Sunteți pe pagina 1din 74

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI


ŞI SĂNĂTĂŢII
DEPARTAMENTUL DE KINETOTERAPIE ȘI TERAPIE
OCUPAŢIONALĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator:
Conf. univ. dr. Raveica Gabriela

Absolvent:
Bursuc ( Munteanu) Elena

Bacău, 2013
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI
ŞI SĂNĂTĂŢII
DEPARTAMENTUL DE KINETOTERAPIE ȘI TERAPIE
OCUPAŢIONALĂ

INTERVENTIA DE TERAPIE
OCUPAȚIONALĂ A PERSOANEI CU
BOALA PARKINSON
STUDIU DE CAZ

Coordonator:
Conf. univ. dr. Raveica Gabriela
Absolvent:
Bursuc( Munteanu) Elena

Bacău 2013

2
CUPRINS

INTRODUCERE IN PROBLEMATICA CERCETARII...................................................4


MOTIVAREA ALEGERII TEMEI.....................................................................................6
CAPITOLUL 1 - CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE ......................7
1.1. Boala Parkinson............................................................................................................7
1.1.1. Definiţie, scurt istoric ...............................................................................................7
1.1.2 . Cauze si factori de risc..............................................................................................8
1.1.3. Semne si simptome ...................................................................................................9
1.1.4. Tratamentul in Boala Parkinson ………………………………………………....12
1.2. Rolul terapiei ocupaţionale ....................................................................................... 14
1.3. Importanţa mediului socio-familial, reprezentări – implicaţii ...................................22
CAPITOLUL 2 - OBIECTIVELE ŞI IPOTEZA CERCETĂRII............................ ......26
2.1. Obiectivele generale şi specifice ale cercetării....................................................... 26
2.2. Ipoteza cercetării ..................................................................................................... 27
CAPITOLUL 3 - METODOLOGIA CERCETĂRII ....................................................28
3.1. Metode de cercetare folosite.....................................................................................28
3.1.1. Metoda documentării .............................................................................................28
3.1.2. Metoda observaţiei directe şi indirecte ................................................................. 28
Metoda evaluării folosite ................................................................................................29
Desfăşurarea cercetării ....................................................................................................29
Etapa I. Numirea, validarea şi prioritizarea problemelor de performanţă ocupaţională ..30
Etapa II. Selectarea modelului. Aspecte teoretice ...........................................................34
Etapa III. Evaluarea ......................................................................................................38
Etapa IV. Puncte tari – Puncte slabe ........................................................................... 39
Etapa V. Stabilirea obiectivelor şi planul de acţiune bazat pe ocupaţie ..........................40
Etapa VI. Implementarea planului de intervenţie ............................................................40
Etapa VII. Reevaluarea ....................................................................................................48
Bibliografie........................................................................................................................49
Anexe................................................................................................................................50

3
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII

Boala Parkinson este o afecţiune lent progresivă degenerativă a sistemului nervos


central. Este caracterizată prin tremor când muşchii sunt în repaus (tremor de repaus),
creşterea tonusului muscular (rigiditate), lentoarea mişcărilor voluntare şi dificultate în
menţinerea echilibrului (instabilitate posturală).
Este o afecţiune neurologică frecventă, despre care se estimează ca ar afecta peste
4 milioane de persoane din intreaga lume. În pofida eforturilor stiintifice şi medicale care
se depun, nu s-a gasit înca un leac care sa îi vindece pe pacienţii de Parkinson, dar noile
scheme de tratament le îmbunataţesc semnificativ calitatea vieţii.
Contrar unei păreri larg răspîndite, boala Parkinson nu îi afectează numai pe
vîrstnici. Deşi vîrsta medie la care este stabilit diagnosticul este de 60 de ani, una din 20
de persoane încep să aibă simptome Parkinsoniene încă dinainte de a implini 40 de ani
predominând sexul masculin. Pacienţii diagnosticaţi la vîrste tinere, între 21 şi 40 de ani,
suferă de aşa-numita boala Parkinson cu debut precoce.
Semnele şi simpotomele acestei boli duc la desfăşurarea cu dificultate de către
clienți a activităţilor de auto-îngrijire (îmbrăcat, mâncat, spălat, îngrijire personală),
precum şi a activităţilor din afara casei (cumpărături), a celor de la locul de muncă şi a
celor de timp liber şi agrement.
Pe masură ce boala progresează, sunt necesare unele schimbări în stilul de viață în
ansamblu. Este important să se organizeze rutina zilnică în așa fel încât să încurajeze
independența, siguranța și încrederea în cât mai multe domenii ale vieții de zi cu zi pentru
cât mai mult posibil.
Rolul terapiei ocupaționale este de a sprijini persoanele cu boala Parkinson și
pentru a le permite să mențină nivelul lor obișnuit de activități de auto-ingrijire, muncă și
petrecere a timpului liber cât mai mult timp posibil. Dar atunci când nu mai este posibil
să se mențină activitățile lor obișnuite, terapeuți ocupaționali intervin în adaptare relația
lor cu mediul fizic și social pentru a dezvolta activități noi.

4
La început terapia ocupaționlă tinde spre stabilirea unor relații, împiedicând
schimbările în roluri și participarea la mediul înconjurător. Aceasta poate ajuta la
prevenirea unor probleme functionale ale clientului înainte ca acestea să apară.
Terapia ocupaţională ajută pacienţii cu Parkinson să-şi îmbunătăţească capacitatea
de a îndeplini sarcinile lor zilnice. Intervenţia constă în asistarea pacienţilor în
dezvoltarea unei rutine în autoîngrijire, ţinând cont de limitările mobilităţii funcţionale,
încurajarea pacienţilor să menţină maximul funcţional în activităţile zilnice pentru cât mai
mult timp posibil, învăţarea de tehnici adaptative pentru a reduce tremorul.
Tratamentul și îngrijirea ar trebui să țină seama de nevoile și preferințele
individuale de cont pacienti. Persoanele cu boala Parkinson ar trebui să aibă posibilitatea
de a lua decizii informate cu privire la îngrijirea si tratamentul lor.

5
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Lucrarea de faţă a izvorât din dorinţa de a evidenţia rolul şi importanţa profesiei


de terapeut ocupaţional în incluziunea socială şi familială a persoanelor cu boala
Parkinson şi de a demonstra că termenul de terapie ocupaţională este înţeles şi folosit în
România în sens foarte limitat, care nu mai corespunde perspectivelor moderne,
internaţionale.
S-a constata că, atât mediul fizic cât şi cel social, creează multiple probleme
persoanelor cu boala Parkinson.
Persoanele care dobândesc o dizabilitate sunt marginalizate permanent sau
temporar din grupuri în care anterior îşi jucau rolurile. Aceste persoane resimt o
zbuciumare a lumii sociale pentru că vechii prieteni şi cunoştinţele nu mai sunt dornici să
continue relaţia, iar baza asociaţiilor nu mai este posibilă.
Familia este şi ea afectată, cât şi influenţată de persoana cu dizabilităţi. Rutina
gospodărească, responsabilităţile membrilor familiei, organizarea fizică a locuinţei şi
constrângerile asupra spontaneităţii familiei, călătoriile şi alţi factori, ar putea fi toţi parte
integrantă din faptul că, în familie, există un membru cu boala Parkinson. Activităţi
precum contactul social şi timpul liber sunt afectate. O mare parte din stres acaparează
membrii familiei care se acomodează cel mai mult cu limitele persoanei cu dizabilităţi.
Terapia ocupaţională, ca reprezentând latura nouă în procesul de incluziune, ajută
persoana cu boala Parkinson să se adapteze mediului, sau adaptează aspecte ale mediului
(dacă este necesar pentru a sprijini participarea), având ca finalitate creşterea încrederii în
sine, creşterea independenţei, reintegrarea în mediul familial, social, deci, de a oferi
clientului condiţia psihosocială a normalităţii.
Scopul lucrării constă în studierea problemei legată de protecţia persoanelor cu
boala Parkinson atât în plan social cât şi în plan legislativ la fel şi determinarea
particularităţilor specifice de dezvoltare a psihomotricităţii, a integrării lor sociale şi
profesionale şi a capacităţilor de muncă a acestor persoane

6
Am ales ca temă de licență tema: Interventia de terapie ocupaţionala a persoanei
cu boala Parkinson , deoarece lucrez într-o institutie unde vod multe persoane cu aceasta
afectiune șiin mod deosebit deoarece un prieten apropiat de familie a fost diagnosticat cu
aceasta afectiune. Am considerat că printr-o interventie de terapie ocupațională se poate
realiza o integrare profesinală a acestei persoane, contribuind astfel la îmbunătățirea starii
sale de bine .
Folosind cunoştinţele practice şi teoretice de terapie ocupaţională dobândite pe
parcursul perioadei de studiu şi beneficiind de încrederea clientului, care mi-a permis să
experimentez valorile terapiei ocupaţionale.
Terapia ocupaţională ar putea avea drept scop facilitarea participării acestor
categorii de oameni în viaţa socială, familială sau profesională, prin câştigarea sau
recâştigarea independenţei în ariile de care depinde existenţa lor.

7
CAPITOLUL 1
CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE

1.1. Boala Parkinson

1.1.1. Definiţie, scurt istoric

Boala Parkinson este o boala degenerativa ce survine in urma distrugerii lente si


progresive a neuronilor. intrucat zona afectata joaca un rol important in controlul
miscarilor, pacientii prezinta gesturi rigide, sacadate si incontrolabile, tremor si
instabilitate posturala.
Boala Parkinson are o evolutie progresiva, iar semnele si simptomele se
acumuleaza in timp.Desi aceasta afectiune este potential invalidanta, ea evolueaza lent
astfel incat majoritatea pacientilor beneficiaza de numerosi ani de viata activa dupa
stabilirea diagnosticului. Mai mult, spre deosebire de alte afectiuni neurologice grave,
boala Parkinson este tratabila. Tratamentul este medicamentos si chirugical dar poate
consta si in implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului.
Este mentionata în sistemul medical indian vechi de Ayurveda sub numele de
Kampavata.. În literatura medicala din Vest a fost descrisa de medicul Galen ca "tremura
paralizia" în anul 175. Boala Parkinson a fost descrisa pentru prima data in 1817 de catre
medicul englez James Parkinson si este o tulburare neurodegenerativa progresiva asociata
cu pierderi de neuroni dopaminergici..
Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai adesea între 50 și 70 ani; vârsta
medie de apariție a bolii este de 57 ani. La început, simptomele pot fi confundate cu
procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine
evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60% și 80% din
celulele din zona de control a activităților motorii sunt deja distruse.

8
1.1.2. Cauze si factori de risc

Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate in zona substantei negre
din centrul creierului. Aceste celule produc dopamina, un neurotransmitator care permite
controlarea miscarilor.
Dopamina aparține familiei catecolaminelor și este implicată în mod determinant
în controlul activității locomotorii, în reglarea stărilor emotive și în procesele cognitive.
Descoperită în 1958, dopamina participă la controlul, declanșarea și executarea mișcărilor
voluntare și controlul posturii.
Prin degenerescența neuronilor dopaminergici din substanta neagra, boala
Parkinson creeaza un deficit de dopamina. În mod normal, controlul miscarilor este
rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamina si acetilcolina (un alt
neurotransmitator). Prin pierderea acestui echilibru, rezulta tremorul, rigiditatea si
pierderea coordonarii. In 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mainilor,
capului sau picioarelor constituie primul simptom si se manifesta in special in repaus si in
perioadele de stres. Tremorul este diminuat in timpul miscarilor si dispare in somn, este
accentuat de stres si de oboseala. Tremorul devine mai putin evident pe masura evolutiei
bolii
Cauza pierderii progresive a neuronilor in boala Parkinson ramane insa
necunoscuta. Oamenii de stiinta indica o asociere dintre factorii de mediu si cei genetici.
Factorii de mediu:
 expunerea precoce sau prelungita la substante poluante chimice sau la pesticide
(ierbicide si insecticide)
 consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele si simptomele bolii Parkinson –
drogul are un efect similar pesticidelor
 medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substantele care blocheaza receptorii
de dopamina
 intoxicatia cu monoxid de carbon sau cu mangan
 hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburarile
idiopatice degenerative

9
Factorii genetici:
 toate cauzele genetice cunoscute explica mai putin de 5% din cazurile de
Parkinson

1.1.3. Semne si simptome

Parkinsonismul( Boala Parkinson) se caracterizează clinic prin orice combinaţie


între tremor de repaus (cu frecvenţa de 4-7 cicli/s), bradi/hipokinezie, rigiditate
musculară, posturi în flexie şi fenomenede blocaj motor („freezing“). Deși neuronii
dopaminergici sunt recunoscuți pentru controlul actelor motorii, nu mișcarea ca atare este
cea care activează aceste celule, ci îndeosebi, mecanismele reflexe de reglare fină,
ajustare, amortizare.
Perturbarea acestor roluri justifică apariția semnelor și simptomelor prezentate în
continuare.
Semnele clinice majore ale Parkinsonismului sunt:
• tremorul de repaus cu o frecvenţă de 4-7 cicli/s.
• hipokinezia, definită ca o dificultate în iniţierea actelor motorii, mai evidentă
atunci când este necesară trecerea de la un anumit tip de mişcare la altul (care
adesea nu se poate face decât după o perioadă de blocaj motor) şi care determină
un aspect global de „sărăcire“ a complexităţii comportamentului motor; forma
extremă a hipokineziei este akinezia.
 bradikinezia, definită ca o scădere a vitezei de realizare a mişcărilor (lentoare);
deoarece diferenţierea clinică a hipokineziei de bradikinezie este uneori dificil
de realizat, ele reprezentând caracteristici ale actului motor care se întrepătrund
în mare măsură. Bradikinezia se refera la lentoarea misarilor, dar include si
scaderea miscarilor spontane si scaderea amplitudinii miscarilor. Bradikinezia
este vizibila prin micrografie (scris de mana mic, ilizibil), hipomimie
(diminuarea miscarilor mimice), clipit rar si hipofonie (voce diminuata). Este
deosebit de vizibilă în mișcări rapide.

10
 rigiditatea musculară caracteristică Parkinsonismului, cu fenomenul de roată
dinţată. Rigiditatea se refera la cresterea rezistentei, la mobilizarea pasiva a
muschilor si este mai evidenta la miscarile voluntare ale membrului
contralateral. Instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru şi
coordonare. Apariţia sa este o etapă importantă în evoluţia bolii, deoarece
instabilitatea posturală este dificil tratabilă şi este o sursă comună de invaliditate
în stadiile avansate ale bolii. Rigiditatea poate fi observata în mișcarea pasivă a
unui braț, picior sau de cap.
• postura în flexie şi mersul cu paşi mici, cu viteză variabilă, uneori cu fenomene
de freezing şi căderi frecvente.
Alte semne clinice sugestive pentru Parkinsonism (facies hipomimic, micrografie,
hipofonie, diminuarea mişcărilor automate, postura caracteristică a mâinii ş.a.) sunt
sugestive pentru diagnostic, în particular în formele clinice de debut, dar numai dacă se
asociază unuia sau mai multor semne majore.
Dintre acestea, doua sunt esentiale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea
posturala este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei dupa 8 ani de
evolutie a bolii.

11
Neuronii dopaminergici sunt implicați în controlul conduitelor afective și al
emoțiilor. Cei situați în cortexul prefrontal, responsabil de coordonarea funcțiilor
elaborate, precum anticiparea și organizarea temporală a comportamentului, joacă un rol
major în funcțiile cognitive și în memoria de lucru (memoria de scurtă durată), care stau
la baza acestor funcții elaborate. Aceeași neuroni sunt implicați și în procesele de atenție,
motivație.
Am considerat necesară menționarea acestor roluri, pentru a facilita înțelegerea
altor semne și simptome specifice bolii Parkinson, precum:
- Tulburări psihice şi cognitive. Depresia de gravitate variabilă
(considerată mult timp ca reacţionată bolii) poate fi inaugurală şi se observă în
aproximativ jumătate din cazuri. Halucinaţii în special vizuale şi bufee confuzi-
onale pot apare în cursul bolii, cel mai adesea atribuite tratamentului utilizat.
Anxietatea, adesea cronică, se exagerează uneori în bufee cu ocazia fluctuaţiilor
performanţelor motorii şi impune atunci prescrierea de anxiolitice.
- Tulburările intelectuale interesează funcţiile amnezice, funcţiile vizuo-
spaţiale şi funcţiile lobilor frontali. O diminuare globală a funcţiilor intelectuale se
întâlneşte doar în 15% din cazuri şi în special la subiecţii vârstnici.
- Tulburările vegetative constau în hipersialoree, hi-persecreţie sebacee,
accese de hipersudoraţie, edeme şi cia-noză ale extremităţilor şi în special
hipotensiune ortostatică.
- Tulburări trofice sub formă de artroze ale pumnului, rectracţii tendinoase
se pot întâlni la cazurile vechi în până la 20% din cazuri.
- Tulburări de reflexe - uneori reflexele osteotendi-noase sunt vii, există un
reflex palmomentonier bilateral, reflexul nasopalpebral este exagerat, uneori
inepuizabil, iar reflexul de postură este exagerat.
- Tulburările de sensibilitate obiective lipsesc dar se întâlnesc deseori
dureri musculare penibile, senzaţie de tensiune sau crampe musculare.
Alte semne ar fi:
• Tulburări ale somnului
• Dificultăţi la deglutiţie
• Sialoree (salivaţie abundentă)

12
• Micrografie (scris mic, ilizibil)
• Hipofonie (voce diminuată, monotonă) şi dificultăţi la articularea cuvintelor
• Incontinenţă urinară şi constipaţie, datorită alterării funcţiei intestinului şi vezicii
• Confuzie, pierderea memoriei
• Tulburări ale mersului, cu paşi mici, târşiţi; tendinţa accentuată spre cădere prin
pierderea reflexelor posturale
• Pierderea balansului braţelor în timpul mersului
• Hipotensiune ortostatică
• Dermatita seboreică
• Modificări ale personalităţii.( ( D. Raican si M. Farcas 2013)

1.1.4. Tratamentul in Boala Parkinson

Scopul tratamentului este, să permită un control al simptomelor şi să crească în


general calitatea vieţii pacientului pentru cât mai mult timp posibil.
Medicamentele utilizate în prezent permit un control al simptomelor pentru o
perioada de 5 - 6 ani. După această perioadă progresia bolii nu mai poate fi ţinută în frâu
de către tratament şi mulţi pacienţi dezvoltă tulburări motorii importante, care ajung să
interfere cu capacitatea de a-şi realiza chiar şi îngrijirea personală.
In ciuda cercetărilor extinse care s-au făcut în domeniul sindroamelor
Parkinsoniene şi a descoperirii multor tratamente care îmbunătăţesc mult calitatea vieţii
unui pacient cu boala Parkinson, încă nu s-a descoperit remediul care să aducă vindecarea
în această boală.
De aceea, este nevoie ca, în primul rând, pacientul să înţeleagă boala, evoluţia ei şi
să adopte o atitudine de luptător care, deşi accepta realitatea bolii, nu acceptă să se dea
bătut de această limitare a activităţii sale. El trebuie să găsească cele mai specifice soluţii
pentru situaţia sa, pentru a fi cât mai mult posibil independent de ajutorul altora.
Bolnavul care suferă de boala Parkinson trebuie să facă eforturi personale, să fie optimist,
să aibă un psihic bun, toate acestea fiind cheia succesului în tratamentul acestei boli.
Boala Parkinson poate fi încetinită în evoluţie prin schimbarea modului de viaţă,
alimentaţie sănătoasă, hidratare suficientă, odihnă suficientă, mişcare (exerciţiu fizic,

13
mişcări ritmice pe muzică, mers pe jos, mişcări sub apă) în limita posibilităţilor şi cu
pauze dese, deoarece aceşti bolnavi obosesc repede. Pentru a împiedica instalarea
rigidităţii, se recomandă practicarea mersului şi a gimnasticii aerobice cât mai mult
posibil. Eventuala rigiditate instalată se poate atenua prin băi calde frecvente şi prin
masaj.
Din cauza dificultăţii de a înghiţi, mulţi bolnavi de boala Parkinson prezintă
deshidratare cronică, de aceea este necesar ca aceştia să bea suficiente lichide până urina
devine aproape incolora.
Oamenii care îşi menţin sentimentul de mulţumire faţă de ceea ce merge bine în
viaţa lor sunt mai puţin înclinaţi spre depresie,ceea ce reprezintă un semn al sănătăţii,
într-un studiu recent se arată că oamenii care cred că viaţa lor are un sens,trăiesc mai mult
decât ceilalţi. ( ( D. Raican si M. Farcas 2013)
Opţiunile terapeutice existente în prezent pot fi clasificate după cum urmează:
A. dopaminergice – forme de terapie care cresc transmiterea dopaminergică prin:
a. creşterea concentraţiei dopaminei sinaptice (levodopa);
b. utilizarea de agonişti dopaminergici (ergolinici sau nonergolinici, având
selectivitate diferită pentru subtipurile de receptori de dopamină);
c. creşterea eliberării de dopamină în fanta sinaptică;
d. blocarea recaptării de dopamină;
e. inhibiţia degradării dopaminei (inhibitorii de monoaminoxidază, MAO și
inhibitorii de catecol-O-metil-transferază);
B. nondopaminergice – prin anticolinergice şi medicamente care modifică activitatea
sinaptică a altor neurotransmiţători (serotonină, glutamat, noradrenalina, GABA).
C. neuroprotectoare – unele dintre medicamentele de mai sus, pot avea, cel puţin teoretic,
şi efecte neuroprotectoare.
D. terapii medicamentoase în dezvoltare (nu vor fi comentate în acest ghid decât cel mult
tangenţial, deoarece nu sunt înregistrate oficial pentru practica medicală curentă).
E. intervenţii chirurgicale
a. ablative (cu tendinţa de a fi din ce în ce mai puţin utilizate).
b. stimulare cerebrală profundă (din ce în ce mai mult folosită, cu rezultate
promiţătoare).

14
c. de transplant celular (doar în studii de cercetare experimentală şi clinică).
Dintre posibilităţile terapeutice menţionate mai sus, în prezent în ţara noastră sunt
accesibile doar cateva forme .

2.2. Rolul terapiei ocupaţionale

Istoria terapiei ocupaţionale îşi găseşte rădăcinile în antichitatea greco-romană,


pre-hipocratică când se considera că exerciţiul fizic, masajul, băile, jocurile, sportul care
conţine şi un aspect social, eliberează spiritul de problema bolii. Acest aspect se menţine
şi se dezvoltă în evul mediu, accentuându-se că exerciţiile moderate precum şi munca
uşoară şi lejeră sunt arme în arsenalul terapeutic. În medicina modernă se relevă pregnant
rolul terapiei ocupaţionale în reabilitarea socială şi restaurarea valorilor morale. Spectrul
de acţiune al terapiei ocupaţionale include probleme fizice, deci ale corpului, psihice la
bolnavii psihici, cognitive, psihologice şi psihosociale.
Noţiunea de terapie ocupaţională a fost introdusă pentru prima dată de către G. E.
Barton, în anul 1914. Acesta abandonează la terminologia diversă sub care era prezentată
activitatea practică şi defineşte terapia ocupaţională ca fiind “ştiinţa instruirii şi încurajării
omului bolnav de a practica anumite activităţi ce sunt destinate implicării acelor energii
ce produc efecte terapeutice benefice” (Willard şi Spackman, 2008).
Sfârşitul primului război mondial a jucat un rol important în ceea ce priveşte terapia
ocupaţională, deoarece a fost momentul transformării terapiei ocupaţionale într-o
profesie. Încă din acea perioadă, s-a ajuns la concluzia, că, răniţii americani, internaţi în
spitale, care doreau să desfăşoare activităţi diverse, erau mult mai repede recuperaţi, în
comparaţie cu răniţii, care nu doreau să presteze nici un fel de activitate, adică erau
inactiv. Astfel, în anul 1917, a avut loc înfiinţarea ,,Societăţii Naţionale pentru
Promovarea Terapiei Ocupaţionale”, ca rezultat a necesităţii organizării multitudinii de
specialişti preocupaţi în mod deosebit în a oferi, ca tratament, activităţi practice tot mai
variate. În anul 1923, aceasta s-a transformat în Asociaţia Americană de Terapie
Ocupaţională, nume pe care îl poartă şi astăzi.
Un alt moment decisiv în dezvoltarea terapiei ocupaţionale, în plan mondial, a avut
loc în 1952, când s–a constituit Federaţia Mondială de Terapie Ocupaţională, ai cărei

15
membri fondatori au fost, la început, specialişti din zece ţări: S.U.A., Canada, Marea
Britanie, Africa de Sud, Suedia, Australia, Noua Zeelandă şi India.
Bazele filozofice ale terapiei ocupaţionale au fost puse în 1979 de AOTA (Asoc.
Americană de terapie ocupaţională), aceste se referă la următoarele considerente:
- Omul este o fiinţă activă a cărei dezvoltare este influenţată de utilizarea unor
activităţi practice.
- Folosindu-şi capacitatea de motivaţie intrinsecă fiinţele umane sunt capabile să-şi
influenţeze sănătatea fizică şi mintală, ca şi mediul fizic şi social, prin intermediul
unor activităti utile, practice.
- Viaţa umană include un proces de continuă adaptare, ceea ce înseamnă o continuă
schimbare funcţională care promovează supravieţuirea şi „actualizarea”
individului. Factorii biologici, psihologici şi de mediu pot întrerupe procesul de
adaptare în orice moment al ciclului de viaţă. Afectarea procesului de adaptare
poate determina disfuncţii. Activităţile practice facilitează procesul adaptativ.
Terapia ocupaţională este bazată pe folosirea activităţilor funcţionale pentru a obţine
maximum de adaptare a organismului la mediul său de viaţă.
Esenţa terapiei ocupaţionale este participarea activă a pacientului la activităţile în scopul
îmbunătăţirii performanţei funcţionale
Fiind un domeniu vast, terapia ocupaţională este greu de definit , doar cu ajutorul
câtorva fraze.
În literatura de specialitate din străinătate, terapia ocupaţională are o mare varietate
de înţelesuri, astfel (Carlson, Clak, 1991):
 Terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa direcţionării individului bolnav spre
participarea la anumite activităţi pentru a-şi reface, întări sau îmbunătăţi
performanţele ocupaţionale;
 Terapia ocupaţională asistă indivizii să se ajute singuri, în satisfacerea
nevoilor, folosind restantul funcţional;
 Terapia ocupaţională utilizează anumite activităţi care au drept scop,
stimularea energiilor ce produc rezultate terapeutice, benefice;

16
 Terapia ocupaţională utilizează activităţi din viaţa de zi cu zi, modifică
echipamentul (dacă este necesar) având ca finalitate promovarea
independenţei funcţionale;
 Terapia ocupaţională este terapia care ajută o persoană să se adapteze
mediului, sau adaptează mediul pentru nevoile unei persoane, astfel încât
aceasta să devină capabilă să-şi desfăşoară viaţa cu demnitate şi respect de
sine;
 Terapia ocupaţională este o ştiinţă, o artă, fundamental implicată în
recuperarea şi adaptarea persoanelor aflate în dificultate, la societatea unde îşi
practică existenţa;
 Terapia ocupaţională este o profesie pentru sănătate, care, prin utilizarea unor
activităţi selectate, contribuie la starea de bine a individului, prin redarea
independenţei fizice şi psihice în acelaşi timp;
 Terapia ocupaţională ajută indivizii să devină conştienţi de propria putere, prin
obţinerea de deprinderi de viaţă, care le dau un sentiment mai profund de
control personal.
În România, terapia ocupaţională este înţeleasă, astfel:
 Terapia ocupaţională este o terapie care priveşte pacientul din perspectiva
bolii, a dizabilităţii şi a deficienţei, adică de la structuri.
Înţelesul sintagmei de terapie ocupaţională derivă din însăşi cuvintele care o
compun, ocupaţia reprezintă ideea de activitate în care te implici, te angajezi şi participi
efectiv şi motivat, iar terapia înseamnă tratamentul unei boli, al unei dizabilităţi sau unui
handicap.
Ocupaţia poate fi categorisită ca: autoîngrijire, productivitate şi/sau petrecere a
timpului liber. Participarea la ocupaţii promovează identitatea, sănătatea şi starea de bine
a oamenilor.
Noţiunea de „ocupaţie” nu se referă strict la profesia pe care o are un individ.
Terapia ocupaţională înţelege prin ocupaţie o sumă de activităţi din cele mai variate
domenii pe care individul le realizează în cursul zilei şi care dau înţeles vieţii lui. Aceste
activităţi se referă, în abordarea canadiană la (Kasar, Muscari, 2002):

17
 autoîngrijirea: hrănire, îmbrăcat, pieptănat, manipularea obiectelor,
mobilitatea;
 munca: îndeletniciri legate de îngrijirea casei şi a familiei;
 educaţia: activităţi şcolare şi educaţionale;
 joaca (pentru copii-joaca; pentru adulţi – sporturi, hobby-uri, activităţi sociale)
şi activităţile recreative.
Punctul de plecare în terapia ocupaţională este de a face posibil ca oamenii să
poată participa la ocupaţiile vieţii cotidiene. O ocupaţie este “un grup de activităţi care au
o însemnătate personală, care sunt numite în cadrul unei culturi şi sprijină participarea în
societate” (Clark, Wood, Larson, 1998).
Persoanele cu boala Parkinson pot fi restricţionate de la participarea la ocupaţii,
datorită disfuncţiilor în structura sau funcţionarea corpului care sunt cauzate de condiţii
de sănătate fizică şi/sau datorate restricţiilor create de mediul fizic, social, atitudinal sau
legislativ. Terapeuţii ocupaţionali înţeleg şi folosesc potenţialul terapeutic al participării
la ocupaţii sau activităţi pentru a spori abilităţile şi îndemânările, şi permiţând astfel
realizarea ocupaţiilor pe care oamenii şi le aleg. Alternativ sau adiţional, terapeutul
ocupaţional lucrează şi pentru a modifica aspecte ale mediului dacă este necesar pentru a
sprijini participarea.
„Terapia ocupaţională (TO) este forma de tratament care foloseşte activităţi şi
metode specifice, pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfăşura
activităţile necesare vieţii individului, de a compensa disfuncţii şi de a diminua

deficienţele fizice.”(www.aota.org)

Contribuţia unică a terapiei ocupaţionale este capacitatea sa de a maximiza


compatibilitatea dintre ceea ce indivizii doresc şi au nevoie să facă şi capacitatea lor de a
efectua ocupaţii importante. Pe parcursul procesului de intervenţie, terapeutul ocupaţional
utilizează ocupaţiile ca şi strategie terapeutică, realizând în primul rând intervenţii mai
degrabă bazate pe ocupaţie, decât concentrate pe componente. Terapeuţii ocupaţionali
sunt experţi în a înţelege natura multidimensională a performanţelor profesionale şi
impactul acesteia asupra sănătăţii. (Kielhofner, 1995)

18
Performanţa ocupaţională este capacitatea individului de a realiza sarcinile cerute
de rolul său, care derivă dintr-un statut social. Rolul ocupaţional se referă la noţiunile de:
părinte, soţ, soţie, prieten, vecin, pensionar, etc.(Cole, 2008)
În cazul persoanelor cu boala Parkinson rolurile sunt perturbate, modificând
performanţa ocupaţională, creând bariere în incluziunea socio – familială.
Terapia ocupaţională este metoda de tratament nemedicamentoasă care are un rol
important în reabilitarea şi reinserţia socio-familială a persoanelor cu dizabilităţi
funcţionale.
Incluziunea socio-familială este un proces de durată, rezultat al unei abordări
integrate, care coagulează resorturile interne profunde ale societăţii. Incluziunea socio-
familială se bazează pe mecanisme specifice, un resort important reprezentându-l
motivaţia beneficiarului.
Rolul terapiei ocupaţionale este unul de identificare şi optimizare a motivaţiei prin
suport şi îndrumare către resursele care îi pot asigura atingerea scopurilor acestuia.
Intervenţia terapeutului ocupaţional este esenţială pentru susţinerea motivaţiei personale a
beneficiarului cu boala Parkinson, de a identifica şi accesa resursele necesare evitării
marginalizării sociale şi familiale.
Terapia ocupaţională în incluziunea socio-familială susţine iniţiativa individuală a
clientului şi încearcă să optimizeze capacitatea acestuia de a acţiona independent.
Intervenţiile de terapie ocupaţională sunt individualizate şi se pliază pe tipul de nevoi
specifice ale clientului.
Omul simte nevoia de a realiza lucruri în folosul său sau al celorlalţi, oferindu-i-se
în schimb sentimentul utilităţii. Nevoile reprezintă stările interne de necesitate
fiziologică, psihologică, socială care se manifestă prin apariţia unui dezechilibru în
sistemul organic sau de personalitate, ce se poate înlătura întreprinzând anumite acţiuni
sau adoptând un anumit comportament.
Motivaţia este o stare care energizează comportamentul şi îi oferă o direcţie. Este
trăită subiectiv sub forma unei dorinţe conştiente. Putem da curs acestor dorinţe, sau
putem alege să le ignorăm. Este însă foarte dificil să controlăm conştient motivaţia, cu
atât mai mult cu cât, în sfera motivaţiei se înscriu motivele şi nevoile. Aceste din urmă
sunt de mai multe tipuri, variind de la nevoi de supravieţuire, bazale, definite de nevoi

19
fiziologice (de hrană, de somn, de apă) până la nevoi superioare de ordin psihologic
(nevoi de autorealizare a potenţialului personal de împlinire). Motivaţia orientează
comportamentul spre un anumit stimulent care produce plăcere sau reduce o stare
neplăcută (hrană, apă, securitate fizică).
Motivaţia clientului de a realiza ceva este singura cale de a garanta reuşita
efectivă a terapiei ocupaţionale. Serviciile de terapie ocupaţională pot fi doar oferite,
clientul este cel care decide dacă este interesat de ele şi dacă este dispus să se implice
într-un demers de schimbare a vieţii sale.
Terapia ocupaţională reprezintă arta şi ştiinţa direcţionării individului bolnav spre
participare la anumite activităţi pentru a-şi reface, întări sau îmbunătăţi performanţele,
spre a facilita însuşirea acelor abilităţi şi funcţii care sunt necesare pentru adaptare,
productivitate şi diminuarea sau corectarea patologiei, pentru menţinerea stării de
sănătate.
Viziunea integratoare asupra omului privit ca fiinţă socială, ca entitate complexă
bio - psiho - socială a determinat cerinţa metodologică pentru cuprindere unitară a
diferitelor forme de terapie în plan biologic, chimioterapic şi psihoterapic. Dacă avem în
vedere faptul că sensul oricărui demers terapeutic este de a restitui omului bolnav pe
lângă sănătatea fizică şi psihică şi condiţia psihosocială a normalităţii, putem înţelege de
ce metodele terapeutice complexe ar fi de neconceput fără terapiile sociale în care se
încadrează ca element distinct terapia ocupaţională. (Neculau, 1996)
Viaţa omului este un proces de adaptare continuu, adaptare ce susţine
supravieţuirea şi actualizarea de sine. Factorii biologici, psihologici şi de mediu pot
întrerupe în orice moment al ciclului vieţii procesul de adaptare determinând dizabilităţi
sau defecte ale capacităţii de integrare socială şi profesională a persoanei cu boala
Parkinson.
Ţelurile terapiei ocupaţionale sunt de a învăţa şi cultiva independenţe individuale,
de a căuta căi pentru client ca să-şi recâştige sau să-şi regăsească capacitatea de a
funcţiona independent, depinzând cât mai puţin de asistenţa oferită de alţii. Terapia
ocupaţională caută să dezvolte calitatea vieţii, a oricărei persoane ale cărei abilităţi
funcţionale întâmpină bariere, ajută clientul să-şi îmbunătăţească coordonarea corpului

20
pentru toate activităţile limitate, asigurându-i acestuia sentimentul de confort fizic şi
dezvoltându-i sociabilitatea.
În bolile cronice elementul de perturbare a relaţiei sociale şi familiale uneori duce
la subminarea personalităţii provocată prin declinarea socială. Spitalizarea de durată,
modificarea ritmului de muncă datorită concediilor medicale prelungite, modificarea
relaţiilor interfamiliale, dependenţa faţă de diverse medicamente sau proceduri medicale
creează dizabilitatea.
Dizabilitatea reprezintă incapacitatea pasageră sau durabilă, limitată la o funcţie
instrumentală motorie, senzorială, adaptativă sau asocierea mai multor funcţii
instrumentale care influenţează negativ viaţa subiectului, aflat în condiţii normale de
existenţă şi pe care acestea le poate compensa sau substitui în mod satisfăcător. O
incapacitate mai accentuată şi care nu poate fi compensată de subiect constituie un
handicap.
Terapia ocupaţională urmăreşte corectarea urmărilor bolii ce a determinat
dizabilitatea sau handicapul, dezvoltând deprinderi adaptative pentru ca o persoană cu un
grad de incapacitate să-şi poată pune în valoare întreg potenţialul restant în vederea
recuperării atât pe plan familial, cât şi profesional prin integrarea într-o activitate utilă la
cel mai înalt nivel accesibil lui.
Condiţia de sănătate este termenul umbrelă pentru o boală, tulburare, accident sau
traumă şi poate include de asemenea alte circumstanţe, cum ar fi îmbătrânirea, stresul,
anomalii congenitale, sau predispoziţie genetică.
Din perspectiva bio - psiho - socială, persoanele cu boala Parkinson suferă
modificări, acestea constituind bariere în obţinerea performanţelor ocupaţionale
Funcţiile organismului sunt definite ca funcţii fiziologice ale sistemelor
organismului, inclusiv funcţiile mentale, cognitive şi psihologice
(www.whglibdoc.who.int).
Structurile organismului sunt părţile anatomice ale organismului, cum ar fi
organele, membrele şi componentele lor. Anomaliile funcţiei, precum şi cele ale structurii
sunt denumite deteriorări, care sunt definite ca abateri semnificative sau pierderi (ex.
deformare) a structurilor (ex. articulaţii) sau/şi funcţii (ex. interval de mişcare limitat,
slăbiciune musculară, durere şi fatigabilitate).

21
Activitatea înseamnă executarea unei sarcini sau a unei acţiuni de către un individ
şi reprezintă perspectiva individuală a funcţionării.
Participarea se referă la implicarea unei persoane într-o situaţie de viaţă şi
reprezintă perspectiva funcţionării din punct de vedere al societăţii. Dificultăţile la nivelul
activităţii sunt denumite limitări ale activităţii (ex. limitări de mobilitate cum ar fi mersul,
urcarea treptelor, prinderea sau ridicarea). Problemele pe care o persoană le poate resimţi
în implicarea sa în situaţii de viaţă, sunt denumite restricţii ale participării (ex. restricţii
ale vieţii în comunitate, recreere şi hobby-uri, dar se poate referi şi la mers, dacă acesta
este un aspect de participare din punct de vedere al situaţiei de viaţă).
O persoană poate fi considerată ca un sistem individual, sau un membru al unui
sistem larg cum ar fi o familie, o comunitate sau o naţiune. În timpul vieţii zilnice o
persoană experimentează simultan mai multe roluri şi este angajată în mai multe ocupaţii,
într-o varietate de contexte. Terapia ocupaţională consideră că oamenii au dreptul la
sănătate şi la o stare de bine, la dreptul de a-şi crea un scop în viaţă, participând prin
ocupaţii, şi dreptul de a colabora în demersurile privind îngrijirea lor. Oamenii sunt
stimulaţi să se adapteze continuu la modificările de context pentru a-şi satisface nevoile şi
sensul vieţii. O imagine trans - activă a persoanei şi a activităţilor ocupaţionale este
influenţată de legăturile şi de influenţele factorilor de mediu şi ocupaţionali dintre ei.
Deoarece contextul este dinamic se presupune că şi comportamentul ocupaţional
se poate modifica. În terapia ocupaţională, există un număr de modele care se adresează
aspectelor performanţei şi capacităţii care o susţine.
Modelele de bază în terapia ocupaţională au ca principale aspecte Persoana,
Ocupaţia şi Mediul. Aceste modele au la bază teoria ,,sistemului deschis” (Fearing, Law,
Clark, 1997).
Sistemele deschise sunt în continuă schimbare şi dinamică, reglementate de fluxul
continuu de informaţii primite, iar schimbarea survenită în orice parte a sistemului va
conduce automat la schimbarea întregului sistem.
În baza acestei teorii a sistemelor dinamice au fost dezvoltate modele
profesionale, utilizate în terapia ocupaţională şi acesta sunt:

22
 Modelul Persoană – Mediu - Ocupaţie (Law 1996) – (PEO) are la bază
interacţiunea dintre abilităţile persoanei, ocupaţiile acesteia şi mediul în care
trăieşte, performanţa ocupaţională fiind rezultatul acestei interacţiuni;
 Modelul Canadian de Performanţă Ocupaţională (Law 1997) – (C.M.O.P.)
prezintă o relaţie dinamică dintre persoană, mediu, ocupaţie, toate acestea
fiind canalizate, concentrate pe spiritualitatea individului care are la bază
modul individului de a percepe viaţa şi de ai da sens într-o direcţie proprie,
individuală;
 Modelul Ocupaţiei Umane – (MOHO) este dezvoltat de Gary Kielhofner
(1995) şi îşi propune să explice modul în care ocupaţia este motivată,
modelată şi performată. Acest model se ghidează după aspecte ca voinţa,
obişnuinţa, gradul de performanţă şi mediul;
 Modelul Kawa (Iwama 2005) – (KAWA) a fost dezvoltat de un grup de
terapeuţi japonezi şi canadieni fiind bazat pe gândirea japoneză din punctul de
vedere al vieţii de zi cu zi. Acesta prezintă o viziune alternativă la modelele
occidentale, pe baza individuală, cu accent pe calitatea tranzacţională ale
relaţiei om - mediu şi a inter - relaţiei sinelui cu ceilalţi. Modelul foloseşte
metafora unui râu (Kawa) pentru a explica călătoria vieţii, atât teoretic cât şi
în scopul de a explora cu clienţii viaţa lor.
Prin multitudinea de mijloace şi instrumente pe care terapia ocupaţională le
posedă, terapeutul ocupaţional ca şi practician al acestei arte şi ştiinţe vine în sprijinul
clientului, pentru a-i facilita incluziunea atât în familie cât şi-n societate, asigurându-
i acestuia o stare de bine psihică.

2.3. Importanţa mediului socio-familial, reprezentări – implicaţii

. În lumea socială, ocupaţia înseamnă că facem lucruri printre şi cu ajutorul


celorlalţi. Mai înseamnă şi faptul că facem lucruri pentru exprimarea şi susţinerea
structurilor sociale care ne înconjoară. Modul în care interacţionăm cu ceilalţi, regulile pe
care le respectăm atunci când ne desfăşurăm profesia şi chiar felul în care ne îmbrăcăm şi
creştem, reprezintă expresii ale structurii noastre sociale. Aceste comportamente nu doar

23
urmează căile sociale de realizare a lucrurilor, dar servesc şi pentru a perpetua acele
paternuri sociale pe care le reflectă.
Unul dintre cele mai semnificative obstacole pentru persoanele cu boala
Parkinson îl constituie barierele sociale. Pentru mulţi oameni, prezenţa unei dizabilităţi
vizibile creează dificultăţi imediate de a-şi accesa rolurile. Barierele sociale se întind de
la bariere atitudinale subtile şi până la barierele care fac dificil accesul la social ale căror
consecinţe fac rolurile inaccesibile pentru persoanele cu dizabilităţi.
Persoanele cu dizabilităţi, în cazul nostru – persoanele cu boala Parkinson , pot fi
marginalizate, pot avea dificultăţi în acţiona sau le pot lipsi oportunităţile de a învăţa şi de
a intra într-un rol ocupaţional. A avea o dizabilitate poate însemna desemnarea unor
roluri nedorite sau marginale.
În astfel de situaţii, terapeutul ocupaţional vine în ajutorul persoanelor cu
dizabilităţi optimizându-le performanţele ocupaţionale, astfel încât, aceştia să-şi poată
îndeplinii rolurile ocupaţionale.
În cadrul procesului de terapie ocupaţională, terapeutul ocupaţional colaborează
cu familia sau aparţinătorii clientului. Importanţa acestui demers rezidă în găsirea unor
obiective comune, care să fie rezultatul dorinţelor clientului, dar şi ale familiei.
Clark, Scott si Krupa (1993) subliniază necesitatea implicării clientului şi familiei
în toate aspectele legate de luarea deciziilor clinice, dezvoltarea de programe, evaluare şi
cercetare.
Câteva din argumentele pentru implicarea familiei sunt:
 familia este locul unde abilităţile de muncă sunt învăţate şi exersate;
 familia influenţează nivelul abilitaţilor individuale, rutina şi patternul în
desfăşurarea activităţilor zilnice;
 problemă a unui membru influenţează funcţionarea întregii familii;
 familia poate deveni parte activă în demersurile terapiei ocupaţionale
susţinând intervenţia şi continuând să asigure suport şi după încheierea
procesului terapeutic;
Peternely – Taylor şi Hartley (1993) susţineau că “este important pentru
profesioniştii care lucrează cu persoane cu dizabilităţi să recunoască punctele tari ale
familiei şi imensa povară căreia trebuie să-i facă faţă în fiecare zi”.

24
Pentru aceasta este absolut necesar ca terapeutul ocupaţional să aibă cunoştinţe
despre teoria sistemelor familiale şi înţelegerea dezvoltării specifice a familiei cât şi a
individului în familie.
Familia este definită în cadrul terapiei ocupaţionale ca o entitate ocupaţională cu o
reţea sociala unică, implicând patternuri dinamice de a fi şi de a face, care se dezvoltă
prin interacţiunea membrilor familiei şi mediul lor social, fizic şi cultural. Fiecare
membru al familiei are o identitate distinctă, o vocaţie, atribute personale, fizice,
emoţionale, spirituale, atribute sociale şi potenţial de a trăi, munci, de a-şi petrece timpul
liber şi de a participa în societate.
Obiectivul principal al unei familii sănătoase, din perspectiva terapiei
ocupaţionale, este o familie în care fiecare membru are oportunitatea de a participa şi de a
fi valorizat prin ocupaţie la maximum de potenţial şi este sprijinit de familie să
promoveze sănătatea şi starea de bine prin ocupaţie.
Intervenţia în familie acoperă şi domeniul managementului sănătăţii, promovarea
sănătăţii, prevenirea dizabilităţii, prevenirea abuzului şi violenţei, hrană, performanţă
ocupaţională. Sunt multe situaţii în care nu se cunosc drepturile, facilităţile, serviciile
existente în domeniu sau nu există abilităţile pentru a le accesa. Terapeutul ocupaţional
intervine, în mod special, pe partea de dezvoltare a abilităţilor, rolul său fiind acela de a
ajuta persoanele să devină independente.
Rezultatul intervenţiei în familie constă în îmbunătăţirea sau creşterea abilităţilor unui
membru al familiei de a face faţă activităţilor de zi cu zi prin compensare, remediere,
adaptare şi modificare a mediului fizic sau social. Acest rezultat este menţinut şi după
încheierea demersului terapeutic prin activarea resurselor personale, ale familiei
şi/saucomunităţii.
În acest context e necesar a motiva rolul familiei “ca celulă de bază a societăţii”
în menţinerea moralităţii acestei construcţii. De aici, de la baza societăţii, e necesar a
porni în a preveni şi responsabiliza, dând girul reuşitei, prin repunerea în drepturi şi
reconsiderarea familiei, ca fiind de fapt, lumea la care fiecare dintre noi trebuie să ne
raportăm. De fapt, J. S. Bruner (1973) consideră comportamentul uman ca fiind o
consecinţă a tipului de copilărie, familia este un fel de “cooperativă de sentimente”
capabilă să “îndulcească” pentru fiecare membru în parte, loviturile mai grele ale vieţii.

25
Chiar dacă se cunoaşte şi admite faptul că familia îndeplineşte funcţiile sale
biologice şi economice, cărora li se alătură şi dezvoltarea afectivă şi de sprijin, necesar
este de a introduce în sistemul acesteia şi elementele de socializare, comunicare
interumană, culturală şi educativă, grefate toate pe importantele caracteristici care o
identifică:
 este primul grup în care se exersează comportamente sociale şi se descoperă;
 oferă climatul de siguranţă afectivă, necesară dezvoltării personalităţii;
 este mediul principal de creştere şi dezvoltare intelectuală, motivaţională,
afectivă, estetică şi morală;
 reprezintă cel dintâi model al comportamentelor viitoare;
 este legătura biologică de bază a individului la care se raportează;
 este cadrul de dezvoltare şi valorizare individuală, prin încărcătura afectivă
dintre membrii săi;
Totodată, familia îşi asumă o serie de responsabilităţi faţă de societate pornind de la:
 menţinerea continuităţii biologice;
 păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor culturale;
 transmiterea moştenirii spirituale în procesul socializării;
 implicarea emoţională;
 apariţia sentimentului de securitate, favorabil dezvoltării personalităţii;
 socializarea tuturor membrilor familiei;
fapt care denotă că familia reprezintă pentru mulţi dintre noi: siguranţă, stabilitate, iubire,
copii şi mijloc de raportare ca individ care aparţine, dar se şi identifică cu comunitatea
respectivă.
Mediul socio - familial al unei persoane include condiţiile sale de trai şi de muncă,
nivelul venitului, nivelul educaţional, precum şi comunităţile de care aparţine. Toate
aceste elemente au un puternic efect asupra sănătăţii.
În cadrul procesului de terapie ocupaţională, oportunităţile recuperatorii şi de
incluziune socio-familială sunt elemente ce izvorăsc din mediul familial, nucleul de bază
al societăţii.

26
CAPITOLUL 2. OBIECTIVELE ŞI IPOTEZA CERCETĂRII

2.1. Obiectivele generale şi specifice ale cercetării

Obiectivul general al terapiei ocupationale in boala Parkinson este de menținere


si optimizarea performanțelor profesionale (în viață / îngrijire, muncă și timp liber) a
pacientului și a mediul de lucru . Pentru multe persoane cu boala Parkinson, aceasta duce
la probleme majore în participarea socială.
Obiective specifice :
 documentarea teoretică privind conţinutul temei prin următoarele
aspecte: reflectarea importanţei mediului social şi familial, aspecte
generale privind boala Parkinson şi cadrul general de incluziune socio
- familială prin terapie ocupaţională;
 identificarea membrilor echipei interdisciplinare, ce se pot implica în
tema de cercetare propusă;
 identificarea clienţilor, obţinerea acordului acestora şi a familiilor lor
pentru a face parte din tema de cercetare;
 identificarea istoricului ocupaţional al fiecărui client;
 stabilirea în urma evaluării, a problemelor ocupaţionale specifice
fiecărui client;
 în urma rezultatelor obţinute, se stabileşte strategia de intervenţie
individuală;
 implementarea planului de acţiune bazat pe ocupaţie;
 prezentarea şi interpretarea datelor obţinute;
 prezentarea contribuţiilor personale aduse în scopul integrării socio -
familiale a clienţilor;
 redactarea lucrării de licenţă conform metodologiei în vigoare şi
susţinerea acesteia, în scopul popularizării ei printre specialiştii în
domeniu.

27
2.2. Ipoteza cercetării

Ipotezele care au stat la baza formulării obiectivelor au fost:


 Se presupune că terapia ocupaţională constituie un mijloc ce facilitează
incluziunea socio – familială a persoanei cu boală Parkinson, prin
creşterea nivelului său de autonomie, consecutiv adaptării mediului său
de viaţă.
 Se presupune că intervenţia de terapie ocupaţională contribuie la
remedierea barierelor funcţionale existente în viaţa de zi cu zi,
facilitând participarea persoanei în activităţile care îi definesc rolurile
în familie, societate.

28
CAPITOLUL 3
METODOLOGIA CERCETĂRII

Cercetarea a inclus un client, domiciliat în oraşul Bacău, diagnosticat cu boala


Parkinson. Selecţia acestuia s-a realizat ţinând cont de diagnostic si de dorinta lui de a-si
gasi un loc de munca

3.1. Metode de cercetare folosite

Metodele de cercetare folosite au fost stabilite în funcţie de obiectivele cercetării


astfel:
3.1.1. Metoda documentării

În scopul culegerii a cât mai multor informaţii în legătură cu tema tratată, am


consultat bibliografia de specialitate anexată, din diferite surse (biblioteci, adrese internet,
cursuri), din al cărei conţinut am preluat:
 serie de date teoretice, metodele şi tehnicile de lucru cuprinse în lucrare;
 am urmărit decelerarea unor posibilităţi de corelare a cunoştinţelor deja avute în
domeniu, cu cele încă neexplorate.

3.1.2. Metoda observaţiei directe şi indirecte

Metoda observaţiei am folosit-o în scopul obţinerii de informaţii referitoare în a


identifica problemele în realizarea performanţelor ocupaţionale specifice persoanelor cu
boala Parkinson. Dintre tipurile de observaţie, am folosit:
 observaţia directă - s-a baza pe observarea clientelor în cursul interviului, si in
testare. Am observa postura, schema de mers, modul cum isi coordoneaza miinile;
 observaţia continuă - observaţia secvenţelor ocupaţionale asupra cărora este
axată intervenţia de terapie ocupaţională, în perioada alocata studiului.

29
.

Metoda evaluării folosite

Pentru identificarea problemelor de performanţă ocupaţională şi pentru evaluarea


nivelului de afectare a satisfacţiei a clientului de studiu în realizarea unor activităţi „
Chestionarul Canadian de Măsurare a Performanţei Ocupaţionale” - Canadian
Occupational Performance Measurement (C.O.P.M.) (Law, 1994), instrument
individualizat, aplicat în completarea interviului.
Tot ca metoda de evaluare am folosit bateria Ruward, care contine 19 teste , care
deservesca la evaluarea dexterității manuale, si care se aplica atât pentru persoanele ci
dizabilitătii cât si pentru persoanele tipice.

Informatii generale despre testul Ruward

Aplicarea testului Ruward reprezintã un studiu al abilitãtilor manuale cuprinzând


19 teste, care sunt aranjate în asa fel încât dexteritatea candidatului sã fie testatã gradual.
De la testul 1 pânã la testul 18, nivelul de dificultate al fiecãrui test este crescut cu câte un
factor de influenþã. În afarã de miscãri normale de bazã, unele teste necesitã decizii si
initiative care sunt în general necesare pentru a putea desfãsura activitãti în context
industrial. Testul 19, constã în evaluarea dexteritãtii într-un context amplu de operaþii
urmãrind atât manualitatea cât si capacitatea de a respecta instrutiunile.
Bateria de testare Ruward se bazeazã pe Metoda de Mãsurare a Timpului (Method
Time Measurement MTM), care este acceptatã pe plan international. MTM reprezintã un
sistem de mãsurare a timpului standard necesar executiei miscãrilor de bazã pentru a
descrie abilitãtile unui candidat în raport cu cerinþele legate de muncã.
Sistemul MTM a fost folosit în mod extensiv în industrie, pentru a stabili timpi de
execuþie standard din producþie, pentru a dezvolta metode de lucru mai eficiente si
pentru a facilita proiectarea unor unelte si echipamente.
Rezultatul de bazã, calculat pentru fiecare test este performanta obtinutã de
subiect care se raporteazã la timpul MTM si este exprimat procentual, în intervalul 1% -

30
160 %, interval care constituie etalonul de referinþã. Performanta finalã reprezintã
ajustarea rezultatului de bazã cu factorul calitate (numãrul de erori în îndeplinirea
sarcinii).
Performanta finalã sub 30% indicã abilitãti reduse, pentru care antrenarea nu va
aduce îmbunãtãtiri semnificative.
Performanta finalã între 30% - 100% indicã o abilitate care poate fi îmbunãtãþitã
prin antrenament.
Performata finalã peste 100% indicã o abilitate bunã, care nu necesitã
antrenament, ea reprezintã nivelul de dezvoltare normal.

Desfăşurarea cercetării

Pentru derularea cercetării am utilizat Modelul Procesului Performanţei


Ocupaţionale (Occupational Performance Process Model - O.P.P.M.). Acest instrument
(în traducere modelul procesului de performanță ocupațională) este folosit de către
terapeuții ocupaționali ca și instrument de raționare pentru ghidarea procesului de
intervenție. A fost dezvoltat de către Fearing, Law & Clark, în anul 1997 si impică
parcurgerea a celor șapte pasi
Modelul a fost testat pe parcursul a mai bine de 15 ani, fiind revizuit şi adaptat
nevoilor terapeuţilor ocupaţionali din întreaga lume.

Pasul 1
Identificarea performanțelor ocupaționale adica identificarea acelor probleme
care sunt considerate de client ca fiind importante și care necesită intervenția de terapie
ocupațională.

31
Figura 2.2. Modelul OPPM în 7 pași

Etapa I. Numirea, validarea şi prioritizarea problemelor de performanţă


ocupaţională (Name, Validate, & Prioritize Occupational Performance Issues – CAOT,
1997)
În cadrul aceastei etape am realizat interviul şi am identificat principalele
probleme, utilizând ca instrument „ Chestionarul Canadian de Măsurare a Performanţei
Ocupaţionale”.
Pentru a culege informaţii am folosit:
 interviul cu clientul
 interviul cu sotia acestuia;
 C.O.M.P. (Canadian Occupaţional Performance Measure) a fost realizat
de domnul D.G.

32
Prezentarea cazului
Clientul locuiește în Bacău, este căsătorit și nu are copii. Soția sa este pensionata
pe caz de boala si este și persona cu handicap accentuat.Este absolvent de școala de
maistrii, a lucrat pâna acum 1 an la S.C. Aerostar Bacău ca sculer-matritier .
In 2012 in urma unor restructurari a fost disponibilizat.
Tot in anul 2012 a fost diagnosticat cu Boala Parkinson, incepand tratamentul.
Interviul cu cu domnul D.G. a relevat şi faptul că este afectat de problemele
financiare cat si de faptul ca rolul sa in casa incepe sa aiba de suferit.
Pentru evaluarea problemelor de performanță ocupațională am folosit chestionarul
COPM prezentat în anexă. Același chestionar l-am folosit atât la evaluarea inițială și îl
voi folosi și la evaluarea finală pentru a vedea evoluția ocupațională a clientului meu.
Ca urmare a C.O.P.M., au fost identificate 4 problemele ale performanţei
ocupaţionale (O.P.I.), pe care clientul le-a prioritizat :
1. – gasirea unui loc de munca

Resursele altor surse de informare.


Date biografice semnificative.
Nume şi prenume: D.G
Data şi locul naşterii: 11 Aprilie 1956, oraş Bacău.
Sexul: masculin
Studii: Liceul nr.2
Diagnostic: Boala Parkinson – stadiul mediu
Ocupaţia: somer
Sotie:
Nume şi prenume: D.C.
Data şi locul naşterii: 12 Mai 1959, oraş Bacău.
Sexul: feminin
Studii: Liceul economic
Ocupaţia: pensionara de invaliditate si persoana cu handicap

33
Statusul socio – economic al familiei ( venituri şi condiţii de locuit)
Doamnul D.G. locuieşte într-un apartament format din doua camere cu o suprafaţă
de 65 mp, situată la etajul II al unui imobil cu patru etaje. În prezent clientul este somer.
Veniturile familiei sunt asigurate din ajutorul de somaj in cuantm de 926 lei la care se
mai adauga pensia de invaliditate a sotiei in cuantum de 532 si indemnizatia de persoana
cu handicap accentuat a doamnei de 234 lei lunar. Mentionez ca ultima luna de somaj va
fi in august 2013.
Traseu instituţional şi educaţional
A urmat cursurile şcolii generale din cartierul Izvoare - Bacău, după care şi-a
continuat studiile la Liceul nr. 2. După finalizarea acestuia, s-a angajat la S.C. Aerostar
unde timp de 35 (treizecisicinci) ani a profesat meseria de sculer - matritier de unde a
fost disponibilizat in anul 2012.
Date privind starea de sănătate

În anul 2011 la un control medical obligatoriu efectuat de medicul intreprinderii


unde a lucrat a fost indrumat sa consulte un medic specialist neurolog, punandu-i-se
diagnosticul de boala Parkinson.
În prezent clientul urmeaza tratament medicamentos.
Rezultatele evaluării relevă:
- nu prezintă tulburări psihice în prezent;
- păstrează capacitatea psihică de exerciţiu (discernământ păstrat) auto - conducţie
şi administrarea bunurilor proprii;
- nu prezintă risc de pericol social.

Interviul cu domnul D.G.


Interviul cu clienta s-a desfăşurat la biroul meu.
1. TO: Numele meu este Elena, iar eu fac un studiu de terapie ocupaţională.
Aveţi idee ce este un terapeut ocupaţional?
T.V. : Nu.

34
2. TO: Terapeutul ocupaţional este acea persoană care ajută oamenii să-şi
îmbunătăţească calitatea vieţii. V-ar plăcea ca pentru a vă îmbunătăţi calitatea vieţii,
să faceţi unele modificări în ocupaţia dv.?
T.V.: Da, dar eu nu mai pot sa-mi intretin familia. In curand voi termina somajul si
cu boala mea imi este greu sa ma descurc.
3. TO: Ştiu că aceasta este o problemă mare pentru dvs., dar poate că împreună
putem face acest lucru. Dar mai întâi de toate aş dori să aflu mai multe despre viaţa
dv., Ce aţi făcut până acum?
D.G. Înainte aveam o viaţă liniştită fără prea multe probleme. Am profesat
meseria de sculer-matritier timp de 35 de ani, de unde am fost disponibilizat. Probabil
pentru ca ma imbolnavisem si nu mai aveam aceeasi rapiditate m-au dat afara.
4. TO: Cum credeţi că boala dumneavoastră a afectat relaţiile din cadrul
familiei?
D.G.: Acum sunt mai mereu nervos, cel putin in perioada cu vreme urata. Acum
ca a venit vara mai merg la pescuit sau imi mai ajut parintii la gradinarit ( cat pot). Dar
nu imi gasesc locul vreau sa muncesc, sa stiu ca in fiecare dimineata trebuie sa ma trezesc
pentru a merge la munca. Am inceput sa ma cert si cu sotia foarte des, ca imi petrec tot
timpul la mama ....
5. TO: Spuneţi-mi cum este, de obicei, o zi din viaţa dumneavoastră?
DG. : Mă trezesc dimineaţa mă duc la bucătărie, mănânc, dupa care imi iau
bicicleta si plec la casa parintilor mei din Izvoare. Acolo imi petrec cea mai mare parte a
timpului fie stau , fie ii mai ajut la treburile din curte.
6. TO: Cum vă petreceţi timpul liber?
D.G. Mă uit la televizor, merg la pescuit, ma plimb cu bicicleta prin parc.
7. TO: Ce vreţi să faceţi pe viitor ?
D.G.: Pe viitor mi-aş dori foarte mult să pot muncii pe cât posibil.

35
Interviul cu sotia domnului D.G.
Interviul s-a desfăşurat în acelaşi loc şi după introducerea mea i-am cerut
doamnei D.C. să-mi spună despre ocupaţiile sotului sau .: trecut, prezent şi viitor.
Sotia : Sotul meu a fost mereu o persoană activă. Făcea cumpărături, mergea la
pescuit isi ajuta parintii , mergeam in vacante scurte. Acum merge la parintii unde isi
petrece cea mai mare parte a timpului, incearca sa mearga la pescuit dar in unele zile ii
este dificil. Isi doreste sa fie util si sa aiba o ocupatie stabila zi de zi.
Istoricul ocupaţiei
Informaţiile disponibile permit identificarea următoarelor roluri: sot, copil, vecin
Doamnul D.G. este o persoana echilibrată, organizată şi are motivaţie. Este
capabilă să desfăşoare unele activităţi ca: cele de autoingrijire cat şi alte activităţi ce nu
necesită mult efort sustinut . D.G. îşi doreşte din tot sufletul să facă unele schimbări
pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii (fără a ţinti o ocupaţie anume, ci întreaga activitate
zilnică), şi pentru a estompa tensiunile induse de boală, din cadrul familiei sale.

Etapa II. Selectarea modelului. Aspecte teoretice

În cadrul intervenţiei de terapie ocupaţională am folosit modelul care vizează


interacţiunea dintre Persoană – Mediu - Ocupaţie (Person Environment Occupation
Model - P.E.O.)
Creatorii acestui model au fost M. Law, B. Cooper, S. Strong, D. Stewart, P.
Rigby, L. Letts şi revizuit de C. Christiansen şi C. Baum (1997).
Fundamentele teoretice ale acestui model includ: teoria generală a sistemelor,
teorii referitoare la mediu, teorii aparţinând neuroştiinţelor comportamentului şi de
psihologie socială şi behavioristă, cu influenţe mari din teoriile privind personalitatea şi
învăţarea bazată pe motivaţie (Maslow).
Am folosit acest model din următoarele considerente:
 Un individ sănătos prezintă performanţă ocupaţională în activităţi cu o
anumită importanţă pentru el şi exercită un echilibru între cerinţele personale
şi cele ale mediului său. Această persoană poate avea grijă de sine însăşi, de

36
alte persoane, poate munci, se poate distra şi poate participa în mod activ la
viaţa de acasă şi cea socială. Prezintă adaptări în performanţa sa ocupaţională
pe măsură ce depăşeşte anumite obstacole ivite în mod normal în viaţa sa. Şi-a
stabilit modele de roluri sănătoase, normale, care îi satisfac aşteptările sociale.
 În momentul în care în viaţa persoanei intervine o disfuncţie, performanţa
ocupaţională a persoanei respective este limitată şi restricţionată. În acest caz,
competenţa ocupaţională nu este atinsă, exact ca şi în cazul clientului D.G..
Clientul nu-şi atinge scopurile. Tiparele care semnalează o disfuncţie se pot
observa atunci când clientul nu îşi poate îndeplini rolurile la un nivel
satisfăcător din punct de vedere social sau personal (competenţă), din cauza
anumitor deficienţe în abilităţile sau deprinderile sale, cauzate de probleme de
sănătate (în cazul nostru boala Parkinson). Cerinţele contradictorii ale
multiplelor roluri (conflict de roluri) şi aşteptările neclare în privinţa rolurilor
pe care clienta trebuie să le joace în cultura/societatea sa au un impact
semnificativ în slăbirea performanţelor ocupaţionale.
Modelul P.E.O. evidenţiază complexitatea relaţiei persoană - mediu - ocupaţie şi
defineşte performanţa ocupaţională ca fiind rezultatul interacţiunii dintre aceste trei
elemente.
Performanţa ocupaţională este influenţată de persoană, mediul unic în care
persoana îşi desfăşoară activitatea şi ocupaţii, care constituie acţiunile şi sarcinile
persoanei şi care, în cele din urmă, îi creează rolul pe care persoana îl are de jucat în
viaţă.
De asemenea, performanţa ocupaţională descrie acţiunile care au importanţă
pentru individ, având grijă de sine, de alţii, lucrând şi participând activ în viaţa de familie
şi cea socială.
 Persoana - alcătuită dintr-o serie de factori intrinseci (psihologici, cognitivi,
fiziologici, spirituali şi neuro - comportamentali), care compun setul de
abilităţi şi deprinderi al unui individ.
 Mediu - Participarea este întotdeauna influenţată de caracteristicile
extrinseci (artificiali, naturali, culturali, economici, factori care ţin de

37
societate, de interacţiune socială) ale mediului în care se desfăşoară
activitatea;
 Ocupaţie - Termenul de ocupaţii se referă la activităţile şi sarcinile pe care
persoana le execută în timpul vieţii sale zi de zi, grupate într-un anume fel,
pentru ca individul să-şi îndeplinească rolul său.
Performanţa ocupaţională şi participarea reprezintă punctul culminant al
executării ocupaţiilor.
Ocupaţia umană este portretizată ca fiind un compromis între trei arii principale
ale realizării, aceste fiind reprezentate de activităţile cotidiene, de timp liber şi de
productivitate.
Activităţile cotidiene sunt sarcini tipice de viaţă necesare pentru propia îngrijire şi
susţinere cum ar fi igiena personală, hrănitul, curăţenia casei, spălatul rufelor.
Activităţile de timp liber sunt reprezentate de acele activităţi care se desfăşoară
pentru propia plăcere, regăsindu-se în angajarea în diverse sporturi, sărbătoriri, precum şi
în a avea anumite hobby-uri.
Activităţile de productivitate sunt acţiuni plătite sau nu, care oferă servicii altora,
aceste fiind reprezentate de ajutor, împărţire de informaţii, obiecte utilitare sau artistice.
Activităţi precum studiul, practica şi învăţarea conduc la îmbunătăţirea propiilor abilităţi.
Activităţile cotidiene, cele de timp liber şi de productivitate se intersectează şi se
suprapun parţial în timpul vieţii.
Interacţiunea dintre factorii intrinseci ai unei persoane, cei extrinseci (mediul) şi
activitatea sa (ocupaţiile) are ca rezultat performanţa ocupaţională şi participarea.
În cazul nostru, am constatat o serie de nepotriviri, pe care le-am reprezentat
schematic, după cum urmează (Fig. 1)

38
PERSOANĂ OCUPAŢIE

MEDIU

PERSOANĂ

MEDIU OCUPAŢIE

Performanţă ocupaţională

Fig. 1. Interacţiunea dintre persoană – mediu - ocupaţie

Clientul întâmpină dificultăţi în realizarea activităţilor datorită barierelor impuse


de afecţiunea pe care o are. Doreşte să-şi îmbunătăţească calitatea vieţii şi să găsească
soluţii la problemele apărute. Are un spirit practic dezvoltat, este echilibrată psihic şi este
deschis la sugestii legate de unele schimbări majore în regimul de viaţă.

39
Mediul este reprezentat de familia în care subiectul îşi desfăşoară activităţile de zi
cu zi, dar şi de societatea în care aceasta convieţuieşte.
Ocupaţia este reprezentată de faptul că clienta întâmpină bariere în realizarea
următoarelor activităţi:
1. – gasirea unui loc de munca
Doamna D.G . este un client cu spirit practic dezvoltat, are un psihic bun, are
voinţă, motivaţie, singura lui problemă fiind de natură ocupationala.

Etapa III. Evaluarea

Am folosit C.O.P.M. pentru a identifica problemele ocupaţionale cele mai


importante pentru domnul D.G. din ariile: autoîngrijire, productivitate şi timp liber,
pentru a evalua satisfacţia faţă de performanţele ocupaţionale şi pentru a înţelege modul
în care ocupaţiile sunt conectate la scopul de viaţă a clientului.
Clientul nu este mulţumit de starea lui actuală, dar vede anumite schimbări în viaţa
dânsului, deoarece este o persoană optimistă.
Nevoia domnului D.G. este aceea de independenţă ocupationala si financiara.
Semnificativ pentru el este: să poată să aibă o activitate zilnică care să ii aducă o
satisfacție materială și o utilitate.
Informaţiile de la C.O.P.M. au fost utilizate pentru evaluarea performanţelor
domnului D.G. în domeniul de productivitate şi de timp liber.
Competenţele performanţei ocupaţionale (ceea ce poate face clientul – abilităţi):
Motorii:
Clientul D.G.. are următoarele abilităţi:
 Poate să se autoîngrijească ( spală, îmbracă) singurș
 Poate prinde și muta unele obiecte fără a intâmpina problemeș
 Poate desfașura activitați manuale ( grosiere)
Psihic:
Clienta nu are probleme în înţelegerea activităţilor şi a etapelor constructive.
Persoană - Mediu / Mediu – Persoană
 se sprijină pe ajutorul soției;

40
Mediu – Ocupaţie / Ocupaţie - Mediu

Persoană – Ocupaţie/ Ocupaţie - Persoană


 Activităţile nu sunt dificile şi nu solicită foarte mult fizic clientul
 Cadrul motor pentru desfăşurarea acţiunilor este cel afectat de boală,
motiv pentru care desfăşurarea în condiţii optime este incetinită
 De asemenea, şi în cazul majorităţii activităţilor (ex. locomoţia), apar
unele impedimente de ordin fizic ( oboseala) , care au repercusiuni asupra
psihicului clientului (insatisfacţii, tristeţe, nervozitate).

Etapa IV. Puncte tari – Puncte slabe

Persoană - puncte tari:


 funcţionalitatea membrelor inferioare și superioare;
 disponibilitatea clientului;
 psihic puternic;
 discernământ;
 motivaţie;
 capacitate de a se deplasa
Persoană - puncte slabe:
 boala în sine.
 Indisponibilitatefinanciara
Mediu - puncte tari :
 Soția care il ajută şi il sprijină tot timpul;
 Părinții îl ajută ( mama)

Mediu - puncte slabe:


 Lipsa unor centre ( unitati protejate) in vederea reinsertiei sociale a
persoanelor cu dizabilitati

41
În urma celor constatate se stabileşte echipa multidisciplinară cu rolul de a pune în
practică soluţiile găsite, pentru rezolvarea dorinţelor clientei.

Etapa V. Stabilirea obiectivelor şi planul de acţiune bazat pe ocupaţie

Obiectiv pe termen lung:


 clientul va reuşi să isi gaseasca un loc de nunca in functie de abilitati - în
termen de 3 luni.
Obiective pe termen scurt:
 identificarea unui angajator
 medierea relatiei cu angajatorul
 identificarea unor eventuale probleme la locul de munca

OBS. Obiectivele cât şi planul de acţiune au fost stabilite împreună cu clientul.

Etapa VI. Implementarea planului de intervenţie

Obiectiv pe termen lung ( O1 ): clientul va reusi sa isi gaseasca un loc de munca


in termen de 3 luni;
Strategie:
- am studiat oferta locurilor de munca de la AJOFM pentru
persoanele cu dizabilitati;
- am discutat cu diversi angajatori care ne-au mai ajutat cu donatii
banesti la diverse manifestari;

Obiectiv pe termen scurt ( O1) : identificarea unui angajator


Startegie :
am studiat oferta locurilor de munca de la AJOFM pentru
persoanele cu dizabilitati;

42
- am discutat cu diversi angajatori care ne-au mai ajutat cu donatii
banesti la diverse manifestari;
- am negociat cu clientul posibile locuri de munca in functie de
abilitatile sale
- am gasit un potential angajator – o persoana care detine un atelier
de confectionat lumanari, si are nevoie de un manipulator

Obiectiv pe termen scurt ( O2) : medierea relatiei cu angajatorul


Strategie:
- i-am prezentat angajatorului cazul clientului D.G. si a dorit sa
stabileasca o intilnire cu el
-
Obiectiv pe termen scurt ( O3) : identificarea unor eventuale probleme la locul de munca
Strategie:
- am evaluat viitorul loc de munca
- clientul sub indrumarea angajatorului a facut principalele
activitati

43
44
45
46
47
48
49
Etapa VII. Reevaluarea

După trei luni vom reevalua rezultatele asupra Chestionarului Canadian de


Măsurare a Performanţei Ocupaţionale (C.O.P.M.) şi vom identifica alte probleme
ocupaţionale.
În cadrul acestei etape vom urmări îndeaproape modul de implementare al
planului de intervenţie bazat pe ocupaţie, vom monitoriza activitatea clientului, cat si
gradul de satisfacţie al acestuia.
.

50
Bibliografie
1. Bailey, D.M., Research for the Health Professional: A Practical guide.1997,
Philadelphia: FA Davis Company
2. Casteleijn, D., The development of an outcome measure for occupational
therapists in mental health care practices. 2010, University of Pretoria
3. Kielhofner, G., Model of human occupation: theory and application. 3rd ed.
2002, Maryland: Lippincott Williams and Wilkins
4. Kielhofner, G I , Research in occupational therapy, Davis Comp Philadelphia 2006
5. Kirsh B A narative approach addresing sprituality in Occupational therapy:
exploring personal meaningandd purpose, Tornto Canada 1996
6. Occupation, Participation & Health, 2008. 28(2): p. 7280.
7. Law, M. and C. Baum, Measurement in occupational therapy, in Measuring
occupational performance: supporting best practice in occupational
therapy, M. Law, C. Baum, and W. Dunn, Editors. 2001, SLACK Incorporated:
New Jersey. p. 3-20.

Anexe

51
CHESTIONARUL COPM

Numele clientului (iniţiale)


Vârsta Genul Cod de înregistrare
Respondentul (dacă nu este clientul)
Aparţinătorul (Cel care se ocupă de client)
Data evaluării

Terapeutul
Instituţia
Programul

Etapa 1 Etapa 2
Identificarea problemelor de performanţă Scorare în funcţie
de importanţa lor
Folosind o coală de hârtie
Pentru identificarea problemelor de importanţă ocupaţională intervievăm pe care scriem cifrele de la
1 la 10, în ordine
clientul despre activităţile zilnice, acitivităţi legate de autoîngrijire, crescătoare, îi cerem
productivitate şi timp liber. clientului să aprecieze
importanţa fiecărei
Să identifice acele activităţi zilnice pe care doresc să le facă, trebuie să le facă activităţi (activităţi unde
sau se aşteaptă de la el să le facă încurajându-I să se gândească la o zi tipică. întâmpină probleme de
performanţă).Explicăm
Cereţi clientului să identifice care din activităţi ridică probleme în a o realize la clientului faptul că cifra 1
un nivel satisfăcător. este o problemă aproape
deloc importantă şi că cifra
Înregistrăm aceste probleme ocupaţionale în etapa 1 - A/B/C şi notăm doar 10 este extreme de
acolo unde cilentul întâmpină probleme importantă pentru el.Este
vorba de importanţa
subiectivă pentru subiect.
Etapa 1/A Importanţa
Autoîngrijire
A.a. Îngrijire personală
Cum se îngrijeşte singur (Exemplu: îmbrăcat, spălat, hrănit, păstrarea igienei
personale)
A.b. Mobilitate funcţională
Ce face zi de zi. Modul de deplasare în casă, afară

A.c. Capacitate de a se descurca în localitatea locală


Folosirea mijloacelor de transport, dacă merge la cumpărături, dacă îşi plăteşte
facturile
Etapa 1/B Importanţa
Productivitate
B.a. Munca plătită sau neplătită, renumerată sau nerumerată.
Exemplu : găsirea şi păstrarea unei slujbe, realizarea de activităţi de voluntariat

B. b. Realizarea de activităţi casnice


Exemplu : curăţenie, spălarea rufelor, călcarea rufelor, gătit.

B.c. Joacă/Şcoală
52
Exemplu : teme, activităţi de joacă

Etapa 1/C Importanţa


Timp liber
C.a. Activităţi recreative pasive
Exemplu: citit, croşetat, hoby

C.b. Acitivtăţi recreative active


Exemplu: sport, ieşiri în aer liber, călătorit

C.c. Socializare
Exemplu: vizitare, corespondenţă, vorbit la telefon, party

Etapa 3 şi 4 Scorare pentru testarea iniţială


Selectarea problemelor – 5 probleme şi întrebăm încă o dată dacă probleme selecate sunt cele mai
importante pentru el.
Împreună cu clientul reconfirmăm importanţa celor 5 probleme şi le înregistrăm în căsuţa de mai
jos. Problemele vor fi scrise în ordinea, descrescătoare, notelor primite (10, 9,8).
Folosind aceleaşi foi, de la 1 la 10, pentru fiecare problemă în parte, îi cerem clientului să dea o notă
pentru performanţă şi o notă pentru satisfacţie apoi calculăm scorurile totale. Scorurile totale se
calculează (separat pentru performanţă şi satisfacţie) adunând scorurile individuale şi împărţind
rezultatele obţinute la numărul de probleme pe care îl are clientul.
Testarea iniţială Testare finală
Probleme de Performanţă 1 Satisfacţie 1 Performanţă 2 Satisfacţie 2
performanţă
ocupaţională

Scorul Performanţă Satisfacţie Performanţă Satisfacţie


Scorul total = scorul Scor 1 Scor 1 Scor 2 Scor 2
total al performanţei
satisfacţie/probleme

Schimbare în performanţă = performanţă scor 2 - performanță score 1 =

Schimbare în satisfacţie= satisfacţie scor 2 - satisfacție score 1 =

53
Evaluarea din cadrul Chestionarul Canadian de Măsurare a Performanţei Ocupaţionale

Evaluare iniţială: iunie 2013 Reevaluare :septembrie 2013


Problemele Performanţă
performanţei Satisfacţie 1 Performanţă 2 Satisfacţie 2
1
ocupaţionale:

54
Fişa de înregistrare Ruward-1 Data testarii____________________

Numele/Prenume________________________________ Sex M / F Vârsta _____

Mana preferata:_________________________

Nr. Test Timp Rezultatul testări Observație


standard /nr de erori
1.
25

2.
36

3.
51

4.
56

5.
65

6.
68

7.
76

8.
80

9. s d
118

10.
40

11. 86 s d

55
12. s d

108

13. s d

86

14.
21

15.
21

16. s d

67

17. s d

40

18. s d

74

19. s d

208

Evaluatori:

56
Evaluarea dexteritãþii manuale Ruward
Informaþii personale

Nume ºi prenume: D.G


Data naºterii: 11/04/1956
Sex: masculin
Pregãtire ºcolarã: liceu
Statut ocupaþional: somer inregistrat
Adresa: Bacau, str. Tipografilor nr. 10
Judeþ: Bacau
Telefon: -
Examinator: BURSUC ELENA ( MUNTEANU)
Ultima examinare: 08/07/2013

Informaþii generale despre testul Ruward

Aplicarea testului Ruward reprezintã un studiu al abilitãþilor manuale


cuprinzând 19 teste, care sunt aranjate în aºa fel încât dexteritatea candidatului
sã fie testatã gradual. De la testul 1 pânã la testul 18, nivelul de dificultate al
fiecãrui test este crescut cu câte un factor de influenþã. În afarã de miºcãri
normale de bazã, unele teste necesitã decizii ºi iniþiative care sunt în general
necesare pentru a putea desfãºura activitãþi în context industrial. Testul 19,
constã în evaluarea dexteritãþii într-un context amplu de operaþii urmãrind atât
manualitatea cât ºi capacitatea de a respecta instrucþiunile.
Bateria de testare Ruward se bazeazã pe Metoda de Mãsurare a Timpului
(Method Time Measurement MTM), care este acceptatã pe plan internaþional.
MTM reprezintã un sistem de mãsurare a timpului standard necesar execuþiei
miºcãrilor de bazã pentru a descrie abilitãþile unui candidat în raport cu cerinþele
legate de muncã.
Sistemul MTM a fost folosit în mod extensiv în industrie, pentru a stabili
timpi de execuþie standard din producþie, pentru a dezvolta metode de lucru mai
eficiente ºi pentru a facilita proiectarea unor unelte ºi echipamente.

Rezultatul de bazã, calculat pentru fiecare test este performanþa obþinutã


de subiect care se raporteazã la timpul MTM ºi este exprimat procentual, în
intervalul 1% - 160 %, interval care constituie etalonul de referinþã. Performanþa
finalã reprezintã ajustarea rezultatului de bazã cu factorul calitate (numãrul de
erori în îndeplinirea sarcinii).
Performanþa finalã sub 30% indicã abilitãþi reduse, pentru care
antrenarea nu va aduce îmbunãtãþiri semnificative.
Performanþa finalã între 30% - 100% indicã o abilitate care poate fi

57
îmbunãtãþitã prin antrenament.
Performanþa finalã peste 100% indicã o abilitate bunã, care nu necesitã
antrenament, ea reprezintã nivelul de dezvoltare normal.

Întrebãrile la care rãspunde testarea cu instrumentul Ruward sunt:


- Care este nivelul de dexteritate a persoanei implicate?
- Sunt necesare activitãþi de formare pentru a dezvolta în continuare dexteritatea
persoanei implicate?

Miºcãrile de bazã (testele 1 ºi 2)

Obiectivul testãrii: Evaluarea dexteritãþii candidatului de a efectua cele mai


simple miºcãri de bazã, în combinaþie cu cel mai scãzut nivel de poziþionare,
prin deplasarea mâinii cãtre un obiect, prinderea, mutarea ºi eliberarea acestuia.

Test nr. 1 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Deplasarea mâinii cãtre un dispozitiv cu bile metalice, cu
diametrul de 25 mm, prinderea, mutarea ºi eliberarea acestora, într-o cutie.

Timp standard: 25
Timp cronometrat: 28
Rezultat de bazã: 89,29 (%)

Performanþã finalã: 89,29 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: La inceput apuca bilele cu doua degete, apoi a continuat
cu trei degete probabil simtea nesiguranta. In general prinderea este buna si
lucreaza atent. Lucreaza corect. La inceput nu tinea coatele pe masa iar pe
parcursul testarii a inceput sa se sprijine.

Test nr. 2 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Deplasarea mâinii cãtre un obiect compus din plãcuþe de formã
pãtratã cu latura de 40 mm poziþionate una peste alta, prinderea, mutarea ºi
eliberarea acestora într-o cutie, bucatã cu bucatã.

Timp standard: 36
Timp cronometrat: 40
Rezultat de bazã: 90,00 (%)

Performanþã finalã: 90,00 (%)

58
Interpretare: abilitãþi antrenabile
Observaþii calitative: A lucrat corect cu mai multa incredere in el.

Selecþie ºi manipulare/manevrare (testele 3 - 5)

Obiectivul testãrii: Evaluarea abilitãþilor de selectare a unui obiect dintre altele


de acelaºi fel, de manipulare ºi de poziþionare a acestora într-o locaþie
predeterminatã.

Test nr. 3 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Selectarea ºi manevrarea bilelor metalice, cu diametrul de 25
mm, îndemânarea de a alege ºi potrivi piesele în orificiile de 32 mm ale capacului
cutiei de colectare.

Timp standard: 51
Timp cronometrat: 58
Rezultat de bazã: 87,93 (%)

Performanþã finalã: 87,93 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Desi pare nesigur reuseste sa prinda corect bilele. Pozitia
corpului este mai aplecata asupra mesei de lucru. Ia piesele doar din
exterior.Scapa 2 bile din mina dreapta.

Test nr. 4 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Selectarea ºi manevrarea unor bile metalice de 15 mm, ceea ce
implicã miºcãri mai fine în prinderea acestora ºi plasarea lor în orificiile de 25 mm
ale capacului cutiei de colectare.

Timp standard: 56
Timp cronometrat: 68
Rezultat de bazã: 82,35 (%)

Performanþã finalã: 82,35 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: La inceput ii alunecau bilele in mina, prinderea era
nesigura.Insa s-a vazut o motivare si o dorinta de a face miscarile corect. A

59
scapat in momentul prinderii 3 bile, la inceput din miina dreapta. Nu a avut
dificultati in potrivirea bilelor .

Test nr. 5 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Selectarea ºi manevrarea unor nituri de 5 mm, ceea ce implicã
miºcãri foarte fine în prinderea acestora ºi plasarea acestora în orificiile de 25 mm
ale capacului cutiei de colectare.

Timp standard: 65
Timp cronometrat: 92
Rezultat de bazã: 70,65 (%)

Performanþã finalã: 70,65 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Datorita dimensiunii bilelor ii este greu sa prinda doar cite
una. Lucreaza simultan, miscarea este buna, insa nu reuseste sa prinda doar cite
o piesa. Initial in mina dreapta a vut 3 bile iar in stinga 2.

Simetrie (testele 6 - 8)

Obiectivul testãrii: Se urmãreºte dacã persoana testatã este capabilã sã


execute în mod corect miºcãrile necesare repoziþionãrii unui obiect. Forma
obiectului determinã nivelul de dificultate a poziþionãrii, începând cu un nivel
redus (testul 6), mediu (testul 7) ºi apoi unul ridicat de dificultate (testul 8).

Test nr. 6 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Se efectueazã selectarea, manevrarea ºi pre-alinierea unor
componente cilindrice de 19 mm diametru ºi 20 mm lungime, analizând simetria
miºcarilor din momentul selectãrii pânã în momentul în care acestea trebuie
potrivite în gãuri de 20 mm diametru, din compartimentul de destinaþie.

Timp standard: 68
Timp cronometrat: 77
Rezultat de bazã: 88,31 (%)

Performanþã finalã: 88,31 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Lucreaza atent, constant, intimpinand mici probleme in
potrivirea obiectelor in forme. Dupa ce ia piesa in miina, o mai roteste pentru a
gasi pozitia potrivita.

60
Test nr. 7 (data efectuãrii: 08/07/2013)
Descriere test: Se efectueazã selectarea, manevrarea ºi pre-alinierea unor
componente metalice (25x20x10 mm), analizând simetria miºcãrilor din
momentul selectãrii pânã la potrivirea lor în fantele (21x11 mm) din capacul cutiei
de destinaþie.

Timp standard: 76
Timp cronometrat: 102
Rezultat de bazã: 74,51 (%)

Performanþã finalã: 74,51 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Lucreaza simultan cu ambele miini, nu are probleme la
prinderea pieselor, insa are unele dificultati la pozitionarea lor. Lucreaza
concentrat si atent insa sta in asteptare pentru potrivirea pieselor

Test nr. 8 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Selectarea, manevrarea ºi pre-alinierea unor piese metalice în
formã de T, analizând modul de orientare a acestora, pentru introducerea lor în
fante identice ca formã, din capacul cutiei de colectare.

Timp standard: 80
Timp cronometrat: 80
Rezultat de bazã: 100,00 (%)

Performanþã finalã: 100,00 (%)

Interpretare: nu este nevoie de antrenament


Observaþii calitative: A avut o capacitate de repozitionare buna. Pozitiona mai
bine cu miina stinga decit cu cea dreapta. pozitionarea o facea pe tablita testului
nu in aer. La inceput a avut un mic tremur al miini drepte.

Asamblare (test 9)

Obiectivul testãrii: Analiza modului de poziþionare a obiectelor în spaþii


predeterminate, prin depãºirea unei rezistenþe uºoare la poziþionarea acestora,
urmãrind respectarea instrucþiunilor.

Test nr. 9 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Montarea simultanã a unor mufe ”jack” de 6 mm diametru, prin

61
apãsare, în prize situate în partea stângã, respectiv dreaptã a mesei de testare.
Aceastã operaþie necesitã ca persoana testatã sã foloseascã forþa muscularã.

Timp standard: 118


Timp cronometrat: 120
Rezultat de bazã: 98,33 (%)

Nr. maxim de erori: 40


Erori mâna stângã: 0
Erori mâna dreaptã: 2
Erori total: 2
Indice de calitate: 95 (%)

Performanþã finalã: 93,42 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: A inteles foarte bine instructiunile, a lucrat corect, insa la
sfirsit datorita oboselii a avut 2 erori pe mina dreapta ( nu a apasat pana in capat
jack-urile. Isi pastreaza in continuare atentia si capacitatea de concentrare. La
piesele de pe miina dreapta are o oarecare inclinare a trunchiului.

Dezasamblare (test 10)

Obiectivul testãrii: Analiza modului de demontare a douã componente, fiind


necesarã depãºirea unei uºoare rezistenþe ºi respectarea instrucþiunilor.

Test nr. 10 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Demontarea în ordine inversã a mufelor plasate anterior, lucrând
simultan ºi respectând instrucþiunile. Aceastã operaþie necesitã ca persoana
testatã sã foloseascã forþa muscularã.

Timp standard: 40
Timp cronometrat: 75
Rezultat de bazã: 53,33 (%)

Performanþã finalã: 53,33 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Oboseala isi spune cuvantul la aceasta proba. Un rind a
reusit sa il scoata corect apoi a avut nevoie sa foloseasca amblele miini pentru a
scoate mufele. Au fost si 3 probleme de ordin tehnic, la modul ca mufele s-au
desfiletat. Nu a incercat sa le rasuceasca sau sa se ridice de pe scaun. isi inclina

62
in schimb putin trunchiul ( din cauza oboselii musculare)

Asamblarea pe suprafeþe (testele 11 - 13)

Obiectivul testãrii: Analiza poziþionãrii corecte a unui obiect pe un marcaj de pe


o suprafaþã planã, urmãrind respectarea instrucþiunilor. Exactitatea poziþionãrii
obiectelor în raport cu suprafaþa de plasare, determinã dificultatea de îndeplinire
a sarcinii de la nivel uºor (testul 11) la mediu (testul 12), respectiv ridicat (testul
13) de realizare.

Test nr. 11 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Alinierea pe marcajele în formã de buline de pe masa de lucru, a
unor discuri de 19 mm diametru, cu miºcãri simultane ale mâinilor, de sus în jos ºi
din interior spre exterior.

Timp standard: 86
Timp cronometrat: 92
Rezultat de bazã: 93,48 (%)

Nr. maxim de erori: 40


Erori mâna stângã: 5
Erori mâna dreaptã: 8
Erori total: 13
Indice de calitate: 68 (%)

Performanþã finalã: 63,10 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Pozitionarea o face corect, nu intimpina dificultati in
prinderea discurilor, exista simultaneitate insa dupa pozitionare discurile din
partea dreapta sunt deranjate cu miina.

Test nr. 12 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Alinierea pe marcajele în formã de buline de pe masa de lucru, a
unor discuri de 25 mm diametru, cu miºcãri simultane ale mâinilor, de sus în jos ºi
din interior spre exterior.

Timp standard: 108


Timp cronometrat: 135
Rezultat de bazã: 80,00 (%)

Nr. maxim de erori: 40


Erori mâna stângã: 8
Erori mâna dreaptã: 12

63
Erori total: 20
Indice de calitate: 50 (%)

Performanþã finalã: 40,00 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Cu cit creste in dificultate sarcina si oboseala e mai mare
apar mai multe erori. Respecta insa sarcina si modul de executare. revine pentru
a rearanja discurile conform instructiunilor. Se apleaca pe laterale pentru a privi
modul cum a pozitionat discurile pe punctele albe.

Test nr. 13 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Poziþionarea unei bare (100 x 10 x 10 mm), pe ºablonul mesei
de lucru, cu ajutorul celeilalte mâini decât mâna de prindere, respectând
instrucþiunile de aºezare.

Timp standard: 86
Timp cronometrat: 87
Rezultat de bazã: 98,85 (%)

Nr. maxim de erori: 20


Erori mâna stângã: 2
Erori mâna dreaptã: 5
Erori total: 7
Indice de calitate: 65 (%)

Performanþã finalã: 64,25 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Lucreaza corect, la sfirsitul testarii incepe sa intimpine
probleme mai ales la mina dreapta. Apuca piesele cu siguranta si le aseaza
corect, insa are probleme cu partea de finete.

Rãsucirea (testele 14 ºi 15)

Obiectivul testãrii: Analiza abilitãþii de a efectua miºcãri de rotaþie a mâinii, a


încheieturii mâinii ºi braþului inferior, când existã o forþã de rezistenþã. Acest
lucru necesitã folosirea puterii musculare.

Test nr. 14 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Este necesarã fixarea cu mâna preferatã a unui mâner fix, în
timp ce cu cealaltã mânã se executã o miºcare de rotire, cu scopul înfiletãrii pânã

64
la punctul maxim a dispozitivului.

Timp standard: 21
Timp cronometrat: 35
Rezultat de bazã: 60,00 (%)

Performanþã finalã: 60,00 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Miina preferata a clientului meu este dreapta insa datorita
bolii lucreaza mai bine cu miina stinga.( are mai multa forta in ea). Alege sa tina
minerul fix cu miina stinga incercand sa faca miscarile de rotatie cu miina
dreapta. Are tendinta de a ridica miina de pe masa, lucru care s-a si intimplat
odata. Nota: Obiectul de testare
merge foarte greu.

Test nr. 15 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Execuþia este identicã testului anterior, testarea fiind efectuatã
pentru cealaltã mânã.

Timp standard: 21
Timp cronometrat: 50
Rezultat de bazã: 42,00 (%)

Performanþã finalã: 42,00 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Cu greu a reusit sa termine testul, a incercat sa ridice si a
ridicat frecvent miina de pe masa, incercind sa o roteasca dupa punctul fix.

Decizie (test 16)

Obiectivul testãrii: Analiza capacitãþii de a lua decizii simple bazate pe


informaþii vizuale, de a acþiona corect conform acestor decizii, ºi analiza timpului
de reacþie.

Test nr. 16 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Introducerea unei mufe în priza de pe aparatul de test, precum ºi
mutarea mufei într-unul dintre cele douã compartimente aferente, în funcþie de
culoarea ledului ce se aprinde la introducerea mufei (roºu sau verde).

Timp standard: 67

65
Timp cronometrat: 70
Rezultat de bazã: 95,71 (%)

Nr. maxim de erori: 20


Erori mâna stângã: 0
Erori mâna dreaptã: 0
Erori total: 0
Indice de calitate: 100 (%)

Performanþã finalã: 95,71 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Aseaza piesele in cutiile lor, fara probleme, are un ritm
propriu pe care nu incearca sa si-l schimbe. Distinge culorile si nu sunt ezitari.
Pare sa fie un test care sa ii placa si sa il execute mai relaxat

Coordonarea ochi-mânã-picior (test 17)

Obiectivul testãrii: Evaluarea coordonãrii între ochi, mânã ºi picior, prin


utilizarea unui aparat adaptat pentru folosirea celor 3 funcþii, precum ºi abilitatea
de a respecta o anumitã ordine a acþiunilor.

Test nr. 17 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Gãurirea unor cercuri þintã marcate pe o bucatã de hârtie,
deplasatã cu ambele mâini, într-un suport, pe masa de testare, folosind o pedalã
acþionatã cu piciorul care pune în miºcare elementul perforator.

Timp standard: 40
Timp cronometrat: 40
Rezultat de bazã: 100,00 (%)

Nr. maxim de erori: 20


Erori mâna stângã: 0
Erori mâna dreaptã: 2
Erori total: 2
Indice de calitate: 90 (%)

Performanþã finalã: 90,00 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Lucreaza repede si corect, insa in mimentul in care a
solicitat sa incerce inainte de proba de concurs, am constatat ca sunt probleme

66
la masa, deranjindu-ne suruburile de primdere la minuirea cutiei pe care se afla
foaia de testare. La testarea propriu-zisa am eliminat suruburile.

Coordonarea mâna stângã-mâna dreaptã (test 18)

Obiectivul testãrii: Evaluarea modului de coordonare între ochi ºi ambele mâini,


prin solicitarea de a îmbina douã componente, care nu se pot potrivi decât într-un
singur fel.

Test nr. 18 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Inserarea unei mufe jack cu o mânã, într-o prizã de potrivire
þinutã în cealaltã mânã, printr-o miºcare coordonatã; reorientare pentru
identificarea poziþiei corecte.

Timp standard: 74
Timp cronometrat: 103
Rezultat de bazã: 71,84 (%)

Nr. maxim de erori: 20


Erori mâna stângã: 0
Erori mâna dreaptã: 0
Erori total: 0
Indice de calitate: 100 (%)

Performanþã finalã: 71,84 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: A exixtat simultameitate in luarea pieselor, nu au existat
probleme de coordonare sau pozitionare a pieselor. Daor cinci piese au facut
clic, restul au ramas neunite complet.

Asamblare complexã (test 19)

Obiectivul testãrii: Evaluarea dexteritãþii în condiþii de lucru complexe, cu


operaþii variate, într-un ciclu mai lung de miºcãri ºi a modului de reþinere ºi
respectare a instrucþiunilor.

Test nr. 19 (data efectuãrii: 08/07/2013)


Descriere test: Selectarea conform instrucþiunilor din 5 tipuri de piese, a celor
necesare îndeplinirii sarcinilor de asamblare, pe 3 linii de înfiletare.

Timp standard: 208


Timp cronometrat: 520

67
Rezultat de bazã: 40,00 (%)

Nr. maxim de erori: 24


Erori mâna stângã: 0
Erori mâna dreaptã: 0
Erori total: 0
Indice de calitate: 100 (%)

Performanþã finalã: 40,00 (%)

Interpretare: abilitãþi antrenabile


Observaþii calitative: Nu au existat probleme in a retine instructiunile desi
acestea au fost complexe. Au existat probleme la prinderea si insurinfiletarea lor.
Scapa piulitele. Surubelnita o tine in mod corect

Centralizare rezultate:
Linia roºie indicã procentul de 30%. În cazul în care scorul scade sub aceastã
linie, înseamnã cã formarea pentru acþiunea în cauzã va fi dificilã sau imposibilã.
Linia verde indicã procentul de 100%. Când scorul depãºeºte aceastã linie,
formarea nu este neapãrat necesarã, dar abilitatea trebuie menþinutã.

Examinator,
BURSUC ELENA ( MUNTEANU)

68
69
70
71
72
73
74