Sunteți pe pagina 1din 24

Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 80

4. VIBRAÞIILE LINIILOR DE ARBORI ANTRENAÞI DE


MOTOARELE NAVALE

Din categoria fenomenelor dinamice prezentate generic în


capitolul anterior, ne vom ocupa de fenomenul dinamic de mare
importanþã ºi complexitate al vibraþiilor liniilor de arbori antrenaþi de
motoarele navale de propulsie.

4.1. Vibraþiile libere ale liniilor de arbori ale motoarelor navale

Studiul vibraþiilor individuale ale liniilor de arbori antrenaþi de


motoarele navale de propulsie este absolut necesar înaintea
întreprinderii unor studii dedicate fenomenului real, acela al vibraþiilor
cuplate ale acestora. Prezentarea metodologiilor de calcul al celor trei
tipuri de vibraþii libere de bazã, torsional, de încovoiere ºi axial, ca ºi
analiza surselor de excitaþie a acestor vibraþii în vederea determinãrii
vibraþiilor forþate, constituie subiectul capitolului de faþã.

4.1.1. Vibraþii torsionale libere

Prima etapã în calculul vibraþiilor torsionale o constituie


determinarea pulsaþiilor proprii ºi a modurilor proprii de vibraþie.
Pentru elucidarea problemelor complexe generate în studiul acestui tip
de vibraþie, se porneºte, pe baza figurii 1.18, de la ecuaþia de miºcare
(1.110), pentru sistemul format dintr-un mecanism motor ºi un disc
antrenat de manivela respectivã. Ecuaþia de miºcare a acestuia este:

J 2   M  M 2 , (4.1)

în care  este unghiul de rotaþie al discului cu moment de inerþie


2

mecanic J , iar M este momentul staþionar ce acþioneazã în sens


2 2

invers rotaþiei (momentul rezistent din figura menþionatã anterior). Se


presupune cã motorul monocilindric ºi discul respectiv sunt legate
printr-un tronson elastic fãrã masãde rigiditate torsionalã C. Atunci,
momentul motor M va fi:

M  C ( 2   1 ), (4.2)

unde cu  s-a notat miºcarea torsionalã a mannivelei. Introducând


1

aceastã ultimã valoare în ecuaþia (1.110), se obþine:


Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 81

J  1   1  C  1   1 2  C 1  C  2   p 1  Ap cw  1 

p
. (4.3)

J 2  2  C 1  C  2  M
Prima relaþie din setul de mai sus este o ecuaþie neliniarã cu
coeficienþi variabili, în timp ce a doua este o ecuaþie liniarã cu
coeficienþi constanþi. Modalitatea de rezolvare a acestui sistem de
ecuaþii constã în aproximarea ecuþiilor de miºcare precedente, pentru
care tehnicile obiºnuite de calcul pot fi utilizate cu relativã uºurinþã
[70], [91]. În acest scop, trebuie parcurse douã etape:
 eliminarea coeficienþilor variabili;
 eliminarea tuturor termenilor neliniari.
Primul coeficient variabil este J   1  , momentul de inerþie
generalizat (1.106), pentru care utilizãm valoarea medie pe ciclu,
definitã ca fiind:
1
 1 2  d 1 
J1     . (4.4)
 2 0 J   1  

Aceastã integralã se rezolvã numeric. Al doilea coeficient variabil


este rigiditatea centripetã (1.106), parte a termenului neliniar,
împreunã cu care va fi tratat în continuare. Pentru motorul funcþionând
la turaþie constantã, viteza miºcãrii vibratorii este o micã parte a vitezei
unghiulare, deci factorul coeficientului centripet,  2 , poate fi înlocuit cu
1

pãtratul vitezei unghiulare,  . Astfel, primul termen, coeficientul


2

centripetal, devine o funcþie de unghiul de rotaþie  . În ipoteza 1

anterioarã, de miºcare de rotaþie uniformã, aceastã variabilã poate fi


poate fi înlocuitã cu relaþia întâi din tabelul 1.1:   . Se poate deci
trece coeficientul centripet în membrul drept al ecuþiei de miºcare, el
devenind o funcþie de timp. Aceleaºi consideraþii pot fi fãcute pentru
termenul forþei de presiune, astfel încât întregul termen drept al
ecuaþiei de miºcare este o funcþie doar de timp, aceastã ecuaþie
modificatã devenind:

J 1  1 C 1  C  2   p  Ap cw  1   C  2



p
. (4.5)

J 2  2  C 1  C  2  M
Trebuie sã facem menþiunea cã ecuaþiile liniarizate de miºcare
conþin, în membrul drept, excitaþia aplicatã manivelei, constând atât
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 82

din forþa de presiune a gazelor multiplicatã prin coeficientul vitezei


pistonului (1.3), cât ºi din inerþia variabilã (a se vedea ºi relaþiile
(1.120)) a mecanismului, prin coeficientul centripet.
Sistemul de ecuaþii al cãrui soluþii vor reprezenta rãspunsul la
vibraþiile torsionale libere va fi unul omogen ºi anume


J1 0 1   C  C1  0

  
 0 J    C C   0    , (4.6)

 2 2    2   
ale cãrui soluþii sunt de forma:

1  1  I 
  e ,
*
(4.7)

   2 
în care  este frecvenþa proprie de vibraþie, i   1 , iar  ºi 
*
1 2

sunt amplitudinile miºcãrii vibratorii ale celor douã discuri. Aceste


soluþii, introduse în sistemul (4.6), conduc la:

  C  C 2 J1 0 1  0


          ,
 C C 0 J   0
(4.8)

    2   2   
ceea ce reprezintã un sistem de douã ecuaþii liniare omogene, care are
soluþii diferite de cea banalã dacã ºi numai dacã urmãtorul determinant
este nul:

C  2 J 1 C
 0, (4.9)
C C  2 J 1
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 83

sau

 2   2 J 1 J 2  C  J 1  J 2    0. (4.10)

De aici, valorile frecvenþelor proprii de vibraþie vor fi:

1  0
C J 1  J 2  (4.11)
2 
J1 J 2

prima corespunzând sistemului rigid. Dacã înlocuim aceste valori în


sistemul omogen al ecuaþiilor de miºcare ºi dacã atribuim amplitudinii
primului disc o valoare arbitrarã (uzual unitarã), se obþine modul de
vibraþie de gradul întâi (cu un nod):

1   1.0 
    . (4.12)

 2   J 1 J 2 
Dupã prezentarea acestui model simplificat, bidimensional, vom
trece la calculul vibraþiilor libere ale unui sistem n-dimensional, care sã
simuleze linia de arbori antrenatã de motorul naval. Arborele cotit
având o formã complicatã, este înlocuit cu un arbore drept echivalent.
Se obþine, în acest fel, un sistem oscilant echivalent, format din
elemente elastice fãrã masã, care leagã între ei o serie de discuri, în
care se concentreazã momentele de inerþie mecanice reduse la axa de
rotaþie ale coturilor propriu-zise, împreunã cu cele ale pieselor
antrenate în miºcare (biele, grupurile piston, volantul de uniformizare a
miºcãrii de rotaþie a arborelui cotit ºi elicea), ce pot fi calculate, þinând
cont de masele de apã aderente [7], [14], [43], sau se pot determina
experimental.
Pentru aceasta, sistemul oscilant echivalent liniei de arbori
antrenaþi de motorul naval (figurile 4.1,a), a fost determinat conform
relaþiei de reducere BICERI [89], cu prezentare în figura 4.1,b. Notând
cu  amplitudinea unghiularã a vibraþiei discului de ordin j, cu J
J j

[Nms2] momentul de inerþie mecanicã al acestuia, cu C [Nm] j

rigiditatea torsionalã a tronsonului elastic fãrã masã dintre discurile de


ordin j ºi j+1, ecuaþia de echilibru dinamic pentru discul respectiv va fi:

J j  j + C j (  j -  j+1 ) - C j -1 (  j -1 -  j ) = 0. (4.13)

Punând pentru indicele j domeniul de variaþie 1n ºi specificând


cã avem n-1 tronsoane elastice cuprinse între cele n discuri, putem
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 84

preciza cã (4.13) reprezintã, de fapt, sistemul ecuaþiilor de miºcare ale


tuturor discurilor. Presupunând cã soluþiile sistemului sunt de formã
armonicã, prin introducerea acestora în (4.13), se obþine un sistem de
n ecuaþii omogene cu n necunoscute,  , sistem a cãrui condiþie de
J

compatibilitate reprezintã o ecuaþie algebricã de gradul 2n în


necunoscuta  , putându-se determina astfel pulsaþiile proprii. Pentru
0

rezolvarea acestei ecuaþii s-a preferat, în acest stadiu, metoda Holzer-


Tolle, [67], [91], constând în minimalizarea, iterativã, a momentului
rezidual, pentru verificarea condiþiei executãrii vibraþiilor torsionale
libere:

 J   = 0.
j=1
j
2
0 j
(4.14)

În tabelele 4.1 ºi 4.2 s-au prezentat aceste calcule, pe baza lor


find reprezentate modurile proprii de vibraþie de gradele I ºi II, pentru
un motor naval tip Sulzer RND80, cu ºase cilindri în linie, dezvoltând
puterea 17400 CP la turaþia nominalã 122 rot/min.

Tabelul 4.1. Calculul modului I de vibraþie torsionalã


n

J
Numãr disc J J 2
0  j
j
Cj j
[Nms2] [rad]
j=1
[109 Nm]
[105 Nm]
1 8290.0 1.000000 1.15687 178.107
0 0
2 8046.2 0.984604 1.15687 384.316
3 0
3 8046.2 0.954495 1.15687 513.319
8 0
4 8046.2 0.910124 1.15687 670.653
3 0
5 8046.2 0.852153 1.15687 817.964
0 0
6 8290.0 0.781448 0.72353 957.146
0 6
7 4293.9 0.649160 0.07844 1017.033
6 1
8 73120.0 - - 0.000
0.6473968
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 85

Tabelul 4.2. Calculul modului II de vibraþie torsionalã


n

J
Numãr disc J J 2
0  j
j
Cj j
[Nms2] [rad]
j=1
[109 Nm]
[105 Nm]
1 8290.0 1.000000 1.15687 2909.840
0 0
2 8046.2 0.748473 1.15687 5023.726
0 0
3 8046.2 0.314221 1.15687 5911.170
4 0
4 8046.2 - 1.15687 535.552
0.1967409 0
5 8046.2 - 1.15687 3492.430
0.6596730 0
6 8290.0 - 0.72353 694.447
0.9615592 6
7 4293.9 - 0.07844 -899.459
1.0575388 1
8 73120.0 0.0891297 - 0.000

Rezultatele obþinute pentru pulsaþiile proprii sunt:  =46.351 s- 0I

1
ºi  =187.351 s-1. Pe baza acestora s-au determinat ºi primele douã
0 II

moduri proprii de vibraþie, prezentate în figura 4.1,c. Din analiza


modurilor de vibraþie, se poate constata cã primul mod are nodul OI
aproximativ la mijlocul liniei axiale, iar cel de-al doilea mod de vibraþie
are primul nod, OII1, la mijlocul arborelui cotit, ceea ce înseamnã cã cele
douã jumãtãþi ale arborelui cotit vibreazã în antifazã, iar cel de-al
doilea, OII2, pe arborele portelice, în apropierea elicei.
Calculul vibraþiilor torsionale forþate, atât cele neamortizate, cât
ºi cele amortizate, spectrul amplitudinilor vibraþilor torsionale,
diagrama tensiunilor adiþionale în linia de arbori ºi compararea cu
restricþiile impuse de societãþile de clasificare navale româneºti ºi
internaþionale, ca ºi diagramele de turaþii critice pentru motorul
menþionat anterior au fost prezentate în [17], tratarea fãcându-se prin
extinderea procedeului Holzer (a se vedea ºi paragraful 4.3.1).
De aceea, vom finaliza acest paragraf doar cu determinarea
modurilor proprii de vibraþie torsionale ale liniei de arbori a motorului
naval, urmând ca, dupã prezentarea unitarã a analizei surselor de
excitaþie a tipurilor individuale de vibraþie întreprinse în partea a doua
a prezentului capitol, sã se realizeze un calcul torsional riguros, bazat
pe metode matriceale.

4.1.2. Vibraþii de încovoiere libere


Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 86

Conform [91], datoritã formei complicate a arborelui cotit, se


înlocuieºte masa sa realã cu o masã redusã, mr, determinatã din
condiþia de egalitate a energiilor cinetice:

m Y j
2
j
(4.15)
mr = ,
j=1

2
Yr
în care mj reprezintã masa elementelor în care s-a discretizat arborele
cotit, Yj amplitudinile miºcãrii vibratorii corespunzãtoare maselor mj, iar
Yr amplitudinea vibraþiei de încovoiere.
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 87

Fig. 4.1. Vibraþiile torsionale libere ale liniei de arbori antrenaþi de motorul
Sulzer 6RND90: a.-linia de arbori; b-sistemul oscilant echivalent; c-modurile
proprii de vibraþie de gradele I
ºi II.
Determinarea deformaþiilor Yj este posibilã prin schema de calcul din
figura 4.2, în care o manivelã este încãrcatã în planul sãu median cu o
forþã F ºi rezematã la extremitãþi; se observã însã cã situaþia este
identicã cu aceea în care manivela ar fi încastratã la nivelul planului sãu
median, deformaþia din dreptul forþei corespunzând cu cea a
extremitãþii asupra cãreia acþioneazã reacþiunea F1=F/2.
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 88

Deformaþia cãutatã, Yr , calculatã cu ajutorul teoremei lui


Castigliano [26], [91], [89] , precizând cã M1, M2, ºi M3 reprezintã
momentele încovoietoare aplicate pe cele trei elemente constitutive ale
manivelei, I1, I2, I3, momentele de inerþie ale acestora, iar E modului de
elsticitate al materialului din care este realizat arborele cotit, va fi:

1 M1 M2 M2 M3 M3


l1 l2 l3
M
Y r = Y F =  dz +  +  , (4.16)

0 EI 1  F 1 0 EI 2  F 1 0 EI 3  F 1
1

Monentele încovoietoare care acþioneazã pe cele trei elemente


ale manivelei, împreunã cu derivatele lor respective, vor fi date de
expresiile:

M1  
M 1 = zF 1 ,; M 2 = l 1 F 1 , M 2 = l 1 ; M 3 = ( l 1 + z) F 1 , M 3 = l 1 + z, , (4.17)
 F1  F1  F1
iar momentele de inerþie ale acestor elemente sunt calculate pe baza
dimensiunilor indicate în figura 4.3.
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 89

Fig. 4..2. Schema sistemului oscilant echivalent al unei manivele.

Fig. 4.3. Dimensiunile unei manivele a motorului Sulzer 6RND90.


Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 90

Luarea în considerare a rigiditãþii sporite a manivelei în regiunea


racordãrii fusurilor la braþe, [91], se face prin reducerea cotelor lungimii
palierului ºi manetonului, respectiv braþului, cu cantitãþile:

 z = h/3;  y = d p /2, , (4.18)

conform figurii de mai sus.


Astfel, ecuaþia (4.16) devine:

3 2
F 1 ( L1 -  z ) l ( l - 2  y ) l 3 -  z ) 2 ( l 3 - z )
2

Yr= { +
1 2
+ [ l1 + l1 ( l3 - z ) + ] },, (4.19)

E 3 I1 I2 I3 3
adicã, valoric: Yr = 7.30735x10-11F1 ºi Y1 = 0.4840243x10-11F1, Y2 =
2.283857x10-11F1 ºi Y3 = 4.53947 x 10-11F1.
Cu aceste valori, introduse în (4.19), se obþine masa redusã a
manivelei mr=817 kg. Þinând cont de linia de arbori prezentatã în figura
4.4,a, ca ºi de dimensiunile din figura 4.3, se obþine sistemul oscilant
echivalent din figura 4.4,b.
Masele din figura 4.4,b sunt, respectiv: m    m  m ; 1 6 r

m7  mv  m a , masa volantului ºi a arborelui ce susþine volantul,


concentratã în masa primului; m , masa arborelui intermediar;
8

m9  m el  m a , masa elicei ºi a arborelui portelice, concentrate în centrul


de greutate al sistemului format din aceste douã mase, situat la
distanþa 2l faþã de penultimul reazem. Acestor mase le corespund
forþele de greutate:

F j = m j g, j = 1,9 . (4.20)

Pentru sistemul anterior, format din nouã mase concentrate pe o


grindã elasticã de masã neglijabilã, se considerã cã lagãrele palier nu
se opun deformaþiilor de încovoiere, linia de arbori vibrând susþinutã
doar în lagãrele paliere extreme, ceea ce înseamnã cã deplasãrile
maselor, Y    , j=19, datorate încovoierii grinzii au loc pe direcþie
j

perpendicularã pe axa barei nedeformate. Se noteazã cu dij, i,j=19


coeficienþii de influenþã ai sistemului, reprezentând deplasarea grinzii
în secþiunea i produsã de o forþã egalã cu unitatea, aplicatã în
secþiunea j.
Folosind metoda Mohr-Maxwell ºi regula lui Veresceaghin pentru
calculul deplasãrilor, vom avea, conform figurii 4.5, urmãtoarea relaþie
de calcul pentru coeficienþii de influenþã:
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 91

mi m j
3
1
ij =  dz = ( S 1 q1 + S 2 q2 + S 3 q3 ) , , (4.21)
i=1 EI EI
Se obþin, pentru mãrimile indicate mai sus, expresiile:

l i (L - l j )(2L l j - l i - l j ) ,
3 2 2

S ij  S i qi
= = , (4.22)
i= 1 6L
respectiv, pentru coeficienþii de influenþã:

l i  L - l j  2 L l j - l i - l j  li  L - l j )
2 2 2 2

ij = , pentru i  j; ij = , pentru i  j


6 EIL 3EIL

l j  L  l i  2 L l i - l i - l j 
2 2

ij = , pentru i  j (4.23)


6 EIL
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 92

Fig. 4.4. Sistemul oscilant echivalent ºi modurile proprii de vibraþie de


încovoiere pentru motorul Sulzer 6RND90.
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 93

Prin aplicarea, în continuare, a principiului suprapunerii efectelor,


deplasãrile celor douã mase vor avea expresia:
9

Y j   F j  ij , j  1,9. (14.24)
i 1

Notând cu Fj forþele de inerþie care acþioneazã asupra maselor în


miºcare, vom avea pentru acestea:
F ij = - m j y j , (14.25)

relaþie care, introdusã în (14.27), va conduce la:

 m  y + y = 0, i = 1,9.
j =1
j ij j i
(14.26)

Sub formã matricealã, sistemul (14.26) se poate scrie:


b y + y }= 0, (14.27)
în care:

 b =   ij mi  i, j =1, 9 =   m. (4.28)

Cu notaþiile pentru pentru matricea maselor ºi a coeficienþilor de


influenþã:

  11  12   19   m1 0 0 

   
  22   29   0 m2 0 
    21

;  m  = , (4.29)
       
   
  92   99   0 0  m 9 
 91 

sistemul (4.27) devine:

 y +  d  y =  0 , (4.30)
în care cu  d  s-a notat matricea:

 d    b 1
  m
1
  1
. (4.31)

Presupunând miºcãrile vibratorii ale maselor m i armonice, se


obþine condiþia de compatibilitate a sistemului (4.30):

det([d] - 02 ) = 0, , (4.32)

care devine astfel o problemã de valori ºi vectori proprii a unei matrice


pãtratice, ce se descompune într-un produs de matrice triunghiulare,
problemã rezolvatã prin metoda iteraþiei matriceale.
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 94

Modurile proprii de vibraþie semnificative, cele de gradele I ºi II,


au fost reprezentate în figurile 4.4,c ºi 4.4,d, pe baza rezultatelor din
tabelul 4.3.

Tabelul 4.3. Calculul modurilor I ºi II de vibraþie de


încovoiere
Nr. mj zj YI j YII j
masã [kg]
[m] [-] [-]
1 817 0.825 1.0000000 1.0000000
2 817 2.475 2.9677254 2.9123939
3 817 4.125 4.8365882 4.5661747
4 817 5.775 6.5434115 5.8025441
5 817 7.425 8.0240385 6.4818916
6 817 9.075 9.2161028 6.4889013
7 9796 10.725 10.058739 5.7353914
0
8 27888 14.025 10.490431 2.0815935
0
9 42144 19.800 6.9697096 -4.5020608
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 95

Fig. 4.5. Schema de calcul a coeficienþilor de influenþã.

Cu zj s-au notat distanþele de la masele mj la primul reazem din


stânga, iar cu YIj ºi YIIj, amplitudinile relative, raportate la amplitudinea
primei mase, a vibraþiilor de încovoiere în dreptul maselor menþionate,
pentru modurile I ºi II de vibraþie. Pulsaþiile proprii obþinute sunt,
respectiv: 0I=10.76469 s-1 ºi 0II=49.98786 s-1.
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 96

Deoarece determinarea prin calcul a deformaþiilor de încovoiere


ale arborelui cotit, multiplu rezemat pe lagãrele paliere situate în carter,
este afectatã de un grad apreciabil de aproximaþie, nu se procedeazã
uzual la un calcul al vibraþiilor forþate. Pentru evitarea situaþiilor
periculoase ce pot fi provocate de vibraþiile de încovoiere, se cautã
evitarea rezonanþelor cu forþe excitante radiale puternice. În acest
scop, se rigidizeazã în mod corespunzãtor construcþia arborelui cotit, în
vederea scoaterii acestor rezonanþe în afara domeniului de turaþii pe
care funcþioneazã motorul.
Turaþiile critice, determinate pe baza pulsaþiei proprii la fel ca în
cazul vibraþiilor torsionale, s-au prezentat în [17].

4.1.3. Vibraþii axiale libere

Vibraþiile axiale ale liniilor de arbori au ca origine vibraþiile axiale


ale arborelui cotit, variaþiile forþei de împingere a elicei, ca ºi vibraþiile
torsionale, prin aºa-numitul fenomen de cuplaj, care va fi tratat în
capitolul 14.4 al lucrãrii.
În vederea studierii vibraþiilor axiale libere pe cale analiticã, linia
de arbori a sistemului de propulsie al navei se poate înlocui cu un
sistem oscilant echivalent, format din mase ºi elemente elastice, ale
cãrui caracteristici dinamice sã aproximeze cât mai bine sistemul real,
[16], [56], [103]. Masele ce intervin sunt elicea, lagãrul axial ºi arborii;
ele sunt legate prin arbori elastici, conform figurii 4.6,b.
Dorim sã menþionãm cã studiul vibraþiilor axiale ale liniilor de
arbori antrenaþi de motoarele navale constituie o problemã care a
început sã intre în zona de interes a utilizatorilor navali, prin nivelul
vibratoriu excesiv ce poate fi atins în funcþionare. Problematica, de
datã recentã, nu a intrat sub incidenþa societãþilor de clasificare
navale, informaþii asupra valorilor admisibile ale vibraþiilor de acest tip
fiind date total sporadic [103], incomplete, sau furnizate la cererea
utilizatorulor navali, pentru un anume tip de motor ºi pentru o
geometrie cunoscutã a liniei de arbori.
Dacã pentru discretizarea liniei de arbori în elemente masice
legate între ele prin tronsoane elastice se procedeazã într-un mod
similar cu cel utilizat în studiul vibraþiilor de încovoiere, discretizare
sugeratã ºi de [58] ºi [103], în schimb pentru modalitatea de
determinare a rigiditãþilor axiale ale tronsoanelor menþionate nu se
dispune de nici un fel de informaþii.
De aceea, pentru studiul vibraþiilor axiale se porneºte de la
studiul deformaþiilor unei manivele, prin analogie cu problema
prezentatã în figura 4.2, încãrcând, de data aceasta, manivela cu un
sistem de douã forþe axiale F, aplicate la extremitãþile sale.
În acest scop, manivela consideratã a arborelui cotit, simplu
rezematã în lagãrele paliere adiacente (figura 4.7,a), se înlocuieºte cu
douã mase reduse m  m 2 , m fiind masa realã a manivelei, legate
1
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 97

între ele printr-un tronson elastic de aceeaºi lungime (figura 4.7,b), fãrã
masã, de rigiditate axialã necunoscutã.
Deformaþia produsã de acest sistem de forþe în secþiunile în care
este aplicat se poate calcula pe baza teoremei lui Castigliano,
considerând, ca ºi în cazul determinãrii deformaþiei de încovoiere,
manivela încastratã la nivelul planului sãu median, datoratã simetriei
încãrcãrii. De aceastã datã se va þine cont de faptul cã unele elemente
componente ale manivelei vor fi solicitate la comprimare (elementul 1),
altele la încovoiere (elementul 2), sau simultan la ambele tipuri de
solicitãri (elementul 3).
În acest fel, deformaþia cãutatã se determinã aplicând formula lui
Castigliano fiecãruia din cele trei elemente distincte ale manivelei:

zr =  zs , (4.33)
s=1

în care z reprezintã amplitudinea vibraþiei axiale a manivelei în


r

punctul în care se plaseazã masa înlocuitoare, iar un termen arbitrar


are expresia genericã:

M s  M s ds + Ns  Ns
l s -s l -
s s

zs = 
0 EI s F

0 EAs F
ds, (4.34)

unde cu M s-a notat momentul încovoietor ce acþioneazã pe


s

elementul respectiv,
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 98

cu Ns
forþa de

Fig. 4.6. Sistemul oscilant echivalent ºi modurile proprii de vibraþie axialã


ale motorului Sulzer 6RND90.
comprimare, iar cu I s ºi As momentul de inerþie axial, respectiv aria
secþiunii transversale a elementului, E fiind modulul de elasticitate
longitudinal al materialului; în relaþia (4.34) s-a þinut cont, ca ºi în cazul
încovoierii, de rigiditatea mãritã a manivelei în regiunea racordãrii
fusurilor la braþe, prin reducerea cotelor lungimii palierului,
manetonului ºi braþului cu cantitãþile  y ºi  z , conform relaþiei (4.18)
ºi figurii 4.3.
Precizãm în continuare valorile forþelor normale ºi ale
momentelor încovoietoare ce acþioneazã pe cele trei elemente ale
manivelei, ca ºi expresiile derivatelor parþiale respective
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 99

 N1
Elementul 1 : N 1 = F; = 1. (4.35)
F
M2
Elementul 2 : M 2 = Fy; = y. (4.36)
F
Elementul 3 : .
M3
M 3 = Fl 2 ; = l2 ;
F (14.37)
 N3
N 3 = F; =1
F

Momentele de inerþie axiale, respectiv ariile secþiunilor


transversale care intervin în calcul sunt date de:

bh
3
 d 4m
I2= ; I3= ;
12 64

 d 2p  d 2m (4.38
A1 = ; A3 = ,
4 4 )

unde cu b s-a notat lãþimea medie a braþului [89]. În toate relaþiile


anterioare, notaþiile ºi dimensiunile cotului de manivelã corespund
celor din figura 4.3.
Þinând cont de expresiile (2.22) (2.25), relaþia (4.34) devine:

l 2-2 y
l 1-  z
F Fy
Fl 2 F
zr = 0 EA1 0 EI 2
dz +
0
 EI (4.39
l 2 +ydy +
EA3
) (
)3 l 3- z

l -2 2
F l -
1 1 z
y l - 2
l2
2 y
1 3 z

= [  dz +  dy +  ( + )dz]
E 0 A1 0 I2 0 I 3 A3
3
F l 1 -  z ( l 2 - 2  y ) l 22 ( l 3 -  z ) l 3 -  z
= [ + + +
E A1 3I2 I3 A3
Aceeaºi deformaþie z trebuie sã se producã, sub acþiunea
r

aceluiaºi sistem de forþe F, în sistemul echivalent din figura 4.7,b.


Exprimând aceastã deformaþie în funcþie de rigiditatea axialã K a
elementului elastic fãrã masã din sistemul oscilant echivalent, se
obþine:
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 100

F
zr = . (4.40)
K

Din egalarea relaþiilor (4.39) ºi (4.40), se poate deduce expresia


analiticã a rigiditãþii axiale a unei manivele a arborelui cotit al
motorului:

E
K= 3
,
l 1 - z ( l 2 - 2 y ) l 2 ( l 3 - z ) l 3 - z , (4.41)
2

2[ + + + ]
A1 3I2 I3 A3

unde factorul 2 de la numitor s-a introdus datoritã simetriei


configuraþiei schematice a manivelei ºi a tipului de rezemare
considerat pentru aceasta, deformaþia toatalã a sistemului pe direcþie
axialã va fi dublul celei date de (4.39).

Fig. 4.7. Schema sistemului oscilant axial echivalent al unei


manivele.
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 101

Pe baza consideraþiilor anterioare, se poate calcula rigiditatea


tronsonului elastic dintre cele douã mase echivalente, în care s-a
discretizat cotul: K=4.33552*107 N/m. În acest fel, s-a putut alcãtui
sistemul oscilant din figura 14.6,b, în care masele sunt: m1=m7=m/2,
iar m2=...=m6=m; m8 are aceeaºi semnificaþie ca m7 din paragraful
anterior ºi m9 este datã de suma dintre masele arborilor intermediar ºi
portelice, la care s-a adãugat masa elicei, aceastã din urmã masã fiind
concentratã în centrul de masã al sistemului format din aceste mase,
situat la distanþa 4.2l de antepenultimul reazem; cu m s-a notat,
reamintim, masa unui cot.
Rigiditãþile K7 ºi K8 s-au calculat cu relaþia:

EA
k= ,, (4.42)
l

în care cu A s-a notat aria secþiunii transversale a arborelui


intermediar, respectiv portelice, iar cu E modulul de elasticitate
longitudinal; lungimile l7 ºi l8 sunt deduse din figura 4.6,a. Þinând cont
de analogia perfectã existentã între vibraþiile torsionale ºi cele axiale,
pentru calculul acestora din urmã nu s-a dezvoltat un aparat matematic
special, ci s-a utilizat cel prezentat în paragraful 4.1.1. În acest sens, în
locul momentelor de inerþie mecanice s-au introdus valorile maselor,
iar în locul rigiditãþilor torsionale, rigiditãþile tronsoanelor dintre douã
mase consecutive. În tabelele 4.4 ºi 4.5 sunt prezentate rezultatele
calculului vibraþiilor axiale libere, corespunzãtoare primelor douã
moduri proprii de vibraþie; s-a notat cu Zj amplitudinea relativã a
vibraþiilor axiale în dreptul maselor considerate.

Tabelul 4.4. Calculul modului I de vibraþie axialã


Numã mj Zj kj
r
masã
[kg] [-] [107N/m]
m  Z
j
2
0 j

[107N]
1 7803 1.0000000 4.33552 0.25753
2 1560 0.9405988 4.33552 0.74201
6
3 1560 0.7694522 4.33552 1.13833
6
4 1560 0.5068929 4.33552 1.39941
6
5 1560 0.1841135 4.33552 1.49424
6
6 1560 -0.1608390 4.33552 1.41155
6
7 7803 -0.4861192 9124.7820 1.28636
0
8 9796 -0.4862602 971.8978 1.12915
0
9 70003 -0.4874220 - 0.00000
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 102

Tabelul 4.5. Calculul modului II de vibraþie axialã


Numã mj Zj kj
r
masã
[kg] [-] [107N/m]
m  Zj
2
0 j
7
[10 N]
1 7803 1.0000000 2.38095 1.38321
3
2 1560 0.6809568 2.38095 3.26704
6 3
3 1560 -0.0072595 2.38095 3.06621
6 3
4 1560 -0.7798258 2.38095 0.90887
6 3
5 1560 -0.9894598 2.38095 -1.82840
6 3
6 1560 -0.5677331 2.38095 -3.39900
6 3
7 7803 0.2162563 9124.7820 -3.09987
0
8 9796 0.2162563 971.8978 -2.72375
0
9 70003 0.2139986 - 0.00000
2
Valorile pulsaþiilor proprii ale vibraþiilor axiale ale liniei de
arbori analizate sunt:  0 =18.167 s-1 ºi, respectiv  0 =42.103 s-1.
I II

Modurile proprii sunt redate în figura 4.6,c. Se poate constata


asemãnarea formelor proprii de vibraþie axiale ale liniei de arbori a
motorului considerat cu cele torsioanale, ca ºi valoarea apropiatã a
pulsaþiei proprii de gradul întâi torsionale cu cea de gradul doi a
vibraþiilor axiale.

4.2. Analiza surselor de excitaþie a vibraþiilor liniilor de arbori


antrenaþi de motoarele navale

Problema analizei corecte a tuturor surselor de excitaþie a


vibraþiilor complexe ale liniilor de arbori a devenit tot mai acutã, în
ultimii ani, odatã cu introducerea pe piaþã a noilor generaþii de
motoare navale, de unde ºi oportunitatea unor astfel de studii în
scopul determinãrii vibraþiilor forþate.
În prezentul paragraf se realizeazã, într-o primã fazã, analiza
surselor clasice de vibraþii ale liniilor de arbori ale motoarelor cu
ardere internã, ºi anume componentele tangenþiale ºi radiale ale
forþelor de presiune a gazelor ºi a forþelor de inerþie ale maselor în
miºcare de translaþie.
Ca o particularitate a motoarelor navale lente de propulsie, se
va trata în mod special analiza vibraþiilor induse de elicea navalã în
liniile de arbori cuplaþi direct cu motorul naval.
Raport de cercetare – Grant CNCSIS cod 61 103

4.2.1. Sursele de excitaþie ale vibraþiilor torsionale

Forþele tangenþiale ce acþioneazã asupra unui cot al arborelui


cotit (a se vedea ºi figurile 1.14 ºi 3.2), considerate convenþional ca
aplicate în mijlocul fusului maneton ºi acþionând tangenþial,
multiplicate prin raza de manivelã R, constituie sursa de excitaþie a
vibraþiilor torsionale ale liniei de arbori.
De aceea, în cele ce urmeazã vom prezenta doar formele
analitice ale forþelor tangenþiale de excitaþie, înþelegând cã pentru
momentul excitator torsional vom avea aceleaºi expresii, multiplicate
cu o constantã (raza de manivelã R). În acest fel, vom putea utiliza
direct valorile forþelor tangenþiale în studiul vibraþiilor complexe ale
liniilor de arbori ale motoarelor navale.
Expresia matematicã a acestei forþe de excitaþie este:

sin(  +  )
T = T(  ) = ( F p + F a ) = T p +T a ,, (4.43)
cos 

unde cu Fp s-a notat forþa de presiune a gazelor ce evolueazã în


cilindru, cu Fa forþa de inerþie a maselor în miºcare alternativã, iar 
ºi  sunt unghiurile de manivelã, respectiv oblicitatea bielei.
Componenta datoratã forþei de presiune a gazelor, Tp, suportã
urmãtoarea dezvoltare în serie Fourier: