Sunteți pe pagina 1din 19

UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE SI GESTIUNEA


AFACERILOR

FINANȚAREA ÎN SECTORUL PUBLIC


PRIMĂRIA

Coordonator : Proiect realizat de :


Lect.univ.dr. Cristina Nistor Moldovan Bianca Denisa
Neamțiu Ancuța

-2018-
CUPRINS

INTRODUCERE .......................................................................................................................................... 3
Capitolul I – Notiuni generale privind secorul public ................................................................................... 4
1.1. Sectorul public – concept introductive............................................................................................... 4
1.2. Manifestarea sectorului public ........................................................................................................... 4
1.3. Functiile sectorului public .................................................................................................................. 7
Capitolul II – Notiuni generale despre buget ................................................................................................ 8
2.1. Definirea bugetului de stat ................................................................................................................. 8
2.2. Principiile bugetare ............................................................................................................................ 9
Capitolul III –Bugetul local ........................................................................................................................ 10
Capitolul IV – Finantarea in sectorul public ............................................................................................... 11
4.1. Principiile finanţării bugetare........................................................................................................... 11
4.2. Sursele de finantare ale sectorului public......................................................................................... 11
4.3. Particularităţi privind finanţarea din donaţii şi sponsorizări ............................................................ 12
Capitolul IV – Finantarea primariilor ......................................................................................................... 12
5.1. Definirea conceptului de primarie.................................................................................................... 12
5.2. Finantarea din venituriile proprii ale institutiilor publice ............................................................... 13
5.3. Finanţarea din împrumuturi ............................................................................................................. 16
5.4. Fondurile externe nerambursabile de la UE ..................................................................................... 17
CONCLUZII ............................................................................................................................................... 18
INTRODUCERE
Datorita complexitatii temei,studiul de faţă îşi propune să ofere o imagine de ansamblu asupra
bugetelor locale, fără a avea pretenţia să epuizeze toate aspectele legate de acestea.
Pentru inceput am prezentat detaliat sectorul public: aspecte introductive ale sectorului public,
manifestarea sctorului si functiile sectorului public.

In continuarea temei pentru a putea discuta despre finantarea sectorului public am tratat
conţinutul, sfera şi structura bugetului (general), continuand apoi prin analiza principiile
bugetare, aspecte generale privind veniturile bugetelor locale şi anume: definiţia şi importanţa
veniturilor bugetare, clasificarea veniturilor bugetelor locale, prezentarea impozitelor şi taxelor
considerate a fi principala sursă de venituri ale administraţiei locale.

In ultima parte a lucrării analizand astfel finantarea sectorului public, definirea conceptului de
primarie si finantarea acestuia.
Capitolul I – Notiuni generale privind secorul public

1.1. Sectorul public – concept introductive

Sectorul public este prezent în viaţa economicã în mai multe modalitãţi. Nu existã economie de
piaţã în care sectorul public, mai mult sau mai puţin sã nu se regãseascã, direct sau indirect, între
factorii care influenţeazã şi orienteazã agenţii economici, respectiv activitatea acestora.
Sectorul public reprezintã acea parte a economiei în care se manifestã proprietatea publicã.

Sectorul public, definit în funcţie de forma de proprietate se caracterizeazã prin douã elemente:
dimensiune şi intensitate.

Dimensiunea sectorului public variazã de la ţarã la ţarã, în funcţie de ideologia politicã a


guvernului aflat la conducere şi exprimã domeniile în care se manifestã intervenţia statului.

Intensitatea sectorului public diferã nu numai de la o economie la alta, dar şi de la un domeniu


de intervenţie la altul şi exprimã amploarea acţiunilor statului în domeniu.

1.2. Manifestarea sectorului public

Sectorul public, adicã acea parte a economiei în care se regãseşte proprietatea publicã cuprinde
societãţi publice sub forma regiilor autonome şi patrimoniul administraţiei publice centrale,
locale şi de securitate socialã, precum şi o parte considerabilã a fondului funciar.
a) Regiile autonome reprezintã unitãţi economice aflate în proprietate publicã constituite în
domeniile ramurilor economice de interes strategic naţional (industria de armament, industria
energeticã, exploatarea minelor şi gazelor naturale, poştã şi transporturi feroviare, precum şi în
unele domenii aparţinând altor ramuri stabilite de guvern).

Regiile autonome se înfiinţeazã prin hotãrâre a guvernului dacã sunt întreprinderi de interes
naţional sau prin hotãrârea organelor judeţene şi municipale ale administraţiei de stat, dacã sunt
întreprinderi de interes local.
Potrivit legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat în regii autonome şi
societãţi comerciale, regiile autonome sunt constituite ca persoane juridice cu gestiune
economicã şi autonomie financiarã.

Aceasta înseamnã cã regiile autonome trebuie sã îşi acopere din venituri toate cheltuielile şi
datoriile acumulate. Desigur, legea permite pentru motive temeinice şi cu aprobarea ministerului
de resort depãşirea volumului de cheltuieli, situaţie în care însã se impune determinarea acestui
cuantum şi a posibilitãţilor de compensare a pierderilor.

Veniturile regiei autonome sunt destinate în primul rând acoperirii cheltuielilor, urmând ca restul
sã fie repartizat pentru constituirea fondului de rezervã şi de dezvoltare a societãţii, precum şi
pentru unele activitãţi social-culturale, sportive, de perfecţionare şi recalificare a salariaţilor, de
cointeresare a acestora şi alte destinaţii stabilite de conducerea întreprinderii. Potrivit legii,
profitul net al regiei autonome este alocat fondului de participare a salariaţilor la profituri (5%) şi
bugetului de stat central sau local. Dacã însã, regia autonomã înregistreazã pierderi, se pot
contracta credite sau primi subvenţii de la bugetul de stat

Conducerea regiei autonome este asiguratã de Consiliul de Administraţie compus din 7-15
persoane şi în mod curent de cãtre un director sau director general, numit de Consiliul de
Administraţie, cu avizul ministerului de care aparţine sau al administraţiei locale.

b) Administraţia publicã reprezintã totalitatea autoritãţilor care produc servicii pentru


colectivitãţi şi redistribuie veniturile prin diverse modalitãţi, adicã îndeplinesc sarcini
administrative.

Administraţia publicã poate fi centralã sau localã.

 Administraţia publicã centralã cuprinde ansamblul instituţiilor care realizeazã în


principal activitatea executivã a guvernului şi ministerelor. La acest nivel, autoritãţile
sunt reprezentate prin:
 Parlament;
 Preşedinţie;
 Guvern;
 Ministere;
 Instituţii juridice;
 Instituţii şi servicii publice centrale.
 Administraţia publicã localã vizeazã totalitatea instituţiilor care au sarcini
administrative şi funcţioneazã la nivel local: comunã, oraş/municipiu, judeţ. La acest
nivel, autoritãţile sunt reprezentate prin:
 Consiliile comunale, orãşeneşti şi judeţene;
 Primãriile;
 Autoritãţile din subdiviziunile municipiilor;
 Prefectura;
 Serviciile publice ale instituţiilor centrale din unitãţile administrative teritoriale;
 Serviciile publice locale.

c) Fondul funciar reprezintã a treia componentã a domeniului sectorului public. Aici se includ
pe de o parte suprafeţele pe care se aflã instituţiile aflate în proprietate publicã, fie regii
autonome, fie administraţii publice, iar pe de altã parte terenurile cultivate sau necultivate aflate
în proprietatea publicã. Desigur, unele regii autonome pot funcţiona pe teritoriu privat, iar unele
administraţii publice pot fi organizate în imobile private şi/sau pe proprietãţi private. Dar aceasta
reflectã o laturã a întrepãtrunderii sectorului public cu cel privat, pe lângã aspectele complexe ale
bunurilor economice mixte.

În contextul economiei naţionale, sectorul public şi-a diminuat considerabil dimensiunea, fapt
demonstrat de urmãtoarele aspecte:

 privatizarea întreprinderilor de stat;


 reconstituirea dreptului de proprietate privatã asupra pãmântului; retrocedarea
imobilelor naţionalizate;
 vânzare de terenuri aflate în proprietate publicã.
1.3. Functiile sectorului public

Sectorul public îndeplineşte câteva funcţii majore:


a) funcţia de alocare
b) funcţia de distribuţie a veniturilor
c) funcţia de stabilizare

Funcţia de alocare se referã la implicarea statului în mecanismul pieţei în vederea determinãrii


tipului şi calitãţii unui serviciu public şi la posibilitãţile de creştere a veniturilor pentru
acoperirea cheltuielilor necesare prestãrii acestuia. Desigur, atunci când piaţa asigurã o utilizare
eficientã a resurselor, implicarea statului este minorã şi constã în acţiuni menite sã încurajeze
concurenţa şi libera intrare pe piaţã. Dimpotrivã, atunci când nu existã o competiţie eficientã şi
se manifestã o situaţie de monopol sau externalitãţi, implicarea publicã este necesarã pentru
reglementarea activitãţii economice. Aceasta se face fie prin producţie publicã directã, fie prin
sprijinirea firmelor private în adoptarea deciziilor privind tipul, cantitatea şi calitatea producţiei.
În acest sens, se face distincţia între producţia directã de stat în care întreaga activitate de
realizare a unui bun este asiguratã de sectorul public şi producţia publicã indirectã în care
bunul se realizeazã de firme private pe baza unor decizii publice. De exemplu, echipamentele
militare sunt în general asigurate de sectorul public, prin comenzi la firme private.

Distribuţia veniturilor se referã la implicarea statului pe piaţã prin procesul de ajustare a


veniturilor şi avuţiei acumulate din tranzacţii economice. Deşi analiza economicã nu oferã indicii
în ceea ce priveşte corectitudinea acestei repartiţii, principiile de echitate socialã şi justã
reglementare a avuţiei stau la baza politicilor fiscale şi a cheltuielilor publice. Distribuţia
veniturilor se asigurã în practicã în special prin sistemul impozitelor progresive care constã în
perceperea unor impozite mai ridicate asupra veniturilor mai mari. În acest fel, sectorul public
încaseazã fonduri ce pot fi folosite pentru acordarea de bonuri sau bilete de masã celor cu
venituri mici sau pentru oferirea de locuinţe de stat, mai ieftine.

Stabilizarea reprezintã o funcţie a sectorului public care vizeazã crearea cadrului legal ce
asigurã şi protejeazã tranzacţiile economice publice şi private. Obiective precum creşterea
ocupãrii forţei de muncã, stabilitatea preţurilor, creşterea economicã se aflã în centrul politicilor
macroeconomice.

Ocuparea forţei de muncã este un proces care poate fi privit în strânsã legãturã cu fenomenul
şomajului şi politicile de diminuare a acestuia. Stabilizarea preţurilor este o cerinţã a unei
economii de piaţã solide şi prospere şi se asigurã prin controlarea inflaţiei şi adoptarea pachetelor
de mãsuri pentru diminuarea inflaţiei. Creşterea economicã este un proces complex care apare ca
o consecinţã a consolidãrii economiei şi se reflectã sintetic, prin creşterea producţiei totale şi pe
locuitor, care se exprimã în creşterea produsului naţional brut pe locuitor.

Capitolul II – Notiuni generale despre buget

2.1. Definirea bugetului de stat

Bugetul statului este astfel definit ca un act, un document, o listă a veniturilor şi cheltuielilor
statului prevăzute şi autorizate a se realiza într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an, cu
aprobarea Parlamentului.
Fiind un document ce necesită o autorizare prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat are un
caracter obligatoriu. Încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor publice nu sunt posibile
decât dacă bugetul de stat a devenit lege prin aprobarea lui de către Parlamentul ţării.

Procurarea veniturilor bugetare, repartizarea şi cheltuirea acestora se realizează într-un anumit


cadru organizatoric denumit sistemul bugetar. Structura sistemului bugetar este condiţionată de
structura organizatorică a statului.
În cazul statelor unitare există un sistem bugetar în doua trepte: bugetul administraţiei centrale de
stat si bugetele locale ale unitarilor administrativ-teritoriale.
În ţara noastră, corespunzător structurii unităţilor administrativ-teritoriale cu personalitate
juridica avem:
 bugetul comunei;
 bugetul oraşului;
 bugetul municipiului;
 bugetul judeţului;
 bugetul municipiului Bucureşti.

2.2. Principiile bugetare

În aplicarea normelor privind elaborarea, aprobarea, executarea şi încheierea bugetului de stat,


este necesar a fi avute în vedere anumite principii care esalonează în plan general desfăşurarea în
mod unitar şi corect a activităţilor pe care această procedură le presupune.
Scurta prezentare a princiipilor bugetare comform prevederilor legale:

 Principiul universalităţii bugetului -potrivit căruia în buget se cuprind în extenso toate


veniturile şi cheltuielile statului din fiecare exerciţiu financiar.
 Principiul unităţii bugetului-este principiul în temeiul căruia se impune elaborarea în
fiecare an a unui buget unic, în care să fie înscrise toate veniturile şi toate cheltuielile
publice ale statului.
 Principiul anualitătii bugetului-este acela care impune realizarea unui buget în care să
se regăsească înscrise cifrele de venituri şi de cheltuieli corespunzătoare unei perioade de
timp de un an.
 Principiul specializării bugetare - aplicarea acestui principiu presupune înscrierea în
bugetele anuale de stat a veniturilor bugetare pe categorii stabilite în raport de specificul
surselor şi a cheltuielilor pe categorii care exprimă concludent destinaţia lor reală.
 Principiul unităţii monetare- conform acestui principiu toate operaţiunile bugetare se
exprimă în moneda naţională.
 Principiul publicităţii – prezupune că- Sistemul bugetar este deschis şi transparent ,
acestea realizându-se prin dezbaterea publica a proiectelor de buget , cu prilejul aprobării
acestora și publicarea în Monitorul Oficial al României.
 Principiul echilibrului - este considerat ca un principiu clasic care a suferit în timp
multe alterări, dar pentru bugetul local este vorba de o obligaţie juridică.
Capitolul III –Bugetul local

Activitatea bugetară la nivel local cunoaşte patru etape:


1. Elaborarea proiectului de buget local cuprinde activitatea de determinare a veniturilor
şi cheltuielilor la nivelul unităţilor adiministrativ-teritoriale cu personalitate juridică
(fiecare comună, oraş, municipiu, judeţ, sector al capitalei şi Municipiul Bucureşti);
2. Aprobarea presupune dezbaterea şi votarea bugetelor locale de către autorităţile
administraţiei publice locale cu funcţie deliberativă şi care au în competenţa lor legal;
3. Execuţia bugetară constă în realizarea veniturilor la termenul şi în cuantumul prevăzut
în bugetul local şi efectuarea cheltuielilor conform destinaţiei prevăzute în bugetul local.
Realizarea veniturilor în cuantumul prevăzut reprezintă o obligaţie minimă, în cadrul
execuţiei bugetare putându-se realiza venituri în cuantumurisuperioare celor prevăzute. În
acelaşi timp, efectuarea cheltuielilor conform destinaţiei prevăzute în bugetele locale
reprezintă o obligaţie, ce nu poate fi încălcată. Această etapă este cea mai importantă,
deoarece presupune transpunerea unor previziuni în plan concret, asigurându-se astfel
finanţarea activităţilor şi funcţionarea instituţiilor publice de la nivel local;
4. Încheierea exerciţiului bugetar constă în întocmirea contului de execuţie bugetară la
finele anului.Aceasta reflect operațiunile de executare a veniturilor și cheltuielilor si
conduce la determinarea rezultatuluiexecuţiei bugetare, care poate fi:
 Excedent bugetar – dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile.
 Deficit bugetar – dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

Toate actele şi operaţiunile cu caracter tehnic şi normativ, realizate de autorităţile publice


competente în scopul elaborării, adoptării, executării şi încheierii bugetului local constituie
procedura bugetară la nivel local.Aceasta se desfăşoară pe parcursul a trei ani calendaristici,
deoarece elaborarea proiectului de buget local începe în anul premergător celui pentru care se
întocmeşte, continuă cu executarea, în cursul anului respectiv şi se definitivează prin contul de
încheiere a exerciţiului bugetar, în anul urmator.
Capitolul IV – Finantarea in sectorul public

4.1. Principiile finanţării bugetare

Prin legile anuale ale bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi prin hotărârile de
aprobare ale bugetelor locale se aprobă creditele bugetare ca limită maximă pentru cheltuielile
fiecărui exerciţiu bugetar pe acţiuni: social, culturale, apărare naţională, ordine publică, autorităţi
publice, acţiuni economice precum şi alte acţiuni.

Principiile ce stau la baza finanţării bugetare sunt:

 Finanţarea se realizează în funcţie de stadiul de îndeplinire a indicatorilor de plată şi pe


măsura folosirii mijloacelor acordate anterior, nu există un automatism în finanţarea
bugetară.
 Finanţarea nu se face din oficiu ci pe bază de cerere, beneficiarii unor sume de la buget
trebuie să solicite acele sume şi să argumenteze necesitatea finanţării lor.
 Finanţarea bugetară intervine numai în completarea resurselor proprii, în caz că există
acele resurse.
 Finanţarea se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale.

4.2. Sursele de finantare ale sectorului public

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigură astfel:


 Integral de la buget
 Bugetul de stat
 Bugetul local
 Bugetul asigurarilor sociale de stat
 Bugetul fondurilor speciale
 Credite externe
 Credite interne
 Fonduri externe nerambursabile
 Activitati finantate integral din venituri proprii
 Venituri proprii si subventii
 Bugetul aferent activitatilor din privatizare
 Bugetul Fondului pentru Mediu
 Bugetul trezorerie statului
 Fondul de risc

4.3. Particularităţi privind finanţarea din donaţii şi sponsorizări

Instituţiile publice pot folosi, pentru desfăşurarea activităţii lor, bunuri materiale şi fonduri
băneşti primite de la persoanele juridice şi fizice, sub formă de donaţii şi sponsorizări, cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Fondurile băneşti primite de la persoane juridice şi fizice sub formă de donaţii şi sponsorizări de
către instituţiile publice finanţate integral de la buget se varsă direct la bugetul din care se finan
ţează acestea. Cu sumele primite se majorează creditele bugetare ale bugetului respectiv şi se vor
utiliza cu respectarea destinaţiilor stabilite de donator. Bunurile materiale primite sub formă de
donaţii şi sponsorizări de către instituţiile publice se înregistrează în contabilitatea acestora.

Finanţarea cheltuielilor unor instituţii publice, indiferent de subordonare, se asigură atât din
bugetul de stat, cât şi din bugetele locale, numai în cazurile în care, prin legea bugetară anuală
sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanţează prin fiecare buget.

Capitolul IV – Finantarea primariilor

5.1. Definirea conceptului de primarie

Primarie - Reprezinta structura funcţională cu activitate permanentă constituită din


primar,viceprimar,secretarul unitaţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al
primarului,avănd drept scop soluţionarea problemelor curente ale colectivităţii locale.
[Art.4, Legea 286/2006].
Aceasta este organul local al puterii administrative în municipii, orașe și commune, clădirea în
care își are sediul conducerea unei administrații locale.
5.2. Finantarea din venituriile proprii ale institutiilor publice

Veniturile proprii ale instituţiilor publice se încasează, se administrează, se utilizează şi se


contabilizează de către acestea. Veniturile proprii ale instituţiilor publice, provin din chirii,
organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii
editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de
servicii şi altele asemenea.

Enumerarea veniturilor proprii pe categorii :


1.Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţi comerciale de sub autoritatea consiliilor
locale ;
2.Impozite si taxe de la populaţie:(pe clădiri, asupra mijloacelor de transport deţinut de persoane
fizice, pe terenuri etc);
3.Taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;
4.Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice: (clădiri şi terenuri);
5.Alte impozite directe :(ex: impozitul pe teren agricol, taxa judiciară de timbru, taxe si tarife
pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare etc);
6.Impozitul pe spectacole;
7.Alte impozite indirect;
8.Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale;
9.Vărsăminte de la instituţii publice: (veniturile circumscripţiilor sanitar- veterinare, taxa din
activităţi cadastrale şi agricultură, contribuţia lunară a părinţilor sau susţinătorilor legali pentru
întrţinerea copiilor în creşe, vărsăminte din disponibilităţile instituţiilor publice şi activităţilor
autofinanţate etc);
10.Diverse venituri : (amenzi, conceciun, valorificarea bunurilor confiscate etc);
11.Venituri din valorificarea unor bunuri:(ex : privatizare, valorificarea unor bunuri ale instituţiei
publice, vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului etc);
12.Cote defalcate din impozitul pe venit.
Conform Ordonanţei de urgenţă nr. 45 / 2003 veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale
comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti şi al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, amintim si alte surse de venituri, cum ar fi:
SUME DEFALCATE DIN UNELE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT.
-sume defalcate din TVA pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor,
oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti
-sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale
-sume defalcate din TVA pentru finanţarea programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul
rural
SUBVENTII PRIMITE DE LA BUGETUL DE STAT SI DE LA ALTE BUGETE:
-subvenţii de la bugetul de stat
-subventii de la alte administraţii
DONATII SI SPONSORIZARI:
-donaţii şi sponsorizări
-alte transferuri voluntare
- donații din campanii electorale.
VENITURI DIN IMPZITE SI TAXE LOCALE
Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ-
teritoriale şi se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor înscrise în aceste bugete.
Din categoria impozitelor şi taxelor locale fac parte: impozitul pe clădiri; impozitul pe teren; taxa
asupra mijloacelor de transport; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate; impozitul pe spectacole; taxa
hotelieră; taxe speciale; alte taxe locale.
IMPOZITUL PE CLADIRI
Impozitul pe clădiri este un impozit anual şi se datorează de către orice persoană care are în
proprietate o clădire situată în România. Regula este că plătitorul impozitului coincide cu
proprietarul clădirii. Sunt şi excepţii şi anume: pentru clădirile proprietate publică sau privată a
statului ori a unităţilor administrativ- teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori
folosinţă, după caz, impozitul pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor,
titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă după caz .
IMPZITUL PE TEREN
Contribuabilii care deţin în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta impozit
pe teren. Impozitul este anual şi se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ- teritoriale în
raza căreia este situat terenul. Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat
de teren diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor pe zone.
TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TEREN
Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România
datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport. Taxa se plăteşte la bugetul local al unităţii
administrativ- teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru.
TAZA PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR? AVIZELOR SI A
AUTORIZATIILOR
Eliberarea certificatelor, avizelor sau altor autorizaţii de către compartimentele de specialitate ale
autorităţii administraţiei publice locale se face după plata taxelor prevăzute pentru fiecare caz în
parte.
Certificatele, avizele şi autorizaţiile în domeniul construcţiilor (exemplu eliberarea certificatului
de constrzure, urbanism etc), eliberate contribuabililor, sunt supuse unor taxe diferenţiate, în
funcţie de suprafaţă, valoarea lucrărilor, destinaţia acestora şi natura serviciilor prestate.
IMPOZITUL PE SPECTACOLE
Impozitul pe spectacole se datorează de orice persoană care organizează o manifestare artistică, o
competiţie sportivă sau altă activitate distractivă în România şi se plăteşte la bugetul local al
unităţii administrativ- teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă
sau altă activitate distractivă.
TAXA HOTELIERA
Pentru şederea în staţiunile turistice consiliul local poate institui o taxă cuprinsă între 0,5 % şi
5% aplicată la tarifele de cazare practicate de unităţile de cazare.
TAXE SPECIALE, ALTE TAXE LOCALE
Consiliile locale pot adopta taxe speciale pentru funcţionarea unor servicii publice locale în
conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45 din 2003 privind finanţele
publice locale.

TAXELE DE TIMBRU
Taxele de timbru, deşi au în majoritate caracterul de impozite directe au fost asimilate în practica
bugetară impozitelor indirecte. Ele reprezintă o categorie de venituri care se realizează în mod
curent, cu o anumită regularitate la buget, prin plăţi ocazionale efectuate de diferite categorii de
plătitori.
VENITURI DIN CHIRII SI CONCESIUNI
Odată cu reglementarea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ
teritoriale asupra bunurilor s-a reglementat şi problema închirierii sau concesionării acestora.
Conform prevederilor Legii nr.213 din 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia, art.16 „ Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate
publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale”.
SUME DEFALCATE DIN T.V.A
Prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează sume către bugetele locale pentru anumite
destinaţii :
 sume defalcate din T.V.A pentru subvenţionarea energiei termice;
 sume defalcate din T.V.A pentru instituţiile de învăţământ preuniversitar de stat, creşe şi
centre judeţene şi locale de consultanţă agricole ;
 sume defalcate din T.V.A pentru retehnologizarea, modernizarea şi dezvoltarea
sistemelor de producere şi distribuţie a energiei termice.

5.3. Finanţarea din împrumuturi

Împrumut temporar pentru infiinţarea unor activităţi sau instituţii publice :


În cazul în care, la înfiinţarea, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituţii
publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri
suficiente, în baza documentaţiilor temeinic fundamentate, ordonatorii principali de credite pot
acorda împrumuturi fără dobândă din bugetul propriu, pe bază de convenţie.
Împrumuturile acordate de ordonatorul principal de credite se rambursează integral în termen de
6 luni de la data acordării.
5.4. Fondurile externe nerambursabile de la UE
 Fondurile externe nerambursabile de la UE sunt gestionate prin bugetele instituţiilor
publice
 În momentul recuperării sumelor, acestea se fac venit la bugetul din care s-au asigurat
plăţile
 Evidenţa recuperărilor se face separat pentru sumele încasate pentru plăţile anilor
precedenţi, respectiv pentru sumele încasate pentru plăţile anului curent
CONCLUZII
Functionarea sectorului public nu este perfecta, ea insasi inregistrand esecuri pe care consiliul
local si personalul din exectivul primariei, le pot ameliora, prin realizarea veniturilor la un nivel
care sa le permita functionarea corespunzatoare a activitatilor din subordine . Interesele
localnicilor difera, ceea ce inseamna ca niciodata nu vor fi satisfacuti pe deplin.
Consideram că îmbunătăţirea situaţiei financiare a unei localităţi se poate realiza acţionând pe
următoarele direcţii:

- continuarea activităţilor de pregătirea şi depunerea pentru finanţare a unor programe de


dezvoltare şi infrastructură care necesită fonduri importante ce nu pot fi acoperite
integral din veniturile proprii;
- intoducerea de taxe speciale pentru anumite servicii solicitate de cetăţeni şi pentru care
sunt de acord să le susţină cu o cotă parte.
- la nivelul serviciilor de specialitate care au ca sarcini evidenţa,încasarea, controlul şi
executarea silită a creanţelor prin stabilirea unor măsuri care să asigure o mai bună
colectare a veniturilor din impozite şi taxe locale;
- încheierea de parteneriate public-privat pentru anumite servicii publice ce necesită
investiţii importante pentru care nu există posibilitatea cuprinderii în buget a sumelor
necesare în viitorul apropiat;
Bibliografie

http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/platis/10.htm
http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Economia_sectorului_public.pd
f
https://legeaz.net/legea-195-din-2006-descentralizarii-administrative/art-34-dispozitii-tranzitorii-
si-finale
http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/CONTINUTUL-VENITURILOR-
BUGETAR53.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Prim%C4%83rie
https://www.scribd.com/doc/138554841/Proiect-Conta-Institutiilor-Publice-Finantarea-
Primariilor
https://www.avocatnet.ro/forum/discutie_187985/Primaria-este-institutie-publica.html
https://www.stiripesurse.ro/reforma-administra-iei-publice-i-finan-area-administra-iei-locale-
teme-de-discu-ie-cu-fmi_1185693.html
http://www.mdrap.ro/administratie/politici-fiscale
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bugetul_Rom%C3%A2niei
https://conspecte.com/Finante-Publice/bugetul-de-stat.html
http://www.creeaza.com/afaceri/economie/contabilitate/PARTICULARITATI-PRIVIND-
FINANT857.php