

Așa cum protagoniștii din operele decadentismului aspirau să devină spectatorii propiei vieți,
sesizând absurditatea, lipsa de sens a vieții, lipsa unei identități, la fel și Gregor își dă seama că a
pierdut de mult toate aceste noțiuni. Prin intermediul metamorfozei trăiește ca spectator al
propriei vieți, 11 , își creează o alternativă utopică pentru ceea ce -i oferea realitatea. Gregor e cel
care câștigă, el refuză să mai trăiască în compromis , îi refuză ajutorul lui Hermes , zeul
comerțului și al tranzacțiilor:

9
Apud Bloom’s Modern Critical Interpretations Franz Kafka’s The Metamorphosis , New Edition
Edited and with an introduction by Harold Bloom, Bloom’s Literary Criticism, 2008, pag.83

10
Pag.84
11
“Dar pentru mine contează mai mult temperamentul artistic pe care îl creează sau, oricum îl aduc la lumină. A
deveni spectatorul propriei vieți, cum spune Henry, înseamnă să evadezi din calea suferinței vieții.”
Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, Polirom ,2012, pag.124
“And yet the narrative does not limit itself to a merely negative definition of Gregor’s identity. In
opposition to this family ‘traffic’ of clothing, it delineates an alternative, Utopian space of play,
distraction, and childlike innocence that is curiously consistent with late nineteenth-century
definitions of aesthetic experience. In fact, Gregor’s metamorphosis fulfils the dream of every
serious fin-de-siècle aesthete: to become not just an artist, but the artwork, the visual icon,
itself.”12

Cum am amintit deja, Kafka a împrumutat imaginea femeii cu blană și structura centrală
a subiectului nuvelei sale de la Leopold von Sacher Masoch (această tehnică a trimiterii prin
imagini la alte texte fiind de altfel specifică operelor decadentismului). Dar mai mult de atât,
Kafka substituind decadentist corpul protagonistului imaginii, ,fotografiei înrămate de el, Gregor
devine într-un fel o clonă a picturii, jucând rolul valetului,al unui vierme ce se târește la
picioarele amantei(își dedică trupul artei, așa cum Masoch era spectator și agent iar femeia arta).

Toate aceste trimiteri la blană, ca metonimie pentru dorința sexuală, pentru fetișul în
sensul oedipian sau ca sinonim al unei puternic instinct sexual ,o pasiune animalică ,materială nu
mai au ecou pentru gândacul Gregor. Și atunci, ne întrebăm nu cumva funcționeaza această
fotografie ca remediu 13, nu cumva îl ajută pe gândacul nostru să uite viața sa anterioară, de
comis voiajor, implicat în toată rețeaua de trafic de haine, de putere și atracție sexuală , sau
locotenentul Gregor din fotografia ce amintește de viața înainte de metamorfoză.Poate fi vorba
chiar de viața anterioară a lui Georg Bendemann, protagonistul din Verdictul14 lui Kafka,
preocupat doar de sine şi de succesul personal, responsabil de neîmplinirile şi de nefericirea

12
Bloom’s Modern Critical Interpretations Franz Kafka’s The Metamorphosis , New Edition
Edited and with an introduction by Harold Bloom, Bloom’s Literary Criticism, 2008, pag.85

13
Kafka afirma într-un dialog cu Gustav Janouch că fotografia funcționează ca remediu uneori, fotografiem
lucrurile ca să le alungăm pentru moment din minte.
14
Intenția lui Kafka a fost să publice cele trei povestiri: Verdictul, Metamorfoza și O colonie penitenciară într-un
singur volum numit Pedepse, pentru a transmite cititorilor ideea de înrudire tematică și de atmosferă a celor trei
povești. Pe lângă ideea ciclului samsaric cele trei povestiri pot fi legate și de metamorfozele din folclorul evreilor și
religia iudaică. Iris Bruce în eseul Kafka and Jewish folklore din Cambridge Companions Online, Camridge University
Press ,2006 vorbește despre faptul că procesele și metamorfozele în animale întâlnite în folclorul evreiesc erau
cunoscute și de Kafka prin scrierile lui Martin Buber care strangea povești din folclorul Hasidic.
prietenului său, iar Gregor Samsa fiind acum prins într-o altă viață, nereușind încă să iasă din
Samsara.

Un lucru e cert voința pentru manifestare artistică, caracteristică decadentismului este


prezentă în Metamorfoza, la început manifestată erotic în relație cu fotografia înrămată de
Gregor sau printr-o manifestare inocentă, pe parcursul metamorfozei Gregor uitând treptat de
greșelile vieții dinaintea metamorfozei.

Pentru a se goli de organic Gregor apelează la înfometare, utilizează foame pentru a


obține o formă de artă, are acces la un alt tip de experiență prin înfometare. Sacrificiul
artistului(vezi Un artist al foamei), acestă artă a înfometării care nu are nici scop mimetic, nici
moral îl apropie pe Gregor de eroul decadent.

Renunțând la socializare,retras din sistemul birocratic din viața capitalită ,Greogor se


golește de conținutul material, se hrănește acum cu un alt fel de hrană, corpul său devine
receptacolul hranei obținute din artă, din libertatea de a se cățăra pe pereți, de a avea un spațiu în
care își desfășoară gimnastica ca impuls artistic sau a hranei venite din muzica viorii:“ Sora
începu să cînte ; tata şi mama îi contemplau cu atenţie mişcările mîinilor fiecare de la locul său. Atras de cîntecul
viorii, Gregor îndrăzni să înainteze puţin şi se trezi cu capul în sufragerie (…) .

Şi, cu toate acestea, Grete cînta atît de frumos ! Faţa îi era aplecata pe-o parte, iar privirea urmărea, încordat şi trist,
notele de pe portativ. Gregor mai înainta puţin, cu capul cît mai aproape de podea, încercînd să-i întâlnească
privirea. Oare era doar un simplu animal, cînd muzica îl emoţiona atît de profund ?”

Astfel Kafka duce până la capăt utopia artei încarnate prin involuție și primitivism15,
dacă ne gândim că Gregor reușește o transgresiune în beneficiul său și nu al imaginii de pe
perete.Dacă eroul romanului decandent Portretul lui Dorian Gray devine victima tabloului și a
utopiei pe care aceasta o încarnează, eroul existențialist din Metamorfoza lui Kafka se salvează
pentru că vede frumosul în lucrurile mici, se bucură de senzații dar la un nivel mai jos și totuși,
mai pur ,mai copilăresc.

Kafka reușește să-i confere morții o nuanță estetică și spirituală, renunțând la haine, la
mostrele sale de material și conformism, la traficul și experiența mediată , Gregor are parte de

15
Adaptat după Utopia artei încarnată-dandysmul cf. Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul
modernității românești și europene(sfârșitul secolului al XIX-lea ,prima jumătate a secolului XX, Curtea Veche,
București, 2011,p.306.
experiența unei arte naturale, descoperite direct, prin propiul impuls artistic și reușește să capete
o inocență specific copilăriei , sau a momentului dinainte de izgonirea din Eden a omului, ce
experiență mai frumoasă , mai aleasă de atât își poate dori un protagonist decadent?

https://www.scribd.com/document/22090845/Art-as-Experience-Dewey

https://www.scribd.com/document/278531361/Art-as-Experience