Sunteți pe pagina 1din 4

Bulgaria (în bulgară България, pronunție bulgară: /rɛˈpublikɐ bɤ̞lˈɡarijɐ/) este o țară din Europa de

Sud-Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia și Macedonia la vest, Grecia și Turcia la sud,
iar la est are ieșire la Marea Neagră. Cu un teritoriu de 110.994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca
mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul
unde s-au găsit cele mai vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume.[1][2][3][4]
Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa antică a fost
marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția poporului și statului bulgar
unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat mare parte din Balcani și a funcționat
ca centru cultural al popoarelor slave în Evul Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu
Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut sub dominație otomanătimp de aproape 500 de ani. Războiul
Ruso-Turc din 1877–1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit
independent în 1908. Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii, în contextul cărora
Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele războaie mondiale. În 1946, a devenit stat comunist cu
partid unic până în 1989, când Partidul Comunist Bulgar a permis alegeri libere. După 1990,
Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață.
Populația de 7,36 de milioane este predominant urbană, fiind concentrată în reședințele celor 28 de
regiuni. Majoritatea activităților comerciale se concentrează în capitala Sofia. Cele mai bine
dezvoltate sectoare ale economiei sunt industria grea, ingineria energetică, agricultura și turismul,
toate bazându-se pe resurse disponibile local.
Structura politică actuală datează de la adoptarea unei constituții democratice în 1991. Devenită țară
liberă,[5]Bulgaria este o republică parlamentară unitară, cu un grad înalt de centralizare politică,
administrativă și economică. Este membră a Uniunii Europene,a Grupului de la Craiova, a NATO și
a Consiliului Europei, membru fondator al OSCE, și a făcut parte de trei ori din Consiliul de
Securitate al Națiunilor Unite.

Cuprins

 1Istorie
o 1.1Preistoria și antichitatea
o 1.2Primul stat bulgar
o 1.3Al Doilea Imperiu Bulgar
o 1.4Stăpânirea otomană
o 1.5Bulgaria independentă modernă
 2Geografie
o 2.1Mediu înconjurător și biodiversitate
 3Politică
o 3.1Guvernarea
o 3.2Sistemul legal
o 3.3Împărțire administrativă
o 3.4Armata și relațiile externe
 4Economie
o 4.1Știință și tehnologie
o 4.2Infrastructură
 5Demografie
 6Cultură
o 6.1Patrimoniul mondial UNESCO
 7Note
 8Bibliografie
 9Vezi și
 10Legături externe
o 10.1Oficiale
o 10.2Altele
o 10.3Turism
o 10.4Economie

Istorie[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Istoria Bulgariei.

Preistoria și antichitatea[modificare | modificare sursă]

Tezaurul descoperit la Panaghiuriște

Rămășițe de neanderthalieni datând de acum circa 150.000 de ani, din paleoliticul mijlociu⁠(d), sunt
printre cele mai vechi urme de activitate umană pe teritoriul actualei Bulgarii.[6][7][8] Cultura
Karanovo⁠(d) a apărut pe la 6500 î.e.n. și a fost una din mai multele societăți neolitice din regiune,
care practicau agricultura.[9] Cultura Varna⁠(d) din Epoca Aramei (mileniul al V-lea î.en.) este creditată
cu inventarea metalurgiei aurului⁠(d).[10][11] Tezaurul din necropola Varna⁠(d), asociat acesteia, conține
cele mai vechi bijuterii de aur din lume, datate la acum circa 6000 de ani.[12][13] Tezaurul a furnizat
informații despre ierarhia și stratificarea socială din cele mai vechi societăți europene.[14][15][16]
Tracii, unul dintre cele trei grupuri revendicate de bulgarii actuali drept strămoși, au sosit
în Peninsula Balcanicăcândva înainte de secolul al XII-lea î.e.n.[7][17][18] Tracii excelau la metalurgie și
le-au dat grecilor cultele lui Orfeu și Dionis, dar au rămas un popor barbar, organizat tribal,
nestatal.[19] Imperiul Ahemenid persan a cucerit mare parte din Bulgaria actuală prin secolul al VI-lea
î.e.n. și a păstrat controlul asupra regiunii până în anii 470 î.e.n.[20][21] Invazia a devenit un catalizator
al unității tracilor, majoritatea triburilor lor unindu-se apoi sub regele Terespentru a forma regatul
Odris în acel deceniu.[19][22][23] Statul a slăbit apoi a fost supus de Filip al II-lea Macedon în 341
î.e.n.,[24] atacat de celți⁠(d) în secolul al III-lea î.e.n.,[25] și în cele din urmă a devenit
provincie a Imperiului Roman în 45 e.n.[26]
Până la sfârșitul secolului I e.n., guvernarea romană s-a instaurat asupra întregii Peninsule
Balcanice și creștinismul a început să se răspândească în regiune prin secolul al IV-lea.[19] Biblia
gotică⁠(d)—prima carte într-o limbă germanică—a fost creată de episcopul got Ulfilas în nordul
Bulgariei actuale pe la 381.[27] Regiunea a intrat sub dominație bizantină după căderea Romei în
476. Bizantinii au fost însă preocupați de războaiele prelungite împotriva Persiei și nu își puteau
apăra teritoriile balcanice de incursiuni barbare.[8] Aceasta le-a permis slavilor⁠(d) să pătrundă
în Peninsula Balcanică mai întâi ca invadatori, în special prin zona dintre Dunăre și Munții Balcani,
denumită Moesia.[28] Treptat, interiorul peninsulei a devenit o formațiune statală a slavilor
meridionali⁠(d), care se guvernau democratic.[29][30] Slavii i-au asimilat pe tracii
parțial elenizați, romanizați și gotizați⁠(d) din zonele rurale.[31][7][32][33][34]

Primul stat bulgar[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Primul Imperiu Bulgar.
Hanul Krum sărbătorește împreună cu nobilii săi după bătălia de la Pliska. Slujitorul său (dreapta) îi aduce vin
în craniul lui Nicefor I.

La scurt timp după incursiunea slavă, Moesia a fost din nou invadată, de această dată
de protobulgarii conduși de hanulAsparuh.[35] Asparuh, fiul hanului Vechii Bulgarii Mari, Kubrat, a
migrat împreună cu mai multe triburi bulgare către cursul inferior al Dunării, Nistrului și Niprului.
După 670, el și-a extins regatul către peninsula Balcanică, trecând Dunărea cu o hoardă de 50.000
de oameni[36] și a cucerit Moesia și Scythia Minor (Dobrogea) de la Imperiul Bizantin.[37] Până la
sfârșitul secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Alfabetul introdus de Chiril și
Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă[38] Limba sud-slavă locală a fost
adoptată treptat și de bulgarii turanici cuceritori, care și-au păstrat dominația asupra majorității slave.
Un tratat de pace semnat cu Bizanțul în 681 și stabilirea unei capitale permanente la Pliska, pe
malul sudic al Dunării, a marcat începutul Primului Imperiu Bulgar.[39]
Hanii care s-au succedat au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-lea—Tervel a
făcut din Bulgaria o mare putere militară, învingând o armată arabă de 26.000 de oameni în al doilea
asediu arab al Constantinopolelui.[40] Krum a dublat teritoriul țării, l-a ucis pe împăratul
bizantin Nicefor I la bătălia de la Pliska,[41] și a introdus primul cod de legi scrise. Apoi, în 864, Boris
I a abolit tengriismul, trecând la creștinism.[42] și a introdus alfabetul chirilic. Simeon cel Mare a
domnit 34 de ani, începând cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o
perioadă de maximă înflorire a culturii bulgare.[43]
Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și răspândirea bogomilismului au slăbit
Bulgaria după moartea lui Simeon.[42][44] Două invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au
avut ca rezultat cucerirea capitalei Preslav de către armata bizantină în 971.[45] Sub conducerea
lui Samuil, Bulgaria și-a revenit întrucâtva după aceste atacuri și a reușit să cucerească Serbia și
Albania,[46] dar această revenire a luat sfârșit după ce împăratul bizantin Vasile al II-lea a învins
armata bulgară la bătălia de la Kleidion în 1014. Samuil a murit la scurt timp după bătălie,[47] iar în
1018 bizantinii au pus capăt Primului Imperiu Bulgar.[48]

Al Doilea Imperiu Bulgar[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Țaratul vlaho-bulgar.
Al Doilea Imperiu Bulgar, al țarului Ioan Asan al II-lea

După cucerirea Bulgariei, Vasile al II-lea a prevenit revoltele și nemulțumirea păstrând la conducere
nobilimea locală și recunoscând autocefalia arhiepiscopiei Ohridului.[49] După moartea sa, politica
internă bizantină s-au schimbat, creșterea dărilor și taxelor provocând, după sursele epocii (Ana
Comnena și Ioan Skylitzes), răscoalele bulgare împotriva Imperiului Bizantin (1040-1041). În 1185,
nobilii vlahi[50] din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan I și Petru al IV-lea au organizat o a doua mare
răscoală vlaho-bulgară care a avut ca rezultat înființarea celui de al Doilea Imperiu Bulgar, fondat de
Ioan și Petru Asan, cu capitala la Tărnovo.[51]
Caloian, al treilea țar Asan, și-a extins teritoriul până la Belgrad și Ohrid. El a recunoscut supremația
spirituală a Papei și a primit coroană regală de la un legat papal.[52] Imperiul a atins maximul în
timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218–1241), când comerțul și cultura au înflorit.[52] Puternica influență
politică și religioasă a orașului Tărnovo a făcut ca el să fie supranumit „A Treia Romă”, într-o vreme
când Constantinopolul era în declin.[53]
Forța militară și economică a țării a intrat în declin după sfârșitul dinastiei Asăneștilor în 1257,
confruntându-se cu conflicte interne, atacuri bizantine și maghiare constante și cu dominația
mongolă.[52][54] Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, diviziunile între boieri și răspândirea
bogomilismului determinase împărțirea imperiului în trei țarate—Vidin, Tărnovo și Țara Cărvunei—și
mai multe voievodate semiindependente care se luptau între ele, sau cu bizantinii, maghiarii,
sârbii, venețienii și genovezii. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, turcii otomani începuseră să
cucerească Bulgaria și ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani.[52]

Stăpânirea otomană