Sunteți pe pagina 1din 7

OPERAȚIONALIZAREA CONȚINUTULUI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI

Conținutul învățământului -reprezintă vectorul principal al procesului de învățământ. El constă într-


unsistem de valori - cunoștințe, abilități, strategii, comportamente, atitudini, proiectate în
documentescolare oficiale (planuri de învățământ, programe și manuale școlare) și transmise
în cadrul procesuluiinstructiv-educativ derulat în instituțiile de învățământ. Conținutul
învățământului valorifica elementelecunoasterii umane din știință, tehnică, artă, morală,
religie etc., relevante pentru procesul de formare simodelare a personalitățîi.

Obiectivul educațional este ipostază cea mai concretă a finalităților, desemnează tipul de
schimbări pe care procesul de învățământ îl realizează și are în vedere achizițîi concrete,
detectabile, măsurabile și observabile în mod direct.

Obiectivele educaționale sunt enunțuri cu caracter finalist prin care se intenționează


provocarea unei schimbări în personalitatea elevului, că urmare a implicării sale în activitatea
de predare şi învățare.

În general, operaționalizarea este înțeleasă că activitatea de specificare / identificare a


referințelor concrete sau practice ale unui concept/enunț general și abstract. Ea se referă atât la
ansamblul operațiilor succesive de trecere de la abstract la concret, cât și la precizarea
criteriilor prin care o acțiune sau un comportament devin operaționale/concrete.Din punct de
vedere pedagogic obiectivele se exprimă sub formă performanţelor. Întrucât asemenea
modificări performanţiale se manifestă diferit în cadrul fiecărei componente a personalităţîi se
ridică problema ordonării şi ierarhizării lor într-un sistem. Care sunt aceste categorii şi după
ce criterii le delimităm, iată cele două întrebări pe care le implică operaţionalizarea. Având la
îndemână asemenea criterii vom putea face o diferenţiere cât mai fină a obiectivelor urmărite
pentru că, în funcţie de această, să declanşăm acţiunea educaţională, iar în final să evaluăm
performanţele obţinute.

Conceptul de operaționalizare:în domeniul ştiinţelor educaţiei, operaţionalizarea reprezintă


activitatea de transpunere a scopurilor procesului de învăţământ în obiective specifice şi a
acestora în obiective concrete, prin precizarea unor comportamente cognitive şi/sau
psihomotorii observabile şi măsurabile (M. Ionescu);
1

1
https://www.scribd.com/doc/173050985/Curriculumul-Scolar-Continutul-Invatamantului
John Dewey este unul dintre primii teoreticieni și practicieni care au contribuit la extinderea
conceptului. În lucrarea să, „Copilul și curriculum-ul”, atrage atenția asupra posibilelor erori
semantice cu referință la interpretarea acestui concept. El delimitează în structura să
disciplinele și subiectele studiate în școală de experiență de învățare a copilului organizată de
școală.

Semantică termenului se extinde de la cunoștințe, cursuri și discipline la întreagă


experiență de învățare a individului, deci și la modul în care această este planificată și
aplicată. Pledoariile pentru importantă modului de proiectare și de aplicare a experienței de
asimilare a cunoștințelor au declanșat un nou raționament asupra a ceea ce înseamnă
curriculum, unii experți în materie desemnând prin acest concept întreagă problematica a
didacticii: curriculum conține orice activitate educativă elaborată de școală și dirijată spre un
scop care are loc în instituția însăși sau în afară ei.

Surprinzând sintetic starea conceptului, în „Dictionary of Education”, (Carter V.


Good), desemnează următoarele sensuri ale curriculum-ului formal:

- grup sistemic de cursuri sau de obiecte de studiu ale căror însușire este necesară în
vederea obținerii calificării formale într-un domeniu al cunoașterii formale sau
practicii umane;

- plan general al conținuturilor sau materiei pe care școală trebuie să le ofere


educatilor în vederea absolvirii sau al admiterii într-un domeniu profesional;

- grup de cursuri și experiențe planificate pe care educatul trebuie să le parcurgă sub


coordonarea școlii sau universitățîi; acestea pot să se refere și la întreagă experiență
trăită de educat în cadrul proiectat de școală.

În primul rând, conținutul procesului de învățământ nu se confundă cu conținutul educației.


Faptul că procesul de învățământ este formă cea mai organizată a educației nu înseamnă că îi
va epuiza obiectivele și sarcinile pe care le urmărește. Sistematizarea și ordonarea
conținutului procesului de învățământ se realizează cu ajutorul unor instrumente speciale care
sunt documentele școlare.

Conținutul educației nu se reduce, însă, la cele prevăzute în aceste documente, ea


incluzând, cum este firesc, întreagă experiență social-umană condensată în sistemul valorilor
sociale. De aceea atunci când vorbim de conținutul procesului de învățământ urmează să-l
raportăm în mod inevitabil la documentele în care este precizat. Se ridică totuși întrebarea:
oare acest conținut se transmite în formă pură și se reduce exclusiv la cele prevăzute în
documente ? Indiscutabil că nu. Fiind un mesaj semantic el este însoțit tot timpul și de un
mesaj ectosemantic ce apare pe fondul comunicării dintre cei doi poli. Structura de baza fiind
dată de mesajul semantic, înseamnă că raportarea conținutului procesului de învățământ la
documentele în care este prezentat și sistematizat se impune că o notă definitorie.

În al doilea rând, conținutul procesului de învățământ nu poate fi confundat cu rezultatele


activității de învățare. Această pentru că, pe de o parte, nu tot ceea ce este inclus în conținut se
va transformă în rezultat al învățării, iar pe de altă parte, pentru că însuși conținutul asimilat
se amplifică prin efectele sale, asupra dezvoltării personalitățîi, efecte care se integrează
organic în rezultatele procesului de învățământ. Important este, după cum o să vedem, că
selectarea conținutului să se facă astfel încât să se răsfrângă asupra personalității umane în
totalitatea ei. Deci, conținutul procesului de învățământ are un caracter obiectiv, raportându-se
la cuantumul valorilor acumulate și condensate în memoria socială din care urmează să fie
selecționate pe baza unor criterii bine conturate.

De aici rezultă a treia precizare, conținutul procesului de învățământ nu este o simplă


transpunere mecanică a informației din diferite discipline științifice, ci rezultatul unei
prelucrări riguroase pe baza unor criterii de selecție. Prin prisma celor de mai sus vom
circumscrie conținutul procesului de învățământ relevând că el exprimă ansamblul sistemului
de valori științifice, tehnice, cultural-artistice și socio-morale selecționate din memoria socială
a valorilor acumulate până la un moment dat, structurate și ordonate în documentele școlare,
folosite apoi în procesul de predare-învățare în vederea realizării finalităților educației.

Conținutul. procesului de învățământ este proiectat în funcție de treptele, tipurile și


profilele de școlaritate pe care le cuprinde sistemul de învățământ. El răspunde astfel
întrebărilor „ce” și „cât” să se transmită și să se învețe în acest proces într-o perioada
determinată.2

2
https://cyd.ro/continutul-procesului-instructiv-educativ/
Desprindem de aici constatarea potrivit căreia conținutul procesului de învățământ include un
ansamblu de valori selecționate din cultură socialmente elaborată (memoria socială). Pentru
această în limbajul pedagogic sunt utilizați termenii de „conținut global” și „conținut
diferențiat” al învățământului (V. Popescu, 1991). Primul termen se referă la conținutul
învățământului privit în integralitatea să, respectiv în sistemul național de învățământ (treaptă,
tipuri, profile etc.); cel de al doilea termen vizează diversificarea conținutului în funcție de
una sau altă din aceste componente, precum și a fiecărui obiect sau disciplină de învățământ.
Pentru acest din urmă sens, conținut diferențiat, în literatură de specialitate se utilizează tot
mai frecvent termenul de „curriculum”.

Conotațiile acestui termen impun clarificări și precizări din partea specialiștilor. După
cum se observă, conținutul învățământului este selecționat din cultură socialmente elaborată.
Urmează să ne oprim în continuare asupra criteriilor după care să se facă această selecție,
precum și a modalităților de ordonare a celor selecționate în documentele preconizate în acest
scop. Sunt operații ce se desfășoară sub directă coordonare a organelor de decizie.

Obiectivarea conținutului învățământului – a componentelor acestuia

Ca orice componentă a procesului de învățământ, și conținutul învățământului


presupune și necesită o programare și o obiectivare - concretizare. Acest demers se realizează
într-un sistem de documente denumite documente școlare sau universitare. Acestea sunt:

- planul de învățământ;

- programa analitică sau școlară;

- manualul școlar și

- orarul școlar.

Planul de învățământ

Este un document în care sunt prevăzute obiectele de învățământ, orânduite pe clase și


ani, numărul de ore săptămânal afectate fiecărui obiect, structura anului școlar. Întocmirea
planului de învățământ ridică o serie de probleme pedagogice privitoare la alegerea obiectelor
de învățământ, la succesiunea lor pe clase și cicluri de învățământ, la ponderea acordată
fiecărui obiect de învățământ.

Planul de învățământ asigura, în formă cea mai generală și sintetică, îndeosebi


cantitativ conținutul învățământului pentru fiecare grad sau profil de învățământ. Există
planuri pentru învățământul primar și gimnazial, pentru licee, pentru profile de școli din
învățământul profesional, complementar, de maiștri, pentru învățământul postliceal și superior
corespunzător profilelor facultăților și a specializărilor. Acest instrument didactic prevede, în
principiu, denumirea obiectelor de învățământ și numărul de ore afectate pe total trimestre sau
semestre și pe forme de organizare a activităților didactice (curs, seminar, laborator, activități
practice, proiecte etc.) mai ales în învățământul superior. Ordonarea acestor discipline și
obiective nu este arbitrară ci urmează o anumită logică internă în funcție de gradul de
interdisciplinaritate și de importantă disciplinelor predate. Deci, în întocmirea planului de
învățământ se impun anumite cerințe care să asigure o anumită stabilitate în timp și să-i
confere învățământului o anumită dinamică și deschidere spre modernizare sub raport
curricular și strategic.

Programa analitică sau școlară

Programa analitică obiectivează conținutul de baza al învățământului pentru fiecare


disciplină (obiect de învățământ).

Din punct de vedere al structurii sale, programa este constituită din mai multe părți, după cum
urmează:

a. notă introductivă în care: se prezintă locul și importantă studierii disciplinei în


pregătirea tineretului; finalitățile (obiectivele) urmărite; unele îndrumări metodice
privind predarea disciplinei;

b. repartizarea orelor pe activități didactice: curs, lecție, seminar, laborator, lucrări


scrise, recapitulări și ore la dispoziția profesorului, diferențiindu-se de la o formă la
altă de învățământ;
c. conținutul programei: denumirile capitolelor și numărul de ore afectate;
denumirile temelor și subtemelor; denumirile lucrărilor practice – laborator la
fiecare tema; alte activități;

d. bibliografia pentru profesor și pentru elevi/studenți – generală, facultativă și


obligatorie

Criterii pedagogice
Orientează din punct de vedere pedagogic operația de selectare a informației,
precizând valențele pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea contribui la realizarea
idealului educațional. Aceste criterii se referă la:

- Asigurarea unui echilibru între cunoștințele de cultură generală și cele de


specialitate potrivit tipului și gradului de școală. Indiscutabil că acest echilibru se prezintă
altfel în cadrul școlii generale, al învățământului liceal sau al celui superior. Să nu pierdem
apoi din vedere că însuși conținutul culturii generale și al celei profesionale cunoaște în zilele
noastre restructurări profunde, iar departajarea cunoștințelor în cele două categorii este tot mai
anevoioasă și relativă.

- Conținutul procesului de învățământ să faciliteze continuitatea în învățare și


implicit trecerea de la un grad de învățământ inferior la unul superior. Continuitate înseamnă
preluare, valorificare și depășire a ceea ce s-a însușit anterior, pregătind astfel condițiile
pentru ceea ce va urmă. Ea depinde de modul în care se face sistematizarea conținutului în
documentele‚ elaborate în acest sens.

- Selecționarea conținutului să se facă în funcție de valențele sale formative. Vorbind în


capitolul consacrat educației intelectuale despre relația dintre informare și formare arătăm că
această din urmă nu se poate realiza în afară unui conținut informațional și în același timp.

3
http://www.preferatele.com/docs/diverse/4/continutul-procesulu22.php