Sunteți pe pagina 1din 6

Vatican, oficial Statul Cetății Vaticanului, (în italiană Stato della Città del Vaticano, în latină Status

Civitatis Vaticanae; pronunție italiană: /tʃitˈta del vatiˈkaːno/) este un mic stat suveran al cărui teritoriu
constă dintr-o enclavăîn orașul Roma, Italia. Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru
pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, și astfel poate fi considerat un stat
ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel
mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este
reședința teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către papă, episcopul
Romei și prin urmare principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.

Cuprins

 1Teritoriul
 2Patrimoniu mondial UNESCO
 3Șeful statului
 4Istorie
o 4.1Pasajul Borgo
 5Conducerea statului
o 5.1Administrația Vaticanului
o 5.2Administrația Sfântului Scaun
 6Imagini ale bisericii Sfântul Petru și ale pieței
 7Geografie
 8Economie
 9Demografie
 10Relații internaționale
 11Cultură
 12Infracționalitate
 13Controverse
 14Transport și comunicații
 15Legături externe
 16Vezi și

Teritoriul[modificare | modificare sursă]


Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină Mons
Vaticanus, Colina Vatican. Este parte a Mons Vaticanus și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost
construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numită Palatul
Apostolic cu Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu multe alte clădiri. Zona nu a fost
niciodată încorporată total în aglomerația urbană a Romei până la sfârșitul secolului trecut fiind
separată de oraș de fluviul Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara orașului și
nu a fost inclusă în zona înconjurată de zidurile orașului. În anul 1929 când au fost pregătite
documentele Tratatului de la Lateran, faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja
înconjurat cu zid, a dus la forma actuală a statului. Pentru unele părți ale frontierei unde nu era zid
exista linia unor clădiri care suplinea partea de frontieră, iar pentru unele mici părți un zid modern a
fost construit. Teritoriul include Piața Sfântul Petru care nu a putut fi izolată de restul Romei și astfel
o mare parte a graniței imaginare cu Italia urmărește extremitatea pieței și se unește cu Piazza Pio
XII și Via Paolo VI. Deși nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de
către Tratatul de la Lateran, unele proprietăți ale Sfântului Scaun au un statut extrateritorial,
asemănător celui al ambasadelor. Acestea includ rezidența papală de vară de la Castel Gandolfo de
pe dealurile din apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Santa Maria Maggiore și Sf. Paul în afara
zidurilor precum și o serie de clădiri de la Castelgandolfo. Acestea sunt patrulate de agenți de poliție
ai Vaticanului și nu de poliția italiană. În piața Sfântul Petru ordinea este asigurată de ambele servicii
de poliție.

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]


Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial
UNESCO.

Șeful statului[modificare | modificare sursă]


Șeful statului este papa, care pe deține autoritatea supremă executivă, legislativă și judecătorească
peste statul Vatican și peste Sfântul Scaun. Papa, ca suveran al celor două entități, este ales pe
viață în conclav de cardinaliicare nu au depășit vârsta 80 de ani. Papa este ajutat la conducerea
celor două entități politice de secretarul de statși de guvernatorul Cetății Vaticanului.
Din 15 octombrie 2013 funcția de secretar de stat, echivalentă celei de premier, este deținută de
arhiepiscopul Pietro Parolin. Guvernator al Cetății Vaticanului este din 2011 cardinalul Giuseppe
Bertello.

Istorie[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Istoria Vaticanului.

Teritoriul Vaticanului în conformitate cu Tratatul de la Lateran

Se presupune că această parte a Romei original nelocuită (ager vaticanus) a fost considerată
întotdeauna un loc sacru sau cel puțin indisponibil pentru locuit, chiar înaintea sosirii creștinismului.
În 326 prima biserică, bazilica lui Constantin, a fost construită peste mormântul Sfântului Petru, care
a fost înmormântat într-un cimitir obișnuit în acel loc, iar din acel moment zona a început să fie
populată, dar în special de case de locuit legate de activitatea Sfântului Petru.
Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate și prin
intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult de o mie
de ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost
ocupate de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuința papilor,
ci Palatul Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a fost
la Avignon, în Franța.
În 1870 posesiunile papei au rămas într-o situație incertă când Roma însăși a fost anexată
de Piemont după o rezistență nominală a forțelor papale. Papii au fost lăsați între 1870 și 1929 într-o
situație asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjați în palatul lor, dar fără un statut
oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menținut recunoașterea internațională a Sfântului
Scaun ca o entitate suverană și în practică Italia nu a încercat să intervină. În timpul acestei
perioade a ajuns la modă a vorbi despre papă ca "prizonier". Situația a fost rezolvată în 11
februarie 1929 sub premierul Mussolini de către cele trei tratate Lateraneze, care au stabilit statul
independent Vatican și au oferit catolicismului statut special în Italia. Cathedra (scaunul) episcopului
Romei, papa, este în Bazilica de la Lateran, catedrala Romei. Lateranul este pe una din cele șapte
coline ale Romei, Caelian. În 1984 un concordat nou între Sfântul Scaun și Italia a modificat câteva
prevederi ale tratatului anterior, inclusiv poziția catolicismului ca religie de stat în Italia.

Pasajul Borgo[modificare | modificare sursă]

Pasajul Borgo
(Passetto di Borgo)

"Pasajul Borgo" (în italiană Passetto di Borgo) este un coridor îngust, aflat deasupra unui zid înalt de
piatră lung de cca 800 m, care face legătura între Vatican și fortificatia învecinată Castelul
Sant'Angelo. Numele vine de la cartierul Borgo, traversat de zid.
Comandat în anul 1277 de papa Nicolae al III-lea, zidul cu coridorul secret s-a dovedit a fi o cale
eficientă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului, pentru unii papi care au urmat.
În anul 1494 papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa cu viață la invazia lui Carol al VIII-lea
al Franței.
Papa Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Sant’Angelo, prin intermediul său, în
1527, în timpul "Asediului Romei" (în italiană Sacco di Roma) de trupele dezlănțuite de mercenari
ale Sfântului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul.
Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon Bonaparte.
Astăzi, Pasajul Borgo nu mai reprezintă un secret, fiind deschis ocazional spre vizitare turiștilor.
Cheile coridorului se găsesc la Garda Elvețiană.
Cititorii cărților lui Dan Brown își amintesc că acest coridor secret a jucat un rol important în romanul
său "Îngeri și Demoni".

Conducerea statului[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Politica Vaticanului.
Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane
sunt Secretarul de Stat, președintele comisiei pontificale pentru statul Vatican și Guvernatorul
Vaticanului. Aceștia, ca toți ceilalți oficiali, sunt numiți și revocați de papa.
În timpul sedisvacanței Cardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat și fostul președinte al
comisiei pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcții ale șefului statului; în timp
ce o altă comisie formată din Camerlengo și trei cardinali (unul ales prin vot la fiecare trei zile din
fiecare ordin al cardinalilor), îndeplinesc alte funcții ale șefului statului. Toate deciziile luate de
aceste comisii trebuie aprobate de Colegiul Cardinalilor.
Intrarea principală în Vatican de pe acoperișul Bazilicii Sfântul Petru, înconjurată de Roma.

Administrația Vaticanului[modificare | modificare sursă]


Guvernatorul Vaticanului, cunoscut câteodată drept președintele, are îndatoriri similare cu cele ale
unui primar, inclusiv securitate locală, dar făcând excepție relațiile internaționale. Vaticanul deține
corpuri moderne de securitate, faimoasa "Gardă Elvețiană", o forță militară pe bază de voluntariat
provenită din bărbați elvețieni. Garda nu este chiar o armată, ci mai mult o forță de poliție și gardă de
corp pentru papa.
Puterea legislativă este investită în Comisia pontificală pentru statul Vatican condusă de un
președinte. Membri sunt cardinali numiți de papa pentru un mandat de cinci ani.
Funcțiile juridice sunt conduse de trei tribunale — Signatura apostolică, Rota romană și Penitențieria
apostolică, care sunt de asemenea arma juridică a Sfântului Scaun (a se vedea mai jos). Sistemul
legal este bazat pe canon sau dreptul ecleziastic; dacă dreptul canonic nu este aplicabil, legile
speciale ale teritoriului se aplică, de obicei modelate după prevederile italene.
Vaticanul are propriul oficiu poștal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care
folosesc limba latină), stație feroviară, centrală generatoare de energie electrică și casă de editură.
Vaticanul își emite propriile monede și timbre și controlează propriul domeniu de internet (.va). Radio
Vatican, postul oficial de radio, este unul din cele mai influente din Europa. L'Osservatore
Romano este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici catolici, dar conține informații oficiale.

Administrația Sfântului Scaun[modificare | modificare sursă]


Ofițerul șef este Secretarul de Stat, al cărui titlu este asemănător celui al ministrului de externe
al Statelor Unite ale Americii și care exercită de fapt aceste funcții și pe cea a premierului în alte țări.
Administrația Sfântului Scaun este separată. Papa îl guvernează prin intermediul Curiei romane.
Aceasta este formată din Secretariatul de Stat, nouă congregații, trei Tribunale, 11 consilii
pontificale și un complex de birouri care administrează afacerile bisericii la cel mai înalt nivel.
Secretariatul de stat coordonează Curia prin Cardinalul Secretar de Stat.
Între cele mai active instituții ale bisericii sunt Congregația pentru doctrina credinței, care
supraveghează doctrina bisericii; Congregația pentru episcopi, care coordonează numirile
episcopilor în cele două Americi și în Europa; Congregația pentru evanghelizarea popoarelor, care
susține activitatea misionară; Consiliul pontifical pentru dreptate și pace, care se ocupă de pacea
internațională și problemele sociale.
Sfântul Scaun are trei tribunale: Penitențieria apostolică care se ocupă de conștiință; Rota
romană este responsabilă pentru recursuri, inclusiv anularea căsătoriilor și Signatura
apostolică curtea finală de apel.
Prefectura pentru afacerile economice coordonează finanțele departamentelor Sfântului Scaun și
supraveghează administrarea patrimoniului acestuia, un fond de investiții datând de la Tratatul de la
Lateran. Un comitet format din cincisprezece cardinali, condus de Secretarul de Stat are autoritate
finală de supraveghere asupra tutoror problemelor financiare ale Sfântului Scaun, inclusiv pe cele
ale Institutului pentru lucrările religiei, o instituție financiară cunoscută drept banca Vatican.

Imagini ale bisericii Sfântul Petru și ale


pieței[modificare | modificare sursă]

Bazilica Sfântul Petrunoaptea

Piața Sfântul Petru

Obeliscul egiptean din Piața Sfântul Petru

Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta Vaticanului
Articol principal: Geografia Vaticanului.
Vaticanul, unul dintre microstatele europene, este situat pe colina Vatican din nord-vestul Romei, la
câteva sute de metri spre vest de fluviul Tibru, pe malul drept al acestuia. Frontierele (3.2 km în
total, toți cu Italia urmăresc zidurile orașului construite pentru a-l proteja pe papa de atacurile
externe. Situația este mult mai complexă la faimoasa piață Sfântul Petru în fața bazilicii Sfântul
Petru, unde frontiera corectă este în afara elipsei formate de colonadele lui Bernini. Este cel mai mic
stat suveran din lume cu 0.44 km².
Clima este aproape identică cu cea a Romei; temparată, climă mediteraneeană cu ierni blânde și
ploioase din septembrie până la mijlocul lui mai și veri calde și secetoase din mai până în august.
Sunt câteva trăsături locale, în principal ceața și rouacauzate de mărimea anormală a bazilicii Sf.
Petru, altitudinea, fântânile și mărimea întinsă a pieței pavate.

Economie[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Economia Vaticanului.
Buget: Venituri (2003) 252 milioane $; cheltuieli (2003) 264 milioane $. Industrii: tipărituri și producția
unor mozaicuri și uniforme pentru angajați; activități bancare și financiare internaționale. Această
economie non-comercială unică este sprijinită financiar de donatori (cunoscuți ca Obolul Sfântului
Petru), catolici din întreaga lume, din vânzarea timbrelor poștale și a suvenirurilor, taxe de intrare în
muzee și vânzarea publicațiilor. Veniturile și standardele de viață pentru muncitorii laici sunt
comparabili cu - sau într-un fel mai bune decât - cei care lucrează în alte părți ale Romei.
Vaticanul folosește euro ca monedă de la 1 ianuarie 2002. Acesta are propria bancă, Banca Vatican.

Demografie[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Demografia Vaticanului.

Garda elvețiană

Aproape toți cetățenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetățenia este acordată în
principal clerului, inclusiv înalților demnitari, preoți, călugărite, precum și faimoasei Gărzi elvețiene,
forță militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc
majoritatea forței de lucru, dar aceștia rezidează în afara Vaticanului.
Limba oficială este limba latină, lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzul