Sunteți pe pagina 1din 3

Norme juridice

Cod Civil:
Art 555. Conţinutul dreptului de proprietate privatã.
(1) Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in
mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege
(2) În condițiile legii, dreptul de proprietate privata este susceptibil de modalități de
dezmembrăminte după caz

Ipoteza: dreptul la proprietate privată

Dispoziție:
1. Dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun
2. În mod exclusiv, absolut si perpetuu
3. In limitele stabilite de lege

Sancțiune: susceptibil de modalități de dezmembrăminte

Art 624. Starea de necesitate


(1) În cazul în care o persoană a folosit sau a distrus un bun al altuia pentru a se apăra pe sine
ori pe altul de un pericol iminent, proprietarul bunului are dreptul să ceară o despăgubire
echitabilă numai de la cel care a fost salvat.
(2) Nu poate pretinde nicio despăgubire proprietarul care a provocat sau a favorizat apariția
pericolului

Ipoteză: Starea de necesitate/ cererea unei despăgubiri

Dispoziție:
1. Folosirea sau distrugerea bunului altuia pentru a se apăra pe sine ori pe altul de un
pericol iminent fără a provoca sau favoriza apariția pericolului
2. cererea unei despăgubiri echitabile numai de la cel care a fost salvat

Sancțiune: neacordarea despăgubirii

1
Cod Penal:
Art. 36. Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă
(1) Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv
cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
(2) Infracțiunea complexă se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea
infracțiune.
(3) Infracțiunea complexă săvârșită cu intenție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai
grav al acțiunii secundare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
complexă consumată.

Ipoteză: pedeapsa pentru infracțiune

Dispoziție: infracțiunea continuata; infracțiunea complexa; infracțiunea complexa săvârșită cu


intenție depășită

Sancțiune:
a) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se
poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în
cazul pedepsei amenzii.
b) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.
c) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea complexă consumată.

Cod Fiscal:
ART.14. Sfera de cuprindere a impozitului

Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:

a) În cazul persoanelor juridice române, al persoanelor juridice străine având locul de exercitare
a conducerii efective în România, precum și al persoanelor juridice cu sediul social în România,
înființate potrivit legislației europene, asupra profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din
România, cât și din străinătate;

b) În cazul persoanelor juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent/mai multor sedii permanente în România, asupra profitului impozabil atribuibil
sediului permanent, respectiv asupra profitului impozabil la nivelul sediului permanent desemnat
să îndeplinească obligațiile fiscale;

2
Ipoteza: Aplicarea impozitului de profit

Dispoziție:a) În cazul persoanelor juridice române, al persoanelor juridice străine având locul de
exercitare a conducerii efective în România, precum și al persoanelor juridice cu sediul social în
România, înființate potrivit legislației europene, asupra profitului impozabil obținut din orice
sursă, atât din România, cât și din străinătate;

b) În cazul persoanelor juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent/mai multor sedii permanente în România, asupra profitului impozabil atribuibil
sediului permanent, respectiv asupra profitului impozabil la nivelul sediului permanent desemnat
să îndeplinească obligațiile fiscale;

Sancțiune: nerespectarea obligațiilor fiscale si a legislației europene

Codul Muncii:
SECŢIUNEA 1: Durata timpului de muncă

Art. 113
(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi
timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare
inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe
săptămână.

Ipoteza: Durata timpului de muncă.

Dispoziție: Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8


ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.

Sancțiune: nerespectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.